Sataniştii s-au îmbrăcat în veşminte episcopale şi stau pe tronurile Bisericii. Antihristul Elpidoforos se pronunta pentru uciderea copiilor nenascuti

În cele din urmă, fiecare antihrist este un adversar al lui Hristos, oricine luptă împotriva persoanei lui Hristos, a adevărului lui Hristos, a iubirii, a Legii (Sfântul Iustin Popovici).

Nu pot să cred că trăiesc într-o asemenea eră. Nu pot să cred că pe tronurile ierarhiei au urcat jumătate oameni și jumătate creștini. Nici cele mai pervertite minți nu și-ar fi putut imagina că vom ajunge atât de repede la epoca în care majoritatea ierarhilor vor fi antihriştii, înaintea adevăratului antihrist

Am ajuns la vremea când – într-un asemenea întuneric trăim noi creștinii – ascultarea fără discernământ (poruncită de Evanghelie) este considerată o virtute. Pseudo-dragostea, pseudo-ascultarea, smerenia – deci pseudo-smerenia, si un mare demon după Sfântul Porfirie, au inlocuit adevarurile pe care le-am primit de la Prooroci, de la Părinţii Bisericii, de la Sinoadele Ecumenice, de la Sfinţii din vremurile noastre, dar de asemenea Hristos.

Am ajuns la momentul în care cel mai antihrist dintre toți episcopii din istoria Bisericii apără dreptul la avort! Și nicio frunză nu s-a mișcat. Niciun ierarh nu a ieșit să condamne. Nimeni din Muntele Athos nu s-a găsit să vorbească. Frica și teroarea au lovit pe toată lumea, precum şi teama de a fi înțeleși greșit și de a nu fi consideraţi incorecţi din punct de vedere politic.  Nu crezi ce îţi spun? Dar da! antihrist a apărut în martie pentru viață pentru a le spune oamenilor că, da, fiecare ființă umană a fost creată „după chipul și asemănarea” lui Dumnezeu, dar, pe de altă parte, trebuie să respectăm și autonomia și libertatea femeilor (versus fetuși), la fel cum Dumnezeu a respectat libertatea Fecioarei Maria de a alege să-L aducă pe Domnul pe lume !!!

Unde ești Proorocule Ilie! Unde ești Sfinte Ioan Gură de Aur… La ce vârstă trăim și unde am ajuns! Dacă nu reacționăm, lumea se va întoarce cu susul în jos, pământul ne va înghiți precum pe Datan și Abiron. Ce nenorociri ne așteaptă! 

S-ar putea argumenta că am înțeles greșit ce a vrut să spună antihrist. Adică am crezut și eu că într-un astfel de caz s-ar autodepăși! Și totuși „Arhiepiscopia Americii” vine nu doar să-mi confirme primul gând, ci și să reitereze pe twitter aplauzele stângacilor din Grecia care îl felicită pe Arhilikaros pentru declarația sa în favoarea avorturilor. Să presupunem că în câteva zile mass-media grecească va ieși să-l numească „iluminat”.

Aici este despărțirea. Aici este rușinea! 

Desigur, steagurile colorate ies și să sărbătorească recunoaşterea ieşită din nou biroul Arhiepiscopiei. Nu ştiu ce să mai zic. Altfel, unora le este frică de schisme. Nu contraziceţi Patriarhia din Constantinopol, pentru a nu face dezbinare! Nu-i înfruntaţi pe cei care au sfâșiat din nou Biserica! În curând vor recunoaște schismaticii din Skopje ca fiind „biserica Macedoniei”. Nu spunea Sfantul Iustin ca Sinodul va aduce doar schisme, erezii si pierderi de suflete (pag. 21) ? 

Nu este departe, timpul intervenției Domnului. Dacă ocuparea orașului (Constantinopol, la 1453, n.m)  s-a datorat apostaziei atunci, ce se va întâmpla astăzi? Treziți-vă aghioriți! Dacă este posibil!  Ierarhii ies și spun că avortul este un drept și nu se scutură o frunză? Ruşine. Aceasta nu este Ortodoxia, este, în cel mai bun caz, umanism . Și să închei așa cum am început, pentru că acolo am ajuns:

Nu există o percepție mai tragică a omului și nici un tratament mai tragic decât umanismul.  De aceea Sfântul Evanghelist Ioan, iubitorul de înţelepciune, adevărat cunoscător al omului și al naturii umane ne spune: ,,Dacă spunem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi” (I Ioan 1, 8). Nimeni să nu se laude cu umanismul, pentru că există doar satanism, satanism, satanism… Astăzi nu există demoni, fiare, șacali, ci oamenii au țesut o coroană de spini și au purtat-o ​​pe capul lui Hristos  (Sfântul Iustin Popovici). 

Binecuvântare şi răbdare pentru cei care rezistă. Pentru cei care nu tac. Pentru cei care sunt incomozi. Eu cred că nu suntem puțini. Și Hristos ne va da biruința. Să fim cu El.

Adaptare după Christos Vlamakis, pentru blogul Orthopraxia.gr

11 gânduri despre „Sataniştii s-au îmbrăcat în veşminte episcopale şi stau pe tronurile Bisericii. Antihristul Elpidoforos se pronunta pentru uciderea copiilor nenascuti”

  1. Nimeni nu voieşte să păcătuiască faţă de Dumnezeu, chiar dacă toţi păcătuim fără să fim siliţi
    Sfântul Ioan Scărarul

    Nimeni, socotesc, dintre cei ce judecă sănătos nu va tăgădui că din ură şi din ţinerea de minte a răului se naşte clevetirea. De aceea, s-a şi rânduit aceasta după părinţii ei, ca într-un lanţ. Clevetirea este fiica urii. O boală subţire, dar o lipitoare grasă, ascunsă şi tăinuită, care suge şi seacă sângele iubirii. E făţărnicirea iubirii, pricinuitoarea întinăciunii şi poverii inimii.

    Precum există tinere care fac cele rele fără ruşine şi există altele, care săvârşesc lucruri mai urâte decât cele dintâi, dar pe ascuns şi mai cu ruşine, aşa se poate întâmpla şi cu patimile de necinste. Astfel de tinere sunt: făţărnicia, viclenia, întristarea, ţinerea minte a răului, clevetirea inimii. Acestea una spun la arătare, şi alta gândesc.

    Am auzit pe unii clevetind şi i-am certat. Dar lucrătorii acestui rău răspundeau în apărarea lor că fac aceasta din dragostea şi din grija pentru cel clevetit. Iar eu le-am spus să înceteze cu această dragoste, căci nu minte cel ce a zis: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns de aproapele lui, alungă-l” (Ps. C,5). Dacă spui că-l iubeşti, roagă-te în taină pentru el şi nu-ţi bate joc de om. Căci acesta este felul iubirii primit de Domnul.

    Să nu-ţi rămână ascuns lucrul acesta şi te vei trezi, ca să nu mai judeci pe cel ce greşeşte: Iuda era în ceata ucenicilor, iar tâlharul în ceata ucigaşilor. Şi într-o clipă s-a făcut o schimbare minunată între ei.

    De voieşte cineva să biruiască duhul clevetirii, să nu învinovăţească pe cel ce a greşit, ci pe dracul care l-a ispitit. Căci nimeni nu voieşte să păcătuiască faţă de Dumnezeu, chiar dacă toţi păcătuim fără să fim siliţi.

    Sfântul Ioan Scărarul, Cartea despre nevoinţe, X, 1-5, în Filocalia IX, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002

    Apreciază

  2. Să omorâm păcatul prin mărturisire

    Atâta vreme cât zămislim gândurile păcătoase, suntem veseli şi ne bucurăm; dar când naştem copilul cel rău, păcatul, atunci ne chinuiesc durerile văzând ruşinea celui născut, atunci ne zvârcolim mai cumplit decât femeile care nasc. De aceea rogu-vă, mai cu seamă la început, să nu faceţi loc poftei celei păcătoase! Iar dacă i-am făcut loc, să-i înăbuşim înlăuntru seminţele. Să nu ne trândăvim, să omorâm păcatul prin mărturisire, prin lacrimi, prin învinuirea noastră înşine. Nimic nu pierde atât păcatul, ca învinuirea şi osândirea noastră, unită cu pocăinţă şi lacrimi. Ţi-ai osândit păcatul? Ai lepădat povara!

    – Şi cine-a spus asta?

    – Însuşi Dumnezeu, Care ne judecă: Spune tu fărădelegile tale întâi, ca să te îndreptezi! Te pot întreba: pentru ce te ruşinezi şi te sfieşti să-ţi spui păcatele? Nu le spui unui om, ca să te ocărască! Nu le spui unui împreună-rob, ca să-ţi râdă în faţă! Arăţi rănile tale Stăpânului, Purtătorului de grijă Celui iubitor de oameni, Doctorului.

    Crezi că, deşi tu nu le spui, Acela nu le ştie, El, Care cunoaşte faptele înainte de a fi săvârşite? Pentru ce dar nu vrei să spui? Crezi că ajunge mai împovărător păcatul în urma învinuirii ce ţi-o aduci? Nu, mai mic, mai uşor! De asta vrea Dumnezeu să-ţi spui păcatul, ca să te ierte, nu ca să te pedepsească! Nu ca să-ţi afle păcatul tău – pentru ce, când El îl ştie? -, ci ca tu să afli câtă datorie îţi iartă! Vrea ca tu să cunoşti măreţia harului Său, ca să-I mulţumeşti mereu, ca să fii mai zăbavnic spre păcat şi mai grabnic spre virtute. De nu-I spui tu mărimea datoriei, nu vei cunoaşte covârşirea harului.

    Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Săracul Lazăr, Despre rugăciune… Editura IMBOR

    Apreciază

  3. Pentru strădania duhovnicească vom primi cerescul dar
    SFÂNTUL IERARH VASILE CEL MARE, ARHIEPISCOPUL CEZAREEI CAPADOCIEI

    Fiule, dacă dorești să slujești Domnului, slujește cu precădere Aceluia. Precum ostașul conducătorului din această lume se supune tuturor poruncilor acestuia, tot astfel și cel ce slujește Părintelui ceresc trebuie să păzească rânduielile cerești. Ostașul pământesc, fiind pregătit și prompt, este trimis în orice loc și nu se scuză din cauza soției și a copiilor. Cu atât mai mult ucenicul lui Hristos trebuie să se supună poruncilor Atotputernicului fără murmur. Ostașul pământesc merge la război împotriva dușmanului văzut; cu tine însă, nu încetează să se împotrivească zilnic dușmanul nevăzut. Acela se luptă contra trupului și a sângelui; tu însă, te înfrunți cu răutatea duhurilor întru cele cerești. Acela se folosește de arme materiale împotriva dușmanului trupesc; tu însă ai nevoie de mijloace duhovnicești contra duhurilor dușmane. Armele aceluia sunt obositoare și greu de purtat, uneltele tale, însă, „bune sunt și ușoare” (cf. Matei 11, 30) de purtat, dacă vrei într-adevăr să le porți.

    Acela, după ce a învins pe dușman, se întoarce acasă la soție și la copii; tu, însă, după nimicirea dușmanului, vei intra cu toți sfinții în împărăția cea cerească. Pentru osteneala pământească, acela primește o casă materială; tu, însă, pentru strădania duhovnicească, vei primi cerescul dar.

    (Sfântul Vasile cel Mare, Învățătură către fiul duhovnicesc, traducere de I. Popa, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 14-15)

    Apreciază

  4. Dă-i ceva, cât de puţin, celui care are nevoie
    SFÂNTUL IERARH GRIGORIE TEOLOGUL, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI

    Îmbogăţeşte-te nu numai cu avere, ci şi cu evlavie, nu doar cu aur, ci şi cu virtute, sau mai bine doar cu virtute. Fă-te mai cinstitor faţă de aproapele, arătând mai multă bunătate. Fă-te „dumnezeu” pentru cel aflat în strâmtorare, urmând milostivirii lui Dumnezeu. Dă-i ceva, cât de puţin, celui care are nevoie.

    Pentru că şi cel mai mic lucru nu este neînsemnat pentru omul lipsit de toate, dar nici pentru Dumnezeu, pentru că ştie că este după puterile tale. În loc de ofrandă mare, dăruieşte-i râvna ta, şi dacă nu ai nimic, lăcrimează pentru el. Compătimirea din tot sufletul este cel mai bun medicament pentru cel care este la necaz. Adevărata afecţiune uşurează mult suferinţa.

    Frate, nu are preţuire mai mică omul decât animalul, care dacă se pierde sau cade în groapă, legea îţi porunceşte să-l scoţi şi să-l îngrijeşti (Deuteronom 22, 1-4). Prin urmare, câtă milostivire trebuie să arătăm semenilor noştri, când chiar şi faţă de animale avem datoria să fim grijulii? „Cel care apasă pe cel sărman defăimează pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte”, ne spune Sfânta Scriptură (Pilde 14, 31). Cine nu primeşte un asemenea Datornic, care în afară de datorie, când va veni timpul, ne va da şi dobândă? Şi în alt loc spune din nou: „Prin milostenie şi prin cinste sunt curăţite păcatele”. Deci, să ne curăţim prin milostenie, să ne spălăm cu ierburi tămăduitoare murdăriile şi petele noastre, să devenim albi, unii ca lâna şi alţii ca zăpada, după milostivirea fiecăruia. (Sfântul Grigorie Teologul)

    (Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 381-382)

    Apreciază

  5. Gata este inima mea!
    SFÂNTUL IERARH IOAN GURĂ DE AUR, ARHIEPISCOPUL CONSTANTINOPOLULUI

    În toată viața noastră suntem datori să ne pregătim încât, îndată ce vom fi chemați de Dumnezeu, să rostim împreună cu psalmistul: „Gata este inima mea!” (Psalmul 107, 1). Să ne încingem bărbătește mijlocu-n cingătoare! Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că sufletul este mereu pregătit și treaz. Cel ce este încins poate sta bine și poate ieși biruitor din luptă. De aceea și noi trebuie să ne încingem, căci după ieșirea noastră din viața aceasta vom întâlni vrăjmași. Să nu ne temem însă. Călăuza căii noastre, căpetenia în lupta pe care o ducem, este Hristos.

    (Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 70)

    Apreciază

  6. Să-L cheme pe Hristos și să nu-i pese de nimic

    „Sufletul să se încreadă în Hristos și să-L cheme și să nu se înfricoșeze nicidecum” (Sfântul Isihie).
    Dar, orice ar da peste tine, și în păcate să cazi, și nereușite să ai, și la depravări să ajungi, sufletul tău să nu-și piardă curajul. Să-L cheme pe Hristos și să nu-i pese de nimic.

    Sfântul (Isihie) leapădă orice umbră de întristare, de dezamăgire, de descurajare, de retragere, orice element care ne vlăguiește organismul, îndemnându-ne să avem o priveghere tihnită a duhului și să zicem cu atenție: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. Celelalte sunt ale lui Hristos. După cum cineva apasă butonul mașinii și ies lucruri frumoase, fără ca el să cunoască funcționarea mașinăriei, așa și Hristos, fără ca tu să înțelegi cum, le face pe toate. Atunci, de ce te întristezi? De ce te tulburi? De ce-ți faci probleme?

    Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Cuvânt despre trezvie. Tâlcuire la Sfântul Isihie, Editura Sfântul Nectarie

    Apreciază

  7. Găsiți o modalitate de a salva lumea.!!.
    Sfântul Sofronie Athonitul de la Essex

    „Dumnezeule, Tu știi nebunia mea și greșelile mele nu îți sunt ascunse” (Ps 68:6). Acum trăiesc într-o stare de decădere, dar Tu, Hristoase, cheamă-mă să cred și să accept descoperirea că Tatăl ne iubește așa cum Te iubește pe Tine, singurul Său Fiu: „Însuși Tatăl iubește, pentru că Mă iubești. [ … ] Nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care, mulțiumită cuvântului lor, vor crede în Mine, pentru ca toți să fie una. Precum Tu, Părinte, ești în Mine și Eu în Tine, să fie și ei în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis […] și că Tu i-ai iubit pe ei așa cum M-ai iubit pe Mine (In 16,27; 17,20-23).

    Credința noastră în Hristos ne face nespus de îndrăzneți. Nu degeaba spune Fericitul Pavel că „nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii”. Ceea ce pare o nebunie pură pentru mintea trupească este, pentru credincioși, înțelepciunea și puterea, viața și lumina (vezi 1 Cor 1, 18-30; 2, 14; 3, 18-19).

    Acum, dacă pentru orice om îndrăzneala de a fi creștin este un act care depășește măsura umană, ce aș spune despre mine? De mic am fost conștient de neînsemnătatea mea; Mi-a lipsit încrederea, chiar și în fața oamenilor. Și totuși… O Lumină slabă m-a vizitat și am crezut în Hristos Dumnezeul. Apoi, în virtutea credinței mele, Lumina s-a manifestat într-un mod mai abundent. Și credința mea s-a îmbogățită cu o nouă cunoaștere.

    Deși în realitate eram „nimic”, Lumina necreată mi-a apărut tocmai datorită credinței mele în Hristos. Astfel, intelectul meu trece de bariera rațiunii, acest motiv incapabil să înțeleagă că Persoana divină (ipostasul) este înzestrată cu o cunoaștere atotcuprinzătoare, până în punctul în care nimic nu-i este ascuns în toată ființa cosmică: „Nici o vrabie. vor cădea la pământ fără ca Tatăl nostru să știe. Și noi la fel! până și firele părului nostru sunt numărate […] și nimic nu este acoperit care să nu fie descoperit, nimic ascuns care să nu fie cunoscut” (vezi Mt 10,29-30; 26). „Şi nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite,” (Evrei 4, 13).

    Relația mea cu Dumnezeu este strict personală. Noțiunea de păcat are sens doar în cadrul unei relații personale. În afară de ea, nu există dragoste între om și Dumnezeu. În afară de aceasta, nu există și nu poate exista nicio cunoaștere existențială a lui Dumnezeu. În afara ei, totul este înghițit de moarte, totul se scufundă literalmente în neființă.

    Ceea ce îmi propun să scriu acum a avut loc acum mai bine de jumătate de secol. A fost o perioadă tensionată; multe lucruri, să spun adevărul totul a fost confuz pentru mine. Viața este atât de scurtă și Dumnezeu atât de infinit de mare și de îndepărtat! Cine mă va învăța să merg la El pe calea directă, ca să nu pierd timpul rătăcind pe cărări străine? Am căutat, evident, bărbatul sau bărbații care m-ar putea ajuta, să devină îndrumătorii mei. Cu toate acestea, o forță necunoscută până acum a coborât asupra mea – o rugăciune pe care nu am putut-o întrerupe ziua și noaptea – și a devenit firesc sprijinul meu constant. Au fost momente când rugăciunea mi-a adus certitudinea și cred că a venit de la Dumnezeu. Voi cita câteva exemple care m-au marcat și au pus bazele vieții mele.

    Nediscernând dreptatea lui Dumnezeu în destinele omenirii și, în special, în cea a fiecărui om, am lâncezit în întunericul ignoranței mele. Eram ca un copil mic, lipsit total de ajutor. Simțind nevoia să înțeleg ceva, am devenit nerăbdător din cauza durerilor sufletești. Așteptam ajutorul lui Dumnezeu. Și Domnul a avut milă de ignoranța mea. Nu a fost rănit de obrăznicia mea, dar, ca o mamă, a avut milă de mine și s-a grăbit să-mi răspundă. Acest lucru s-a întâmplat nu o dată, ci de mai multe ori. Dumnezeu acționează în mod asemănător cu Iov, care a fost greu încercat și care și-a exprimat energic revolta.

    Asta mi s-a întâmplat odată. Acest lucru s-a întâmplat în Franța în anii 1920, înainte de plecarea mea la Athos în 1925.

    Mă rugam de mult cu lacrimi: „Găsiți o cale de a salva lumea, căci suntem corupți și cruzi”. Rugăciunea mea a fost deosebit de intensă pentru „acești micuți”, pentru săraci și asupriți. Spre sfârșitul nopții, când puterile mele s-au epuizat, mi-am pierdut o clipă rugăciunea din cauza unui gând: „Dacă compătimesc atât de mult, cu toată puterea sufletului meu, cu omenirea, cum să-l putem înțelege pe acest Dumnezeu care contemplă cu indiferență suferințele milioanelor de oameni pe care El însuși i-a creat? De ce permite El nenumăratele acte de violență săvârșite în lume?” Așa că I-am adresat această întrebare fără sens: „Unde ești? ..” Ca răspuns, am auzit în inima mea aceste cuvinte: „Tu ai fost răstignit pentru ei?” Aceste cuvinte dulci, rostite de Duhul în inima mea, m-au copleșit: Cel Răstignit mi-a răspuns ca Dumnezeu.

    Un răspuns de la Dumnezeu, oricât de scurt, de obicei trece la urmări. Cuvântul divin aduce sufletului o nouă, particulară percepție a ființei. Inima simte revărsarea vieții pline de lumină. Mintea descoperă brusc semnificații ascunse până acum. Atingându-ne, energia creatoare a lui Dumnezeu ne „recreează”. Cunoștințele dobândite în acest fel nu seamănă cu inteligența filozofică. Concomitent cu perceperea realităților lumii duhovnicești, întregii ființe a omului se conferă un alt mod de existență: cunoașterea lui Dumnezeu se unește cu curentul rugăciunii și al iubirii pentru El.

    Dumnezeu mi-a răspuns scurt, dar puținele Sale cuvinte conțineau o revelație extrem de vastă și profundă. Să încercăm să găsim o analogie care să răspundă nevoilor rațiunii noastre.

    În starea noastră căzută, suntem despărțiți de Dumnezeu ca printr-un văl subțire, invizibil dar în același timp impenetrabil. În mod neașteptat, la un semn de la Dumnezeu, se produce o sfâșiere în acest văl. Privind prin ea, nu vedem doar pentru ce ne-am rugat, ci, în aceeași perspectivă, se deschid în fața noastră orizonturi vaste. Dacă ochiul nostru este „sănătos” (Mt 6,22) și dacă îl ținem ațintit asupra vedeniei care ne-a fost dată, el va contempla infinitul Împărăției luminoase. Apoi, nu numai întrebarea noastră, ci și o serie de întrebări care ne frământă vor primi răspuns .. În veșnicia divină, toate liniile paralele, precum și toate razele divergente converg într-un singur punct.

    Rugăciunea, experiența veșniciei -Arhimandritul Sofronie

    https://holytrinityfamily.blogspot.com/2022/01/trouve-le-moyen-de-sauver-le-monde.html

    Apreciază

  8. Scrisoare de dragoste de Crăciun de la Dumnezeu.
    Fericitul Eusebie Mamakas

    Fericitul Eusebie Mamakas, +( 29-08-2011), din Kalymnos, un preot îndrăgostit de Hristos, ne-a împărtășit o „scrisoare” de dragoste de Crăciun venită de la Dumnezeu către noi, așa cum i s-a descoperit în rugăciune.
    Să avem parte de binecuvântarea lui!…

    Copiii mei,

    Întoarceți-vă înapoi la Mine

    Chiar și în nenorocirea ta, în păcătoșenia ta!

    Te accept așa cum ești.

    Și îți spun că deja te-am iertat.

    Dragul meu copil, îngăduie-Mi să-ți spun că nimeni nu are pentru tine o dragoste mai mare decât a Mea.

    Ridică-ți ochii către Mine și vezi Cine este Cel Care te roagă.

    Eu sunt Iisus, Mântuitorul tău

    Care vine astăzi la tine,

    Vorbind prin gura celui mai smerit dintre voi.

    (Dumnezeu nu prețuiește altfel de persoane)

    Vin desculț, ca un cerșetor.

    Pentru a-ți cere dragostea ta în schimb.

    Îți caut inima

    Să nu negi.

    Zi și noapte îmi întind mâinile spre tine.

    Când te vei întoarce la Mine?

    Când îmi vei oferi dragostea ta în schimb?

    Voi găsi vreodată vreo întoarcere la Iubirea Mea în această sălbăticie, copilul meu?!.

    Întreaga Creație am zidit-o de dragul tău.

    Sunt Sfântul tău, dar vârsta ta m-a răstignit din nou.

    Eu sunt Cel care te iubește atât de mult

    Și totuși, eu sunt Cel care primește biciuire fără milă

    prin indiferența ta la acestă vârstă.

    Eu sunt Lumina Lumii

    Cine vine în această epocă întunecată

    Pentru a-ti oferi Lumina Vieții.

    Fie să ai pace mereu cu tine.

    Copiii Mei, vă ofer Pacea Mea,

    Vă ofer Darul Iubirii Mele.

    Vino la mine așa cum ești.

    Nu aștepta să devii sfânt,

    Pentru a veni la Mine.

    Vino la Mine, așa cum ești,

    fără frică,

    Eu sunt Tatăl vostru care este plin de Iubire.

    Cum se pot îndoi unii dintre voi de Iubirea Mea?!.

    Veniți la mine, toți cei care rătăciți în această pustie.

    Vino la mine, nevinovat și curat.

    Dă-Mi voie să locuiesc în tine.

    În amintirea unui Preot binecuvântat îndrăgostit de Hristos

    https://holytrinityfamily.blogspot.com/2020/

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: