Anul disperării. Ori se temină lumea lor, ori se termină lumea noastră

Aceste cozi de topor care decid acum în numele nostru sunt niște indivizi plantați în vârful țării de către cei interesați, în momentele noastre de neatenție și de nepăsare, și au fost aleși pentru o singură calitate: aceea că sunt slabi.
Faptul că sunt slabi este într-adevăr un dezavantaj la prima vedere, dată fiind ușurința cu care execută orbește ordine venite din afară. Dar faptul că sunt slabi înseamnă că sunt și fricoși din cale-afară, și în asta stă toată salvarea noastră, în măsura în care ne vom folosi de frica lor – practic, este un concurs de forțe care presează asupra lor, pe de o parte, globaliștii din exterior, iar pe de alta, noi, conservatorii, care din fericire dominăm semnificativ în România. Rămâne de văzut care parte va exercita presiunea mai puternică, dar un lucru este cert: în condițiile în care ne ratăm șansa anul acesta, trenul în care vom fi urcați împotriva voinței nu se mai oprește decât în lagăre, indiferent de forma pe care acestea o vor lua. De la violența cu care sunt mutilați protestatarii din „țările civilizate”, la crematorii în perimetrul „campusurilor de carantinare”.

Nota radicală care dă particularitatea acestui an poate fi citită în toate gesturile făcute de autoritățile de peste tot: vaccinare obligatorie, doze tot mai dese, extinderea uzului certificatelor naziste în toate domeniile vieții publice, ținta pusă asupra copiilor și, de ce să ne ferim să o spunem, urgența introducerii tehnologiei 5G, care sigur-sigur nu era o necesitate pentru viteza de transmitere a datelor – 4G-ul funcționează excelent, este evident că doar pentru anumite lucruri nu era bun 4G-ul, rămâne să ne lămurim care sunt acelea. Toate acestea impuse cu o agresivitate și cu o îndârjire care merg de la violența cu care sunt mutilați protestatarii din „țările civilizate” și până la includerea de crematorii în perimetrul „campusurilor de carantinare” nou construite, deocamdată în Australia.

De ce trebuie făcută praf o lume întreagă?

Este clar deci că pe mâna progresiștilor globaliști nu mai rămâne nimic din tot ceea ce dădea sens și frumusețe vieții, nimic din sănătatea noastră, nimic bun din viitorul copiilor voștri. Și întrebarea care nu are cum să nu ne obsedeze este „De ce?” – pentru ce trebuie făcută praf o lume întreagă? Pentru ca niște psihopați înecați de frustrări să dețină controlul total asupra vieții pe pământ, jucând rolul unei „divinități” de laborator. Că lumea pe care o gândesc ei este sinistrā, nu încape îndoială – sinistră este însăși mintea lor, toată viața lor este o beznă continuă care acoperă mizeria umană din ei. Sunt cei mai detestabili dintre noi, sunt, fie-mi iertat, cei mai proști dintre noi, căci răutatea și ura din prostie se nasc, sunt cei mai slabi dintre noi – dar cel mai important este faptul că sunt dintre noi. Nu avem niciun motiv să-i „îndumnezeim” prin obediența noastră, făcându-ne noi suficient de mici încât ei să pară ceea ce nu pot fi niciodată fără participarea noastră, activă sau pasivă.

E greu de conceput ușurința cu care ne-am așezat în genunchi

Ceea ce nu poate fi pus la îndoială e faptul că anul acesta este un an al disperării tuturor. Ei simt că pierd controlul cu totul, noi simțim că ne pierdem libertatea cu totul. Și ei atârnă într-un fir de ață, ca și noi. Cum au ajuns ei în acest punct nu e greu de înțeles, repet, sunt lepădăturile societății, nimic din ceea ce gândesc ei nu este sustenabil – greu de înțeles este cum am ajuns noi aici.

Desigur, explicația e simplu de verbalizat, prin obediență prostească am ajuns în halul acesta, dar e greu de conceput ușurința cu care ne-am așezat în genunchi, și e valabil la nivel global. Cum să te lipsești de libertate ca niște scursuri obsedate de control să te ferească de ceva?! De orice, darămite de o viroză respiratorie!
Anca Radu, Jurnalistă, 12 Ianuarie 2022

Respectul şi admiraţia noastră pentru Anca Radu, un condei deosebit în peisajul jurnalistic românesc. Bunul Dumnezeu să o aibă în paza Sa.

5 gânduri despre „Anul disperării. Ori se temină lumea lor, ori se termină lumea noastră”

  1. Limitele prezumției de nevinovăție
    Av. Dan Cristian Ionescu
    12 Ianuarie 2022

    V-ați gîndit vreodată pînă unde merge prezumția de nevinovăție? Teoretic, pînă la Dumnezeu – fiindcă mai sus nu se poate. Dar haideți să vă pun la încercare. Să zicem că eu asist pe stradă la momentul în care personajul „X” își înjunghie mortal pe stradă victima, ajung în fața instanței și declar ceea ce am văzut. Judecătoarea (fiindcă la ora asta „dreptatea” este împărțită de femei) reține din declarația mea că găina face ouă și din lipsă de probe îl achită pe criminal.

    Pînă în momentul pronunțării, acuzatul beneficiază de prezumția de nevinovăție – dar eu știu că el este un criminal. După ce judecătoarea oarbă (orbirea are trei cauze: banii, ordinele primite sau prostia) îl achită, inculpatul este pentru toți un nevinovat – dar eu știu că este un criminal. Din lipsă de „judecători” care să condamne, țara asta este plină de nevinovați dar eu știu că Ion Iliescu este un trădător și un criminal, că Emil Constantinescu este un trădător (a cărui trădare a fost validată de o majoritate parlamentară din care, spre cinstea lor, au făcut excepție doar patru prieteni ai mei), că Traian Băsescu este un trădător și autor de multe alte infracțiuni, ca și Klaus Werner Johannis, că Laura Codruța Kovesi este o infractoare care a scăpat de răspundere penală mulți mari corupți, etc.

    Aceasta a fost o introducere, așa că acum ajung la subiect, adică la pandemie. Trăim vremuri foarte triste, dar și mai mai triste sunt cauzele care le provoacă. „Deșteptarea” mea („My Awakening” – văd că azi nu se poate dacă nu bagi și cîteva vorbe în engleză, așa că îl plagiez pe David Duke) s-a produs în momentul în care am realizat că totul este minciună. Totul, începînd cu revoluția de care eram atît de mîndri. Mă credeam un erou, și am constatat că eram doar o posibilă victimă. Păpușarilor puțin le păsa cîți vor fi uciși, puțin le păsa dacă sunt ucis eu sau alți proști ca mine. Cînd umbli printre gloanțe, te schimbi – nu este ca și cum te-ai uita la TV. Și cînd umbli printre gloanțe, mai cîștigi ceva – nu-ți mai pasă de moarte, te-ai confruntat cu ea. De atunci, eu nu mai cred orbește în ceea ce ni se spune oficial.

    Noi, cei din est, am avut (în mod paradoxal!) o șansă enormă față de vestici. Noi am trăit minciuna, dar am și simțit-o pe pielea noastră – vesticii au trăit-o fără să o simtă. Nu vesticii, ci noi am avut libertatea de a gîndi! Imbecilizarea lor începuse de mult, fără să își dea seama – la noi a început după 1990. Din această cauză, eu consider că în estul damnat, blamat, înjurat, încă sînt mai multe conștiințe vii decît în occidentul care se credea liber deși era aruncat într-o sclavie fără de scăpare.

    Trăim într-un coșmar indus, în care păpușarii mizează pe frica de moarte a oamenilor, pe procentul enorm de imbecilizare la care s-a ajuns (cam ca procentul de vaccinare!). Și aici, ca procent, esticii stau mai bine – mai puțin imbecilizați, se gîndesc mai mult și refuză sinuciderea. Da, există un virus nou. Dar un virus nou nu este o noutate, decît ca denumire. Se pare că a venit momentul pentru instalarea noii ordini mondiale. În final, poate chiar cu armele. Păpușarii au controlul complet: asupra politicienilor, asupra organelor de represiune, asupra mass-media, asupra a tot ceea ce contează. Noi, cei care pe unde apucăm spunem adevărul, suntem declarați nebuni (dacă nu mai rău).

    Au apărut și s-au înmulțit „morții de covid”. Doar că nimeni nu fusese autopsiat, ca să se știe de ce a murit. Doar că aflăm, ulterior, că morții de covid aveau comorbidități severe. Doar că numărul lor nu depășea numărul celor morți în mod curent în urma gripelor obișnuite. Doar că se mai întîmpla cîteodată că un mort de covid fusese de fapt lovit de tren (ca în Anglia).

    Repet, dacă era ceva cu adevărat grav, ar fi fost trimiși în judecată cei care au dus cu avioanele în Germania să culeagă sparanghel mii de muncitori din Suceava, singurul județ „roșu” al României la acel moment. Aceia nu au fost judecați și condamnați, dar a fost condamnat la un an de închisoare cu executare nefericitul Matei Strugurel, care și-a salvat viața fugind din „spitalul Covid” în care fusese internat fără să aibe Covid! Dacă ar fi fost ceva cu adevărat grav, Iohannis nu s-ar fi hlizit în poze fără mască la Bruxelles, nici Ludovic nu ar fi chefuit fără mască în biroul lui, nici congresul întru alegerea lui Cîțu nu ar fi avut loc.

    Acum ne-am trezit cu varianta Omicron. Se declară că se răspîndește mult mai ușor decît celelalte, dar se recunoaște că nu are efecte grave. Din ce am citit, am găsit un singur caz mortal pe plan mondial (dacă într-adevăr aceasta a fost cauza!) – desigur, poate nu sînt eu la curent cu noutățile.

    Dar s-a profitat de acesta pentru declanșarea atacului final. Este lesne de înțeles că drepturile omului nu mai contează cînd omul trebuie omorît (în interesul unor oameni!). Tot mai multe țări impun pașaportul covid, tot mai multe țări impun vaccinarea obligatorie – nu m-aș mira dacă în curînd mi s-ar interzice să ies din casă pentru a-mi lua medicamentele sau mîncare. Și poate că în final, ultimii care ne vom împotrivi vaccinului, vom fi împușcați ca luptătorii din munți.

    Mă uit cu jale la motivele pentru care reprezentanți ai bravului popor român au acceptat vaccinarea: unii, pentru trei mici și un suc; alții, fiindcă la Biblioteca Națională le-a cîntat la ureche un violonist celebru fără să fie nevoie să-i lipească pe frunte o bancnotă de o sută, ca la cîrciumă; alții pentru a participa la tombolă; alții, pentru a primi o primă de la serviciu; alții, ca să poată pleca în Maldive sau Seychelles.

    Bravo popor român, cu ăștia ne vom apăra țara, cu ăștia ne vom păstra tradițiile și demnitatea! Oamenii devin tot mai supuși, tot mai sclavizați. Puternicii devin tot mai puternici, bogații tot mai bogați. Se pare că bugetele naționale vor avea o singură direcție: „Big Pharma” (și subvenționarea presei care o susține).

    Faceți o socoteală. Este evident că două vaccinuri nu mai sunt suficiente, nimeni nu știe la cîte se poate ajunge, poate din 6 în 6 luni, adică zeci sau sute de miliarde! Gîndiți-vă la cîte teste se fac, inclusiv în U.E. cînd treci dintr-o țară într-o anumită altă țară! Dar mai ales gîndiți-vă la măști! Zilele trecute, autoritățile române (care nu știu nimic, așa cum de fapt nu știe nimeni) au decis că măștile de pînză, pentru lipsa cărora s-au dat nenumărate amenzi timp de 20 de luni) de fapt nu protejează (ceea ce ar presupune restituirea amenzilor încasate!) ci trebuie altele, mai sigure și mai scumpe; în același timp, aud la RRA doctorițe care ne sfătuiesc ca la fiecare patru ore să schimbăm masca; asta ar însemna zeci de milioane de măști în fiecare zi numai în România! Dar nu pe spinarea mea – eu nu am cumpărat nici o mască, din ziua de 11 mai 2020 și pînă acum am folosit 5 măști, nici una cumpărată.

    Dar profiturile fabricanților sunt depășite de cele ale intermediarilor, și poate cele ale oficialilor. Fiindcă dezmățul cu banii publici s-a desfășurat prin două instituții ale statului, „Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate” (O.N.A.C.) și „Unifarm”. Printre mafioții apărați de stat se numără Cornelia Nagy, președinta „O.N.A.C.”, promovată și susținută de mai multe mafii, printre care și mafia U.D.M.R. (da, fără să știe, cetățenii români de origine maghiară, trimit din 4 în 4 ani în parlament mafioții lor, tot așa cum noi îi trimitem pe ai noștri). S-au cumpărat izoletele din plastic la prețul de 80.000 lei bucata, dar nimeni nu cercetează penal[1].

    Presa mituită exultă cînd moare cîte un adversar al vaccinului, dar nu șoptește un cuvînt despre tinerii sportivi din întreaga lume care au murit în urma vaccinului.

    Azi dimineață am trimis unor prieteni un mail. Din comoditate, îl preiau așa cum este, fără diacritice: „Între timp, în Austria, cancelarul Karl Nehammer, vaccinat de trei ori, a fost testat pozitiv cu Corona. Vestea vine în momentul în care Austria anunță că va amâna implementarea mandatului de vaccinare cu două luni”[2]. Acum va intra în vigoare în aprilie, dacă o va face.

    Deci dupa trei vaccinuri, a luat Covid. Și atunci care este eficienta vaccinului (în afară de profiturile „Big Pharma”)? A! am uitat: nu te apără de covid, dar te apără de moarte. Așa să fie? Potrivit ultimului raport publicat de Institutul Național de Sănătate Publică[3], numărul infectaților nevaccinați a fost egalat de numărul infectaților vaccinați. Mai mult, procentul de mortalitate Covid a urcat la 20% în rândul vaccinaților.

    In fruntea O.M.S. si Interpol, alesi doi acuzati de crima si tortură, iar seful O.M.S. minte de stinge[4]: Un om, un mare tenisman, Novak Djokovic, un sîrb ortodox care ține la viața lui, care a vrut să își apere și titlul, nu s-a vaccinat dar pe baza argumentelor medicale invocate a fost acceptat la primul turneu de grand slem al anului. Acum intervine politica și imbecilii conducători ai Australiei (sînt convins că termenul este corect folosit) l-au pedepsit, i-au interzis participarea. Azi dimineață, justiția australiană i-a dat dreptate.

    Unii poate se cred nemuritori. Eu știu că toți vom muri, dar important este cum mori. Din această cauză, cele mai dragi versuri ale mele provin de la Coșbuc: „Din zei de-am fi scoborâtori,/ C-o moarte tot suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moş îngârbovit;/ Dar nu-i totuna leu să mori/ Ori câine-nlănţuit”.

    Mai marii lumii au pus de un genocid. Eu voi lupta împotriva lui pînă în ultima mea zi.

    Apreciază

  2. O să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi
    Sfantul Cuvios Părinte Justin Pârvu

    – Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte?

    – Păi rezistăm, uite aşa. Ai văzut cum mai sunt nişte trăistari din ăştia aşa pe ici pe acolo? Să fii fericită dacă ai să ajungi aşa şi să te mântuieşti. Sau o să-ţi laşi serviciul de director şi de mare, mă rog, ştiu eu ce, şi să iei un colţ de ogor acolo, să lucrezi aşa la milimetru, să scoţi de acolo şi sfecla, şi porumbul, şi fasolea, şi să trăieşti într-un bordeiaş, unde să faci acolo rânduiala ta, mergi Duminică la o Biserică, s-ar putea să mergi la cine ştie al câtelea sat, ca să găseşti o Biserică sau un preot care mai face o Liturghie curată.

    Şi o să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi. „Mă, tu eşti nebun, nu vezi că tot satul merge aşa, şi tu acum ce ai, îi fi tu mai sfânt decât celălalt?” Şi atuncea ai tăi din casă, că aşa spune Mântuitorul, când vor fi vremurile acestea când vă vor da în judecăţi, vă vor da celor mari, vă vor judeca: copii, părinţi, tată, mamă, fii, fiică. Şi lucrurile acestea trebuie şi ele să se împlinească, trebuie să le împlinească cineva. Creştinismul nostru a mers aşa, cam într-o permanentă persecuţie, aşa a fost.

    – Dar dacă s-ar putea să nu putem să răbdăm prigoana din cauză că atunci, la momentul respectiv, vom fi prea slăbiţi duhovniceşte?

    – Dumnezeu te întăreşte numai să vrei oleacă să te ţii, că Dumnezeu te întăreşte. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia aşa până la cel mai mititel…. Şi câţi alţii în istoria asta a vieţii nu au mai fost!…în toate temniţele.

    Şi eu, slavă Domnului, am fost într-o marginalizare permanentă, până astăzi. Nu-mi pasă mie de ei …ei cu ale lor, eu cu ale mele. Că zice, mă ocup de nu ştiu ce mentalitate, tulbur lucrurile normale,…dar ei cu-a lor, eu cu-a mele, fiecare cum poate. Şi slavă Domnului, mă chinui aşa cu bătrâneţile mele. Şi pot spune orice despre mine. Eu mă gândesc la Domnul care a zis – nu vă gândiţi ce veţi răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Aşa e şi aicea, noi suntem cu Harul lui Hristos care ne întăreşte. Păi, ce, mergeau uriaşi în faţa lui Diocleţian? Nişte prăpădiţi de creştini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. „Îi fi tu împărat, dar eu am pe împăratul Hristos, care-i şi peste tine“. Şi până la urmă îl convingeau şi pe el.

    – Dar dacă noi nu avem credinţa lor, ce facem?

    – Ţi-o dă Dumnezeu. Să ne-o întărim.

    – Dar ce să facem să ne întărim credinţa?

    – Pune mâna pe Biblie, ia Vieţile Sfinţilor model. Prin cei slabi, măi, se dovedeşte puterea Harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Aşa că stai liniştită, nu te teme. Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân şi Împărat şi mergi cu El înainte şi nu vă temeţi de ce vă vor spune vouă, nu vă temeţi deloc. Al Domnului este pământul şi stăpânirea lui. Şi noi suntem creştini, a noastră-i toată împărăţia şi asta de pe pământ şi cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi”. Dacă El mă paşte, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine? Dă Dumnezeu la fiecare.

    – Oricum, vin foarte multe ştiri tulburătoare peste noi…

    – Intenţia lor este ca să slăbească tăria noastră, să ne pună la îndoială şi în felul acesta ne prăbuşim. În fine, trebuie să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm,…să nu ne batjocorim, într-un cuvânt. Să putem înfrunta primejdia cu o oarecare seninătate. Când vezi că-i băga la îngheţ pe cei patruzeci mucenici! Nu-ţi poţi imagina cum să stai acolo şi să vezi, cum te prinde frigul, cum te cuprinde ca nişte menghini, aşa, din toate părţile. Vezi, din 40 a ieşit unul totuşi! S-a lăsat ispitit şi a căzut. I-a luat coroana altul care i-a luat locul.

    – Aţi spus că şi casnicii noştri pot fi duşmani, spre mântuirea noastră. Cum trebuie să procedăm, să-i aducem pe calea cea bună sau să ne îndepărtăm de ei?

    – Să-i aducem pe calea cea bună, prin rugăciuni, prin tot efortul nostru, să-i dobândim pentru că nu ei sunt cei care devin vrăjmaşii noştri, ci diavolii din ei care-i stăpânesc. Noi suntem datori să-i scoatem, să desatanizăm duhul acesta, să-l transformăm din demonul care este în Înger; să transformăm omul din rău cum e în bun”.

    Extras din Convorbiri cu Părintele Iustin Pârvu – Revista Atitudini – numărul 2/2008.

    Apreciază

  3. Chiar acum recent a apărut un discurs al lui Francisc in fața multor ambasadori, după acest discurs ne întrebăm cum de acest specimen nu este băgat într-un ospiciu de nebuni, numai vorbim de hulele și blasfemiile care la acest specimen sunt precum aerul respirat

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: