Smintiții planetei de aduna în Elveția

Presa ne anunță că psihopații ce se vor elite, au o întâlnire, să pună la cale viitorul omenirii. Cine i-a ales pe ăștia elite? De ce se autointitulează elite?
Ei sunt doar un grup terorist scăpat de sub orice control, grup care se vrea „creierul” distrugerii planetei, ai omenirii în general. Au o agendă de care se țin pas cu pas, înrobind tot ce le stă în cale. Pârjolind totul în jur, în speranța că vor rămăne veșnici! În viață și la putere.

Nelegiuiții lumii, mai pun la cale lucruri. Oribile! Pe care politicienii de carton, șantajabili, din toate guvernele de doi bani, se aplecă unul după celălalt să pupe ,,papucul sultanului’’! Acești „Întunecați de la Davos”, sunt cei mai aprigi vrăjmași ai umanității. Deși este o întrunire privată Întunecații sunt apărați de o armată: 5000 de mercenari imbecili cu mitraliere și armament de asalt. De cine sunt păziți acești psihopați? Și mai ales de ce? Că doar ni se explică cât de mult bine doresc ei oamenilor.

,,Elitele Întunericului’’ pun la cale sclavizarea omenirii, asasinarea a cât mai mulți oameni, prin tot felul de simulări a unor „programe”! În urmă cu șase luni, sacul cu bani al tuturor relelor, psihopatul Gates, explica cum va apărea în curând o altă boală! Neaparat virală! De ce virală? Ca să existe din nou un inamic fără față și să se reintroducă, în aplauzele imbecililor pe care se bazează, termenul de ,,asimptomatic’’! Cu acordul eroilor! Din nou acești eroi sunt instrumentele pe care Întunecații se vor baza. O dată ce te-ai vândut, rămăi vândut până la capăt!

Binențeles că există și înțeparea. Alt ser magic, căci cu primul nu prea a mers. Nu au murit suficienți și nu s-au înțepat destui. Adică, numărul pe care mizau ei. Arma principală a Întunecaților este gruparea teroristă numită și OMS! După cum stiți, condusă de unul acuzat de genocid în Etiopia. Prietenul nedespărțit al lui Fauci și Gates, și sluga Davoșilor. Reprezentantul stăpânilor în a acoperi laboratoarele cu armele biologice. Specialistul morții! A demonstrat acest lucru în țara de unde vine. E bun!

Au incercat prostirea oamenilor doi ani. Când situațiile au degenerat în proteste violente de stradă în toată lumea, au inventat un război. Acum se cam termină și cu mascarada asta. Este nevoie de altă mascaradă! Pentru ca jocurile să iasă inventează un Tratat. Al OMS si obligă statele să-și schimbe Constituțiile, pentru ca această grupare terorista OMS să dețină toată puterea asupra lumii. Probabil vor să mențină la putere, în statele lumii, slugile!

Individa care se vrea conducatoarea …UE vă atenționează ca Fiara UE va cumpăra armament la nivel de uniune pentru toate statele. De ce? Pentru ca să aibă hoardele OMS ului transformate in echipe de asalt, Task Force, armata de mercenari necesară sclavizării Europei! Dacă cumva nu vă supuneți, Întunecații vor scoate pe străzi mercenarii cu mitralierele. Ați vazut că în China a funcționat! Le-a plăcut! De ce să nu funcționeze și aici?

Ei știu deja pe câți indivizi fără coloană vertebrală se pot baza. E suficient să se livreze din nou niște arginți asasinilor media și mascarada 3 este gata. Dacă și de data asta oamenii vor accepta minciuna și manipularea vom vedea. Nu ne rămâne decât să sperăm că în ultimul ceas, omenirea se va trezi din somnul care Naște Monștri și le vor livra Întunecaților și intrumentelor lor: eroi, media, influenceri, autorități, exact ce au dat ei!
Pârjol și saci negri!

Zoe Dantes (preluare de pe ActiveNews)

5 gânduri despre „Smintiții planetei de aduna în Elveția”

  1. A cere de la Dumnezeu milă și iertare, ar trebui să fie singura cerere omenească

    Tragic este că dragostea creștinească adevărată, jertfelnică nu mai există nici în familie și mai ales în familiile care merg la biserică regulat și se mărturisesc. Iarăși rugăciunea ne va ajuta să se înmoaie inima noastră de piatră.
    O rugăciune care nu ar trebui să fie tipicară, făcută din obișnuință, regulată, ba încă și lungă, dar fără căldură, fără străpungere, fără atenție și evlavie. O murmurare de cuvinte, o recitare seacă, un papagalism fără a fi mișcați și fără sfântă înfiorare și emoție. Cuvintele rugăciunii noastre să fie rostite ca și cum ar fi prima și ultima oară din viața noastră când le rostim, cu suspine negrăite din inimă, strigăte puternice din adâncul inimii pentru dumnezeiasca milă și iertare. Sfântul Teofan Zăvorâtul zice: „rugăciunea să fie ca un izvor de sânge care țâșnește din inimă, ca și cum te-ar junghia cineva, comunicare cu Dumnezeul cel viu, întristare și bucurie”. Să iubim rugăciunea, să devină tânjire după Dumnezeu, tindere, nevoie, sete, dragoste a sufletului. Nu o sterilă datorie, o repetiție regulată, o litanie stereotipă, ci dorință fierbinte, iubitoare, veselia sufletului nostru.

    „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. O rugăciune scurtă, ușoară, simplă care spune multe și ajută mult. Rugăciune cunoscută, ușor de memorat, dar importantă și cu multe consecințe. Au rostit-o de milioane de ori, milioane de oameni, sfinți și păcătoși. Spunând-o, într-un mod tainic, mă unesc în Duh cu toți aceia care au spus-o și o spun, vii și adormiți, sfinți și păcătoși care s-au pocăit și se pocăiesc. A cere de la Dumnezeu milă și iertare am spune că ar trebui să fie singura cerere omenească. Acolo se cuprind toate. Faptul de a cere milă nu înseamnă o pogorâre a noastră și o cerșetorie.
    Din dragoste cerem și din dragoste ni se dă. Nu ni se dă cu îndreptățire sau după vrednicia noastră și după meritul nostru, ci din bunăvoința, harul și dărnicia dumnezeiască, în dar.
    „Doamne Iisuse Hristoase” este o mărturisire care înseamnă că Îl vrem pe Hristos Domn al vieții noastre, în centrul inimii noastre, pe care ar trebui să o avem goală de iubiri și gânduri străine, ca Hristos să încapă și să umble slobod înlăuntrul nostru.
    Când spunem Domn al vieții noastre, nu înseamnă un despot, un stăpân, un dictator, un asupritor al nostru. Știți, că, de fapt, numai Hristos poate să ne stăpânească, dar nu o face. El vine în sufletul nostru discret, bate încet la ușa inimii noastre, ca să nu ne tulbure și, dacă noi nu-I deschidem, El nu intră, ca să nu ne deranjeze.

    Când spunem rugăciunea lui Iisus, inima noastră se încălzește, se îndulcește, se bucură, se liniștește și se înseninează. Este ca și cum I-am spune: „Doamne, nu sunt vrednic să intri în casa murdară a inimii mele, nu am nici o virtute, nu am nimic care să mă sprijine, miluiește-mă Tu după mare mila Ta, după multa Ta dragoste. Dă-mi mie vreme de pocăință, îndreaptă viața mea, ajută-mă, întărește-mă, fă-mă pe mine cu adevărat al Tău, fă-mă bine, fă-mă bun, nu mă lăsa să mă întorc înapoi la vărsătura mea, luminează-mă, Te rog!”.
    Ce mare greutate aflăm în asta? Și totuși ceva atât de ușor și atât de simplu îl facem să fie atât de greu, de dificil.
    Nu vrem să acceptăm căderea noastră, neputința noastră, păcatul nostru. Ba încă și în ceasul rugăciunii noastre purtăm cele bune ale noastre, neacceptându-ne golătatea noastră, ne îndreptățim, comparându-ne cu cei mai răi și nu cu sfinții, purtăm chiar și acolo masca noastră că suntem cineva, că avem un nume bun, o recunoaștere, o aparență.
    Nu deschidem larg inima noastră Plăsmuitorului nostru ca să acceptăm fără înconjur și nemijlocit că alunecăm ușor în păcat, suntem ușor de prins, ușor de ademenit, că tergiversăm ușor lucrurile, că suntem nesinceri, leneși și vicleni. Or, voi fi întărit numai în clipa în care mai întâi îmi voi accepta neputința.
    Neputința mea mă va smeri și mă va izbăvi.

    Moise Aghioritul, Pathoktonia[Omorârea patimilor], Editura Εν πλω, Atena, 2011

    Apreciază

  2. Următori mie faceţi-vă, fraţilor, precum şi eu lui Hristos!
    Sfântul Efrem Sirul

    Unde sunt cei ce zic, toate câte le zice Pavel, le facem. Şi cine este mai fericit decât tine; dacă vei grăi adevărul? Însă, vezi, să nu te afli mânios, zicând şi nu făcând. Că, iată, iarăşi te îndeamnă pe tine Pavel: „Următori mie faceţi-vă”. Întru tot lucrul alcătuiţi-vă pe voi ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu; întru răbdare multă, întru necazuri, întru nevoi, întru strâmtori, în bătăi, în temniţe, în osteneală, în privegheri, în posturi, în bunătate, întru Duhul Sfânt, în dragoste nefăţarnică, în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, următori mie faceţi-vă, fraţilor.
    Cine este atât de viteaz, ca lui Pavel să-i urmeze şi să se facă vas de alegere?
    Deci, de voieşti, creştine, să urmezi lui Petru şi lui Pavel şi lui Ioan, păzeşte cuvintele lor. Să nu iubeşti lumea, nici cele din lume. Să nu rămâi numai la veacul acesta. Să nu dormi mult. Nici numai în cele de desfătare să te îndeletniceşti. Urmează lui Pavel. Că iarăşi voi zice: învaţă-te creştine, cum se veselea Pavel, cum se desfăta, cum serba şi prăznuia el în lumea aceasta. Şi urmează-l, nu numai cu cuvântul, ci şi cu fapta.
    Spune, Sfinte Pavele, povesteşte-ne nouă cum te-ai desfătat şi cum te-ai veselit în lumea aceasta. Răspunde Pavel: „Desfătarea mea aceasta este: Trei ani, noaptea şi ziua, nu am încetat cu lacrimi, sfătuind pe fiecare. Acesta este praznicul meu. Întru osteneli, mai mult, în bătăi, în temniţă, pe moarte de multe ori, de la iudei, de cinci ori câte patruzeci de lovituri, fără una am luat, de trei ori cu toiege am fost bătut, o dată cu pietre am fost împroşcat, de trei ori corabia cu mine s-a spart, o noapte şi o zi întru adânc am petrecut, în călătorii de multe ori, în primejdie de râuri, şi de la neamuri şi de la tâlhari, cu primejdie în pustie şi în mare, în osteneală şi în trudă, în privegheri, de multe ori, în frig şi în golătate”.
    Acestea sunt desfătările lui Pavel. Următori mie faceţi-vă, fraţilor, precum şi eu lui Hristos. Argintul sau aurul sau îmbrăcămintea nimănui nu am poftit. Toate am arătat vouă. Următori mie faceţi-vă. Că eu, nu numai a fi legat, ci şi a muri, pentru numele Domnului Iisus, sunt gata. Către ţintă gonesc, la darul chemării celei de sus a lui Dumnezeu. Aşa alerg, nu ca şi cum aş bate văzduhul, ci îmi trudesc trupul meu şi îl robesc.
    Că tot cela ce se nevoieşte, de toate se înfrânează. Aşa alergaţi fraţilor, ca să ajungeţi. Urmaţi Sfinţilor şi aşa alergaţi, ca împreună cu dânşii să vă încununaţi şi împreună să împărăţiţi.

    Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 502

    Apreciază

  3. Rugăciunea este „judecată înainte de judecată”
    Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

    – Gheronda, Sfântul Ioan Scărarul spune că rugăciunea este „judecată înainte de judecată”[1].

    – Așa este. Când omul se roagă corect, atunci rugăciunea este „judecată înainte de judecată”. Cel care este sănătos duhovnicește, când merge să se roage, dacă își va simţi inima învârtoșată, va cerceta de unde îi vine aceasta, ca să se îndrepte. „De ce mă simt așa? Nu cumva am rănit pe cineva cu purtarea mea? Nu cumva am judecat sau mi-au trecut prin minte gânduri de judecată și nu mi-am dat seama? Nu cumva mi-a trecut vreun gând de mândrie sau există înlăuntrul meu vreo voie proprie și nu mă lasă să comunic cu Dumnezeu?”

    – Și dacă nu află nimic, Gheronda?

    – Nu se poate. Ceva s-a întâmplat. Dacă va căuta în arhivă – adică dacă se va cerceta pe sine –, va afla dosarul cu pricina și își va da seama unde a greșit.

    – Să se cerceteze pe sine, Gheronda, sau să se mărturisească lui Dumnezeu?

    – Ce să mărturisească, de vreme ce nu știe ce a făcut? Mai întâi trebuie să se cerceteze pe sine. Și dacă nu va afla nimic, atunci să facă vreo două-trei metanii, să cadă în genunchi și să spună: „Dumnezeul meu, fără-ndoială că am greșit cu ceva. Luminează-mă să înţeleg ce am făcut”. Iar de îndată ce va spune aceasta, odată cu smerenia va dispărea și ceaţa ispititorului și va afla pricina. Văzând Dumnezeu smerenia lui, va trimite Harul Său și-l va lumina să-și aducă aminte exact ce a greșit, ca să se poată pune în rânduială.

    – Gheronda, ce ajută pentru ca cineva să păstreze o părtășie de nezdruncinat cu Dumnezeu?

    –Ajută mult pacea lăuntrică a sufletului. Când sufletul este pus în rânduială, rugăciunea înaintează singură. De aceea, să nu lași să intre înlăuntrul tău răutatea faţă de cineva. Dacă ai avut vreun gând de-a stânga faţă de cineva, să-l mărturisești stareţei. Să alungi și orice alt gând de-a stânga, punând în locul lui gânduri bune. Cu gândurile bune se curăţă calea rugăciunii, care înaintează astfel neîmpiedicată.

    [1] Vezi Sfântul Ioan Scărarul, Scara, Cuvântul 28, paragr.1. „Rugăciunea este celui ce se roagă cu adevărat tribunal, dreptar și scaun de judecată al Domnului înaintea scaunului Judecăţii viitoare.”

    Extras din Despre rugăciune – Cuviosul Paisie Aghioritul, editura Evanghelismos.

    Apreciază

  4. Acum nu ne putem să nu ne întrebăm, nu cumva antihristul este activ? Numai că încă nu și-a făcut apariția public, pede alta parte sioniștii se dau de ceasul morții pt finalizarea templului la Ierusalim, și mai vor și demolarea moscheei Alaqsa

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: