Părintele Paisie Olaru: Nici prin cap să nu-ţi treacă să placi oamenilor…

M-a întrebat un bătrân odată: ,,Părinte Paisie, dar ce-i aceea mândrie, părinte, cum vine?” (El umbla iarna cu capul gol şi desculţ, prin zăpadă.) ,,Frate Gheorghe, mândria este atunci când ai să socoteşti că tu eşti ceva mai mult decât altul, că eşti mai bun, mai frumos ca altul…” ,,Săracu’ de mine, Părinte Paisie, eu să am ceva bun? Dar ce am eu bun?” A stat opt ani cu mine… Părintele Ghenadie Avătămăniței. Nu vedea nici el, săracul, ca şi mine…

Iaca, asta e mândria: când te socoteşti că ştii mai mult decât altul, că poţi ceva mai bine decât altul. Asta e mândria. Şi e foarte periculoasă, că nu-i place lui Dumnezeu mândria asta. Că dacă socoteşti că ştii mai mult, că poţi mai mult, că faci mai mult, să nu păţeşti ca acela care socotea că face, că drege, că posteşte, iar cel de lângă uşă plângea şi îşi bătea pieptul că nu are nimic bun. Şi a câştigat mai mult decât acela care socotea că are ceva de la el însuşi – Vameşul şi Fariseul… Că Mântuitorul a zis: ,,Când veţi împlini vreo poruncă, să spuneţi aşa: ,,Rob netrebnic sunt eu, şi n-am făcut decât ceea ce eram dator a face”. De câte ori te mânii, mânia nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Când te mânii, acolo e duhul răzvrătirii, duhul mândriei, duhul slavei deşarte, să ştii. El te îndeamnă să nu te smereşti – ,,Ce, eu sunt chiar atâta de lepădat?!”

Că vezi, eu pot să zic aşa, singur: ,,Măi oameni buni, da’ păcătos mai sunt, da’ prost mai sunt, da’ rău mai sunt, măi”… Dar ia să mă facă altul prost şi urât, să vezi cum mă umflu şi mă mânii asupra lui – ,,Ce te interesează? Ce te ocupi de mine? Ce cutare…?” Ei, apoi asta-i smerenie? Atunci când altul te ocărăşte şi te smereşte fără voia ta, atunci să vezi dacă poţi zice: ,,Aşa mi-a trebuit, aşa trebuie, Dumnezeu i-a poruncit să facă aşa, pentru că şi eu am ocărât pe altul”. Asta-i smerenia cea adevărată, nu când zic eu că-s prost. Când te ocărăşte celălalt, atunci să faci dovada că eşti smerit, atunci să spui iute: ,,Dumnezeu îi porunceşte să mă ocărască”. Când îţi ia cineva lucrul cu sila: ,,Dumnezeu îi porunceşte să mi-l ia, pentru că şi eu am luat de la altul…” Când te mută cineva cu de-a sila, de ici-colo: ,,Dumnezeu îmi schimbă locul, ca să-mi schimb eu năravul şi obiceiul…” Asta ar fi smerenia cea adevărată. Dacă-ţi cere cineva haina, dă-i şi cămaşa. Dacă te loveşte peste partea dreaptă, întoarce-i şi partea cealaltă. Apoi vezi: poţi face treaba asta? Că noi trebuie să urmăm după porunca lui Hristos. Dar noi… Dacă îţi dă cineva una peste față, tu îi dai patru înapoi – îi întorci împătrit. Aşadar, noi nu urmăm porunca lui Hristos.

Când eram şi eu mai tânăr, mă punea stareţul la încercare. Odată m-a scos afară din biserică. Eu cântam la strană şi cântam şi eu în felul meu, “Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”, şi mi se părea că tare cânt frumos, şi mă mândream în inima mea. Şi o dată intră stareţul şi, când mă aude, îmi dă un ghiont şi – afară! ,,Ieşi afară, măgarule, ce ragi aşa?” Mie mi se părea că eu cânt tare frumos şi, când colo, uite aşa am păţit. Şi mă gândesc şi acum: săraca mândrie, cum se agață ea de toate tiviturile.

M-am pomenit odată aici cu un om tânăr. Era el aşa, cam delicat, venea de la Bucureşti – şi m-a întrebat: “Dumneata eşti părintele Paisie?” Şi i-am răspuns aşa: ,,D’apoi ar mai fi şi alţii, n-oi fi numai eu”. Dar el a zis: “Am auzit de dumneata şi am venit să te văd”. Şi atunci i-am zis eu cuvântul acesta:

Să nu crezi tot ce auzi

Să nu faci tot ce poţi

Să nu spui tot ce ştii

Să nu dai tot ce ai.

Vai de acel om căruia îi va prisosi mai mult lauda decât viața şi faptele. Din dragoste izvorăşte smerenia. Că dacă iubeşti pe cineva, nu-l ocărăşti, că se scârbeşte; nu-l superi, că tânjeşte. Că dacă apuci să superi pe cineva, săracu’, nici nu poate mânca, nici nu se poate ruga, nici nu poate dormi. Aşadar, faci în toate chipurile să nu superi pe nimeni. Dar nu se poate să nu superi chiar pe nimeni; poate fără să-ţi dai seama spui un cuvânt mai tulburător. Dar cum te-ai întâlnit cu cel pe care l-ai supărat, îndată fă-i plecăciune: “Iartă-mă, dragul meu, că te-am supărat”. Şi când ai zis “iartă-mă”, a ieşit deodată toată supărarea, s-a spart totul, n-a mai rămas nimic. Şi când se uită diavolul într-acolo, vede că a rămas păcălit… nu mai rămâne nimica scris.

Nici prin cap să nu-ţi treacă să placi oamenilor… Să fii mai necinstit de oameni, asta da. Şi ce dacă spune lumea că ai păcate? Ce, nu ai? Trebuie să răbdăm ocările, tată, pentru că aşa ne-a lăudat Mântuitorul Hristos: ,,Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine”. Trebuie să răbdăm toate, cu smerenie, tată; să răbdăm cu smerenie pentru dragostea lui Hristos. Doar vom câştiga şi noi – nu tot raiul, ci numai un colţişor, cât de mic. Ţi se pare grea smerenia, tată… Dar încearcă întâi şi vezi dacă poţi ridica piatra, şi după aceea spune ,,nu pot”. Smerenia inimii izvorăşte din dragostea cea pentru Dumnezeu, tătucă.

(Din Parintele Paisie de la Sihla, Editura: Bizantina, Bucureşti, 1999)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Publicitate

3 gânduri despre „Părintele Paisie Olaru: Nici prin cap să nu-ţi treacă să placi oamenilor…”

  1. E vremea ca sistemele defecte să moară!
    Zoe Dantes 16 Martie 2022

    Repetenții de la conducere

    Când o țară este condusă de repetenți, nu ai la ce să te mai aștepți.

    Când într-un stat, funcțiile de decizie sunt date de serviciile secrete, unor neica nimeni și repetenți pe deasupra, rezultatele sunt evidente.

    Când în cea mai înaltă demnitate publică, este așezat unul, analfabet funcțional, care spune despre el că are șase case cumpărate din „meditații”, finalul este previzibil.

    Când așa-zisul prim-ministru al țării este unul care are o carieră militară, și acceptă să fie arborate drapele altor state, decât țara pe care se presupune că a servit-o, sfidând pe toată lumea, nu te aștepta la altceva decât dezastru.

    Când unul despre care se știe doar că a „venit” în Romania la 16 ani, îți distruge națiunea, identitatea neamului, aduce psihoza și realmente condamnă oamenii în lagărele de exterminare prin „protocoalele” pe care le face, moartea este singurul rezultat. După care din Comandantul acțiunii se transformă în deținătorul suprem al adevărului, în aplauzele descreștinaților, nu mai ai nimic de auzit. Doar minciună ridicată la rang de adevăr!

    Când o nație umbla bezmetică cu frica in sân că va muri, fara sa gândească, fara să pună întrebări, fara sa ceara răspunsuri, viitorul nu exista! Când din noapte până dimineață, frica de virus e înlocuită cu frica de război, nu rămâne decât să te crucești și să rămâi așa!

    Când legile sunt făcute doar pentru prosti, și indivizii care-și spun „politicieni” ies in creierii nopții cu sticle de coniac și pisicile din dotare, făcând realmente mișto de oamenii care le plătesc salariile, meritați tot ce primiti.

    Când latrinele tv, și 90% din așa-zișii ziarici, primesc bani grei de la demenții și psihopatii care-și spun „putere” și „opoziție” inexistente amândouă, ar trebui să realizați că sunteți pe cont propriu și ați devenit o „colonie” unde se desfășoară experimente de orice fel!

    Când unul sau mai multi încearcă să ceara răspunsuri, trăgând de pulpanele javrelor, aia de-și spun influencerii vieții dar ca lupii îmbrăcați în oi, făcând un linșaj fara precedent, finalul este clar.

    Când stați și ascultați ce rahat mananca toți idioții care-si spun „lideri de opinie”, dar ei sunt doar cei ce citesc niste „bilete” ce vin in plicuri de la „table”, ar trebui sa înțelegeți că trăiți într-o realitate creata de niște imbecili, repetenți, psihopați care vă „vor binele” și vă salvează de război!

    Binele asta pe care ei îl vor pentru voi, sper să li se întoarcă înzecit. Cu aceeași măsură, cu aceeași monedă și sub aceleași forme pe care ei le-au aplicat nației.

    Când te conduc niste repetenți, nația rămâne repetentă pe viață, la viață și mai ales fără viitor.

    A venit vremea putreziciunii sistemelor în toată lumea! Anul 2020, doar a ridicat o cortină, grea, însângerată, arătând lumii cât de putrede sunt sistemele, de la Nord la Sud și de la Est la Vest!

    Sistemele sunt pline de putreziciune, de oameni „morți” sufletește, de psihopați și mai ales dezaxați! Acest mucegai îmbâcsit format din indivizii ăștia nesătuli de putere și bani, de controlul și asuprirea oamenilor, și-a arătat mâzga mizerabilă, în cei doi ani ce au trecut.

    Au distrus tot ce au putut, au falimentat tot ce le-a ieșit în cale, au ordonat prin nemernicii de la guvernări, genocid la nivel planetar. După care s-au apucat de război. Pentru că nu au reușit să-si duca minciuna până la capăt, sistemele politice și administrative din toate statele vor începe să crape pe rând. Au ajuns ca niște sandramale la care ei, „preaputernicii” zilei, au scos ușile, au dărâmat tavanele, au spart geamurile!

    Acum se plâng că plouă și furtuna intra peste tot în sandrama! Nu vă plângeți, începutul sfârșitului abia începe! Fiecare sistem se va prăbuși ca un joc de domino, sub ochii noștri! Cine nu este încă lămurit, o să vadă cu ochii lui! Până în 2024, aceste sisteme se vor prăbuși ca și un castel făcut din niște cărți de joc, pentru că nu mai sunt de folos nimănui.

    Și ce se dărâmă, se va dărâma și îngropa pentru totdeauna! Important este ca toți „oamenii sistemelor” să rămână îngropați sub dărâmăturile sistemelor pe care le-au clădit pentru asuprirea omenirii!

    Nimeni, niciodată nu poate asupri omenirea! Niciodată!

    Lecția asta o să rămână în istoria adevărată a omenirii, iar 2020 va fi anul în care curățarea totala a putreziciunii a început cu o minciună! Ei au făcut o plandemonie, încearcă un război mondial, prin manipulare, minciună și propagandă, dar cu siguranță Dumnezeu este cu Mâna pe mătură! Și Planul Lui cu siguranță nu are nimic în comun cu cel al psihopaților!

    Pentru că Apocalipsa înseamnă revelație! Și abia de acum încolo se vor revela Adevăruri, căci cei patru au venit calare din 2020!

    În urma lor miroase a sulf! De la Roma, până la Beijing și din SUA până la capătul pământului!

    Apreciază

  2. Diavolul ne împiedică să spunem rugăciunea, ca să ne poată înrobi mai uşor
    Sfântul Cuvios Efrem Filotheitul din Arizona

    Diavolul ne împiedică să spunem rugăciunea, ca să ne poată înrobi mai uşor. Ne aduce nepăsarea, grijile lumeşti, mii de piedici, cu unicul scop ca să ne împiedice să facem rugăciunea. Aşa cum s-a arătat din multe evenimente întâmplate, demonii se înfricoşează de Numele lui Hristos. Ei înşişi au mărturisit, prin gura oamenilor, că sunt arşi, când aceştia se roagă.

    Era odată un călugăr care căzuse în multă nepăsare, încât nu-şi mai făcea nici canonul, şi vroia să se întoarcă în lume. Deci s-a dus în locul lui natal, Kefalonia, unde se ştie că aleargă cei demonizaţi, datorită vindecărilor făcute de Sfântul Gherasim. Deci şi acesta, mergând să se închine la Sfântul, s-a întâlnit pe drum cu o demonizată, care i-a zis:

    ‒ Ştii ce ţii în mâna ta? Ah, dacă ai şti, nenorocitule, ce ţii în mână! Dacă ai şti cât mă arde acest metanier, pe care tu îl ţii din obişnuinţă, din rutină!

    Călugărul a rămas ca trăsnit, a fost voia lui Dumnezeu ca demonul să-i vorbească în acest fel, şi şi-a revenit. Dumnezeu l-a luminat şi şi-a zis în sinea lui:

    ‒ Iată, uite ce fac eu, nenorocitul! Ţin în mâna mea cea mai puternică armă, şi nu pot să biruiesc un diavol! Şi nu numai că nu pot să-l răpun, dar mă trage şi mă duce unde voieşte! Am păcătuit, Dumnezeul meu!

    Şi în acelaşi moment a plecat pocăit la mănăstirea lui. Şi venind, a pus iarăşi început bun şi atât a sporit în rugăciune şi în vieţuirea monahală, încât s-a făcut pildă de folos multora. Şi eu, nenorocitul, l-am apucat pe acest călugăr. Şi nu auzeai din gura lui decât: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”, neîntrerupt. Îi spuneai ceva, el scotea două cuvinte şi limba lui se întorcea de îndată la rugăciune. Atât de mult îşi obişnuise limba, într-o asemenea măsură se schimbase! Şi să luăm seama că valoarea rugăciunii şi a metanierului i-a descoperit-o – desigur, fără să vrea – diavolul, după judecăţile şi sfaturile nepătrunse ale Celui Preaînalt!

    Din Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovniceşti, Editura Egumeniţa, Alexandria, 2012, p. 45-46

    Apreciază

  3. Rețeta mântuirii a Sfântului Cuvios Paisie Athonitul pentru toți cei obosiți și împovărați

    Limitați-vă nevoile materiale, deoarece acestea generează poveri și griji teribile.

    Nu invidiați oamenii care au bani, mângâiere, slavă și putere, ci pe cei care trăiesc în virtute, înțelepciune și bună credință.

    Nu cereți de la Dumnezeu lucruri care întăresc doar trupul, cereți în schimb ce este bine și de folos sufletului.

    Schimbă-ți viața, descoperă sensul vieții, recâștigă timpul pe care l-ai pierdut în călătoria pe care ai făcut-o până acum pe pământ.

    Nu vă încredeți în gândul oamenilor lumești.

    Vindecă-te de bolile care domină viața oamenilor care nu au învățat să postească, să se abțină, să se roage și să nădăjduiască.

    Nu dispera, Dumnezeu este peste tot și iubește pe om..

    Tăiați orice legătură cu răul, trăiți liber, în conformitate cu voia lui Dumnezeu.

    Demonstrează-ți credința prin faptele de dragoste față de fratele tău.

    Decide ce vrei cel mai mult: să faci pe plac lumii sau să te întorci lângă Dumnezeu.

    Aproape toate problemele încep din gură (din felul în care vorbești) și, de asemenea, din cât de mult ești dominat de patimile tale iraționale.

    Iubește-ți soția mai mult decât te iubești pe tine însuți, în fapte, nu în cuvinte. Nu-i vorbi niciodată de rău despre ea pentru că limba ucide și distruge întotdeauna dragostea. Ai grijă ca unii părinți să-și răsfețe copiii și să le îndeplinească toate dorințele. Când răsfățați prea mult un copil, el devine egoist și va merge pe un drum greșit. Mulți părinți au grijă să le ofere copiilor doar lucruri materiale. Aceasta este o greșeală. Corpul are multe pofte materiale, dar viața este scurtă. Sufletul este veșnic: există o altă cale și o altă călătorie. Sufletul nu se termină pe pământ, ci la Dumnezeu. Astăzi toată lumea este preocupată de corp, dar nu de nevoile sufletului lor.

    Care sunt nevoile sufletului, Părinte?

    `Cum să-ți spun? Nevoile sufletului sunt diverse. Bucuriile sufletului sunt diferite de cele ale trupului. Îți satisfaci ușor trupul, dar nu și sufletul. Dacă ai bani și intri într-un mare magazin, corpul este mulțumit. Dar ce poți găsi pentru sufletul tău într-unul din acele mari magazine, cum le numesc supermarketuri. Sufletul are nevoie de alte lucruri. Sufletul are nevoie de pace, de comunicare cu Dumnezeu.

    Pentru a păstra trupul este nevoie să ai bani și pâinea zilnică dar pentru a păstra sufletul ai nevoie de darurile divine: pâinea cerească.
    Source: http://www.agioritikovima.gr

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: