Dragi romani, nu plecaţi capetele în faţa neamurilor proaste

Neamul prost s-a înstăpânit peste tot. De la preşedenţie, până la ultimul post dintr-o primărie de la ţară. Orincotro te-ai întoarce, dai de ei, plini de importanţă, pentru că de ei atârnă rezolvarea problemelor tale. Îi recunoşti cu uşurinţă. E de ajuns să schimbi cu ei câteva fraze şi îţi dai seama de micimea lor. O micime gonflabilă, în faţa căreia să te simţi copleşit, să faci temenele, să frămânţi cât de mult căciula în mâini şi la urmă să scoţi şi un plic din buzunar.

Să nu încerci să pătrunzi în lumea lor, mânat fiind intenţii bune şi cu gândul că acolo îţi vei pune în valoare pregătirea intelectuală pe care ai dobândit-o, cu trudă, în nişte ani de studii universitare. Nu! Există între proşti o solidaritate înspăimântătoare. Se susţin unii pe alţii, se promovează, se aleg între ei, se evaluează unii pe alţii şi întotdeauna calificativele sunt maxime, ca să nu existe dubii.

Neamurile proaste sunt protejate prin lege. Mai abitir decât speciile rare din fauna ţării. Să nu îndrăzneşti să spui prostului că e prost, ticălosului că e nemernic, scursorii că nu are ce căuta pe pământ românesc, că imediat eşti catalogat drept anti- şi instituţiile statului de drept îşi intră în atribuţiuni şi te trezeşti cu dosar penal şi cu o condamnare, ca să te înveţi minte.

Dragă românule, poţi spune despre neamul tău toate relele de pe faţa pământului. Nimeni nu te blamează, nimeni nu-ţi va face dosar penal, ba chiar vei fi apreciat pentru sinceritatea ta. Şi pentru ,,patriotism’’, pentru că tu doreşti ,,binele’’ neamului tău pe care-l dispreţuieşti, fără să-ţi dai seama că faci jocul vrăjmaşului cu masochistă satisfacţie, dacă-mi este îngăduit să spun aşa.

Dăm înapoi ca racul, precum spunea Domnul Mihai Eminescu, pentru că nu putem răzbate, de-atâta străinătate. Scursorile băltesc pe pământul nostru, venite din toate părţile. Obraznice, proaste, rele, fudule. Ce să facem? Să plecăm capetele în faţa lor? Nu!! Capetele noastre, Domnului să le plecăm. Pentru că El va scoate Neamul Românesc din marea primejdie în care l-au afundat neamurile proaste. Aveţi Credinţa neclintită că vom via şi vom merge la Judecată ca Neam Ortodox Sfânt, agonisit de Dumnezeu. Numai să nu plecăm capul în faţa lor, ci să-i privim pe toţi în faţă demn, şi să avem curajul să le spunem fiecăruia, după cum îi este felul: tu-i iubeşti pe români şi eşti fratele şi prietenul nostru; tu eşti o lichea, şi abia aştept să nu te mai văd; tu eşti un nemernic cocoţat în posturi înalte, din care faci tot răul de care eşti capabil; tu eşti o otreapă ipocrită şi rea; tu eşti o lepră care urăşti Neamul care te-a primit pe pământul său, marş!; tu eşti o lepădătură dezgustătoare şi nu vreau să am de-a face cu tine; tu provii dintr-un neam respectabil, dar ca individ eşti neam prost… Şi multe se pot spune…

Presbiter Ioviţa Vasile

5 gânduri despre „Dragi romani, nu plecaţi capetele în faţa neamurilor proaste”

  1. Din jurul datei de 28 mai in colo se va intra in era terorismului.Adica,atacuri cu mitraliere de catre grupari teroriste islamice(in biserici,trenuri,supermarket uri,piete,spectacole,teatre) si din punct de vedere judiciar si al politiei,orice fapta va savarsi orice cetatean roman va avea un nume unic:terorism/terorist.Ai furat o gaina,nu mai esti hot,gainar ci terorist.Nu esti cu sistemul?Nu mai esti conspirationist ci terorist.Ai omorat nu mai esti criminal ci terorist.Tii cu partea rusa sau cu partea americana?Esti terorist ori de catre unii ori de catre ceilalti.
    28 mai va fi ziua daramarii moscheii Al Aqsa din Ierusalim si nu va fi niciun antihrist nici acum nici in viitor ci PESTE SUTE DE ANI.

    Apreciază

  2. Hristos a înviat!
    Diavolul este vrăjmaș lui Dumnezeu și răzbunător

    Diavolul este vrăjmaș lui Dumnezeu și răzbunător. Vrăjmaș, când, ca unul care-L urăște pe El, pare cumva să aibă dragoste pierzătoare către noi, oamenii, convingându-ne prin modurile patimilor celor de voie prin plăcere să preferăm bunătăților veșnice pe cele vremelnice. Prin aceste patimi furând toată dorirea sufletului, ne desparte complet de dumnezeiasca dragoste, făcându-ne vrăjmași de voie ai Făcătorului.
    Iar răzbunător este, când dându-și pe față toată ura împotriva noastră, ca unii care deja suntem în mâna lui prin păcat, cere pedeapsa împotriva noastră. Căci nimic nu-i este atât de iubit diavolului cât omul pedepsit.
    Aceasta îngăduindu-i-se, născocind atacurile patimilor fără de voie le aduce unele după altele ca o furtună cu cruzime asupra celor împotriva cărora i s-a dat putere prin îngăduința lui Dumnezeu, nu fiindcă vrea să împlinească porunca dumnezeiască, ci fiindcă dorește să-și hrănească patima urii împotriva noastră, pentru ca prin multa greutate a nenorocirilor dureroase, sufletul, plecându-se prin slăbiciune să taie de la el însuși puterea nădejdii dumnezeiești, făcând asaltul durerilor care i se întâmplă pricină de lepădare de Dumnezeu în loc de învățătură de minte.

    Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete teologice

    Apreciază

  3. Fiecare păcat este un atac împotriva lui Dumnezeu
    Sfântul Nicolae Velimirovici

    Dumnezeu este ultima ţintă a tuturor păcatelor.

    Când minţi, minţi înaintea lui Dumnezeu.

    Când furi, furi înaintea lui Dumnezeu.

    Când te mândreşti, te mândreşti înaintea lui Dumnezeu.

    Când urăşti, Îl urăşti pe Dumnezeu.

    Când faci un jurământ, drept sau nedrept, îl faci înaintea lui Dumnezeu.

    Când desfrânezi, arunci cu necurăţie asupra lui Dumnezeu.

    Când nu-ţi cinsteşti părinţii, nu-L cinsteşti pe Dumnezeu.

    Când pizmuieşti, pizmuieşti pe Dumnezeu.

    Când eşti zgârcit faţă de sărac, eşti zgârcit faţă de Dumnezeu.

    Când cugeţi răul, îl cugeţi împotriva lui Dumnezeu.

    Când vorbeşti cu răutate, vorbeşti împotriva lui Dumnezeu.

    Când săvârşeşti răul, îl săvârşeşti împotriva lui Dumnezeu.

    Când tăgăduieşti adevărul, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

    Când tăgăduieşti binele, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

    Când tăgăduieşti viaţa, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

    Când tăgăduieşti dragostea, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

    Fiecare păcat este un atac împotriva lui Dumnezeu. Toate săgeţile pe care le îndrepţi asupra vieţii oamenilor sau vieţii tale cad asupra lui Dumnezeu.

    Precum săgeata trece prin ceaţă şi se opreşte în pom, la fel săgeţile tale străbat toate trupurile, toate sufletele, întregul cosmos, ca prin ceaţă, şi se opresc în Pomul Vieţii, în Dumnezeu.

    Săgeata rămâne în Dumnezeu, dar rana – în inima ta. Şi câtă vreme nu se va scoate săgeata din Dumnezeu, rana nu se va putea vindeca în inima ta. Cel ce poate scoate săgeata din Dumnezeu, acela poate să vindece şi rana din inima ta. Însă cine o poate face? Nu poţi nici măcar să te gândeşti s-o faci singur, deoarece săgeata deja a zburat de la tine; nu mai stă în puterea ta s-o prinzi; nu mai poţi s-o afli, nici s-o smulgi. Ea stă înfiptă în adâncul fiinţei lui Dumnezeu.

    Nici o sută de ani de pocăinţă a ta, de post şi rugăciune, de curăţie şi lucrare a virtuţilor, nici măcar nimicirea dorinţei de viaţă nu pot smulge săgeata şi vindeca rana.

    Iată cât de necugetată este săvârşirea păcatului! Într-adevăr, păcatul omenesc străbate mai departe decât gândul omenesc.

    Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 118

    Apreciază

  4. Cine nu știe că sfinții sunt persoane vii?

    Când cineva ne respinge sau este supărat pe noi, ne apropiem de el, îl întrebăm de ce e supărat, nu cumva are ceva cu noi, îi facem un dar ca să-l îmbunăm, să-l înveselim, urmărim ce vrea ca să ne iubească mai mult sau ca să-l iubim; și este un om muritor, poate chiar păcătos. Cu mult mai mult trebuie să facem așa ceva cu un sfânt. Trebuie să intrăm în legătură cu el, ca să putem avea tihna și ușurința de a-i cere ce vrem. Sfântul s-a luptat în viață, a trăit într-un anume loc, s-a ostenit pentru Hristos și, de aceea, nu îngăduie să-i răpim tainele fără să ostenim.

    El este sigur că și noi, ostenindu-ne, putem să izbândim, deoarece cunoaște din experiența proprie iubirea și disponibilitatea lui Dumnezeu de a ne îmbogăți. Dar vrem să înțelegem și noi propria sa trudă, să facem propriile lui încercări ascetice. Aceasta este o cerință a legii duhovnicești, a legăturii noastre cu sfinții. Prin urmare, trebuie să dobândim legături personale cu sfinții. Dacă nu dobândim cu mulți, să dobândim cel puțin cu unul. Decât să fim singuri, mai bine să fim cu încă cineva.

    Să intrăm în legătură cu sfântul al cărui nume îl purtăm sau cu Sfântul Ioan Botezătorul, care este foarte la îndemână și ușor abordabil. Până și pe musulmani îi ascultă. Să intrăm în legătură cu Sfântul Nicolae, care merge și la păcătoși și la criminali și îi scapă. Să intrăm în legătură cu Maica Domnului. Cine i-a vorbit Maicii Domnului și a dat greș, nu i-a auzit glasul, nu a primit mângâierea ei? Pe Maica Domnului o strigă chiar și în iad, cu atât mai mult noi, care suntem în afara iadului. Să avem, pe cât putem, propriii noștri mijlocitori. Și, fără îndoială, cine nu știe că sfinții sunt persoane vii, că se află “în mâna lui Dumnezeu” și pot, prin urmare, să acționeze ei înșiși?

    Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Cuvânt despre ascultare și priveghere, Editura Sf. Nectarie, p. 68

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: