Romanii sunt chemaţi să apere ţara. Ţara cui?

Zilele acestea, tinerii între 18 şi 35 de ani sunt aşteptaţi să se prezinte la centrele de recrutare, având în vedere situaţia gravă în care a ajuns omenirea. Brusc, autorităţile române şi-au adus aminte că România ar putea fi şi a românilor, şi de-aici datoria ,,sfântă’’ de pune mâna pe arme şi a se angrena într-un război declanşat de nebunii lumii, un război de apărare, zice-se. Ce să apărăm? O ţară vândută, care nu ne mai aparţine? O colonie americană, în care străinii batjocoresc populaţia autohtonă şi îşi dictează ideile lor neghioabe şi nesimţite? Apărăm ,,sărăcia şi nevoile şi neamul’’? Sărăcia şi nevoile ni le-au adus ei, bandiţii istoriei. Neamul vreau să ni-l dizolve în globalismul lor satanic. Şi-atunci, ce mai avem de apărat? Să-i apărăm pe masonii care s-au infiltrat, şerpeşte, în toate structurile statului ,,de drept’’, în toate poziţiile cheie?

În 1989, românii au fost amăgiţi şi manipulaţi să facă revoluţia, pentru a scăpa de un regim satanic, cel comunist. Au murit atunci peste 1400 de oameni, care şi-au pus vieţile pentru dreptate şi Adevăr, pentru binele ţării acesteia. Cine au fost beneficiarii acelor jertfe? Bandiţii, otrepele care au programat şi au dirijat evenimentele în folosul lor, ca astăzi ţara să nu mai fie a românilor. Am ajuns un fel de chiriaşi în ţara noastră, nişte sclavi truditori pentru interesele străine ale grangurilor ticăloşiţi ai lumii.

Şi-atunci, cine să apere România? S-o apere vânzătorii şi cumpărătorii, pe nişte preţuri de nimic. S-o apere fosila istoriei, Iliescu, căci aşa îl batjocorea pe Corneliu Coposu în urmă cu trei decenii; s-o apere Petre Roman, cel care a pus fundamentele dezastrului de azi; s-o apere cei care răcneau că nu-şi vând ţara, şi la adăpostul acestor minciuni, au închinat-o străinilor, celor fără Dumnezeu; s-o apere Băsescu, nebunul care vreme de zece ani a slujit interesele bandiţilor occidentali, pentru care a primit imunitate absolută, iar în 2013 a fost menţinut în funcţie printr-o ,,erată’’ a Curţii Constituţionale, dictată de simpaticii imperialişti americani; s-o apere mediocrităţile şi scursorile Orban, Câţu, Câciu, care au îndatorat ţara cu zeci, poate sute de miliarde, pe care le-au cheltuit nu se ştie cum; s-o apere Iohannis, care patronează raderea pădurilor de pe faţa pământului României, în schimbul unor mite exorbitante; s-o apere acest personaj sinistru, Marcel Ciolacu, cel care s-a făcut remorcă la trenul lui Iohannis, pozând în mare pedeserist; s-o facă românul Arafat, care vreme de doi an i-a împins pe românii noştri creduli la inocularea cu vaccinul ucigaş; s-o facă Gheorghiţă, cel cu capul gol, care propovăduia precum că vaccinul diabolic e sigur şi eficient; s-o facă cei din udmr, care-i iubesc pe românii găzduitori, cu dragoste ,,nefăţarnică’’ şi lucrează pentru binele lor; s-o facă minorităţile conlocuitoare, care au mandate parlamentare, fără a le dobândi prin alegeri corecte, dar pe care le folosesc spre a înclina balanţa puterii cum cred ei, niciodată în folosul românilor, cei care-i găzduiesc; s-o facă toţi nemernicii, numiţi şi nenumiţi, care s-au înstăpânit asupra Sfintei Românii Ortodoxe.

De afară, să vină NATO-ul american, care ne-a târât în războaiele lor murdare pe care le-au purtat în lume; să vină u.e.–ul antihristic, care ne dictează cum să mişte în ţara asta ,,râul, ramul’’. Să vină Biden, Macron, Boris(?) Johnson, Trudeau – înţeleg că trudeau spre nenorocirea noastră şi a Poporului Ortodox Ucrainean, adică a Bisericii Ortodoxe; să vină musulmanii ceceni pe care i-a chemat ,,ortodoxul’’ Putin în ajutor. Să vină rockefelirii, rotschilzii, billgateştii, sorosiştii, klauswabistii, eleonmusckiştii să-şi apere posesiunile pe care le-au dobândit hoţeşte în România. Fie-le spre pocăinţă, ori spre osândă. Dintr-odată, românii sunt transformaţi în mari patrioţi. Să apere, ce?

Iubiţi credincioşi ortodocşi, să ne apărăm Sfânta Credinţă Ortodoxă, singura în care ne putem mântui. Să ne apărăm familiile noastre, care sunt aşezăminte instituite de Dumnezeu, şi Hristos Mântuitorul va fi cu noi. Şi El va birui. Împreună cu El, şi noi. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Publicitate

7 gânduri despre „Romanii sunt chemaţi să apere ţara. Ţara cui?”

  1. Tinere,sa te minta ca te trimit la exercitii si dupa aceea sa deschida iar ei un alt front cu tine fara sa stii de asta?Sa te minta ca fiind la exercitii e totul ok cand de fapt te vor plasa drept carne de tun pe un alt front deschis de ei?
    Decizia de a fi carne de tun iti apartine.Dar daca ai ochi de vazut e bine ,ai ales pentru binele tau.
    O intrebare pun.Concret,cum putem scapa sa nu ajungem incorporati cu sila?Ce solutii putem gasi?

    Apreciază

    1. Solutia e refuzul categoric de a te incorpora. Va fi rasplatit cu 2-7 ani inchisoare. Cel care va face inchisoare pe motiv de refuz, are sanse sa primeasca o pensie mai mare decat un licentiat cu 41 de ani vechime. Ma uit la martorii lui Iehova, cei care au facut 2 ani de inchisoare si pentru asta au pensii de detinuti politici inca din anii tineretii. Contributii la fondul de pensii- 0.

      Apreciază

  2. E planificat ca Romania sa nu fie implicata in razboi.Iata dovada.Cuvantul CASUS BELI din latina inseamna VICTIMA DE RAZBOI.

    „
    Palatul Victoria a aprobat după lungi tergiversări Acordul româno-ucrainean vizând cooperarea militară. Ar urma o ratificare grăbită a Parlamentului, pe fondul manevrelor militare ale Rusiei la granița cu Ucraina.
    România a păstrat aparențele în raporturile cu Ucraina din ultimii ani, dar cele două țări nu au reușit să-și depășească nevrozele istorice: procesul de la Haga, în urma căruia majoritatea resurselor de gaz din Marea Neagră au revenit României a produs traume în imaginarul colectiv ucrainean, la fel cum teritoriile românești rămase în urma celui de-al Doilea Război Mondial la Ucraina suscită încă emoții.
    După anexarea Crimeei, România a condamnat acest rapt, a trimis echipament ușor în zona Donbas și și-a asumat în interiorul NATO conducerea Grupului pentru apărarea cibernetică a Ucrainei. În același timp, Bucureștiul a evitat ani de zile să ajute Ucraina cu gaz și nu a reușit să negocieze drepturi suficiente în favoarea minorității române din Bucovina de Nord, un subiect complicat care a rămas deschis.
    România a susținut deci Ucraina în momentele dificile, chiar dacă fără un entuziasm special. Totuși în Noua Strategie de Securitate (Human Security—the State’s Security), publicată în septembrie 2020, Ucraina nu include România printre statele de care are nevoie să fie în parteneriate apropiate, cu toate că cele două au o frontieră lungă de aproape 700 de km, iar în Marea Neagră stau față în față cu același inamic. Documentul menționează o „cooperare extensivă” cu SUA, Marea Britanie, Canada, Germania și Franța, apoi îi enumeră pe partenerii strategici: Azerbaidjan, Georgia, Lituania, Polonia și Turcia.
    Cu toată timiditatea sa tradițională și antipatia ascunsă, România își dorește o Ucraină puternică și stabilă. Chiar dacă, deocamdată, nu spune nimic despre peisajul războinic din Marea Neagră, Bucureștiul are tot interesul să susțină Kievul, declarativ și practic.
    Publicitate

    Presiunea trupelor rusești la frontiera cu Ucrania s-a accentuat după ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a lansat pe 25 martie 2021 Strategia militară a țării sale, care „va contribui la realizarea integrării Ucrainei în NATO”. Documentul menționează că Federația Rusă „continuă să fie inamicul militar” al Ucrainei, și „agresorul” ei, fiindcă ocupă „temporar” teritoriul Republicii Autonome Crimeea și teritorii din regiunea Donbas, folosind „în mod sistematic mijloace militare, politice, economice, informațional-psihologice, spațiale, cibernetice și de altă natură” împotriva „suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei”. Pentru a demonstra toate temerile oficialilor ucrainieni, purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse i-a transmis Kievului că orice încercare de aderare la NATO ar putea pune sub semnul întrebării existența Ucrainei ca stat.
    Înainte de această Strategie militară, Zelenski a inițiat pe 11 martie Platforma Crimeea, dedicată „încetării regimului de ocupație și de reintegrare a Crimeei” prin mijloace „diplomatice, militare, economice, informaționale, umanitare”. Acestei ofensive strategice, dar pașnice, Rusia îi răspunde cu o mobilizare armată nemaivăzută în ultimii 20 de ani. În Marea Neagră, unde are deja o flotă puternică, dotată inclusiv cu submarine purtătoare de armament nuclear, vor veni nave de război din Baltica și din Caspica. Între 50.000 și 80.000 de militari ruși au fost trimiși la granița cu Ucraina și în Crimeea, potrivit statisticilor Kievului.
    Ministrul Apărării de la Moscova, Serghei Şoigu, a anunțat marți că două armate și trei unităţi aeropurtate au fost mutate la granița vestică a Rusiei pentru „exerciţii”, ca reacţie la activităţile „ameninţătoare” ale NATO. De asemenea, au fost alertate și trupele din Transnistria, unde în mod oficial se află 1700 de militari ai Grupului Operativ al Trupelor Ruse. De la Tiraspol la frontiera cu Ucraina sunt 13 km și nu se cunoaște capacitatea reală a contingentului rusesc.
    În Marea Neagră echilibrul e schimbător. Rusia are de partea ei suficient armament și destui soldați pentru a fi stăpână pe situație. Statele Unite au trimis două nave militare, care vor trece de Strâmtorile Bosfor și Dardanele în aceste zile, dar care pot rămâne doar până la începutul lunii mai în Marea Neagră, potrivit Convenției de la Montreux. Ankara se declară de partea Ucrainei, iar soldații ucraineni folosesc drone militare turcești în Donbas. Cu toate acestea, presa proguvernamentală turcă are comentarii antiamericane și atrage atenția că Turcia trebuie să păstreze cheile Strâmtorilor doar pentru ea și să nu deschidă porțile pentru SUA. În 2008, în războiul de cinci zile ruso-georgian, Ankara a blocat intrarea în Marea Neagră a vaselor americane. Întreg balansul din Pontul Euxin ar putea schimba poziția dilematică a Turciei, membră NATO, dar aflată într-o intimitate periculoasă cu Rusia. Dacă Ankara se întoarce cu fața spre Alianța Nord Atlantică, Marea Neagră ar putea să nu mai fie un lac rusesc.
    Mai există, însă, și alte mijloace de descurajare, după cum sugerează un diplomat ucrainean: eliminarea Rusiei din sistemul internațional de plăți bancare SWIFT, sau un ultimatum din partea Germaniei, că va opri construcția gazoductului Nord Stream 2, dacă Moscova nu-și cheamă trupele înapoi.
    Aflată în vecinătatea zonei fierbinți a Mării Negre, România nu spune nimic, nu are nicio idee și, poate, chiar dacă ar avea ar continua să tacă mâlc: să nu deranjeze, să nu greșească, să nu iasă în evidență, dar în același timp, să fie bine poziționată. Bucureștiul știe înaintea tuturor că nu va fi un casus belli, ci doar o încercare a Rusiei de a provoca NATO.”
    Sabina Fati

    Apreciază

  3. Criza ucraineană ne-a împărțit în „tabere” rivale. Dar cel mai mare „arsenal” de pace pe care il putem trimite în orice război este pocăința noastră.

    Pe măsură ce vedem că flacara războiului se ridică în Ucraina și norii unui posibil conflict global se răspândesc amenințător, cele mai prețioase „arme” pe care le putem trimite oamenilor care sunt incercati prin suferinta nu sunt cele pe care s-au grăbit să le trimită cei mai buni „discipoli” ai Occidentului care conduc acest colț al Europei, ci întoarcerea inimii poporului spre pocăință, rugăciune, spovedanie, smerenie.

    Strămoșii noștri în fiecare criză globală sau națională au avut în prim plan sfinții, icoanele, procesiunile…
    Și de mulți ani prin capetele încăpățânate de la conducerea politica,
    i-am marginalizat pe sfinți la un capăt și alergăm la ei doar la nevoie.

    Să ne revenim și să ne întoarcem la rădăcinile noastre înainte de a fi prea târziu. Este un prilej pe măsură ce intrăm în perioada spirituală a Marelui Post de 40 de zile ca sa intensificam in biserici rugăciunile pentru pacea lumii universale.
    Icoana Maicii Domnului Mângâietoarea din Byron plânge neîncetat de 17 luni,

    ��
    Στο στόχαστρο του Δ. Αλικάκου και η Παναγία Παρηγορήτρια – Νέα τρικυμία εν κρανίω από τον αντιχριστιανό δημοσιογράφο!
    https://www.sportime.gr/apopseis/sto-stochastro-tou-d-alikakou-ke-i-panagia-parigoritria-nea-trikimia-en-kranio-apo-ton-antichristiano-dimosiografo/

    Παναγία Παρηγορήτρια – Sportime
    https://www.sportime.gr/tag/panagia-parigoritria/

    iar noi suntem în pragul războiului mondial și îi ascultăm pe lideri vorbind deschis despre un holocaust nuclear.
    S-ar putea ca acesta să fie motivul pentru care Theotokos – Nascatoarea de Dumnezeu ne avertizeaza cu lacrimile ei ca să ne schimbăm viata!

    Frați de alte nationalitati și chiar greci sunt uciși pe frontul ucrainean, economiile au luat-o razna, oligarhii au fost falimentati, piețele economice sunt paralizate și se prefigurează o criză alimentară teribilă la orizont. Și ce facem în legătură cu toate acestea? Ca de obicei, suntem risipiti si atasati de lucrurile din cotidian pe care le-am făcut din totdeauna. Ne mâncăm unii pe alții. Ne irosim materia cenușie pentru a ne construi o tabara partinitoare. Ne alegem în grabă „tabăra” și ne agățăm de percepțiile noastre stridente pentru a evidentia care este „partea cea dreaptă a istoriei”.

    Ne comportăm ca niște apărători infailibili ai adevărului, polemizam cu ambitie în toate direcțiile, excomunicăm a priori pe oricine ne tulbură viziunea asupra lumii. Și uneori intram in… competiție chiar și cu Evanghelia. Este posibil, ca niste credinciosi creștini ce ne pretindem, să fim transformați în ființe agresive și fanatizate în favoarea războiului?
    Din moment ce Hristos a spus odată pentru totdeauna „Fericiti făcătorii de pace”, pentru ce căutăm a ne mângâia cu – orice fel de – prejudecati?

    Și mai rău, unora le place să insiste cu „puzzle-urile” eshatologice, amestecând franturi de profeții și transmițând panică creștinilor slabi cu duhul. Făcând un amalgam din franturi de profeții autentice și controversate, ajungem la propria concluzie a neprihănirii de sine, și așteaptăm ca milostivirea cerului să vină la noi.

    Și, oricum, nimeni nu spune să nu se ia o poziție cu privire la evoluțiile geopolitice. Desigur, vom lua. Nimeni nu spune să nu studiem profețiile autentice ale sfinților recunoscuți. Dar ideea este să nu-i aglomeram pe credinciosi în luptele launtrice pierzând complet esența.

    Adică, Hristos ne-a învățat că lumea nu se face niciodată mai bună din exterior, ci din interiorul inimilor noastre spre exterior. Niciun guvern, niciun lider popular și nicio profeție pe care ați adaptat-o nevoilor voastre nu vă vor salva dacă nu începeți o schimbare spirituală din adancul sufletele voastre. Ceea ce a traim in inimile noastre este ceea ce se reflectă în lumea de astăzi. Ne place?

    Pocăința va aduce pace!

    Astăzi, războiul devine un spectacol la televizor și ne-am obișnuit confortabil să ne scufundăm în canapelele noastre caldute pentru a auzi sirene de război și a viziona explozii din razboi in reportajele televiziunilor. Chiar și acum, fumul iese in vecinătatea europeană.

    Acum veți vedea unde vor duce partizanatele, și profețiile, și predictiile, și sondajele, și confruntările politice. Avem nevoie pentru a impinge lucrurile pana intr-acolo, totuși? Postul Mare incepe. Deschidem întotdeauna milostivirea cerului cu rugaciunea. Sufletele să iasă și ele din cochilii lor ghebosite, ca să rosteasca rugăciuni și mulțumiri.
    Intr-o biserica mică, prin niște rugaciuni ale oamenilor evlaviosi, au loc cele mai mari „operațiuni” de pace pe care această lume le poate cunoaște. Această rugăciune zilnică, cu mai multa intensitate, continua, este cea mai mare binefacere care o putem aduce unei umanități care se află într-o stare de haos.

    Nimeni de pe pământ nu poate evalua comunitatile smerite, dar acestea sunt întreaga comoara a creștinătății. Fără a fi pretuita deloc de conducătorii lumii, rugaciunea liturgica schimba continuu cursul lumii.

    Turbulențele globale și amenințarea războiului ne oferă un motiv în plus pentru a intra cu mai multă fervoare în angajarea spirituala a Postului Mare care își deschide porțile și ne așteaptă la luptă duhovniceasca. Să ne îndepărtăm cât mai mult de ispitele lumești și să ne nevoim cu sufletul și cu trupul pentru a aduce pacea prin rugaciune în lume. Niciun „Doamne miluieste” nu va ramane irosit, nicio rugaciune de cerere nu va ramane fără răspuns, și nicio rugaciune de multumire nu va ramane neascultata.

    Αν δεν επιστρέψουμε στη μετάνοια σαν έθνος, δεν πρόκειται να βρεθούμε ποτέ στη «σωστή πλευρά της ιστορίας». | ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ ΤΑΣ ΘΥΡΑΣ
    https://tasthyras.wordpress.com/2022/03/05/%ce%b1%ce%bd-%ce%b4%ce%b5%ce%bd-%ce%b5%cf%80%ce%b9%cf%83%cf%84%cf%81%ce%ad%cf%88%ce%bf%cf%85%ce%bc%ce%b5-%cf%83%cf%84%ce%b7-%ce%bc%ce%b5%cf%84%ce%ac%ce%bd%ce%bf%ce%b9%ce%b1-%cf%83%ce%b1%ce%bd-%ce%ad/#more-45

    Apreciază

  4. Nu vă necăjiţi nicidecum deoarece deasupra a toate şi a tuturor este Dumnezeu
    Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

    Dumnezeu va arunca departe tot ceea ce nu este corect, precum ochiul aruncă orice gunoaie din el. Diavolul lucrează, dar lucrează şi Dumnezeu şi valorifică răul, transformându-l în bine.

    De pildă, unii oameni sparg plăcile, dar Dumnezeu le ia şi face din ele un mozaic frumos.

    De aceea nu vă necăjiţi nicidecum, deoarece deasupra a toate şi a tuturor este Dumnezeu, Care stăpâneşte peste toate şi va aşeza pe fiecare pe scăunelul său ca să dea răspuns de ceea ce a făcut, când îl va şi răsplăti potrivit cu cele făcute.

    Vor fi răsplătiţi cei ce au ajutat o situaţie şi va fi pedepsit cel ce face răul.

    În cele din urmă, Dumnezeu va pune lucrurile la locul lor, dar fiecare dintre noi va da socoteală pentru ceea ce a făcut în aceşti ani grei, prin rugăciune, prin bunătate.

    Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

    Apreciază

  5. Sfântul Simeon Noul Teolog: Postul este începutul şi temelia oricărei lucrări duhovniceşti

    Postul risipeşte şi alungă cum alungă soarele ceaţa, întunericul inteligibil şi acoperământul păcatului aşezat peste suflet.
    Postul ne face să vedem cu mintea văzduhul duhovnicesc, în care nu răsare, ci pururea străluceşte Soarele cel neapus, Hristos Dumnezeul nostru.
    Luându-şi împreună-lucrătoare privegherea, postul înmoaie învârtoşarea furişată în inimă şi în locul lăcomiei dinainte, face să ţâşnească izvoarele străpungerii inimii; lucru pe care să râvnim să se facă şi în fiecare din noi înşine, rogu-vă fraţilor! Fiindcă făcându-se acest lucru în chip uşor împreună cu Dumnezeu, străbatem toată marea patimilor şi, trecând prin valurile ispitelor celui ce ne tiranizeaza amarnic, vom ancora la limanul nepătimirii.
    Dar nu este cu putinţă, fraţii mei, ca acest lucru să se facă într-o singură zi, nici într-o singură săptămâna, ci în mult timp şi cu osteneală şi trudă, pe măsura hotărârii şi alegerii libere a fiecăruia, încă şi pe măsura credinţei [Rm 12,3]şi a dispreţuirii lucrurilor văzute şi gândite, şi nu numai aceasta, dar şi potrivit cu acea căldură a pocăinţei neîncetate şi a lucrării săvârşite cu darul şi harul lui Dumnezeu, fie grabnic, fie mai zăbavnic, în cămara ascunsă a sufletului [Mt 6, 6], dar fără post nimic din acestea nici din celelalte virtuţi nu vor putea fi înfăptuite de către cineva; fiindca postul este începutul şi temelia oricărei lucrări duhovniceşti.

    Prin urmare, câte le vei zidi pe temelia aceasta se fac neclintite şi nezdruncinate, ca întemeiate pe o stâncă tare; dar dacă iei această temelie şi pui în locul ei săturarea pântecelui şi poftele iraţionale, acestea se scurg ca un nisip sub gândurile rele şi răul patimilor, şi toată zidirea virtuţilor se prăbuşeste [Mt.7, 26-27].
    Ca să nu se întâmple şi cu noi acestea, să stăm cu bucurie pe temelia tare a postului, să stăm, fraţii mei, bine, să stăm de bunăvoie; fiindcă cine se urcă silit, fără voie, pe stânca postului, va ajunge să fie târât de acolo de către poftă, de mâncatul în ascuns, şi, mâncând, se face, pe cât se pare, mâncare celui rău [Mt.4, 1-7]; fiindcă există o lege dumnezeiască, şi pe cei ce îndrăznesc să o calce, diavolul prinzându-i îi biciuieşte ca un călău, dar nu numaidecât sau neîntârziat, întrucât Dumnezeu are îndelungă răbdare faţă de noi şi aşteaptă pocăinţa noastră [I Ptr. 3, 20].
    Negreşit însă nu vom scăpa din mâinile lui [Tob 13,2] fie aici, fie în veacul viitor, dacă stăruim fără pocăinţă în păcat, căci făcând aşa ne luăm osândă împreună cu el şi vom fi condamnaţi de judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu să fim pedepsiţi sub el şi împreună cu el pe veci; căci dacă ne putem ascunde de întâi-stătătorii noştri, de Stăpânul şi Dumnezeul întâi-stătătorilor nu ne putem ascunde.

    Sfântul Simoen Noul Teolog, Cateheze, Scrieri. II, Editura Deisis, Sibi

    Apreciază

  6. Sa va uitati in urma la proorociile pe care vi le am pus aici pe site cu tribunalele militare,cu miliardele de blindate pe teritoriul tarii noastre care se vor afla in tranzit si unele stationare;cu bombaradarea bisericilor vopsite in alb de aviatia turca in perioada razboiului turco-grec.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: