Cu dragoste, pentru Părintele Arsenie Boca

Azi se implinesc 32 de ani de la trecerea la cele vesnice a Sf.Arsenie Boca.
Sfinte Arsenie, Mare Mărturisitor, prooroc al neamului romanesc şi făcător de minuni, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoşii şi fii alături de fiii tăi in suferinţele care ne aşteaptă, despre care Sfinţia ta ai spus ca vor fi „cât Munţii Făgăraşului”.Amin.

Legatura Parintelui Arsenie cu rezistenţa anticomunistă din munţi

Am evaluat aceasta rezistenta ca fiind mai importanta decat lupta politica sau armata anticomunista; Parintele Arsenie Boca i-a ajutat direct pe luptatorii din Rezistenta fagaraseana, in anii 1945-1948, moral si material; Cu sprijinul sau s-au tinut aici, in anul 1947, consfatuirile ce au dus la o unitate de lupta a tuturor fortelor anticomuniste din tara; Pentru atitudinea sa anticomunista, Parintele Arsenie a fost alungat, arestat in mai 1948, torturat de Securitate si condamnat la inchisoare si Canal, peste tot fiind un exemplu de demnitate si un sprijin pentru fratii sai de suferinta. A fost tinut apoi cat mai departe de Sambata, pana la moarte, umilit si izolat, dar permanent cautat de napastuitii din regiune, carora le dadea sfaturi si imbarbatare. Pentru toate acestea am socotit ca Parintele Arsenie Boca a fost omul cu cel mai mare aport in lupta anticomunista. Si, ca un semn de inalta pretuire, i-am trecut numele pe crucea ridicata la manastirea unde a fost atatia ani staret. Fie-i pomenirea neintinata!“.
Despre legatura Parintelui Arsenie cu rezistenta din munti, in afara de supravietuitorii rezistentei anticomuniste fagarasene sau de alti fosti detinuti politici ne vorbeste chiar Mitropolitul Ardealului, I.P.S. Parinte Antonie Plamadeală.

Părintele Arsenie Boca a devenit in ultimii ani un adevarat fenomen, o figura emblematica in istoria recenta a poporului roman. Preotul care a slujit la manastirile Prislop si Brancoveanu si a fost detinut politic in anii 1950 este considerat un sfant de tot mai multi dintre cei care ajung sa se roage la mormantul lui din cimitirul manastirii Prislop. Cugetarile sale au ajuns si ele cuvinte de capatai pentru credinciosi. Manastirea Prislop isi leaga numele de imaginea parintelui Arsenie Boca, al carui mormant a devenit loc de pelerinaj pentru un numar impresionant de pelerini.

Vindecari miraculoase

Exista numeroase marturii ale celor care l-au cunoscut pe Arsenie Boca, in care fostul preot era prezentat ca un om care avea darul vindecarii. De la bolnavi de cancer la orbi si persoane suferinde de paralizie, „pacientii” parintelui erau vindecati, potrivit relatarilor, prin puterea credintei. „In lucrarea parintelui Arsenie avem si cazuri de vindecari miraculoase. A vindecat un orb pe care mai intai l-a spovedit si l-a impartasit si apoi i-a zis sa iasa din biserica. Cei prezenti au zis sa-l ajute fiind orb, dar parintele i-a oprit zicandu-le sa-l lase sa mearga singur. Ajungand la usa bolnavul a zis: „Mai fraţilor, eu văd”. în acel moment i-a revenit vederea pentru toata viaţa.

Un om paralizat la par a fost dus cu caruta la manastire şi Părintele i-a zis să coboare din caruta. El a coborat si de atunci a mers normal”, scriau autorii cartii „Alte marturii despre Parintele Arsenie Boca”, aparuta in Colectia „Ortopraxia”, in 2008, cu binecuvantarea IPS Dr. Laurentiu Streza, mitropolitul Ardealului. „Un orb a stat o luna de zile la manastire si canta mereu o cantare despre pace. Intr-o zi, dupa vecernie, dupa ce au iesit toti din biserica, parintele Arsenie l-a luat pe orb afară şi i-a zis să se uite în sus şi sa-i spuna daca vede ceva si i-a raspuns ca parca zăreşte ceva. A doua zi, dupa Vecernie, din nou l-a luat si i-a zis sa priveasca spre cer, iar orbul i-a zis ca vede mai bine. In a treia zi orbul a vazut si mai bine. In circa o saptamana orbul s-a vindecat”, scriau autorii cartii Sfantul parinte Arsenie Boca.

O mărturie despre o altă minune atribuită lui Arsenie Boca a aparţinut preotului hunedorean Oprea Crăciun, din Cinciş, fost deţinut în închisorile regimului comunist. Acesta relata ca în anii 1950, un sătean din Cinciş, Ionică Morar, a fost de faţă la o vindecare miraculoasă. „Când Părintele Arsenie a ieşit din biserica Mănăstirii Prislop, toţi oamenii care stateau jos pe pajiste, langa izvor, s-au ridicat in picioare sa-i sărute mana Părintelui. Doar un copil a ramas jos. Unchiul copilului i-a zis parintelui sa-l ierte pe copil că nu s-a ridicat, deoarece acesta nu poate, niciodată nu şi-a putut folosi picioarele. „Ba poate”, a zis Părintele şi a întins mâna copilului. Copilul a prins cu măna un deget al Părintelui şi s-a ridicat in picioare. De atunci nu a mai avut nimic si a putut sa meargă”, relata preotul, potrivit cărtii „Alte marturii despre Parintele Arsenie Boca”.

Rugaciunea de dimineaţă scrisă de Părintele Arsenie Boca

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mă ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tina pe ochii minţii, uitarea s-a intărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând si fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumina sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii in taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase. Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina si Bucuria noastră, slava Tie! Amin.

Sursa: cuvintecezidesc.wordpress.com; adevarul.ro

Selecţie şi editare: Ioan F.

8 gânduri despre „Cu dragoste, pentru Părintele Arsenie Boca”

    1. Sinodul e rezervat fata de toti Sfintii din vremea comunismului. Nu indraznesc sa canonizeze macar unul fara aprobare de la evrei. Avem un singur Sfant din vremea comunismului, Sfantul Ioan Hozevitul cu moaste intregi, in Tara Sfanta. Cine credeti ca isca aceste controverse? Vrajmasii Bisericii. Nu pot fi inselati ilioane de ortodocdi care merg la Prislop. A gresit Parintele cu pictura de la Draganesti – pentru asta a fost iertat, a zis Parintele Iustin Parvu. Binele facut cantareste mai mult.
      Admitem prin absurd ca n-a fost Sfant. Important e sa se mantuiasca. Si asta conteaza.

      Apreciază

  1. Este greu sa nu înțelegi măreția unui Sfânt și sa îi pui verdictul de „înșelat” cand de fapt neînțelgand-ul tocmai tu ești înșelatul…
    Daca ne gândim mai bine și Domnul Hristos a fost stigmatizat ca înșelat si crezând iudeii ca fac un serviciu lui Dumnezeu l-au ucis pe Fiul Său cel Unul Născut. Iată ce poate face înșelarea! Înfricoșător!

    Apreciază

  2. Sfantul Arsenie de la Prislop ia chipul unei Varvara care vindea la Pangar, pe nume Varvara pentru a ajuta o crestina.
    Întâmplarea a avut loc în data de: 27.10. 2012. „Sfântul Ardealului”, aşa cum este numit Părintele Arsenie, ne cheamă mereu şi mereu, ca să ne purificăm sufletul încărcat de poverile vremurilor grele prin care trecem, să respirăm şi să-l încărcăm cu aerul plin de duh dumnezeiesc, pe care îl emană Sfântul la Prislop. O energie pozitivă, momente de linişte şi uşurare luăm cu noi acasă, de acolo, de la mormânt. În această toamnă cu un grup de copii şi profesori, aveam să mă reîntorc a opta oară într-un an, în acest loc plin de magnetism. Era o zi mohorâtă, chiar friguroasă, în care foarte mulţi oameni (era cu o zi după Sfântul Dimitrie – Izvorâtorul de mir) stăteau zgribuliţi la rând, dar cu bucuria în suflet că puteau să se roage şi să atingă pentru câteva momente Sfânta Cruce, cu nădejdea că, prin mijlocirea Părintelui, Bunul Dumnezeu le poate tămădui uneori, chiar pe loc, suferinţele trupeşti şi sufleteşti. Mi-am găsit un loc acolo, locul meu cum îmi place să spun, lângă o băncuţă foarte aproape de mormânt şi parcă îmi este special. Deşi este foarte multă lume, eu îl găsesc liber de fiecare dată. Şi acum mă îndrept repede, repede, spre el găsind în jurul lui, doar măicuţele care îngrijesc mormântul. Am îngenunchiat şi cu lacrimi în ochi, i-am spus Părintelui că am ajuns. Sfântul mi-a răspuns imediat printr-o linişte şi o bucurie, care mi-au cuprins întreaga fiinţă şi care m-au introdus profund în rugăciune, ridicându-mi sufletul la înălţimi măreţe. În acest timp preţios în care simţeam că sunt numai eu cu El, la un moment dat am simţit că ceva mă trage din acea magie. Am constatat că spatele îmi era îngheţat şi paltonul meu era ud leoarcă; mi-am dat seama că ploua. Repede am închis ochii şi am spus Părintelui: ”Te rog să opreşti ploaia că nu vreau sa plec, aşa de bine este lângă tine…”. După câteva minute ploaia a încetat, bucurăndu-mă nespus că mai pot sta acolo, hrănindu-mă cu atâta pace… Dar nu a durat mult şi am simţit prezenţa măicuţelor pe lângă mormânt şi pe mulţi oameni, cerându-le sticluţe cu ulei.

    Era timpul să plec, aşa că, înainte de a mă ridica, i-am mulţumit Părintelui Arsenie pentru tot şi l-am rugat pentru ultima oară să mă ajute să ajung şi eu la Bucureşti ( o problemă de sănătate făcea ca dorinţa mea să nu fie îndeplinită), pentru că acolo erau aduse din Grecia, moaştele Sfântului Nectarie, un mare Sfânt, pe care eu, de asemenea, îl iubesc foarte mult. Iar înainte de a pleca am rugat-o pe măicuţă să-mi dea şi mie o sticluţă cu ulei. Răspunsul ei m-a lăsat mască: ”Bine, doamnă, staţi aici de două ore şi abia acum v-aţi gândit să-mi cereţi, când s-au terminat?” Stupefiată, i-am răspuns că nu am stat mai mult de douăzeci de minute. Ea şi-a susţinut ceea ce a spus. Am privit-o neîncrezătoare şi, în acel moment, printre noi, spre o băncuţă se îndrepta o altă măicuţă în vârstă. S-a aşezat sprijinindu-şi braţele într-un baston, a ridicat privirea şi m-a fixat. Acea privire pătrunzătoare m-a făcut să rămân neclintită. S-a ridicat imediat şi a spus că vrea să meargă la chilie. O măicuţă tânără a luat-o de braţ şi i-a răspuns ca o însoţeşte. Atunci ea a ridicat bastonul către mine şi a spus: ”Vreau să mă ducă ea!”. A venit spre mine, m-a luat de braţ şi am plecat. După câţiva paşi m-a întrebat cum mă cheamă, i-am rostit numele, iar ea mi-a spus că o să se roage pentru mine, dar cu condiţia ca şi eu, când ajung la Bucureşti, să mă rog pentru maica Varvara, la moaştele Sfântului Nectarie şi să mă rog şi să fac trei închinăciuni la moaştele Sfinţilor Constantin şi Elena, care erau aduse, de asemenea, acolo. Am înţepenit! De unde ştia că eu îmi doream să ajung la Bucureşti? (bineînţeles că am ajuns şi am făcut întocmai cum mi s-a poruncit). Culmea, că în acele momente nu poţi să reacţionezi, parcă eşti condusă de un impuls, totul e în ceaţă, nu poţi să gândeşti, să conştientizezi… ce ţi se întamplă.

    Câţiva trecători se opreau şi luau câte o binecuvântare de la măicuţă. Coboram încet, încet şi la un moment dat m-a tras într-o parte, mi-a aplecat puţin capul spre ea şi mi-a spus: ” Tu când vii aici la mormânt sa te rogi aşa: ”Preacuvioase Părinte Arsenie, roagă-te pentru noi păcătoşii, când vei veni cu Domnul nostru Iisus Hristos întru Împărăţia Sa, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.” Aoleu, mi-am zis în gând, păi nu o mai ţin minte şi dacă întreb nu mi-o mai repetă. Nu am apucat să termin fraza că a spus: ”Ţi-o mai zic o dată ”. Şi-a dat seama că nici atunci nu am priceput-o şi cu o voce calmă m-a îndemnat să spun odată cu ea. Şi a treia oară, după ce am rostit-o, mi-a rămas în minte pentru totdeauna. Ne-am continuat drumul şi înainte de a ne despărţi, m-a lăsat cu lacrimi în ochi şi cu nostalgia acestei întâmplări, pe care o trăiesc cu o emoţie de nedescris de câte ori mi-o amintesc. M-a strâns de mână şi, fără să mă privească de data asta, mi-a spus ”ceva ” ce numai eu şi Dumnezeu ştiam. Am rămas… lemn ! Era o greşeala pe care…, deşi îmi mustra conştiinţa, uneori o făceam, dar mi-a spus-o cu atâta dragoste şi blândeţe, fără să mă certe, încât de atunci i-am pus capăt definitiv. Am plecat bulversată.

    Am început să-mi caut grupul cu care venisem şi am constatat că nu ajunseseră să atingă crucea Sfântului. I-am întrebat de cât timp stau la rând şi a venit acelaşi răspuns: ”Cam de două ore!” Pentru mine spaţiul şi timpul s-au oprit în loc. Am coborât de la mormânt la biserică. Înainte de a pleca acasă ne-am îndreptat la magazinul de suveniruri. În dreapta magazinului, la o masă, am zărit-o pe măicuţa cea misterioasă, care de data aceasta vindea lumânări. Am fugit spre ea, i-am zâmbit şi i-am spus în glumă: ”Măicuţă, ce faceţi? Aţi spus că mergeţi la chilie să vă odihniţi şi acum vă văd aici, stând în picioare?” Măicuţa s-a uitat ciudat la mine. Nu mai avea nimic din acea privire. A continuat să vândă lumânări. Puţin încurcată am insistat: ”Măicuţă, sunt eu…, uitaţi vă las nişte bănuţi să vă rugaţi mai mult timp pentru mine, ştiţi, cu mine aţi coborât de la mormânt”. Vindea şi fără să mă privească, a spus categoric, că nu a coborât cu nimeni şi să îmi iau banii, era chiar indignată. În acel moment mi-a pierit zâmbetul, dar în acelaşi timp inima mea a început să tresară, pentru a câta oară în acea zi?

    Nu era măicuţa… dar cine era? Sfântul meu, caruia îi vorbisem două ore? Oare de ce mai aveam nevoie de înca o confirmare… ?! Îmi venea să plâng de bucurie, imi venea să îngenunchez, să-mi plâng păcatele, îmi venea să strig şi să povestesc tuturor, dar am ales să-mi trăiesc bucuria în tăcere. Cuvintele nu însemnau nimic, erau prea sărace, ca să poată descrie ceea ce simţeam. Şi numai aşa, în tăcere, puteam să îi înţeleg mai bine mesajul Părintelui meu Sfânt.

    P.S. Să mă ierte Sfântul, că de patru luni am tot amânat să scriu această minunată întâmplare, care s-a petrecut la el, la Prislop.

    16.02.2013

    Si eu nevrednicul am mers pe sosea cateva minute alaturi de Sf Arsenie Boca in anul 1998!Aveam 20 si ceva de ani si nu pot sa uit nimic.

    Apreciază

  3. Am convingerea ca se va implini ceea ce a spus Sf.Arsenie Boca despre actualul mitropolit Serafim Joanta cand mama sa si cu el s-au prezentat la Sfantul cand picta la Draganescu si ganditi-va ca mama lui l-a intrebat de baiat inainte ca el sa fie student la Teologie.I-a spus sa vina mai aproape si i s-a adresat cu cuvintele acestea aratand spre pictura cu sfintii ierarhi Iorest si Sava:”Ii vezi pe acesti ierarhi?Ca unul dintre cei doi va fi,ma.Va pune capul pe taietor.”Cuvintele acestea le stiam de la doua crestine batrane prin 1998:de la o crestina pe nume Aurelia din Brasov si de la alta crestina pe nume Paraschiva din Sibiu,amandoua erau trecute de 70 de ani.Acestea le-am aflat de la ele si multe multe alte minuni si preziceri cu mult inainte sa apara cartile cu minunile si prezicerile Sfantului.Zona din Tara Fagarasului unde am copilarit era plina numai de ce spunea Sfantul si toate circulau pe viu grai.Pe vremea aceea nu existau barfe si taclale la oamenii aceia decat numai spusele Sfantului si de multe ori te treceau fiorii.Lumea vorbea numai din acestea si in autobuz si in tren si in alimentara si la piata si la scara blocului sau in fata casei.Era ceva teribil cand stai sa te gandesti ca traiam in ceausism si noi stiam de multi ,multi ani ca Ceausescu va fi impuscat intr-o zi de mare sarbatoare si ca cu moartea lui se va gata cu comunismul in Romania si ca are sa fie varsare de sange .Si mai stiu ceva:Sfantul a spus sa nu plece romanii la munca peste granita ca nu se vor mai putea reintoarce niciodata.Stiu asta de prin anii ’80 si ceva.

    Apreciază

  4. Cu gandul si cu credinta la ce a spus Sf Arsenie despre sfarsitul mucenicesc alactualului mitropolit(ecumenist)al Germaniei,IPS Serafim Joanta ca mare purtator de Duh,ma duce cu gandul ca Dumnezeu va purta de grija pt Biserica si mantuirea credinciosilor mai ales in timp de razboi si vor exista ierarhi romani care se vor inzdraveni ,vor lepada eresul ecumenist si vor imbratisa din nou sfanta noastra credinta ortodoxa,dovada ca unul din ei va avea sfarsit mucenicesc din cate stiu eu.Poate mai sunt si alti ierarhi romani carora li s-a prezis ceva asemanator dar eu nu-i stiu.Si nu ma indoiesc.Am convingerea ca va fi o revenire a catorva dintre ei.
    Imi permit sa dau o lista cu ierarhii care si-ar reveni candva:
    IPS SERAFIM JOANTA
    IPS IOACHIM BACAOANUL INRAITUL ECUMENIST
    IPS CASIAN CRACIUN
    IPS CALINIC ARGATU
    IPS ANDREI ANDREICUT
    IPS TEOFAN SAVU
    IPS IOAN SALAJEANUL
    IPS LUGIF POP
    IPS TEOFAN SAVU
    IPS IRINEU POPA
    IPS CIPRIAN SPIRIDON
    IPS TEODOSIE PETRESCU
    IPS TIMOTEI AL ARADULUI CARE
    CURAND SUNT SIGUR CA VA FACE O FRUMOASA MARTURISIRE DE CREDINTA PUBLICA
    PS IGNATIE DE HUSI
    PS EMILIAN LOVISTEANUL
    PS SILUAN SPAN
    PS DANIIL STOENESCU
    PS JUSTIN SIGHETEANUL
    PS PAISIE LUGOJANUL
    PS VISARION BALTAT
    PS IERONIM CRETU
    PS VARLAAM
    PS TIMOTEI AIOANEI.
    PS AMBROZIE DE GIURGIU
    PS MACARIE DRAGOI

    Asadar nu trebuie trait cu impresia ca nu-si vor reveni ierarhii.Cat e bine nu se trezesc.La stransoare multi s-or trezi iar atunci cand incep sa se trezeasca,lasi intreruperea comuniunii cu ei si te duci unde fac acestia Sf Liturghie si te spovedesti si cumineci in comuniune cu ei,mai ales ca isi vor muta sediile episcopale la manastiri prin munti si in spatiul rural unde vor fi mari comunitati de oameni dar de scurta durata pt ca din pricina razboiului multe comunitati formate in jurul cate vreunui ierarh trezit vor muri cu totii si daca vor ramane vreo 3-4.Nu fiti tristi ca Dumnezeu nu va lasa Biserica Sa asa cum e azi.Altfel unde e pronia divina?Se minte ea pe sine insasi?Ba.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: