Cuvântul mireanului. În optica neghioabă a ecumeniştilor români, Sfinţii care au întrerupt pomenirea ereticilor au fost… schismatici

Doamne ajută, părinte Vasile! Cu binecuvântarea sfinției voastre, aș dori și eu nevrednica, pe cât îmi stă în putință, să le răspund acestor iscoade. În primul rând avem pe Hristos ca Arhiereu, de Care ascultăm și de Care ar trebui să asculte și arhiereii pământești! Apoi suntem sub ascultarea episcopului locului atâta timp cât învață și mărturisește Ortodoxia curată, neschimbată, nealterată, ca singura Credință mântuitoare, în caz contrar avem dreptul (în baza Canonului 15 I-II Constantinopol, 861)) să rupem comuniunea cu el. ATENȚIE! Cu el și nu cu Biserica Ortodoxă!

A nu se confunda Biserica cu ierarhia! Biserica este hristocentrică, nu episcopocentrică, adică Îl are în centru pe Hristos și nu pe episcop! Căci am întâlnit situații în care ne acuzau unii că nu mai avem episcop și, prin urmare, nu mai suntem nici în Biserică. Oare Sfinții (Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigore Palama care nu era încă episcop când a întrerupt pomenirea, Sf. Teodor Studitul și mulți alții) care au întrerupt pomenirea și nu mai erau în comuniune cu episcopul eretic au ieșit din Biserică? Oare au făcut schismă? Dar oare mai erau aceștia canonizați și cinstiți acum ca și Sfinți dacă ar fi ieșit din Biserică?

Apoi sunt unii care zic că dacă nu mai mergi la biserică ai ieșit din Biserica Ortodoxă. Iarăși am constatat cu tristețe că nu se face diferența între biserică (locaș de închinare) și Biserică (Trupul lui Hristos al cărui Cap este). Sau alții spun că nu putem să întrerupem pomenirea, fiindcă nu suntem sfinți, asemeni Sfinților care au întrerupt pomenirea ierarhilor eretici din vremea lor. Dar oare nu avem datoria ca să îi urmăm pe acești Sfinți, bine știind că au fost insuflați de Duhul Sfânt și nu au greșit în această privință? Căci dacă ar fi greșit – iarăși punem întrebarea de mai sus -, ar mai fi fost acum Sfinți?!

În concluzie, toate acestea arată o lipsă de cunoaștere din partea acestor acuzatori, o dovadă în plus că nu sunt catehizați și nu au studiat operele Sfinților Părinți. Iar noi, cei care am întrerupt pomenirea, vom fi în comuniune și sub ascultarea unui episcop abia atunci când Dumnezeu va rândui și ne va trimite unul vrednic, care să conducă episcopia de care aparținem! Dea Domnul să fie aceasta cât mai curând!

Blagosloviți și mă iertați!

Roxana Cristina

2 gânduri despre „Cuvântul mireanului. În optica neghioabă a ecumeniştilor români, Sfinţii care au întrerupt pomenirea ereticilor au fost… schismatici”

  1. Toți vom învia având trupuri veșnice
    SFÂNTUL IERARH CHIRIL, ARHIEPISCOPUL IERUSALIMULUI

    Vom învia, așadar. Toți vom avea un trup veșnic, dar trupurile noastre nu vor fi asemănătoare… Dacă unul e drept, primește un trup ceresc care să-i îngăduie să stea cu vrednicie în tovărășia îngerilor. Dacă altul e păcătos, primește un trup veșnic și în stare să îndure pedeapsa păcatului fără a fi mistuit în focul cel veșnic.

    Pe drept cuvânt, Dumnezeu se folosește aici de un lucru sau de altul. Căci nimic nu se face în noi fără trup. Gura noastră blesteamă, și tot gura noastră se roagă. Mâna noastră fură și tot mâna noastră face milostenie. Și așa mai departe. Deci, întrucât în orice împrejurare trupul a fost slujitorul credincios al sufletului, împărtășește soarta lui și pe mai departe.

    (Sfântul Chiril al Ierusalimului, Catheheses 18, PG 33, 1040B)

    Apreciază

  2. 10 îndemnuri pentru cea de-a doua săptămână a Postului Mare
    Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici

    1. Gospodarul îşi păzeşte de păsări ţarina însămânţată, şi de omizi livada şi îşi păzeşte de fiare stâna, dar nimic altceva nu îşi păzeşte gospodarul precum casa de tâlhari, de foc, de ape, de fulgere, şi de toată necurăţia. Ce e casa pentru gospodărie, este inima pentru om. Pentru acesta s-a zis: „Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima.”

    2. Din inimă izvorăşte sânge, iar în sânge e sufletul. Precum e sufletul în inimă, aşa e în tot omul. Dacă apa în izvor este sărată, este sărată şi în râu; dacă e dulce în izvor, va fi dulce şi în râu. Cum e izvorul, aşa-i şi vărsarea râului.

    3. Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n-ar lucra, dacă sângele n-ar duce-o la inimă. Când doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta dacă sângele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajung şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă prin inimă.

    4. Acolo unde este centrul sistemului circulator sanguin trupesc, acolo este şi centrul sistemului circulator duhovnicesc. Inima trupească este organ al inimii duhovniceşti. Şi chiar dacă asta este realitatea, totuşi şi această realitate e o mare taină.

    5. Cu adevărat de nepătruns este această taină pentru mintea noastră, pentru că mintea este mai mică decât inima, iar inima cuprinde mintea, nu mintea inima. Partea nu înţelege întregul şi nici cele mai de jos nu înţeleg cele înalte. Dumnezeu aşa a vrut şi aşa a rânduit. Fericit este cel ce mai puţin cercetează tainele fiinţei lui Dumnezeu şi mai mult ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi mai mult simte iubirea lui Dumnezeu în inima lui!

    6. Sufletul este înveşmântat în porfira sângelui; iar când veşmântul este aşa de simţitor, cu atât mai mult este ceea ce acoperă veşmântul! Precum un pai poate molipsi şi strica sângele, aşa şi un singur cuvânt, o singură privire, un singur gând poate molipsi şi strica sufletul.

    7. De aceea, să asculţi de doctorul omenesc când te învaţă: Îngrijeşte-te de sângele tău! Dar cu atât mai mult, să asculţi de Doctorul Dumnezeu când îţi porunceşte: Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa. Păzeşte-ţi inima în inimă, miezul în coajă, flacăra în sânge, viaţa în veşmântul trupului. Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, fiul meu – zice Domnul.

    8. Când şarpele muşcă mâna, mâna se leagă cu un garou, ca sângele otrăvit din mână să nu se ducă în inimă şi să strice izvorul sângelui. Când auzi un cuvânt rău, astupă-ţi auzul, ca otrava cuvântului să nu coboare până la inima ta şi să nu strice izvorul vieţii tale, fiul meu!

    9. Când vine bogăţia, nu îţi lipi inima de ea, spune Înţelepciunea în Cartea Vieţii. Îngrădeşte-ţi inima de bogăţie cu un gard înalt până la ceruri, ca inima ta neîntinată şi curată să se păzească pentru Cel ce o caută zicând: Fiule, dă-mi inima ta!

    10. Mai stă scris în Cartea Vieţii: Inima împăratului este în mâna lui Dumnezeu. Dacă împărăţeşti asupra patimilor, atunci eşti un împărat adevărat. Atunci, inima ta este în mâna lui Dumnezeu. Iar această mână conduce fără greşală inima ta şi o îndreaptă spre împărăţia luminii şi a vieţii veşnice.

    Sfântul Nicolae Velimirovici „Inima in Marele Post. Calauză duhovniceasca spre Înviere”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: