Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Dumnezeul meu, te rog iarta-mă şi mă ajută


-Părinte, până la ce punct ne ajută Dumnezeu în nevoinţa duhovnicească?

-Până în punctul în care şi noi îl ajutăm pe Dum­nezeu ca să ne ajute.
Când cerem ceva de la Dumnezeu şi mult timp nu ajută, să ştiţi că există mândrie. Dacă avem patimi, de pildă, lăcomia pântecului, vorba deşar­tă, mânie, invidie etc. şi în paralel avem şi mândrie. Dum­nezeu nu ajută, pentru că împiedicăm harul dumneze­iesc. Chiar şi numai predispoziţie spre mândrie dacă avem în noi, şi tot ÎI împiedicăm pe Dumnezeu să ne ajute, chiar de ne nevoim şi ne rugăm poate mai mult decât tre­buie.

E cu neputinţă să nu ajute Dumnezeu atunci când nu există pericolul ca omul să-şi ridice nasul. De îndată ce pleacă predispoziţia spre mândrie şi omul îşi dobân­deşte sănătatea sa sufletească, atunci Dumnezeu îl va elibera imediat de patima ce îl chinuie şi îl va răsplăti şi pentru prisosinţa lui de nevoință. De aceea, ca să ne aju­tăm pe noi înşine trebuie să-L ajutăm pe Dumnezeu prin cugetarea noastră smerită. Să spunem: „Mare netrebnic sunt, Dumnezeul meu. Te rog, iartă-mă şi mă ajută!”. Atunci ajută Dumnezeu, căci sufletului i se cuvine ajutor, deoa­rece s-a lăsat în mâinile Lui cu dispoziţie bună şi smerită.

Trebuie să credem că Hristos şi Maica Domnului ne păzesc şi ne ajută totdeauna, numai să avem cugetare smerită. Dumnezeul nostru nu este surd, ca să nu ne audă, nici orb, ca să nu ne vadă, precum este Baal.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire Duhovnicească, Editura Publistar, 2000, pp. 288-289)

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

12 gânduri despre „Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Dumnezeul meu, te rog iarta-mă şi mă ajută”

  1. „Lucrul înfricoşător nu este să cazi, ci să rămâi căzut”

    De multe ori simțim că nu reușim în nimic. Că iarăși alunecăm în aceleași patimi, în aceleași greșeli, în cele care ne fac să ne simțim neputincioși, vinovați și neîndreptați. Și totuși am făcut o făgăduință lui Dumnezeu și nouă înșine. Am exclamat hotărâți: Nu voi mai face asta niciodată! Am îngenuncheat rugându-ne pentru acest lucru, cu inima plină de durere şi nădejde că nu se va mai repeta.

    Şi totuşi, a venit iarăşi, şi iarăşi am întâlnit patima, neputinţa, greşeala, eşecul. E atunci când simţim că nu s-a schimbat nimic, că toate sunt la fel ca înainte, că o luăm de la început.

    Însă nu este aşa. Pe nedrept ne lovim pe noi înşine, chiar mai dur şi mai violent decât toţi călăii şi torţionarii. Ştii ceva? Tocmai privirea ta e cea mai dură.

    Când ești pe drum în mişcare nu înseamnă că ai şi ajuns la destinaţie. Poate cazi sau te loveşti, te înnămoleşti, te pierzi, dar nu încetezi să rămâi pe cale. Ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur? „Lucrul înfricoşător nu este să cazi, ci să rămâi căzut.”

    De cât egoism e nevoie, încât să dorim să ajungem imediat la destinaţie, de e posibil chiar înainte de a porni? Să nu privim la ceea ce suntem, ci la ceea ce ar trebui să fim? Acesta este un legământ de moarte. Este un eşec sigur, care mai devreme sau mai târziu ne va conduce la o disperare catastrofală.

    Când eşti legat cu sfori, iar acestea sunt patimile, nu este cu putinţă să te dezlegi imediat. Însă de fiecare dată când te vei lupta şi te vei strădui, chiar dacă nu te vei elibera, vei face totuşi puţin mai suportabilă strânsoarea. Vei lărgi puţin sforile, te vei simţi puţin mai confortabil. Îţi vei fi câştigat puţin din libertate.

    Noi nu vedem însă asta, n-o simţim. Noi vedem că suntem la fel, chiar mai rău. De ce?

    Păi tocmai pentru că nu am învăţat să preţuim lecţiile simple, paşii cei mici, ritmul armonios. Vrem lucruri strălucite, minunate, înalte, măreţe. Vrem să nu ne doară, să nu lăcrimăm, să se facă totul uşor şi repede. Din păcate, în aroganţa reuşitelor noastre nu înţelegem că de multe ori o cădere ne foloseşte mult mai mult decât o mare „virtute”.

    Pr. Haralambos Papadopoulos, Calea spre tine însuți, Editura Sophia, 2018

    Apreciază

  2. Pocăinţa îndurerată şterge păcatele şi Dumnezeu le uită, ca şi când nu ar fi avut loc
    Sfântul Cuvios Efrem Filotheitul din Arizona

    Niciodată să nu pierdem nădejdea. Oricât am cădea şi ne-am răni, să nu deznădăjduim. De vreme ce Dumnezeu ne dăruieşte viaţa, aceasta constituie o garanţie a lui Dumnezeu că ne aşteaptă. Dacă Dumnezeu nu ar fi Preamilostiv, nimeni nu s-ar mântui… Hristos ne aşteaptă, nu trebuie să întârziem şi să amânăm.

    Dacă Harul lui Dumnezeu nu ne luminează, nu ne vom schimba. Dacă ne schimbăm, dacă ne pocăim, dacă ne gândim să ne întoarcem, este Harul lui Dumnezeu. Însă pentru ca Harul lui Dumnezeu să vină la noi, trebuie să fim primitori… Nepăsarea şi trândăvia împiedică bunătăţile lui Dumnezeu să vină spre noi.

    Oricât ne-am murdări şi oricât am păcătui, când ne pocăim, când ne întoarcem, când cădem la Dumnezeu cu pocăinţă curată şi mărturisire adevărată, e cu neputinţă să nu primim iertare de la Dumnezeu.

    Trebuie să credem pe deplin în puterea Tainei, că toate primesc iertare şi se şterg, şi cartea păcatelor noastre devine albă. Ceea ce nu a fost mărturisit, aceasta se va judeca. Orice greşeală care a trecut prin tribunalul spovedaniei este ştearsă şi omul trece cu bine.

    Dumnezeu ne iartă toate păcatele mărturisite, e de-ajuns să ne pocăim.
    Să cerem de la Dumnezeu să ne dea pocăinţă, întoarcere, dorinţă de mântuire, şi să ne arate cum să ne ispăşim păcatele noastre încât ele să ne fie şterse şi să găsim milă.

    Extras din: Despre Credință și mântuire, Părintele Efrem Athonitul
    Editura Bunavestire, Galaţi, 2003

    Apreciază

  3. Mare nenorocire este părerea de sine ! Mare nenorocire este lepădarea de smerenie !
    Sfântul Ignatie Briancianinov

    Mare nenorocire este acea întocmire și stare sufletească în care aflându-se monahul, fără a fi chemat sau întrebat, mânat de conştiinţa „valorii sale”, începe să învețe, să acuze, să mustre pe aproapele !

    Fiind întrebat, refuză să dai sfat și să-ți spui părerea, ca unul care nu ştii nimic, sau la mare nevoie, vorbeşte cu cea mai mare chibzuinţă și modestie, ca să nu te răneşti pe tine cu slava deşartă și cu trufia, iar pe aproapele cu un cuvânt greu și nesocotit.

    Atunci când, pentru osteneala ta în via poruncilor, Dumnezeu te va învrednici să simţi în suflet râvna Dumnezeiască, atunci vei vedea limpede că râvna aceasta te va îndemna la tăcere și smerenie înaintea aproapelui, la iubire față de el, la miluirea lui și la compătimirea pentru el, precum a spus Sfântul Isaac Sirul (Cuvântul 38).
    Râvna Dumnezeiască este foc, dar care nu aprinde sângele ! Ea stinge în acesta aprinderea, aducandu-l într-o stare de tihnă (Filocalia rom. voi.VII, Convorbirea Preacuviosului Maxim Capsocalivitul cu Preacuviosul Grigorie Sinaitul).

    Râvna cugetării trupeşti este întotdeauna împreunată cu aprinderea sângelui, cu năvălirea a numeroase patimi și închipuiri.
    Urmările râvnei oarbe și neştiutoare, dacă aproapele i se împotrivește, sunt de obicei, mânia asupra lui, ranchiuna, spiritul de răzbunare în felurite chipuri, iar dacă acesta se supune – mulţumirea de sine plină de slavă deşartă, ațâțarea și înmulțirea cugetării trufaşe și a părerii de sine.

    Sfântul Ignatie Briancianinov „Despre Înșelare” Editura: Schitul românesc Lacu Sf Munte Athos 1999, Ierom. Ioan Iaroslav, Cum să ne mântuim

    Apreciază

  4. Patinte Elpidie rugaciunea ta nu e primita,nu e auzita de Dumnezeu pentru ca nu iei atitudine impotriva ereziei si pentru ca esti in cardasie cu ereticii.Si refuzi sa realizezi asta.Dar vei vedea ca pentru ca nu ai facut nimic pentru ortodoxie,deci vei vedea ca rugaciunea ta nu s a ridicat mai sus de fruntea ta.Cum poti sa te pacalesti pe tine si pe altii ca poti invoca protectia lui Dumnezeu de razboi pe moment ce stii ca si tu esti in cardasie cu erezia si nu faci nimic pentru ortodoxie?Cainta pt ca rugaciunea sa fie auzita inseamna mai i intai sa lepezi si tu si Auditoriul cardasia cu ereticii si erezia.Sa dai semne ca faci ceva spre ortodoxie si ca indemni poporul sa faca ceva spre ortodoxie.Rugaciunea cu erezia la ţâţe e pacaleala de 1 aprilie si veti vedea asta.

    Nevrednicia mea are convingerea clara ca un nepomenitor cand se va ruga Dumnezeu ii va auzi rugaciunea pentru tara.Acum Dumnezeu va face curatenia de erezie si eretici.E vremea curateniei.Nu fac eu nicio rugaciune acum pentru o tara eretica ce trebuie sa si primeasca bataia.Si va veni urgent bataia pentru ecumenism.

    Apreciază

  5. Eu unul nu as avea placere sadica sa ma stiu prooroc si sa stiu ca trebuie sa tin poporul de care eu cred ca e prostimea in intunericul ereziei.Nu ma indura inima sa fac asta.Sa fiu atat de sadic.Pe bune.

    Apreciază

    1. Pericolul relativizarii tale ca si ortodox este evident atunci cand infiintezi si sustii misiuni bune de altfel in Africa.E 100% mai mult ca sigur sa te trezesti pe traseu ca intri in jocurile finantistilor tai care te lasa sa faci actiuni caritabile cum vrei dar cu o conditie:sa ai si sa promovezi ortodoxia intr adevar dar,diluata mult,relativizata.Te lasa finantistii tai sa ai o viata religioasa intensa dar in barca lor,catusele lor.Aici e un aspect esential in care ortodoxia e inteleasa prost de multi:nu se promoveaza,zic unii,filantropia pt a nu se ajunge la idei eretice majore cum e cazul la pr.Elpidie,saracul.Ortodoxia nu iti interzice actiunile filantropice dar atentie la polarizare.In ortodoxie care este Evanghelia curata filantropia e gandita altfel.Si dau exemple cu intrebari:
      Sf.Paisie Aghioritul a fost unul din cei mai mari filantropi ai Greciei.A infiintat el vreo fundatie sau asociatie caritabila?Nu am auzit.Si nu a depins de niciun finantist.
      Sf.Calinic de la Cernica iar,un mare filantrop.A infiintat pe vremea lui vreo societate,asociatie,fundatie,organizatie sau macar a sustinut?Nu.Si nu a fost nici Sfantul dependent de niciun finantator.
      Sf.Nectarie de Eghina la care curgea in valuri zilnic o Grecie intreaga.A infiintat vreo fundatie;a sustinut vreo fundatie filantropica sau asociatie?Nu.Nici de Sf.Ioan Maximovici nu am auzit si totusi avea in jur de 5-6000 de orfani de razboi.Nimeni nu te opreste ba chiar e porunca sa fii mare filantrop si nu uita sa fii cu Biserica,cu ortodoxia.Adica,degeaba esti mare facator de bine,mare filantrop daca orientarea ta in ortodoxie nu este cea buna si mai ales ca nu ai in vedere pozitia ta si a miluitilor tai corecta in ortodoxie.Compromis peste compromis;pogoramant peste pogoramant fata de ortodoxie ajungand cu timpul sa ai idei cum ca binefacerea in sine e mai importanta decat dreapta credinta;ca neglijarea semenilor e mai importanta pentru tine si pentru ascultatorii tai decat neglijarea dreptei credinte,credinta care trebuie lasata in voia sortii numai grija numarul unu e sa il imbraci pe copilul murdar.E ceva divin sa adapostesti un copil murdar si totusi pentru Dumnezeu nu e principal asta,ci copilul sfintei noastre credinte ortodoxe sa nu ramana murdar si sa planga la usa noastra ignoranta.Pentru ca nu copilul biologic murdar E Hristos ci Copilul murdar al credintei ortodoxe E Realul Hristos:Acesta trebuie miluit mai intai si dupa aceea celalalt copil biologic .

      Apreciază

  6. Europa e in recesiune.Tarile NATO sunt falite.Idiotii de romani,ukraineni,polonezi,georgieni si mai nou finlandezii si suedezii in retardul lor cred mai mult in NATO decat in Dumnezeu;ca-i apara NATO de venirea rusilor.Cat de cretin poti sa fii,vazand cu ochii tai nenorocirea din Ukraina si rezultatul actiunilor NATO SI SUA de pe teritoriul Ukrainei in razboiul cu o tara razboinica precum Rusia ca crezand in dumnezeii numiti NATO SI SUA va fi bine la tine in tara cand vin rusii?Iata,fraiere,cat bine au adus NATO SI SUA in Ukraina!Cata prosperitate si siguranta!Cu ruine,razboi si ukraineni imprastiati in toata lumea si care tot nedestupati vor muri acolo in tari straine departe de tara lor,casa lor,familia lor.Iti place,fraiere,unde i au adus NATO si americanii?Sau nu te duce caputu’ tau ala prost?

    Apreciază

  7. Am observat un Adevar:lumea nu e insetata dupa binefacatori.Nu pune mare pret pe asa ceva pentru ca stie ca una e sa fii binefacator si alta e sa fii far de lumina .De far de lumina are nevoie lumea mai intai si apoi de ingrijitori pt hrana.Aceste faruri de lumina sunt vii cat Adevarul ortodoxiei e viu in ei si in jurul lor.Filantropul cu lumina credintei stinsa este cel de miluit pentru ca daca ajungem sa credem ca acesta ne e de fapt luminatorul de care aveam nevoie inseamna ca peretele dintre noi si Lumina Adevarului ortodoxiei e real si de netrecut din cauza paiului din ochiul egoismului nostru.

    Apreciază

  8. MIHAI SILVIU CHIRILA.
    „Toata lumea se supara ca niste sportivi maghiari au cantat imnul Tinutului Secuiesc. Cred ca supararea e legitima, dar reactia risca sa devina o manipulare care sa ne ia ochii de exemplu de la faptul ca saptamana viitoare Romania s-ar putea sa semneze niste documente la ONU, care sa dea puterea ONU si OMS de a decide direct masuri in tara noastra, ca si in altele, ori de cate ori vor vrea sa declanseze o urgenta medicala. Despre asta nu ii pasa nimanui.
    Dupa cum nimanui nu i-a pasat nici cand Bocul de la Cluj a scos Tricolorul Romanesc de pe strazi si a pus steagul Ucrainei. Nimeni nu a cerut sanctionarea lui.
    Nimeni nu a cerut sanctionarea tuturor care au arborat ilegal steagul ucrainean pe cladiri administrative romanesti.
    Nimeni nu a cerut sanctionarea celor care doreau sanctionarea directorului TNB, pentru ca a refuzat mascarada ucraineana.
    E corect asa? Daca ii pedepsim pe unguri ca au cantat cantecul lor secuiesc, pe Bocul de la Cluj de ce nu il pedepsim? Pe ceilalti care se fac pres in fata propagandei, pe cei care dizolva din interior statul roman si il predau conspiratiei globaliste de ce nu ii sanctionam?”

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: