Soarele Dreptăţii a strălucit şi în Samaria

Sfântul Prooroc Isaia a scris în Cartea sa (55, 10-11): ,,Precum se pogoară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până ce nu adapă pământul şi-l face de rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura  Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui’’. Aşa a fost şi în Samaria: cuvântul Domnului Iisus a adus roade însutite, întâi în viaţa femeii samarinence, şi după aceea în toată cetatea. Nu este minunat că acei oameni L-au rugat pe Mântuitorul să rămână la ei, şi El a rămas încă două zile? Câtă dorinţă şi deschidere spre Adevăr au arătat acei oameni păgâni, spre deosebire de gadarenii care abia aşteptau să scape de Domnul Iisus şi ,,L-au rugat să treacă din hotarele lor’’ (Matei 8,34). Acum putem spune că Soarele Dreptăţii a strălucit şi deasupra Samariei şi a câştigat suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu. Dacă iudeii aveau o aversiune nestăpânită pentru samarineni, Iudeul Iisus Hristos S-a aplecat cu dragoste şi înţelegere asupra acestor oameni izolaţi şi dezorientaţi. Cei socotiţi spurcaţi de iudei au fost aduşi la cunoaşterea adevărului şi la sfinţenie de Fiul lui Dumnezeu. Neştiind nici măcar cui se închină, Mântuitorul îi aduce la  cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu, singurul Căruia I se cuvine închinare din partea tutror făpturilor pământului şi a oştirilor cereşti. Toţi laolaltă suntem fiii Aceluiaşi Părinte ceresc şi viaţa tuturor se cuvine a fi, deopotrivă, o continuă închinare ,,în duh şi adevăr’’ Istorisirea biblică despre femeia samarineancă se încheie cu finalul Evangheliei de astăzi, din care ştim că ea a fost cea dintâi care a crezut. Ce s-a întâmplat după aceea, ne spune Sfânta Tradiţie a Bisericii: a părăsit păcatele de până atunci, s-a botezat şi s-a făcut vestitoarea lui Iisus Hristos până în capitala imperiului roman păgân. Prin faptele sale cele bune, luminată de harul lui Dumnezeu, ea a devenit Sfânta Fotinia. Biserica i-a recunoscut sfinţenia vieţii din momentul întâlnirii sale cu Mântuitorul şi i-a înscris numele în calendarul său, cinstind-o, după vrednicie, în fiecare an la 26 februarie. Dumnezeu îi primeşte cu bucurie pe toţi păcătoşii pământului. Acesta este rodul lucrului lui Dumnezeu săvârşit Fiul Său. Aşa este, aşa să fie întotdeauna. Amin.    

 Presbiter Iovita Vasile

4 gânduri despre „Soarele Dreptăţii a strălucit şi în Samaria”

  1. Conversatia par.Elpidie cu parinti nepomenitori din Romania.Ce spune despre can.15 I,II spune destul de corect.In afara Bisericii sunt cei care promoveaza erezia.

    Apreciază

    1. Din ce am retinut si as vrea sa re-ascult videoclipul cu pr.Elpidie observ marea teza ecumenista manifesta in raport cu nepomenitorii (exclus schismaticii):
      Duhul lui Dumnezeu sufla unde voieste.Teza expusa de pr.Elpidie este CMB-ista.
      2.La fel de CMB-ista e teza parintelui ca prea repede s-a trecut la nepom.ierarhilor eretici si prea corect ceea ce e indoielnic,zice pr.Elpidie.
      3.Inainte de a trece la nepomenire trebuia mai intai sa inveti ,sa ai dispozitie de a invata mai intai si pe urma sa treci la intreruperea pomenirii ierarhilor eretici si ca mai intai e smerenia si iubirea si pe urma discutam de intreruperea pomenirii.
      4.O alta traznaie e „nu stiti voi ce parere are Hristos despre voi”(cei care ati intrerupt pomenirea,asa da de inteles pr.Elpidie).
      5.Si lucrul cel mai grav care arata gradul de daltonism duhovnicesc al parintelui Elpidie e afirmatia lui cum ca fiecare e cu credinta lui si ca el a avut si are alte trairi si un alt lucru si mai ingrijorator :”eu nu am venit aici ca sa ne certam”.Daca parintele Elpidie era ok,nu ar fi lipsit o clipa din atitudinea lui acel:”sigur,parintilor,asa este.Sa pastram unitatea asa cum au invatat Sf.Parinti si Marii Scriitori Bisericesti;unitatea e mai sfanta in aceste momente „.

      Apreciază

  2. Afirmatia parintelui Elpidie in discursul din videoclip ca Duhul sufla unde voieste si ca nu noi dirijam Duhul lui Dumnezeu ce sa faca atunci cand luam hotararea de a ne ingradi corect de erezie arata viziune abstracta de tip neoprotestant,CMB-ist asupra lucrarii Duhului Sfant in viata credinciosului ,in lume si in viata Bisericii.Pe urma ca nu noi trebuie sa dictam atunci cand ne-am decis sa intrerupem corect pomenirea ci Duhul lui Dumnezeu.Mai,mai,mai!Pozitionare gresita.Suna ca si cum eu ca profesor nu pot preda elevului materia pana cand nu il vad ca devine bucuros si bine dispus si ca trebuie sa il astept in fata clasei pana cand ii vine elevului aceluia bucuria si buna dispozitie ca altfel nu putem face nimic daca el nu e asa.
    Atitudinea parintelui in videoclipul de mai sus arata intermediarism si provizorat ortodox,lacunarism si brese cu infiltratii din medii protestante in cunostinte de aprofundate ale teologiei.Raspunsul cum ca e de acord cu intreruperea pomenirii pare sa vina ca o mana ridicata in dreptul fetei ca si cum ar zice „ma apar de tine,nu da”!

    Apreciază

  3. In viziunea pr.Elpidie atitudinea crestinului ortodox in contextul actual nu trebuie sa fie una frontala,combativa .Ea trebuie sa fie doar declarativa si sa nu reactionezi cand credinta e atacata ci sa fii doar omniprudent si atat.Nu cumva sa creada care cumva vreun crestin ortodox ca Biserica a devenit un veritabil site porno-eretic unde se afiseaza omului cele mai scarboase figuratii ale celor mai traznite erezii si rataciri ca nu cumva sa avem trairi diferite;unul sa fie notat cu „ok” si celalalt sa fie notat cu nota”out-of-mind”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: