Sfântul Nicodim Aghioritul: Ziua de azi este a ta, cea de mâine a lui Dumnezeu

Nu întârzia a-ţi ţese haina de mire când trebuie să mergi acolo împodobit, ca să întâmpini pe Mirele Hristos. Adu-ţi aminte în fiecare zi că cea de azi este a ta, cea de mâine este în mâna lui Dumnezeu şi că Cel ce ţi-a dat dimineaţa nu ţi-a făgăduit că-ţi dă seara. De aceea, n-asculta pe diavol, care-ţi cere să dai lui ziua de azi, iar pe cea de mâine s-o dai lui Dumnezeu. Nu! Ci întrebuinţează toate momentele vieţii tale cum place lui Dumnezeu, ori ca și cum n-ar avea să-ți mai dea altă vreme. Și gândeşte că pentru fiecare minut vei da seamă cu de-amănuntul; fiindcă într-adevăr scumpă este vremea ce-o ai în mâini şi va veni ceasul când o vei căuta, dar n-o vei găsi.

Consideră ticăloasă acea zi în care, deşi ai făcut multe lucruri, n-ai câştigat multe biruinţi împotriva plăcerilor şi voilor tale rele şi în care n-ai mulţumit lui Dumnezeu, nu numai pentru binefacerile primite, ci pentru patima lui cea nemuritoare suferită pentru tine. Mulţumeşte-I mai ales pentru părinteasca pedepsire şi cercetare a necazurilor ce s-ar întâmpla a-ți trimite vreodată.

Sfârşesc şi te sfătuiesc: „Nevoieşte-te totdeauna cu nevoinţa cea bună” (1 Timotei 6, 12). Căci de multe ori numai un ceas al sârguinţei a câştigat Raiul şi un ceas al trândăviei l-a pierdut. Fii sârguitor dacă voieşti să fie întemeiată nădejdea către Dumnezeu a mântuirii tale!

„Cine a nădăjduit spre Domnul, va fi îndestulat ” (Proverbe 28, 25).

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 65-66)

 Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

3 gânduri despre „Sfântul Nicodim Aghioritul: Ziua de azi este a ta, cea de mâine a lui Dumnezeu”

  1. Să-I mulțumim lui Dumnezeu și pentru cele mai mari încercări

    Lumea îl cunoaște astăzi (pe Iov – n.n.), după atâtea și atâtea veacuri, nu pentru că dădea din averea sa săracilor, ci pentru că atunci când a rămas fără avere nu s-a pierdut cu firea; nu pentru că îi îmbrăca pe cei goi cu haine făcute din lâna oilor sale, ci pentru că atunci când a căzut foc din cer și a ars toate turmele sale, el L-a slăvit pe Dumnezeu. Înainte, îmbrăcându-i pe săraci, era milostiv; după aceea, slăvindu-l pe Dumnezeu pentru nenorocirea sa, s-a făcut purtător al înțelepciunii cerești. Înainte îi miluia pe săraci, după aceea L-a slăvit pe Dumnezeu.
    Nu a spus în sine: De ce am pățit toate acestea? De ce s-au pierdut turmele mele din care hrăneam mii de oameni?
    Și dacă eu nu eram vrednic să mă bucur de o asemenea avere, de ce nu S-a milostivit Dumnezeu măcar de săraci?
    Nici un asemenea gând nu i-a trecut prin cap. Dimpotrivă, cunoscând că Dumnezeu pe toate le rânduiește spre folosul nostru, I-a mulțumit. Să-I mulțumești lui Dumnezeu atunci când totul îți merge bine nu este un lucru de mirare. Dar să-I mulțumești pentru încercările cele mai mari este minunat și vrednic de laudă.
    Dacă cei care s-au îmbogățit prin nedreptăți și furturi sunt cuprinși de o mare tristețe și deznădejde atunci când pierd fie și o parte mică din averea lor, câte laude nu i se cuvin lui Iov, care chiar dacă a pierdut dintr-odată tot ce agonisise prin muncă cinstită, nu și-a pierdut nădejdea în Dumnezeu și nu a încetat să-I mulțumească?

    Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, p. 266-267

    Apreciază

  2. Rugăciune către Maica Domnului a părintelui Ioan Krestiankin

    Pentru ce să mă rog Ţie, ce să cer eu de la Tine? Căci Tu toate le vezi, toate le ştii.
    Uită-te în sufletul meu şi dă-i ceea ce îi e de trebuinţă. Tu, care pe toate le-ai răbdat, care toate le poţi, toate le înţelegi. Tu, care L-ai învelit pe Prunc în iesle şi cu braţele Tale L-ai luat de pe Cruce, Tu singură ştii toată înălţimea bucuriei, toată greutatea durerii. Tu, care ai primit spre înfiere tot neamul omenesc, caută şi la mine cu grijă de mamă.
    Din umbrele păcatului adu-mă la Fiul Tău. Văd lacrima ce a udat chipul Tău. Aceasta peste mine Tu ai vărsat-o, fie ca ea să spele urmele greşelilor mele. Iată-mă, am venit, stau şi aştept răspunsul Tău. O, Maica lui Dumnezeu! O, Cea întru-tot-cântată! O, Stăpână! Nimic nu cer, stau numai înaintea Ta. Numai inima mea, sărmana inimă omenească, istovită de dorul după dreptate, o arunc la preacuratele Tale picioare, Stăpână! Dăruieşte tuturor celor ce Te cheamă, să ajungă prin Tine la ziua cea veşnică şi faţă către faţă Ţie să Ţi se închine.

    Să fii cu Dumnezeu! Este lucrul cel mai important
    Ioan Krestiankin, Arhim., editura Sophia

    Apreciază

  3. A te hotărî să urmezi lui Hristos înseamnă a te expune suferinţei
    Sfântul Cuvios Sofronie de la Essex

    Niciodată nu trebuie să te compari cu nimeni. Fiecare dintre noi, oricât de mic ar fi, este mare înaintea Celui Vecinic; Dumnezeu face cu fiecare om o unică legătură a inimii. De ce este nevoie de Ghethsimani și de Golgotha pentru mântuirea lumii? învrăjbirea între Hristos și lume este cu totul de neînţeles.
    Nu putem rămâne nepăsători când vedem suferinţele a milioane de oameni. În ce chip le-am putea sluji? În perspectiva creștină această tragedie pe pământ este urmarea neascultării. Adam a căutat starea dumnezeiască, viaţa vecinică, rupând legătura cu Părintele și Făcătorul său. Hristos-Omul, cel dintâi în istoria omenirii, a urcat pe Golgotha; și-a ales moartea cea mai dureroasă pentru a sfărâma acest blestem. A te hotărî să urmezi lui Hristos înseamnă a te expune suferinţei. Este de neocolit! În măsura în care suntem o celulă a marelui trup al omenirii de la zidirea lumii și în măsura în care viaţa cosmică trece prin noi, trăim tragedia omenirii ca pe propria noastră tragedie.

    Când citim Evanghelia reacţiile lui Hristos la ceea ce se petrece în jurul Lui ne uimesc. Tocmai atunci când Iuda are să-l vândă, El zice: „Astăzi s-au proslăvit Fiul Omului”. La fiecare liturghie noi prăznuim acea clipă, o repetăm în cugetul nostru. Dacă vreo putere vrăjmașă, potrivnică, militară, ne-ar lua ca să ne ucidă, oare am fi și noi în stare să zicem: „Astăzi sânt proslăvit, și Dumnezeu se proslăvește în mine”?
    Cunoașteţi toţi această istorisire; este însuși conţinutul vieţii noastre de zi cu zi.
    Sunt multe aspecte foarte subţiri și interesante în viaţa noastră duhovnicească. Dar putem fi lipsiţi de ele dacă ne dăm atenţia greutăţilor exterioare. Pentru a ne schimba viaţa trebuie o nevoinţă, trebuie să învăţăm a ne strămuta mintea de la lucrurile banale și pătimașe către Dumnezeu.
    Astfel viaţa noastră poate deveni cât se poate de interesantă, măcar că este tot mereu legată de o străduinţă dureroasă. Nu trebuie să încercaţi a ocoli această durere. Trăiţi-o! Prin ea se exprimă dorinţa noastră de a urma lui Hristos.
    Devenim creștini pentru că „Dumnezeu este dragoste”, iar nu pentru că aceasta ne ușurează cariera pământească.
    În viaţa creștină fericirea noastră nu este decât Hristos, conștiinţa că El este adevărul, și nimic altceva.
    Într-o zi un om în trecere pe la Muntele Athos a pus această întrebare mai multor Stareţi: „Care este lucrul cel mai însemnat în viaţa noastră?” De fiecare dată i s-a răspuns: „Dragostea dumnezeiască; a iubi pe Dumnezeu și a iubi pe aproapele„. El a zis: „Eu nu am dragoste nici pentru rugăciune, nici pentru Dumnezeu, nici pentru ceilalţi. Ce-i de făcut?” Apoi a hotărât de la sine: „Voi face ca și cum aș avea această dragoste”.
    Treizeci de ani mai târziu Duhul Sfânt i-a dat harul dragostei.

    Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: