Vremea Sfintelor Patimi s-a apropiat. Intrarea Domnului în Ierusalim

În această Duminică  Sfântă, ne este dat de Sus să fim lângă Mântuitorul intrând în cetatea Ierusalimului. Văzând în duh, cu multe secole înainte, acest eveniment, Sfântul Prooroc Zaharia a aşezat în cartea sa acest îndemn: ,,Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, că iată, Împăratul tău vine la tine: drept şi biruitor şi smerit’’. Şi fiicele Sionului şi ale Ierusalimului s-au bucurat văzând pe Cel Drept şi Biruitor şi Smerit. În entuziasmul lor, şi-au aşternut hainele pe pământ, făcând drum Dumnezeului şi Mântutitorului lumii. Ca bucuria să fie deplină, au tăiat ramuri din copaci, semn ale biruinţei, şi le-au înălţat, cinstind pe Biruitorul. Cetatea sfântă  fremăta de de strigătele mulţimilor: ,,Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăţia ce vine a Părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!’’ (Marcu 11 9-10). ,,Osana’’ este o exclamaţie ebraică însemnând ,,mântuieşte’’, oamenii înţelegând prea bine că Iisus este Mântuitorul nostru şi că ,,întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi’’ (Fapte 4,12). Sfinţii Evanghelişti descriu în cuvinte puţine, dar semnificative, entuziasmul oamenilor în mijlocul cărora Fiul lui Dumnezeu nu se bucura. Nu se bucura pentru că în zare se vedea fatidica Golgotă, iar El ştia că aceleaşi mulţimi, peste numai câteva zile, vor striga cu ură nestăvilită: ,,Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!’’ Nu se bucura pentru că Ierusalimul n-a cunoscut vremea cercetării sale (Luca 19, 44). De aceea, Iisus vedea viitorul sumbru al cetăţii: ,,Căci vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile şi te vor face una cu pământul şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră’’ (Luca 19, 43-44). Aceste profetice cuvinte aveau să-şi găsească împlinirea în anul 70, când armatele romane au distrus Ierusalimul şi au desfiinţat statul Israel. Nu se bucura Iisus pentru că mai-marii poporului fierbeau de ură şi căutau să-L piardă, dar nu puteau din pricina celor care-L însoţeau şi-L ascultau (Luca 19, 47-48). Era contestat atunci, este batjocorit şi-n vremea noastră, de aceea scria Părintele Stăniloae cu grea amărăciune: ,,Poate astăzi mai mult ca oricând, Hristos este negat. Atunci era ceva negat din El: nestorienii negau unitatea de persoană, monofizuţii au negat umanitatea, arienii au negat egalitatea cu Tatăl, deci fiecare câte ceva. Dar astăzi se neagă peste tot Hristos. Şi asta ne somează să punem în lumină şi mai mult adevărurile Lui’’.

Tristeţea Mântuitorului contrasta vădit cu cu bucuria generală, ceea ce l-a făcut pe Sfântul Luca să scrie că, văzând starea de lucruri din cetate, ,,a plâns pentru ea’’ (Luca 18, 41). Sentimentele noastre, ale fiilor Bisericii, sunt de bucurie şi, deopotrivă, de tristeţe. De bucurie pentru că suntem dintre cei care-L primim cu drag pe Fiul lui Dumnezeu; de tristeţe pentru că Intrării în Ierusalim i-au urmat Patimile cele mântuitoare, când răutatea lumii întregi s-a revărsat peste dealul Golgotei. Astăzi, asemenea mulţimilor ierusalimitene, primim şi noi ramuri de salcie binecuvântate în biserică pe care le vom duce la casele noastre şi le vom aşeza la sfintele icoane. Şi-n acest fel ne arătăm dragostea pentru Mântuitorul şi statornicia până la moarte (Apocalipsa 2,10).

Bucură-te, Sfântă Biserică Ortodoxă, Mireasă a lui Hristos, că Împăratul tău vine la tine! A venit atunci în Ierusalim, va veni iarăşi la sfârşitul veacului acestuia. ,,Da, vin curând. Amin. Vino, Domne Iisuse! Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţi! Amin’’ (Apocalipsa 22, 20-21).

Presbiter Ioviţa Vasile

Ritualul satanic al sectei martorii lui Iehova

Sectele sunt creaţia evreilor, care le finanţează generos. Sunt folosite de aceştia ca instrumente de luptă împotriva Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Bisericii Sale. Nu e pentru nimeni un secret că evreii necredincioşi urăsc pe Fiul lui Dumnezeu, Fiul Mariei, cum Îl numesc ei dispreţuitor. Toată lumea ştie că evreii s-au înverşunat cu ură împotriva Sfintei noastre Biserici pe care ar vrea să o distrugă. Au inventat ecumenismul, vezi Doamne, pentru a reface unitatea creştinilor, în fapt, pentru a încorpora Biserica în amalgamul ereziilor lumii, cu gândul ascuns de a o pierde, pentru că stă în calea ambiţiilor lor de a-l ridica pe antihrist ca dumnezeu al lumii întregi. Ecumenismul se vrea a fi noua ,,religie’’ unică pe planeta noastră şi pregăteşte asiduu venirea antihristului. E de la sine înţeles că aceia care îl vor primi, se vor lepăda de Dumnezeul Adevărului şi îşi vor pierde ireversibil mântuirea.

Aduc în actualitate un articol din mai 2019 pentru că astăzi, în vinerea  paştilor papistaşe, martorii lui Iehova au ceea ce ei numesc ,,comemorarea’’. Comemorare înseamnă celebrare, sărbătoare. Cu alte cuvinte, iehoviştii sărbătoresc moartea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Este semnificaţia pe care ei o atribuie zilei de azi, cu care înlocuiesc Marea Sărbătoare a Învierii. Iehoviştii nu vorbesc de Înviere, nu sărbătoresc acest eveniment Dumnezeiesc cosmic, pentru ei contează doar moartea Domnului, întocmai cum li s-a trasat de către evrei. 

Cunosc bine această sectă, cel puţin la nivelul localităţii în care trăiesc. Îi ştiu pe cei care o alcătuiesc, fiindu-mi vecini, unii chiar rudenii. Le ştiu frământările şi conflictele interne, ca şi unele secrete tăinuite cu grijă. Nu-mi sunt străine nici practicile lor privitoare la cultul pe care-l practică, aşa încât, vorbesc în cunoştinţă de cauză.

Ritualul despre care mi-am propus să scriu este o batjocură blasfemiatoare la adresa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, un simulacru, o jignire teribilă adusă celor care se străduiesc, după puteri, să se curăţească de păcate prin Sfânta Spovedanie, pentru a se face vrednici a se împărtăşi cu Sfântul Trup şi Scumpul Sânge a Domnului.

Cine este, pentru ei, Fiul lui Dumnezeu? ,,Cel mai Mare Om care a trăit vreodată pe pământ’’, nicidecum ,,Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat’’. Au cutezat să falsifice grosolan, cu nesimţire, fără ruşine şi fără frică de Dumnezeu, Sfânta Scriptură. Spre exemplificare, citez din ,,scriptura’’ lor răstălmăcirea cuvintelor Mântuitorului din momentul instituirii Sfintei Taine Euharistice: ,,În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a rostit o binecuvântare, a frânt-o şi le-a dat discipolilor, zicând: Luaţi, mâncaţi! Aceasta reprezintă corpul meu’’. Apoi a luat şi un pahar şi, aducând mulţumiri, li l-a dat, zicând: ,,Beţi toţi din el, căci acesta reprezintă <<sângele legământului>>, sângele meu, care trebuie să fie vărsat în folosul multora, pentru iertarea păcatelor’’ (Matei 26, 26-28). Vă vine să credeţi? Pe mine mă întristează.

Tributari acestor aberaţii izvodite în străfundurile iadului, membrii sectei sărbătoresc moartea Mântuitorului! Exact ca iudeii. Cina lor avea loc joi seara, mai nou au mutat-o vineri seara înainte de ,,paştile’’ papistaşe, pentru ca să coincidă cu ziua morţii Domnului. Este cea mai mare ,,sărbătoare’’ a lor, cu o mobilizare asiduă, cu distribuire de invitaţii şi pentru ortodocşi, dintre care se găseşte câte un gură-cască doritor să participe.

Cum se desfăşoară ritualul? Unul dintre ei ia pâine şi vin, apoi străbate sala prin dreptul fiecăruia. De zeci de ani nu s-a întâmplat ca măcar unul singur să fi luat din această ofrandă, sub cuvânt că nu sunt vrednici. Acesta e cuvântul de ordine. Cu alte cuvinte, vor să sugereze cu obstinaţie că-L refuză pe Mântuitorul Hristos (,,cel mai mare om’’). Te şi întrebi care este rostul acestei mascarade? Îl vom înţelege mai bine spunându-vă că în cele din urmă pâinea şi vinul sunt îngropate, ca să inducă ideea îngropării Domnului. De Înviere nici nu poate fi vorba. În biblia lor falsificată nu veţi găsi cuvântul ,,Înviere’’. L-au substituit peste tot cu ,,sculare din morţi’’. Aşadar, Mântuitorul nu a înviat, ,,a fost sculat din morţi’’ (Luca 24,5). Duminica Învierii Domnului e, pentru ei, una obişnuită, fără nici cea mai vagă conotaţie legată de acest eveniment cosmic. A doua zi de Paşti o socotesc ca zi lucrătoare, şi lucrează cu sârg, etalându-şi dispreţul. Vecinul meu a lucrat a doua zi de Paşti la confecţionarea unor lăzi pentru familiile de albine. În acea vară, a fost o ploaie torenţială, inundaţiile i-au distrus cele 150 de familii de albine. Credeţi că a învăţat ceva din asta? Nici pomeneală.

Ştiind aceste lucruri, n-am putut să rămân indiferent. Ele se ,,potrivesc’’ vremurilor antihristice pe care le trăim. Le-am relevat în articolul de faţă ca să înţelegem mai bine gândurile, mai mult sau mai puţin ascunse ale ecumeniştilor. Ei procedează gradual: întâi vor să ne unească cu papistaşii. Ar urma la rând protestanţii de diferite nuanţe şi apoi puzderia de secte neo-protestante, toţi deversaţi în malaxorul antihristic, şi din acest amalgam, plus ,,religiile’’ păgâne, ar rezulta ,,religia’’ care va adora pe blestematul antihrist, dumnezeul mincinos care se va substitui Dumnezeului Adevărului, aşa încât dacă îl veţi vedea pe domnul Andrei Andreicuţ din Cluj, stând cot la cot cu aceşti sectari – că doar sunt ,,biserică, nu-i aşa? – să nu vă miraţi. Întristaţi-vă.

Presbiter Ioviţa Vasile

Starețul Dionisie Ignat: Conducătorii omenirii de astăzi sunt hotărâți să distrugă omul

Să avem nădejdea la Dumnezeu, dar timpurile sunt critice. Timpurile-s foarte critice. După cum spun Sfinții Părinți, Sfinții Prooroci, noi am intrat în veacul al VIII-lea, și ei așa scriu că, intrând în al VIII-lea veac, multe necazuri o să vină peste omenire, mari schimbări o să fie în lume.

După scrierile Sfinților Părinți, omenirea așteaptă două pericole înfricoșătoare: un război înfricoșător de mare și împărăția lui antihrist. Acuma numai Dumnezeu știe care va apuca înainte, războiul acela care se așteaptă sau împărăția lui antihrist. Nouă nu ne-a rămas altceva decât să ne pregătim. Să ne pregătim prin pocăință, spre mărturisire curată, că nimenea nu se poate mântui decât numai prin pocăință, adică prin mărturisirea păcatelor înaintea părintelui duhovnic. O să fie un război înfricoșător, poate nu acum, dar în câțiva ani. Așa va fi că nu vor mai cunoaște că au fost oameni cei omorâți. Suntem în vremurile de pe urmă. Sunt semne vădite.

Conducătorii omenirii de astăzi sunt hotărâți să distrugă omul, atât duhovnicește, cât și firește; adică nu se mai pune problema de a fi un bun creștin, asta e departe, dar nu mai poți fi om firesc. Vor să schimonosească firea omului. Conducătorii europeni se vede bine treaba că au luat locul lui satan însuși, că de acum ei, cu ideile lor, introduc răutatea în omenire. Dar pentru ce? Ca să distrugă cu desăvârșire tot ce-i duhovnicesc în om, dar nu numai atât, ci și tot ce-i omenesc. Ăștia vor să facă lumea ca pe niște dobitoace, să nu știe că este Viață Veșnică. Chiar dacă zic că este Dumnezeu, ei spun că totul este aici, viața asta să fie bine.

Uniunea Europeană este casa fărădelegilor, este distrugerea omului, nu numai a creștinului sau a monahului. Lăsăm asta la o parte [monahismul sau creștinismul], dar vedem că legile Uniunii Europene duc la distrugerea omului, fiindcă dau drepturi lui satan. Ei legiferează că păcatul împotriva firii este ceva bun. Vezi, ăștia de la Comunitatea Europeană o țin (consideră) pe România ca cea mai înapoiată. De ce? Pentru că crede în Biserică, fiindcă are mulți preoți și monahi. Adică crede în Viața Veșnică și nu crede în ideile lor. Vor să introducă ideile lor și Biserica le stă în cale. O să fie schimbări mari. Ce, crezi că Comunitatea Europeană este după Dumnezeu? O să-i schimbe pe toți, o să le schimbe mintea. Această schimbare este spre dărâmare, iar nu spre zidire.

Pentru păcatele noastre, ale omenirii, pentru fărădelegile care se petrec, bag seama că s-a luat Harul Sfântului Duh și de la alimente, fructe și legume. Le bagi în gură, dar nu vor să se pogoare în stomac, că nu au gust. Și gustul alimentelor este un dar de la Dumnezeu, dar acum toate sunt serbede. Să te scoli de la masă cu o mică poftă de mâncare, așa povățuiesc Sfinții Părinți, și asta este folositor și trupește, și sufletește.

Mulți nici nu știu, nici nu socotesc că Cununia este o Taină a lui Dumnezeu și că nu se poate desface așa cum vrea fiecare. Doar în caz de preacurvie a unuia din soți Biserica blagoslovește despărțirea; dar și atunci, dacă există iertare între soți, și Dumnezeu iartă. Adică Dumnezeu se bucură mult mai mult de păstrarea Cununiei decât de despărțire, chiar pentru motive binecuvântate, să zicem, de Biserică. Trebuie multă răbdare și smerita cugetare și sfătuire între soți ca să poată trece uniți peste ispitele vieții în doi. Că nu e ușor. Este o cruce. Asta e o cruce, și cum poate fi crucea?! Nu ușoară.

Preotul este apostolul Bisericii, apostolul neamului, apostolul națiunii. Astăzi unii spun: „Ce? Haina mă mântuiește?!” Sigur că haina te mântuiește, fiindcă este blagoslovită. Haina preoțească te ferește de multe. Nu este nevoie să iscodim și să ispitim lucrurile peste fire, că atunci diavolul ne aduce la necredință.

– Părinte, ce se înțelege prin veacul al VIII-lea?

– Că am intrat în a opta mie de ani, după numărătoarea Bisericii.

(Extras din Lumea în vremurile de pe urmă. Vol. II – Starețul Dionisie, Editura Prodromos).

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Episcopul Vasile Rodzianko: Iubeste-i pe dușmanii tăi

În Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt

În Evanghelie, Mântuitorul Hristos ne cheamă să iubim chiar și pe vrăjmașii noștri, chiar și pe cei care ne urăsc, chiar și pe cei care ne persecută, chiar și pe cei care ne urmăresc – pe toți. Să relaționăm cu toată lumea cu dragoste, iertare totală și bunătate iubitoare.

Mulți se întreabă: este posibil? Pot să o fac cu adevărat? Nu este un fel de ipocrizie? Pentru că uneori spun că îi iert pe toți, dar chiar îi iert din toată inima? La urma urmei, repetăm ​​aceste cuvinte [ale rugăciunii Tatăl Nostru] în fiecare zi: „Și ne iartă nouă datoriile, precum și noi iertăm pe datornicii noștri”. Iartă pe toți cei care au păcătuit împotriva noastră și iartă-ne nouă, pentru că noi îi iertăm. Cum putem realiza acest lucru, astfel încât să fie cu adevărat din toată inima noastră?

Sunt oameni care părăsesc Biserica lui Hristos din această cauză, care se abat de la Evanghelia lui Hristos, tocmai pentru că nu pot face ceea ce spune Hristos. Și oamenii chiar spun uneori că acest tip de moralitate creștină este o formă de slăbiciune. Totuși, dacă observăm, dacă ne observăm cu adevărat sufletele și inimile, atunci vom vedea că nu este deloc așa. De fapt, dacă o persoană devine iubitoare, cu adevărat iubitoare; iertător, cu adevărat iertător; și rugându-se, rugându-se cu adevărat pentru dușmanii săi, putem vedea mai târziu cum această persoană devine un exemplu pentru noi. O vom vedea mai târziu, mai ales după sfârșitul vieții ei, și când Biserica va vorbi despre ea și despre faptele mari pe care le-a săvârșit. Deci, în acest caz, chiar vom vedea că nu a fost o slăbiciune ci, dimpotrivă, o forță. Și ce putere! De ce ? Intrucât pentru ca inima să fie într-o asemenea stare încât să poată ierta și iubi cu adevărat, inima trebuie să se schimbe. Și nu este ușor să ne schimbăm inimile. Este nevoie de putere. Este o luptă.

Fiecare creștin din momentul Botezului sau de la sosirea conștientă la Botez în viață (dacă am fost botezați în copilărie), din acel moment devine un luptător ascet, ar trebui să fie un luptător ascet și nu poate fi altfel. Asta nu înseamnă că toată lumea ar trebui să devină monah. Acest lucru nu înseamnă că fiecare ar trebui să-și schimbe modul de viață în exterior sau chiar într-un anumit sens interior.
Ce înseamnă asta ?
Asta înseamnă un singur lucru: că fiecare dintre noi trebuie să se luptă cu el însuși, cu egoismul său, cu egoismul lui, cu tot ceea ce îi împiedică relația cu ceilalți. Și dacă reușim să ne distrugem propria mândrie, propriul egoism, propriul egocentrism și să ne înmoaie propriile inimi, atunci putem deveni, așa cum spunea Sfântul Serafim de Sarov, „lumini pentru alții”. „Dobândește duhul păcii, a spus el, și mii de oameni vor fi mântuiți în jurul tău! »

Și o astfel de persoană devine luminoasă, aducând ceva nou în viața oamenilor; și totul se schimbă în relațiile umane, totul devine special. La aceasta ne cheamă Hristos Mântuitorul. Pentru aceasta, trebuie mai întâi să dobândim o credință neclintită și fierbinte în adevărul cuvintelor lui Hristos, în adevărul căii Sale. Atunci Duhul Sfânt se va pogorî în inimile noastre, după cum a spus Sfântul Serafim, și cum a spus înaintea lui Apostolul Pavel: „De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite.” (cf. Rom. 8:26)Şi astfel ajunge să iubească și să ierte, să binecuvânteze și să se roage pentru toți fără excepție. Amin.

Sursa: https://orthochristian.com/145561.html

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

Regele evreilor va fi adevăratul papă al universului, patriarhul bisericii internaţionale

,,De asemenea a trecut ceva timp de când am început să discredităm pe preoţi, să le ruinăm misiunea pe pământ; pentru noi, reprezintă o mare piedică. Influenţa lor are din ce în ce mai puţin efect asupra oamenilor. Libertatea conştiinţei a fost decretată în întreaga lume, devenind principiu, astfel nu ne mai despart decât câţiva ani până când vom reuşi să distrugem complet creştinismul; cât despre celelalte religii, dificultăţile vor fi minore, dar acum este prematur să discutăm. Regele evreilor va fi adevăratul papă al Universului, patriarhul bisericii internaţionale’’ (Milton William Cooper, Partea nevăzută a lumii, Ed. Elit, f. a., p. 253). Acest citat este extras dintr-un document mai vechi, nerecunoscut pe faţă de urmaşii celor care l-au elaborat. Este de înţeles. Faptul că această prevedere, şi toate celelalte, sunt puse sistematic în practică, arată că avem de-a face cu un document autentic, care a fost ţinut secret o vreme, apoi, prin vrerea lui Dumnezeu, a ajuns cunoscut.

În vremea ciumei comuniste, preoţii, ierarhii şi monahii erau definiţi în documentele securităţii drept ,,armata neagră’’ şi au fost socotiţi o mare primejdie pentru societatea cu viitor de aur. Aceştia au fost luaţi cu brutalitate de la sfintele altare şi întemniţaţi. Mulţi au murit muceniceşte. Canonizarea lor este interzisă. Biserica, adică poporul lui Dumnezeu, le recunoaşte jertfa, le cinsteşte sfintele moaşte şi le alcătuieşte acatiste.

După 1989, Biserica a avut o perioadă scurtă de libertate. Bisericii i se recunoştea autoritatea în societate şi lucrurile păreau că se îndreaptă spre normalitate. N-a trecut prea mult şi, încet-încet, cei ce se arătau a fi prieteni ai Bisericii Ortodoxe şi-au arătat adevărata faţă: s-au înverşunat împotriva ei cu o ură diabolică, emisiunile religioase au fost suprimate, trepăduşii au început să caute greşeli în Biserică pe care le-au mediatizat hiperbolic. Nu contează că, după o vreme, adevărul iese la lumină şi minciunile sunt dovedite. Ţinta lor nu este distrugerea creştinismului, aşa cum eronat este el înţeles azi. Ţinta este Biserica Ortodoxă cu slujitorii ei adevăraţi, ,,marea piedică’’ în calea înfăptuirii unor ambiţii nebuneşti. Nu trebuie să ne mirăm. N-au ajuns nemernicii lumii să spună despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos cel mai înjositoare minciuni, plăsmuite în străfundurile iadului? Noi credem în cuvintele Sale, din care nu va rămâne o cirtă neîmplinită: ,,Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18).      

Presbiter Ioviţa Vasile

Mitropolitul Luca din Zaporozhye: Cel mai rău lucru este că aceia care au ieșit din aceeași cristelniţă se ucid între ei

Pe 30 martie, Înaltpreasfințitul Mitropolit Luca de Zaporojie, unul dintre cei mai sinceri și autoritari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a vorbit la BBC despre viața Bisericii în condițiile războiului fratricid.

Cauze și soluții pentru război. Întrebat cum explică războiul, Mitropolitul Luca a răspuns fără echivoc: „Motivul este păcatul. Toate aceste patimi sunt conduse de păcat – mândria, dorința de stăpânire.” Când oamenii se îndepărtează de Dumnezeu, atunci El permite să se întâmple astfel de lucruri, a explicat ÎPS Sa. „Vrem să măsurăm după propriile noastre standarde omenești, dar nu ne gândim niciodată la suflet. Vreți să auziți evaluări politice și sociale, dar eu doresc să văd aprecieri duhovnicești ”, a spus Mitroplitul Luca.

Întrebat cum să oprească războiul, Mitropolitul Luca a citat cuvintele Domnului: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi”. În același timp, ÎPS Sa declară că Biserica își binecuvântează poporul pentru a-și apăra patria, doar atunci când este necesar.

Încercând să însoțească un convoi umanitar. Într-un interviu anterior, Înaltul Ierarh a vorbit despre însoțirea unui convoi umanitar care nu a reușit niciodată să ajungă la destinația Mariupol. Întrebat de ce nu a reușit, ÎPS Sa a răspuns: „Când oamenii încep să tragă unii în alții, nu respectă nicio promisiune… Războiul este cel mai înalt grad de nebunie… Nu pot judeca cine a dat ordinele și cui. Știu doar că mi s-a spus: „Nu, convoiul tău nu va trece.”

Declarații ale Patriarhului Moscovei și Mitropolitului Kievului. Solicitat să comenteze diferitele declarații ale Prea Fericitului Patriarh Chiril, în comparație cu cele ale Preafericitului Părinte Mitropolit Onufrie al Kievului și al Întregii Ucraine, Mitropolitul Luca a declarat : A fi responsabil pentru cuvintele altora, a le comenta— nu cred că este corect. Nu le cunoaștem contextul și nu știm la ce se gândeau. Știu un singur lucru: că oamenii noștri mor, ucrainenii mor. Soldații ruși sunt și ei uciși. Iar orașele noastre se prăbușesc. Prin urmare, respect în mod clar poziția primatului meu, Preafericitul Mitropolit Onufrie.

Problema autocefaliei și a unității Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Întrebat despre acei ierarhi și clerici care au încetat pomenirea Patriarhului Kirill, Mitropolitul Luca a subliniat că el îl pomenește nu pe civilul Vladimir Gundyaev, ci pe Patriarhul Moscovei. Carta Bisericii Ortodoxe Ucrainene spune că aceasta are comuniune cu deplinătatea Ortodoxiei prin Biserica Rusă și indică cine trebuie să fie pomenit, a subliniat Mitropolitul Luca. Doar un Sinod poate decide soarta viitoare a Bisericii Ucrainene, a subliniat el, pentru că episcopii nu sunt prinți independenți care stau pe tronurile lor. Răspunzând la comentariile zgomotoase de pe rețelele sociale despre viitorul Bisericii, Mitropolitul Luca a remarcat: „În loc să te pocăiești de păcatele tale, vrei să strângi cât mai multe aprecieri și să scrii postări în rețelele de socializare, tot felul de lucruri urâte, cuvinte murdare și așa mai departe. Și ei cred că salvează Ortodoxia, salvează Biserica.” Politicienii oricum nu ascultă de ierarhi, a subliniat ÎPS Sa. Ierarhii Bisericii au vorbit despre Donbass în ultimii opt ani, „dar cine ne-a ascultat?” a întrebat retoric, Mitropolitul Luca.

„Nu protejez pe nimeni… Vreau doar să spun: vor auzi politicienii? Sau poate [Patriarhul] strigă acolo, poate se lovește cu capul de perete?” Revenind la problema autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene, BBC a cerut un răspuns Mitropolitului Luca referitor la faptul că în unele eparhii sunt strânse semnături în vederea convocării unui Sinod care să ceară autocefalie. „Cu aceste afirmații, punem gaz pe foc”, a răspuns ÎPS Sa. „A deveni autocefal nu ar rezolva brusc toate problemele”, a continuat Mitropolitul:

„Trebuie să găsim o cale de mijloc. Chiar și această autocefalie — va rezolva problema sau nu? Domnul Archondonis, care s-a îndepărtat de Biserica Ortodoxă și se numește Patriarhul Bartolomeu, care a slujit cu schismaticii, ne va da autocefalia? El va spune: „Ți-am dat deja un tomos, du-te acolo”.

Vă rog să nu judecați Biserica după standarde seculare. Nu este ca și cum ai fost la serviciul fiscal, ți-au dat un certificat de antreprenor și ai devenit un functionar. Harul Duhului Sfânt lucrează în Biserică, iar ceea ce contrazice acest har, ceea ce încalcă transmiterea harului, este fără har. Tot ceea ce s-a îndepărtat de Biserică trebuie să se întoarcă în Biserică. Cine va recunoaște această autocefalie? Ce ne va oferi ea?” „Nu veți fi uniți duhovnicește cu o Biserică care binecuvântează războiul din Ucraina”, a spus reporterul, la care Mitropolitul a răspuns: „Dar am fi ca o mânecă ruptă… Ceea ce a căzut din Biserică nu reprezintă Biserica. Acum scopul dușmanilor Ortodoxiei este să scindeze Ortodoxia în bucăți mici.”

„Prin urmare, doar un Sinod poate rezolva problema”, a repetat mitropolitul Luca..

„Lumea Rusă”. Și întorcându-se la subiectul fierbinte al „lumii ruse”, Înaltul Ierarh din Zaporojye afirmă: „Poți să mă numești susținător al „lumii ruse”, dar nu este adevărat. Nu știu ce este „lumea rusă”. Știu ce este lumea ortodoxă. Și lumea ortodoxă se extinde nu numai în Rusia, Ucraina sau Grecia – este plinătatea lumii și am văzut-o peste tot, chiar și în Africa.”

BBC: Dar atunci când Patriarhul Kirill vorbește în discursurile sale oficiale despre „Lumea Rusă”, care se răspândește oriunde există o Biserică Rusă și limba rusă, susțineți acest concept?
Mitropolitul Luca: Afirm din nou: sunt o persoană ortodoxă, nu cunosc un astfel de concept precum „lumea rusă”. Mitropolitul Luca: Aceasta este o teorie, nu o dogmă. În încheiere, Mitropolitul Luca afirmă că este de acord cu Mitroplitul Onufrie că Rusia și Ucraina sunt două popoare frățești, cu istorii și state proprii.

„Și cel mai rău lucru este că cei care au ieșit din aceeași cristelniţă se ucid între ei.”

https://orthochristian.com/145569.html

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

Obiectivele sataniştilor care au  declanşat războiul: Este mai bine ca ucrainenii să continue să se lupte și să moară, decât să ajungă la o pace care survine prea devreme 

Sacii negri vânați de reporteri sunt veriga de legătură dintre COVID și Războiul din Ucraina. Războiul din Ucraina va dura ani de zile. Poate un deceniu. Ne-a spus-o una dintre persoanele cele mai îndreptățite să facă astfel de estimări: șeful Marelui Stat Major al armatei americane. Generalul Mark Milley, ofițerul cel mai înalt în ierarhia Pentagonului, a declarat marți, în fața Comisiei de Apărare a Camerei Reprezentanților:

„Cred că este un conflict foarte lung și cred că (lungimea lui) se măsoară în ani de zile. Nu știu dacă un deceniu, dar ani de zile cu siguranță.”

Cum este posibil? Acum o lună, părea ca pacea este după colț. Volodimir Zelenski se arăta gata să accepte cererile lui Vladimir Putin. Acestea erau: renunțarea la Crimeea, independența celor două autoproclamate republici rusofone din Donbas și un statut de neutralitate pentru Ucraina. Cu alte cuvinte, să nu intre în NATO. Cu mici diferențe, era vorba de prevederile acordurilor de la Minsk, din 2014 – 2015. Speranțele de pace fluturate de Zelenski la începutul lui martie s-au dovedit rapid o iluzie. Un scheci. Un joc de scenă. În mod aiuritor, liderul de la Kiev a dat înapoi. A avut brusc revelația că nu poate face „compromisuri cu integritatea teritorială a Ucrainei”. Apoi că vrea să organizeze unreferendum, pentru ca poporul să se pronunțe în legătură cu propunerile de pace ale rușilor. Pentru ca, în urmă cu câteva zile, Zelenski să declare:

„Nu facem negoț cu teritoriul nostru. Chestiunea integrității teritoriale și a suveranității nu intră în discuție. În afară de victorie, poporul ucrainean nu va accepta alt deznodământ.”

Așa s-a pus definitiv cruce negocierilor de pace. Războiul va merge până la capăt. Indiferent unde este capătul.  Pe 7 aprilie 2022, într-un interviu la postul american ABC News, Zelenski se declara gata să negocieze propunerile Rusiei, inclusiv cedarea de teritorii. A doua zi, pe 8 aprilie 2022, Congresul aproba un ajutor de 14 miliarde de dolari pentru Ucraina. Din acel moment, Zelenski s-a schimbat la față. Și-a lăsat barbă. S-a cocoșit. Retorica i-a devenit mai belicoasă. A început să se răstească în serial la parlamentele lumii, iar ele s-au arătat încântate să se lase trase de urechi de eroul momentului. S-a schimbat la față și presa.Relatările au devenit brusc mai dramatice. S-au înmulțit atrocitățile rușilor. Simultan cu înfrângerile lor. Și cu perspectiva catastrofelor nucleare, chimice, biologice identificate cu agerime de reporterii frenetici. Bref, războiul televizat a căpătat un suflu nou. Ca un val de pandemie. Ca o tulpină cu nume grecesc.

Peste Ucraina plouă cu arme și bani cum ploua peste evrei cu mană și cărnuri în pustie. Iar glasul lui dumnezeu de la Washington, chiar dacă bâlbâit și ușor confuz, îl îmbărbătează pe Zelenski să nu se oprească. Să meargă mai departe. (Ironia biblică face ca premierul Israelului să-l îndemne pe Zelenski să accepte propunerile de pace ale lui Putin, dar a fost tratat cu refuz.) Putin însuși a dat buluc în Ucraina ca ursul în prisacă și acum, surprins de roiurile de ace, ar cam tuli-o, dar nu poate să plece de-acolo cu laba goală fără să-și compromită definitiv renumele de Fiară.

Negocierile din Turcia seamănă mai degrabă cu un sejur în Antalya decât cu niște eforturi diplomatice reale. Asistăm la cel mai straniu război din istorie: nimeni nu pare să dorească pacea. Nici combatanții, nici restul lumii.  Și, deodată, lucrurile se limpezesc. Înțelegem brusc ce se întâmplă dintr-un articol apărut săptămâna aceasta în Washington Post.

Titlul său este: „NATO spune că Ucraina trebuie să decidă asupra unui acord de pace cu Rusia – în anumite limite”.

Cităm: „Chiar promisiunea ucraineană de a nu adera la NATO – o concesie pe care Zelenski a anunțat-o public – ar putea reprezenta un motiv de îngrijorare pentru unii vecini. Aceasta ne aduce la o realitate jenantă: pentru unii membri NATO este mai bine ca ucrainenii să continue să se lupte și să moară decât să ajungă la o pace care survine prea devreme sau cu un cost prea mare pentru Kiev și restul Europei.”

Și, mai departe: „Este o dilemă nefericită. Problema este că dacă (războiul) se termină acum, există un răstimp pentru Moscova de a se regrupa și lucrurile vor reîncepe, sub același pretext sau sub altul.”

Degeaba vă frecați la ochi! De pomană vă ștergeți ochelarii! Ați văzut bine! Washington Post, una dintre portavocile Casei Albe și ale Marii Resetări, recunoaște că NATO dorește prelungirea războiului din Ucraina. Că „este mai bine ca ucrainenii să continue să se lupte și să moară” pentru ca „pacea să nu survină prea devreme”. Acum, lucrurile capătă sens. Inclusiv vorbele generalului Milley, care a profețit un război lung de „ani de zile”.

Deci, scopul războiului nu este eliberarea Ucrainei. Nici măcar salvarea vieții nefericiților de ucraineni, prinși într-un conflict care se dovedește că nu e al lor. Dimpotrivă, ei trebuie lăsați „să lupte și să moară” pentru Cauză. Iar Cauza (cel puțin cea oficială) este distrugerea totală a Rusiei, astfel încât să nu își mai poată reveni niciodată. Nimicirea ei cu orice preț. Pare însă că prețul este mai degrabă nimicirea Occidentului.

Rusia rezistă mai bine la sancțiuni. E obligată să ia măsuri de însănătoșire a economiei și a monedei naționale. După ce, inițial, părea să se prăbușească,Rubla a atins maximul ultimelor cinci luni. Legarea ei de aur și plata exporturilor de gaze în ruble drenează sânge sănătos în economia bolnavă și coruptă a Rusiei. În timpul ăsta, Occidentul se luptă cu crizele: energetică, alimentară, de aprovizionare. Și cu propriile fantasme:schimbarea climatică, salvarea planetei

Revenind la articolul din Washington Post, acesta nu vă amintește de nimic cunoscut? „Ucrainenii lăsați să moară” în numele unei Cauze superioare nu vă amintesc de COVID? Nu sunt de mult apuse vremurile când ardeau oamenii în spitalele supraaglomerate sau mureau legați de paturi pentru că erau împiedicați să se trateze ambulatoriu. Nu a trecut prea mult de când bolnavii cronici erau lăsați să moară ca niște câini pentru că nu aveau loc în clinicile de specialitate. Sau de când pacienți operați de câteva ore erau aruncați în stradă în crucea nopții.Toate în numele unei cauze superioare: combaterea COVID. COVID-ul și Războiul din Ucraina sunt rude bune. Unul este prelungirea firească a celuilalt: trecerea de la Spike la Baionetă. Primul, ne-a spus Schwab, a fost „o fereastră rară, dar îngustă, de oportunitate” pentru Marea Resetare. Nu foarte îngustă, totuși. Doi ani de cazne și teroare.

Dar „fereastra” a trebuit închisă în cele din urmă, pentru că prea mulți oameni se treziseră. Începuseră să priceapă. Era nevoie de o nouă fereastră. Pe 19 februarie 2022, la Conferința pentru Securitate de la München, noul cancelar german, Olaf Scholz, a făcut o ultimă încercare de a împiedica războiul. El i-a cerut lui Zelenski să anunțe că nu mai dorește aderarea la NATO și să declare neutralitatea țării sale, în cadrul unui acord de securitate mai larg, între Occident și Rusia. Tratatul urma să fie semnat de Biden și de Putin, care ar fi garantat împreună securitatea Ucrainei. Zelenski i-a răspuns lui Scholz că nu se poate avea încredere în Putin și că, oricum, majoritatea ucrainenilor doresc să intre în NATO. Peste puțin timp, Zelenski reafirma în plenul Conferinței dorința Ucrainei de a adera la NATO. Mai mult, el amenința că nu mai respectă Memorandumul de la Budapesta, din 1994, prin care Ucraina renunța la armele nucleare. O nouă „fereastră de oportunitate” se căsca larg, ca o gură de rechin. O fereastră de „ani de zile”. Poate decenii…

COVID ucide oameni. La fel și Putin. Nu suficienți, însă, pentru Marea Resetare. Ca să schimbi cursul istoric al omenirii este nevoie de hecatombe care să răspândească teroare. De aceea, mult mai mulți oameni sunt uciși în numele combaterii Covid. Sau în numele combaterii lui Putin.

Noua Ordine Mondială și Omul Nou se vor înălța pe mormane de cadavre.

Adrian Pătruşcă, ActiveNews

Mantuitorul nostru Iisus Hristos sfinţeşte şi înnobilează

Mărturie stau pescarii umili de pe ţărmul mării, aceia pe care Fiul lui Dumnezeu i-a chemat, i-a dăscălit şi i-a ridicat la cinstea de Sfinţi Apostoli. Ei au primit tezaurul învăţăturilor Dumnezeieşti, l-au răspândit printre oameni până când au schimbat faţa lumii. Dacă punem alături de opera lor toate premiile Nobel, trecute şi viitoare, acestea vor păli, pentru că nu pot fi comparate cu lucrarea Dumnezeiesc-umană a celor doiasprezece.

Peregrinând prin Ţara sfântă, I-a fost dat Domnului Iisus să dezlege pricina unei femei de condiţie înjositoare, demnă de dispreţul public. Desfrânată fiind, a fost prinsă în faptă şi urma să i se aplice Legea lui Moise, adică să fie ucisă cu pietre. Pârâşii ei ardeau de nerăbdare să-şi pună în lucrare pornirile ucigaşe. ,,Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei’’ (Ioan 8, 7). Cuvinte Dumnezeieşti rămase fără replică. Rând pe rând, justiţiarii închipuiţi se depărtează ruşinaţi, mustraţi de cugetele lor împovărate de păcate, aşa încât femeia a rămas singură în faţa Domnului: ,,Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit niciunul?’’ ,,Niciunul, Doamne’’. ,,Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de-acum să nu mai păcătuieşti’’. În câteva momente, Mântuitorul Iisus a schimbat cursul vieţii acestei femei care, după obtuzitatea omenească, ar fi trebuit să sfârşească sub ploaia de pietre a iudeilor.

Domnul Iisus Hristos înnobilează şi graiul omenesc. Cuvântul ,,turmă’’ desemnează, înainte de toate, o mulţime de necuvântătoare. Când acesta e aplicat unui grup de oameni, înţelesul nu poate fi decât unul peiorativ. Dacă însă vorbim de Turma lui Hristos, înţelesurile se schimbă, Turma devine Biserică, iar aceasta se defineşte ca ,,stâlp şi temelie a adevărului’’ (I Timotei 3, 15) şi rămâne purururea nebiruită în faţa asalturilor demono-umane, care ar dori pieirea ei. Nu văd cinste mai mare pentru un om, decât aceea de a fi numărat în Turma lui Hristos. ,,Nu te teme Turmă mică…’’

Filozoful Jaques Maritain se exprima cu aceste cuvinte: Invidiez asinul care l-a purtat pe Mântuitorul Hristos când a intrat în Ierusalim, la Florii. Cu adevărat, un dobitoc se ridică deasupra bipezilor perverşi, care şi-au părăsit menirea pentru care Dumnezeu i-a adus la existenţă şi s-au făcut vrăjmaşi neîmpăcaţi ai Creatorului. Şi exemplele care se pot da nu sunt, din păcate, puţine.

Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce luminează şi sfinţeşte pe tot omul ce vine în lume (Rânduial Botezului).

În vădit contrast cu lucrarea mântuitoare a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, stă vânzoleala fără orânduială a ereticilor, schismaticilor, apostaţilor mascaţi, a perverşilor cei de multe feluri, ateilor, dumnezeilor închipuiţi, care uzurpă puterea cea nemărginită a lui Dumnezeu. Aceştia apar în vedenia Sfântului Antonie cel Mare sub chipul unor catâri care lovesc nebuneşte cu copitele Sfânta Masă. Îi vedem la tot pasul: agresivi, obraznici, nesimţiţi, desfiguraţi de ură, îndobitociţi, fără urmă de ruşine, ceea ce ne aduce în minte cuvintele retorice ale înţeleptului din vechime: ,,Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa?’’(Pilde 1, 22).

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca

Această Duminică, a cincea din Sfântul şi Marele Post, este numită de Biserică ,,a Cuvioasei Maria Egipteanca’’.

Nu există păcate care să covârşească bunătatea lui Dumnezeu şi iubirea Lui de oameni. Oricâte rele va fi săvârşit un om, Preamilostivul îl iartă pe păcătos, dacă se pocăieşte. Nu numai că îl iartă, dar îl şi împodobeşte cu darurile Sale cele alese, precum tatăl a dat fiului risipitor haine, încălţări şi inel, junghiind viţelul cel îngrăşat.

În Egipt vieţuia o fată de numai doisprezece ani. La această vârstă şi-a părăsit familia şi s-a dus în Alexandria, unde s-a afundat în toată mocirla dezmăţului. Aşa a petrecut şaptesprezece ani. Într-o zi, a văzut mulţime mare urcându-se pe corabie şi a aflat că se duc la Ierusalim, pentru Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. S-a amestecat în mulţime, cu gândul că acolo vor fi destui cu care-şi va împlini poftele cele murdare. La Ierusalim a vrut să intre în biserică laolaltă cu cei mulţi. O putere nevăzută o împiedica, şi a încercat zadarnic în trei sau patru rânduri să pătrundă. Nu putea în nici un chip să treacă de prag. Deznădăjduită, şi-a îndreptat privirea către o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a început să plângă şi să-şi cunoască toată grozăvia faptelor ei de până atunci. A făgăduit că va lepăda acele fapte urâte şi după ce va vedea Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, va părăsi lumea cu deşertăciunile ei. Un glas sfânt a călăuzit-o să treacă Iordanul şi să se afunde în pustie, unde a petrecut în lipsuri şi nevoinţe vreme de patruzeci şi şapte de ani.

Când stareţul Zosima a ajuns la locul spre care a fost îndemnat să se îndrepte, unde vieţuia Cuvioasa Maria Egipteanca, cea pomenită astăzi, a văzut o umbră ca de trup omenesc. După stăruinţă şi alergare, a ajuns să vorbească cu Cuvioasa, care i-a istorisit viaţa ei cu păcatele şi zbuciumul cel greu de scris. ,,Crede-mă, omule, că n-am văzut alt om, de când am trecut Iordanul, fără numai faţa ta astăzi, nici fiară, nici altă fiinţă n-am văzut. Iar carte niciodată n-am învăţat, nici pe altul citind sau cântând n-am auzit, dar cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi lucrător învaţă pe om cunoştinţa… Deci, acum te jur pe tine cu Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, să te rogi pentru mine desfrânata’’. Acestea le-a grăit către Zosima. A cerut de la Cuvios, care avea darul preoţiei, Sfintele şi Preacuratele Taine şi i-a poruncit să nu destăinuie nimic din câte a aflat, până la săvârşirea ei din viaţa aceasta.

După un an, Zosima a revenit în pustie şi a găsit-o pe Cuvioasa Maria Egipteanca adormită întru Domnul. Pentru rugăciunile sale sfinte, Doamne Iisuse Hristoase, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005. p.7-25).

Presbiter Ioviţa Vasile

Mincinoşii de la Antena 3 sunt incorigibili

Cand i-am vazut pe Mihai Gâdea şi pe Radu Tudor cu câtă ardoare încercau să ne convingă de atrocităţile comise de ruşi la Bucia, mi-am dat seama că acolo a fost vorba de o făcătură. Adevărul n-are nevoie de dovezi fabricate, nici de susţinere propagandistică. El se afirmă pur şi simplu şi se impune prin însăşi puterea sa.

Pe lângă aceasta, legea privind jaful banditesc al proprietăţilor Bisericii Ortodoxe Canonice Ucrainene conţine o prevedere prin care colaboraţioniştii, chipurile, favorabili ruşilor, trebuie pedepsiţi pe loc, fără judecată. Astfel se deschid larg porţile crimei legale, a fărădelegii fără oprelişti, a răutăţii diabolice. Vedem déjà că schimburile de alimente între agresorii ruşi şi populaţia ucraineană, fraţi de sânge, sunt socotite acte de colaboraţionism şi pedepsite cu maximă asprime. Ticăloşia trebuie poleită în culorile binelui, iar dacă nu-i cu putinţă, va fi pusă în seama adversarului. Aşa s-a întâmplat la Bucia, şi aşa au ajuns grohăitorii de la Antena 3 să se opintească în a ne convinge că nemernicia e justificată şi binevenită sau, cum spune Proorocul Isaia, adevărul se poticneşte în pieţe, iar fapta cinstită nu mai are loc.

Reproduc mai jos un articol din Flux 24, care ne lămureşte ce s-a întâmplat, de fapt, la Bucia.

Oamenii din orașul Bucia, de lângă Kiev, au murit de mâna forțelor de securitate ucrainene, a declarat analistul militar Scott Ritter, fost inspector ONU pe probleme de armament în Irak, relatează RIA Novosti. 

Vorbind la un webinar dedicat evenimentelor din Ucraine, el a prezentat declarațiile militarilor ruși, potrivit cărora ei au ocupat Bucia timp de câteva săptămâni și au fost în relații bune cu populația locală. 

”Organizaseră un fel de barter: schimbau rațiile lor pe mâncare. Locuitorii din Bucia le dădeau ouă, lapte, brânză, iar ruși le ofereau rațiile lor, făină, sare, zahăr, carne. După care, la 30 martie, rușii au plecat. Toți cei care au fost implicați într-o astfel de interacțiune cu rușii sunt considerați acum colaboraționiști”, a spus analistul. 

Potrivit precizărilor sale, acest lucru a devenit cunoscut din informațiile Poliției Naționale a Ucrainei, care, la 1 aprilie, s-a dus la Bucia într-o misiune de epurare și lichidare a ”colaboraționiștilor”. Ritter spune că acest lucru vine în contradicție totală cu abordarea rusă, care prespune că toți locuitorii Ucrainei trebuie tratați cu respect și trebuie astfel procedat încât civilii să nu sufere. ”În schimb, Ucraina declară: dacă voi colaborați cu rușii, veți muri. Au o înregistrare video cu un înalt reprezentant politic, care, pe rețelele sociale, îi anunță pe locuitorii din Bucia: ”Rămâneți în case, Poliția Națională efectuează o epurare. Nu intrați în panică, rămâneți în case”, a continuat Ritter. Unitățile de pedeapsă au tras în oameni pe stradă, au bătut la ușile celor care au colaborat cu militarii ruși și i-au ucis, a spus el. 

”Avem o înregistrare video, unde poliția ucraineană, și anume grupul ”Azov” (interzis în Rusia, n.r.) declară cu mândire că pleacă în safari. Numele unității speciale a poliției ucrainene care a intrat în Bucia era ”Safari”. Și ei au desfășurat un safari pentru a epura locul de colaboraționiști pro-ruși. Epurare înseamnă a ucide. Nu a prinde, ci a ucide. Și ei asta fac. După care merg și filmează cadavrele, spunând că rușii au făcut asta”, a declarat Ritter. El a atras atenția asupra faptului că majoritatea morților din videoclipul din Bucia aveau prinse de mâneci banderole albe.  ”Ceea ce înseamnă că le spuneau rușilor: suntem de partea voastră, nu ne omorâți”, a explicat analistul, adăugând că, lângă fiecare cadavru se află câte o cutie verde de la rațiile uscate rusești. 

”Dacă morții nu au banderolă albă, nu o au pentru că a fost folosită pentru a le lega mâinile la spate. Acești oameni au fost uciși. Nu de ruși, de ucraineni. Dar nu aceasta este teza promovată aici (în SUA, n.r.). Aici se susține contrariul”, a spus Ritter. 

În opinia expertului, cadavrele din imagini nu arată ca și cum ar fi zăcut mai multe zile din momentul în care trupele ruse au părăsit Bucia – sunt oameni care tocmai au fost uciși. În plus, a adăugat el, există și mărturia unui jurnalist mexican care a nimerit în oraș în aceeași zi când ucrainenii au făcut acest anunț și care a filmat morții și a văzut sânge proaspăt. ”Acești oameni au fost omorâți la 1 aprilie de Poliția Națională a Ucrainei. După care președintele Statelor Unite iese și spune că este o crimă de război comisă de ruși și că președintele Vladimir Putin trebuie să fie tras la răspundere la Haga. Este un război de propagandă, care nu seamănă cu nimic din ceea ce am văzut la timpul nostru”, a concluzionat Ritter. 

Săptămâna trecută, mass-media ucrainene au difuzat fotografiile și înregistrările video cu cadavrele morților care, după cum se afirmă, au fost realizate în Bucia, după ce orașul a fost părăsit de militarii ruși. 

Flux 24

Ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă…

… dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?’’ (Marcu 8, 36-37). Cine studiază cu atenţie istoria scrisă, constată că toate imperiile care s-au perindat în lume au fost clădite pe sânge şi teroare. Cei care le-au întemeiat au dus războaie absurde, nimicitoare şi au subjugat prin forţă popoare întregi, având ambiţia nebunească de a stăpâni lumea. Acest lucru este valabil pentru imperiul roman, care a căpătat o întindere nemaiîntâlnită. Pe unde au ajuns, romanii şi-au impus nu numai stăpânirea administrativă, ci au răspândit şi religia lor deşartă şi mincinoasă a zeilor, care, în fapt, erau demoni. Aşa au venit în conflict ireconciliabil cu Biserica lui Hristos, pentru că membrii acesteia nu-şi trădau Mântuitorul, alegând mai bine să moară. Aşa s-au născut persecuţiile împotriva lor, în care mulţi s-au încununat cu cununa muceniciei. Trecerea vremii ne arată că biruitori au fost cei care L-au mărturisit pe Hristos, iar sufletele persecutorilor s-au pierdut în adâncimile iadului. Imperiul s-a prăbuşit, în vreme ce Biserica a rămas şi nu va fi biruită nici de porţile iadului. La ce le-a folosit cezarilor romani stăpânirea lor atât de mare?

Mai aproape de zilele noastre, am avut imperiul sovietic comunist. Ştim cine au fost cei care au ,,fericit’’ lumea, născocind comunismul. Naţiunea, căreia le aparţin, ar trebui să şi-i revendice. Ideologii comunişti şi-au propus să şteargă numele lui Dumnezeu de pe faţa pământului, pentru ca ei să ajungă stăpânii lumii. Susţineau cu fervoare că sistemul comunist se va întinde peste toată faţa pământului. Dumnezeu a arătat că aceşti nebuni nu erau decât nişte bieţi muritori, care au refuzat să-şi cunoască nimicnicia. Visurile lor demente s-au spulberat, iar sufletele lor s-au dus în chinurile iadului.

În demenţa sa, Putin vrea să refacă imperiul rus de odinioară şi o nouă ordine mondială. Zadarnic. Niciun imperiu nu s-a mai ridicat vreodată, după ce s-a prăbuşit.

Ultimul imperiu al istoriei va fi cel instaurat de antihrist, numit de Cartea Apocalipsei (13, 1) ,,fiara care se ridică din mare’’. Dumnezeu va îngădui ca acest tiran să stăpânească vremelnic, adică trei ani şi jumătate, peste tot pământul. Mântuitorul ne spune că blestematul antihrist va institui un regim de teroare nemaiîntâlnită. Dumnezeu va avea grijă de aleşii Săi şi va scurta acele zile, pentru cei aleşi. Încă de-acum vedem aceste cuvinte împlinindu-se, căci toată lumea îşi dă seama că, realmente, zilele, lunile şi anii s-au scurtat, însă puţini înţeleg şi explică cu adevărat acest fenomen. Sfârşitul este ştiut, căci Dumnezeu nu ne lasă în neştiinţă: imperiul se va prăbuşi şi antihrist se va pierde în iad.

Iubite cititorule, multe lucruri folositoare putem noi învăţa din lecţiile istoriei, dacă vrem şi suntem receptivi. Dumnezeu ne-a lăsat istoria scrisă tocmai ca să ne dăm seama ce preţ ar trebui să punem noi pe mântuirea sufletelor noastre şi cât de înşelătoare sunt măririle şi stăpânirile veacului acestuia.

Presbiter Ioviţa Vasile

Acelea au fost vremuri satanice, forţele răului s-au dezlănţuit împotriva omului, a societăţii, a României noastre

Te arestau la un moment dat pentru o simplă pîră a cuiva, întîi te luau ca să aibă la număr, după aia căutau să-ţi găsească ceva ca să te ţină mai departe închis. Şi se găsea cineva care să depună o mărturie în legătură cu ceva care să pară credibil în ce te priveşte. Şi aşa rămîneai mult şi bine în închisoare, fără să ştii nici tu măcar de ce eşti acolo.

Securitatea română avea o normă faţă de Moscova, să anunţe cît mai mulţi „bandiţi” arestaţi şi anchetaţi. Te vedea cumva cineva, cu o şapcă mai pe urechea dreaptă, cu o haină cu un colorit mai aparte, imediat îţi spunea un securist din mulţime: eşti legionar, ia treci colea la dubiţă…! Şi luai cinci ani aşa cum ai bea apă, nu apucai să zici nici mîlc… Cu cine să te războieşti? Apoi, familia ta era urmărită, ai tăi aveau şi ei necazuri tot degeaba, din om întreg şi normal şi corect, te trezeai brusc că eşti paria societăţii, că eşti „duşman al poporului”, „bandit”, retrograd, chiabur şi altele cîte şi mai cîte.

Dumnezeu îl lasă pe om să acţioneze după cum îi e firea, numai aşa se aleg bunii şi răii – în funcţie de cum se poartă cu semenii lor. Dumnezeu nu-l biciuieşte pe om, nu-l hăţuieşte. Tatăl şi mama nu sînt toată ziua cu fiii şi fiicele lor, ca să-i împingă de la spate în lume, ci doar îi învaţă de mici, ce trebuie să facă, cum să facă, după care ei trebuie să se descurce singuri, să audă în minte glasul părinţilor, să vadă în minte modelul şi pilda părinţilor în ceea ce i-au învăţat. Aşa şi Dumnezeu, El seamănă lucrul şi fapta şi cuvîntul bun în mintea omului, dar omul se face că nu le vede, omul le neglijează sau le ignoră şi face după cum îl sfătuieşte diavolul.

Acelea au fost vremuri satanice, forţele răului s-au dezlănţuit împotriva omului, a societăţii, a României noastre care abia se înfiripase în istoria Europei – şi o făcea cu forţă şi talent. Probabil că mulţi nu vedeau cu ochi buni ascensiunea României din perioada interbelică, atunci cînd eram umăr la umăr cu ţările puternice din Europa. Şi eram mîndri de condiţia noastră. Mîndria aceea nu ne-au iertat-o duşmanii noştri, mîndria de neam şi faptul că din punct de vedere economic, cultural şi moral puteam să decidem între neamurile vlăguite ale Europei. Orice român care avea un pic de bună credinţă şi un pic de credinţă în Dumnezeu nu putea să nu fie mîndru de condiţia nouă a României care poate pentru prima oară în istorie ridicase capul din pămînt şi se simţea popor ales în lume.

La început trăiam cu nădejdea că voi fi eliberat, însă, după ce am înţeles că neamul românesc cere jertfa răbdării noastre, că Dumnezeu a binevoit să suferim acest martiriu ca prin jertfa noastră să ispăşim din păcatele neamului, atunci ardea inima în noi să îndurăm orice nedreptate, închisorile ne-au învăţat adevărata rugăciune, care se naşte din suferinţă, jertfă şi dăruire de sine.

(Fragmente din volumul lui Adrian Alui Gheorghe – Părintele Iustin Pârvu şi morala unei vieţi câştigate, Piatra Neamţ, 2005)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Sfântul Cuvios Sofronie Athonitul: Ortodoxia și ecumenismul

Iartă-mă; poate că toate acestea sunt de prisos. În acest moment, totuși, aș dori să spun puțin despre faptul că în prezent o parte semnificativă a lumii creștine tinde să accepte una dintre cele mai periculoase erezii. Ceea ce constă este oamenii care spun că în zilele noastre nu există nici o Biserică care să fi păstrat pe deplin adevărata învățătură a lui Hristos; sau care posedă cunoașterea completă a misterului vieții creștine sfinte, pline de har, la nivel etic și ascetic.

Se presupune că multe dintre Bisericile care sunt nominal creștine au un har egal și, din această cauză, ar trebui să mergem către unirea Bisericilor pe baza unui program comun. Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le întâlnim este cine va fi mântuit și cine nu va fi mântuit. Acești oameni cred de obicei că nu numai ortodocșii vor fi mântuiți (conform învățăturii ortodoxe), nu numai catolicii (conform învățăturii catolice), ci toți oamenii virtuoși în general care cred în Hristos. Acest punct de vedere a trecut de la protestanți la credincioșii altor ,,biserici’’. Sunt mulți dintre ortodocși care susțin această părere.

Unii oameni cred că nici una dintre Bisericile existente nu poate primi plinătatea cunoașterii și a harului, pentru că fiecare dintre ele într-un grad sau altul s-a abătut de la adevăr. Ei cred că abia acum „la sfârșitul veacurilor” ei (acești înțelepți) au înțeles pe deplin spiritul învățăturii lui Hristos și că întreaga lume creștină a fost dusă în rătăcire de multe secole până acum. Că acum a sosit vremea când trebuie să unim toate părțile separate într-o singură Biserică universală și apostolică, care va avea deplinătatea adevărului în toate aspectele ei, chiar dacă această unire va cuprinde doar ceea ce este comun tuturor Bisericilor. Ce este și mai rău, unii dintre ei se gândesc în inimile lor la o anumită înțelegere înaltă, supra-eclesială, mistică, a religiei creștine, care… nu voi spune mai multe despre asta.

M-am abătut să discut despre asta doar dintr-un singur motiv: să-ți spun că îmi doresc foarte mult (și mă rog lui Dumnezeu pentru asta) să nu fii înșelat de toate acestea, ci să fii convins ferm în inima și mintea ta că pe acest pământ există o singură Biserică unică și adevărată pe care Hristos a întemeiat-o; că această Biserică menține nealterată învățătura lui Hristos, că ea în totalitatea ei (și nu în membrii ei individuali) posedă plinătatea cunoașterii și a harului și a infailibilității. [Vreau să fiți convins] că ceea ce pentru mai mulți oameni pare a fi incomplet în învățătura ei nu este altceva decât potențialul pentru o anumită elaborare savantă a bogățiilor ei inepuizabile și infinite – acest lucru, totuși, nu contrazice în nicio măsură ceea ce am spus. mai sus despre ea deținerea deplinătății cunoștințelor.

Forma definitivă de exprimare a învățăturii Bisericii la Sinoadele Ecumenice nu poate fi supusă vreunei modificări. Toată lucrarea academică viitoare trebuie să coincidă în mod obligatoriu cu ceea ce a fost dat în revelația divină și în învățătura Sinoadelor Ecumenice ale Bisericii. Același lucru este valabil și în legătură cu harul: numai Biserica una și unică poate avea plinătatea harului. Putem, în plus, să credem că în zilele noastre mai există oameni care, prin harul Duhului Sfânt, sunt egali cu marii Sfinți ai Bisericii din timpurile străvechi. (Spun asta în legătură cu ceea ce am auzit despre mai mulți oameni din Rusia.) [Aceasta este] pentru că Hristos este același ieri și astăzi și în veci (Evrei 13:8). Toate acestea sunt adevărul. Cine se abate de la această credință nu va rezista.

Sursa:
Luptă pentru cunoașterea lui Dumnezeu pp. 144-146. Scrisoarea 11.
Traducere din :
https://classicalchristianity.com/2016/10/17/elder-sophrony-on-orthodoxy-and-ecumenism/

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

O instanţă civilă a recunoscut şi a anulat abuzurile şi silniciile mitropolitului ecumenist Savu Teofan, asupra credincioşilor ortodocşi din Parohia Schit Orăşeni

La data de 22.12-2021, Tribunalul Botoșani a dat câștig de cauză celor 257 de săteni care fuseseră evacuați din Parohia Schit Orășeni în mod abuziv, decizând repunerea lor în situația anterioară.

Instanța a recunoscut dreptul lor de folosință asupra bunurilor bisericești, dreptul lor de a primi servicii religioase ortodoxe, în conformitate cu Statutul BOR, și, cel mai important, faptul că sunt încă membri ai Bisericii Ortodoxe Române și deci ai Adunării parohiale de la Schit Orășeni, întrucât împotriva lor nu s-a pronunțat o excludere din Biserica Ortodoxă Română.
În consecință, cei 257 de credincioși îi solicită mitropolitului Teofan să îi repună în drepturile lor, cu respectarea conștiinței lor ortodoxe, care refuză comuniunea cu un episcop semnatar al deciziilor din Creta și promotor al ecumenismului.

Înaltpreasfinția Voastră, 

Subsemnatul, Mihai-Silviu Chirilă, membru al Parohiei “Schimbarea la Față” Schit Orășeni, Comuna Cristești, Protopopiatul Botoșani, în nume propriu, în calitate de contestator apelant, și ca reprezentant, recunoscut ca atare de instanță, în urma dezbaterilor din dosarul nr. 15627/193/2019, al celor 257 de contestatori apelanți, față de care s-a dispus repunerea în situația anterioară executării silite, prin Decizia civilă nr. 560A/2021, pronunțată în ședința publică din 22.12.2021 a Tribunalului Botoșani, respectuos vă solicit luarea de măsuri urgente pentru punerea în executare a deciziei instanței, în vederea repunerii în drepturile lor a celor 257 de credincioși ortodocși din satul Schit Orășeni, Comuna Cristești, Județul Botoșani, evacuați în mod abuziv din parohie, ca urmare a executării silite efectuate în data de 2 decembrie 2019.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/in-prag-de-iarna-in-plin-post-mitropolitul-eretic-teofan-vekkos-pregateste-evacuarea-cu-bodyguarzii-a-comunitatii-de-la-schit-oraseni/embed/#?secret=07ThqkkLWO Ca urmare a deciziei Tribunalului Botoșani și pentru a rezolva în mod amiabil această situație, creștinește, fără apelul la forța de coerciție a statului, mai ales într-o perioadă atât de specială ca cea a Postului Învierii Domnului, vă solicităm luarea următoarelor măsuri menite să ne asigure respectarea drepturilor recunoscute de către instanța civilă, obligatorii pentru cei trei creditori implicați în executarea silită a cărei întoarcere a decis-o instanța.

-Respectarea dreptului de folosință al contestatorilor 

-Respectarea drepturilor noastre de membri ai Adunării parohiale

Îndeplinirea obligației de a ne oferi asistență religioasă

(Preluare de pe Mărturisirea Ortodoxă)

Papistaşii cu ochii închişi. Pentru proorocul mincinos Francisc, Crucea este…obiect ofensator 

 

Suveranul Pontif a dorit să menajeze sentimentele imigranților ilegali musulmani din Malta, astfel că a îndepărtat Crucea de la locul evenimentului la care a participat pe insula mediteraneană.

În schimb, Papa a avut ca fundal un „aranjament” din mii de sticle goale de plastic, pentru a atinge dintr-un foc două aspecte care îl frământă: imigrația și ecologia.

Organizatorii au renunțat la Crucifixul de pe podiumul papal, deoarece Papa Francisc nu a dorit să îi ofenseze pe imigranții musulmani ilegali, cu ocazia evenimentului care a constituit apogeul vizitei sale în Malta.

 „Podiumul nu va fi decorat cu un crucifix, dat fiind că majoritatea migranților sunt musulmani”, a explicat arhidieceza din Malta într-un articol publicat pe site-ul său, adăugând că „se dorește ca vizita pontifului să atragă atenția asupra situației dure a comunității de migranți din Malta” (Ştefan Constantinescu, preluare selectivă de pe AxtiveNews).

Întrebare: Ce fărădelege mai trebuie să comită Francisc, pentru ca miliardul de papistaşi să-şi deschidă ochii şi să vadă cum sunt călăuziţi spre iad?

File din Pateric. Înţelepciunea Părinţilor din vechime: Să nu plângem ”morții” altora

E greu să ne abținem să criticăm și chiar să-l urâm pe cel de alături, în special dacă ne pare că acesta face rău. Ca și creștini, să știm însă, că puțină este osteneala de a ne lupta cu răul din noi, și de-a pururea odihna, cu darul Domnului.

A întrebat fratele:
– Iată, omul bate pe robul său pentru greşeala ce a făcut. Ce va zice robul?
Zis-a bătrânul:
– De este robul bun, va zice: „Miluieşte-mă, am greşit!”
I-a zis fratele:
– Nimic altceva nu zice?
I-a zis bătrânul:
– Nu, căci dacă va pune prihană asupra sa şi va zice „Am greşit”, îndată se milostiveşte spre dânsul domnul lui. Iar sfârşitul tuturor acestora, este a nu judeca pe aproapele. Căci când mâna Domnului omora pe tot cel întâi născut în pământul Egiptului, nu era casă în care să nu fi fost mort.
I-a zis fratele:
– Ce este cuvântul acesta?
I-a răspuns bătrânul:
– De vom lua seama la păcatele noastre, nu vom vedea păcatele aproapelui nostru. Căci nebunie este omului ce are mortul său, să-l lase pe el şi să se ducă să-l plângă pe al aproapelui. Iar a muri faţă de aproapele tău, aceasta este: a purta păcatele tale şi a nu avea grijă de tot omul, că acesta este bun sau acesta este rău. Să nu faci rău nici unui om, nici să gândeşti rău în inima ta asupra cuiva, nici să defaimi pe cineva când face rău, nici să te pleci celui ce face rău aproapelui tău şi să nu cleveteşti pe cineva, ci zi: Dumnezeu ştie pe fiecare. Să nu te îndupleci cu cel ce grăieşte de rău, nici nu te bucura de clevetirea lui, nici urî pe cel ce cleveteşte pe aproapele lui. Şi aceasta înseamnă: Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi. Nu avea vrajbă cu vreun om şi nu ţine vrajbă în inima ta. Să nu urăşti pe cel ce vrăjmăşeşte pe aproapele său. Şi aceasta este pacea, cu acestea pe tine mângâie-te pe sine-ți. Puţină vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu –  Cuvântul. Amin.

(Din Patericul Egiptean, Pentru Avva Moisi)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Sfantul Cuvios Marcu din muntele Fracesc: Mântuiţi-vă, Sfinte Biserici, cele ce sunteţi curăţire a păcătoşilor

,,Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea Credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă’’ (Matei 17, 20). Cuvintele acestea ale Mântuitorului nu sunt o metaforă sau vreo altă figură de stil; ele sunt, realmente, un fapt posibil celor care au nestrămutată Credinţă.

Astăzi pomenim pe Sfântul Cuvios Marcu de la Muntele Fracesc. Acesta a învăţat filozofia la Atena, dar s-a lepădat de cele ale lumii şi a mers să petreacă într-o peşteră, în Etiopia. Nouăzeci şi cinci de ani s-a nevoit Cuviosul în acel munte. Aşa l-a găsit Avva Serapion când a venit să-l cerceteze. Sfântul nu mai văzuse faţă omenească de când s-a retras în loc pustiu, de aceea l-a întrebat pe Avva Serapion: ,,Mai sunt, oare, Sfinţi în lume, ca să facă minuni precum a zis Domnul în Evanghelie: Veţi zice muntelui acestuia: mută-te… Şi în acel moment s-a produs minunea Dumnezeiască: muntele s-a mişcat din locul său şi a pornit spre mare, ca la cinci mii de coţi. Atunci Sfântul Marcu a făcut semn cu mâna spre munte: ,,Ce ai făcut tu, munte? Nu ţi-am zis să porneşti, ci am vorbit cu fratele; deci tu stai la locul tău’’. Şi muntele s-a oprit, spre mirarea Avvei Serapion, care nu mai văzuse o asemenea minune, de aceea Cuviosul a plâns şi i-a spus: ,,Amar pământului, că pe el creştinii numai cu numele se numesc creştini, iar cu faptele nu sunt!’’

Apropiindu-se vremea despărţirii sale de trup, Cuviosul Marcu a rostit aceste îndemnuri: ,,Mă duc din viaţa aceasta vremelnică, iar tuturor celor ce rămân pe pământ, le doresc să se mântuiască. Mântuiţi-vă, pustnicilor, care rătăciţi în peşteri şi în munţi pentru Dumnezeu! Mântuiţi-vă, nevoitorilor, care pentru împărăţia cerurilor cea cu anevoie, răbdaţi toată nevoia! Mântuiţi-vă, lavre, cele ce slujiţi lui Dumnezeu ziua şi noaptea! Mântuiţi-vă Sfinte Biserici, cele ce sunteţi curăţire a păcătoşilor! Mântuiţi-vă, preoţii Domnului, mijlocitori către Dumnezeu pentru oameni! Mântuiţi-vă, fiii împărăţiei lui Hristos, care v-aţi făcut fii ai lui Hristos prin Sfântul Botez! Mântuiţi-vă, iubitorilor de Hristos, cei ce primiţi pe străini ca pe Însuşi Hristos!… Mântuieşte-te, tot pământule. Şi toţi cei ce vieţuiesc pe tine în pace şi întru dragostea lui Hristos’’

Avva Serapion i-a văzut sufletul înălţându-se spre cer, pentru a primi răsplata ostenelilor sale (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 68-76).

Presbiter Ioviţa Vasile

Cuviosul Părinte Cleopa: În vremea rugăciunii, n-ai voie să-ți închipui nimic

Despre vama imaginației zicea Părintele Cleopa: „Legea cea mai scurtă a rugăciunii este să nu-ți închipui nimic când te rogi. Că imaginațiile sunt de trei feluri: rele, bune și sfinte. Să nu primești nici un fel de imaginație. Că dacă te oprești la imaginație, nu poți intra cu mintea în inimă, în vremea rugăciunii.
Aceasta este prima stație. Sfântul Nil Ascetul zice în Filocalie: Fericită este mintea aceea care a ajuns să se roage lui Hristos, fără imaginație, fără formă! Mintea Mântuitorului n-a avut imaginație, spun toți sfinții teologi. Pentru că El era Noul Adam și a venit să restaureze pe vechiul Adam, exact cum a fost în Rai. Adam, când a căzut, prin gândire a căzut. Ce i-a zis satana? Nu vei muri, ci vei fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. Și, cum și-a închipuit el că va fi ca Dumnezeu, a căzut prin imaginație, din darurile date, și apoi a fost izgonit din Rai. De aceea, dumnezeieștii Părinți numesc imaginația „pod al demonilor”. Nici un păcat nu trece de la minte la simțire (la inimă), dacă nu și-l închipuie întâi omul cu mintea.

Deci, în vremea rugăciunii, n-ai voie să-ți închipui nimic. Nici imaginații sfinte, nici pe Hristos pe Sfânta Cruce, nici pe scaunul Judecății. Nimic. Că toate imaginațiile sunt afară de inimă și dacă rămâi să te închini la acestea, nu te închini lui Hristos.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc I, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 780-781)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Din înţelepciunea Părinţilor pustiei

Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: Avvo, bine este oare a trăi în pustie?

Bătrânul i-a răspuns:  Fiii lui Israel, dacă au lăsat lucrurile Egiptului şi au ieşit la pustie, atunci au cunoscut cum se cade a se teme de Dumnezeu. Aşa şi corabia când se învăluie în mijlocul mării, fără de neguţătorie este, iar dacă iese la liman, atunci îşi face neguţătoria. Deci şi călugărul, de nu va răbda la un loc, nu va putea lua cunoştinţa adevărată, că de la călugări, mai vârtos decât toate lucrurile, tăcerea a ales-o Dumnezeu. Că zice: spre cine voi căuta, decât spre cel blând şi liniştit şi care se cutremură de cuvintele Mele.

Zis-a fratele:  Dar nu se poate, părinte, a trăi în singurătate?

Iar bătrânul i-a răspuns: Ostaşul, de nu se va osteni întâi împreună cu mulţi, nu poate să înveţe meşteşugul biruinţei războiului, ca să se poată bate singur cu vrăjmaşul său. Aşa şi călugărul, de nu se va învăţa întâi a trăi împreună cu fraţii în mănăstire şi a-şi înfrâna limba şi pântecele şi mânia sa şi alte patimi, a-şi goni gândurile şi a-şi păzi mintea sa, unul ca acela nu va putea să trăiască deosebit în singurătate.

(Cuvinte folositoare ale sfinţilor bătrâni cei fără de nume, Editura Doxologia)

Ioan Ianolide: Iudaizarea lumii

Am zis „iudaizare” şi nu „mozaizare” a lumii întrucât mozaismul este parte integrantă a spiritualităţii creştine şi este străin iudaismului de azi, iudaism ce-şi are originea în păcat şi neascultare, în crima lui Cain, în viţelul de aur, în ucigaşii prorocilor, în Iuda vânzătorul, în cărturarii şi fariseii făţarnici, în crima lui Caiafa. E o ieşire a evreilor din harul dumnezeiesc, care s-a agravat în ultimele două milenii prin lupta împotriva Duhului Sfânt, încât iudaismul despre care vorbim şi cu care suntem confruntaţi se caracterizează prin: satanism, minciună, ură, tiranie, materialism, ateism, senzualism, rasism, patima dominaţiei mondiale.
Iudaismul a închis lumea în materie, în teluric, în efemer, în relativ, în trup, căci a golit-o de frumuseţile, bogăţiile şi puterile spiritualităţii mozaic-creştine. Evreii lucrează cu un duh rău, căci nu acceptat ispita pe care a respins-o Hristos, şi tocmai de aceea îl şi urăsc, fiindcă ei nu pot pricepe modalitatea dragostei, a libertaţii, a adevărului date prin Duhul Sfânt, ci ei vor puterea pentru putere, materia pentru materie, viaţa pentru dominaţia lor.

Cu mijloace economice, politice şi raţionale au ajuns să domine lumea, căci ei deţin cheia economiei mondiale, cheia mijloacelor de informare a maselor pe glob, cheia revoluţiei comuniste, cheia democraţiilor occidentale, centrele tehnicii moderne, o bună parte din învăţământul de pe mapamond, punctele nevralgice ale culturii şi artei, ordinea în francmasonerie, spiritul în socialismul internaţionalist, o înrâurire a sindicalismului, o „colorare” a umanismului şi progresismului, o bună presa in neoprotestantism şi destulă influenţă în Biserici. Toate acestea pot fi demonstrate pe bază de documente. Toate acestea dovedesc destinul excepţional pe care-l are poporul evreu.

Pierzându-şi dreptul de moştenitor, pierzând legământul lui Avraam, pierzând harul dumnezeiesc, el se situează pe poziţie antihristică, antiumană şi satanică, poziţie de pe care continua a juca un rol negativ în istorie şi în procesul desăvârşirii lumii. Cutezanţa lor este aproape de nebunie, căci se joacă cu satana, se luptă cu Dumnezeu, se războiesc cu toţi oamenii şi sunt duşmanii învederaţi ai lui Hristos. Energiile pe care le declanşează ei în istorie sunt atât de considerabile, încât nu pot fi explicate decât ca provenind dintr-o sursă supraumană. Pe de o parte ei sunt fermentul revoluţiilor care bântuie lumea modernă, iar pe de altă parte sunt cei mai tenace şi încăpaţânaţi tradiţionalişti: pentru ei tradiţionalişti, iar pentru lume revoluţionari.

Inteligenţa lor impresionează şi străluceşte, încât a generat marxismul şi relativismul – dar toate sunt închistate în neant. Dumnezeul lor este dumnezeul speculei, al speculei mentale ori politice. Gândirea lor răstălmăceşte totul, căci ei văd multiplele faţete ale aceleiaşi probleme şi au uşurinţa de a o folosi pe aceea care le este folositoare. De aceea ei nu exprimă niciodată adevarul, căci nu au acces la esenţe ci numai la forme, nu merg la Duhul unic şi Sfânt, ci numai la înfăţişările materiei, evenimentelor, ideilor şi oamenilor, într-o dezordine anarhică pe care însă o folosesc în favoarea unicului zeu în care cred: ei înşişi. Există până şi o manieră a corectitudinii în afaceri, pe care însă o folosesc numai în măsura în care îi slujeşte pe ei, ca drept dovada că părăsesc societăţile în declin şi se oploşesc în societăţile în ascendenţă.


Evreii de azi se închină lor înşişi ori materiei, deşi în fond ei se închină lui satana, căci numai satana poate perverti atât de profund o lume. Solidaritatea dintre ei este forţa victoriilor lor naţionale. Ura împotriva duşmanilor lor e neîmpăcată, când subtilă, când sângeroasă, fiind ea însăşi o modalitate de solidaritate între ei. Ei formează un imperiu unitar în lumea diversă şi manevrează după scopurile lor. Ei vor fi întotdeauna cu cei învingători, dar vor salva pe toţi evreii, indiferent de răspunderile pe care şi le-au asumat. Azi numai evreii pot impune punctul lor de vedere atât presedintelui S.U.A. cât şi preşedintelui U.R.S.S., ca să nu mai amintim de puterile de rangul doi. Şi Roosevelt, şi Stalin li s-au supus. Al doilea război mondial este, în mare parte, opera lor. După ce au investit aproape totul în comunism, acum navighează spre capitalism.
Şi-au făcut legi pentru ei, încât ei sunt tabu în lumea întreagă, le este totul permis şi nimeni nu poate spune adevărul despre ei fară ca omenirea să ia foc. Evreii sunt zeii lumii moderne. Ei se află la un pas de dominaţia absolută mondială şi este impresionantă forţa unui popor de cinsprezece milioane de oameni. Lumea modernă este un dezastru spiritual, moral, politic, social, militar, uman şi economic, e o lume alienată, o lume descompusă, o lume ce se autonimiceşte fie pe cale paşnică, fie pe cale armată, e o lume-junglă, e o lume-temniţă, e o lume insuportabilă de haos, nihilism şi neant – pentru că este o lume fără Dumnezeu, împotriva lui Dumnezeu, fără suflet, împotriva întâietăţii spiritului, fără onoare, fără ruşine, fără morală, o lume a minciunii, a urii, a ateismului, a materialismului, a tiraniei, a senzualismului, a rasismului, a obsesiei dominaţiei mondiale, a nimicului, a satanei – şi cu o astfel de lume nu se poate lăuda nimeni.

Dar se pare că omenirea va trece printr-o suferinţă cum încă n-a mai fost, necesară purificării ei, şi în urma căreia se va asterne în lume o nouă spiritualitate creştină şi o nouă comunitate creştină, cu mult mai aproape de Impărăţia lui Dumnezeu.
„Părinţii” Americii au introdus în Constituţia americana o interdicţie pentru guvernul american de a avea presă proprie, in acest mod fiind obligat să respecte libertatea de cuvânt a creştinilor americani. S-a petrecut însă un fenomen neprevăzut: presa şi toata mass-media (din America şi din Europa) au încăput pe mâinile unui guvern la fel de tiranic ca acele guverne de care se temeau „părinţii” Americii. Un mic grup de oameni s-au constituit într-o forţă organizată, cu propria ei lege, cu propria ei credinta, cu propriul ei ideal şi au pus mâna pe presa, economia şi politica Statelor Unite.

Mascaţi sub forme diverse de democraţie, liberalism, umanism, progresism, afacerism, economism, consumatorism, relativism, academism, modernism, avangardism, realism, pacifism, materialism ori ateism, ei de fapt îşi maschează propria lor identitate şi luptă să dizolve cultura şi societatea bazată pe principiile şi spiritualitatea creştină. Nimeni nu a reuşit să călăuzească mai nefast poporul american. Există în America o populaţie imensă anglo-saxonă, şi totuşi americanii au făcut război contra Angliei; există în America o populaţie de origine germanică, şi totuşi au făcut două războaie împotriva Germaniei; există, de asemeni, în America greci bogaţi ori scoţieni dârzi, dar ei nu împing politica Americii în scopuri naţionale, chiar atunci când îşi susţin naţiile lor de origine, căci ei sunt americani. Or, minoritatea de care vorbim nu vrea să fie americană, nu se supune spiritualităţii americane şi orientează politica americană în scopuri pur naţionale, căci nu se poate explica altfel eşecul politicii americane în Orientul Mijlociu şi în Ierusalim.

Evreii au ajuns la o putere mondială considerabilă, dar şi pe marginea unui dezastru cum încă n-au cunoscut. Procesul de iudaizare a omenirii a dus la cea mai adâncă criză spirituală şi evreii nu pot împiedica revirimentul creştin, cu toate că fac eforturi disperate să i se opună. Deşi sunt beţi de putere şi sunt aproape de imperiul mondial, le atragem atenţia să se trezească, să renunţe la ideea că sunt aleşii lui Dunnezeu să stăpânească lumea, să recunoască pierderea harului dumnezeiesc prin uciderea lui Hristos, să se supună adevărului şi să intre în comunitatea de dragoste a lumii. De nu o fac, pe viitor să nu acuze pe nimeni de suferinţele ce se vor abate peste ei. „Pieirea ta prin tine, Israele!“

Numai Hristos poate fi mântuire lumii întregi şi lor.

(Fragment-Ioan Ianolide – Intoarcerea la Hristos)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă