Mitropolitul Antonie de Suroj: Găseşte uşa inimii tale! Vei afla că este uşa către Împărăţia lui Dumnezeu

Evanghelia ne spune că Împărăţia lui Dumnezeu este, în primul rând, în lăuntrul nostru. Dacă nu putem găsi Împărăţia lui Dumnezeu în noi, dacă nu ne putem întâlni cu Dumnezeu înlăuntru nostru, chiar în adâncul fiinţei noastrre, atunci şansele de a-L întâlni în afara noastră sunt foarte mici.

Când Gagarin s-a întors din spaţiu şi a făcut acea afirmaţie cunoscută cum că nu L-a văzut pe Dumnezeu în ceruri, unul dintre preoţii timpului i-a spus: „Dacă nu L-ai întâlnit pe pământ, nu-L vei întâlni niciodată în Ceruri”.
Dacă nu putem afla o legătură de contact cu Dumnezeu sub propria noastră piele, atunci sunt slabe şanse ca să-L recunoaştem, chiar dacă ne vom întâlni cu El faţă către faţă.

Sfântul Ioan Gură de Aur a spus: „Găseşte uşa inimii tale! Vei afla că este uşa către Împărăţia lui Dumnezeu”. Aşadar, spre înlăuntru nostru trebuie să ne întoarcem, iar nu în afara noastră. Nu spun că trebuie să devenim introspectivi, nefiind o călătorie în lumea mea interioară, ci o călătorie spre sinele meu, pentru ca, din adâncul cel mai tainic al sinelui, să mă ridic şi să aflu locul unde eu şi Dumnezeu ne întâlnim.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Rugăciunea care aduce roade, Editura Doxologia, 2014, pp. 25-26)

Selectare şi editare: Dr, Gabriela Naghi

8 gânduri despre „Mitropolitul Antonie de Suroj: Găseşte uşa inimii tale! Vei afla că este uşa către Împărăţia lui Dumnezeu”

  1. Stăpânirea timpului
    Mitropolitul Antonie de Suroj

    Înaltpreasfinţitul Mitropolit Antonie Bloom (6 iunie 1914 – 4 august 2003) a fost episcop al Episcopiei de Suroj al Bisericii Ortodoxe Ruse pentru Marea Britanie şi Irlanda. S-a născut la Lausanne, în Elveţia. Şi-a petrecut primii ani în Rusia şi Persia, întrucât tatăl său era membru al corpului diplomatic imperial rus. Mama lui era sora compozitorului Alexander Scriabin. În timpul Revoluţiei bolşevice, familia a trebuit să părăsească Persia, iar în 1923 s-a instalat la Paris, unde viitorul mitropolit şi-a primit educaţia. A absolvit studii de fizică, chimie şi biologie şi şi-a luat doctoratul în medicină la Universitatea din Paris. Filosof și predicator, este autorul a numeroase cărți și articole în diferite limbi despre viața spirituală a comunității ortodoxe.

    Doamne, nu știu ca să cer de la Tine.
    Tu singur știi ce-mi trebuie.
    Tu mă iubești mai mult decât mă pot iubi eu.
    Dă-mi să-mi văd nevoile mele
    care sunt ascunse de mine.
    Nu îndrăznesc a cere nici cruce, nici mângâiere,
    numai să stau în fața Ta,
    Inima mea îți este deschisă.
    Pun toată nădejdea mea spre Tine.
    Tu vezi nevoile mele pe care eu nu le știu,
    vezi și fă cu mine după mila Ta.
    Zdrobește-mă și mă vindecă.
    Lovește-mă și mă vindecă.
    Mă cuceresc și tac înaintea voii Tale celei sfinte
    prin judecățile Tale cele nepătrunse de mine.
    Mă duc pe mine spre jertfă Ție.
    N-am dorință afară de a împlini voia Ta.
    Învață-mă să mă rog,
    Însuși Te roagă întru mine.
    Amin.

    Antonie, Mitropolit de Suroj

    Apreciază

  2. Să dăruim iertarea noastră celor adormiţi
    Mitropolitul Antonie de Suroj

    Dacă în slujba de pomenire ne concentrăm atenţia asupra sufletului celui adormit, în cadrul slujbei de înmormântare atenţia noastră se îndreaptă de asemenea către plecarea sufletului. Conform tradiţiei ortodoxe, în primele trei zile de la moartea unei persoane, sufletul rămâne aproape de pământ, vizitând locurile familiare, amintindu-şi tot ce a însemnat pământul pentru el, tot ce a petrecut pe pământ; aşa încât sufletul care va părăsi această lume va fi deplin stăpân pe amintirile lui atunci când va sta înaintea lui Dumnezeu. Acordăm, de aceea, o atenție deosebită acestor trei zile. Se fac rugăciuni, pomeniri, gândul nostru stăruie asupra tuturor aspectelor relaţiei noastre cu cel plecat dintre noi. Avem şi noi o menire de împlinit. Şi noi trebuie să desfacem nodurile dinlăuntrul sufletului nostru, să fim capabili ca din străfundul inimii şi din toată fiinţa noastră să-i spunem celui plecat: „Iartă-mă” şi de asemenea: „Te iert, mergi în pace”.
    Poate că aici găsim sensul vechiului proverb care spune că nu ar trebui să-i vorbim de rău pe cei plecaţi dintre noi.
    Dacă noi, cu adevărat şi cu toată sinceritatea, am spus persoanei care a plecat din această viaţă: „Te iert, te dezleg, îţi redau libertatea. Voi sta înaintea lui Dumnezeu mărturisind iertarea ta, ca nimic din ceea ce s-a întâmplat între noi să nu-ţi stea în cale către împlinirea şi bucuria veşnică”, atunci cum ar mai putea fi posibil să ne întoarcem înapoi, să trezim din nou amintiri neplăcute şi amare? Asta nu înseamnă că închidem ochii în faţa realităţii, căci dacă într-adevăr a existat ceva rău în viaţa celui adormit, dacă au existat într-adevăr tensiuni între el şi noi, atunci cu atât mai mult ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu să ne elibereze pe amândoi – atât pe noi, cât şi pe cel adormit –, încât să fim în stare să auzim cuvintele de iertare „Mergi în pace!”, dar şi să rostim aceste cuvinte într-un duh de înţelegere din ce în ce mai profundă, cu o tot mai deplină conştientizare a libertăţii noastre.

    Mitropolitul Antonie al Surojului, Viața, boala, moartea, Editura Sfântul Siluan, 2010, pp. 131-133

    Apreciază

  3. Stăpâneşte gândurile din tine, ca să te faci stăpân peste toate cele ce sunt!
    Sfântul Vasile cel Mare

    Tu păzeşte vrednicia cea dată, căci ai fost zidit stăpân, stăpân peste pa­timi. Stăpâneşte fiarele, stăpâneşte pe cele târâtoare, stăpâneşte pe cele zburătoare! Nu te înălţa cu gândul, nu fi uşor la minte şi nestatornic!
    Căci ai fost pus să stăpâneşti cele zburătoare, nu să te asemeni cu cele zburătoare.
    Să nu te îngâmfezi deci, să nu te înalţi, să nu cugeți mai înalt decât firea omenească şi pământească! Nu te înfumura lăudându-te, nu te slăvi pe tine însuţi, nici nu mări ale tale, ca să nu fii socotit împreună cu cele zburătoare, înălţându-te deopotrivă cu acelea, învârtindu-te de ici-colo cu întrariparea! Stăpâneşte gândurile din tine, ca să te faci stăpân peste toate cele ce sunt! Astfel, stăpânirea ce ni s-a dat asupra ani­malelor ne determină să ne stăpânim pe noi înşine. Căci este lucru nepotrivit ca acela ce este supus în casa sa să stăpânească peste neamuri şi cel ce este înăuntru sub altă stă­pânire, să fie înaintestătător în mulţime. Căci trebuie ca, după ce mai întâi a rânduit bine cele ale casei şi pe cele dinăuntru le-a împodobit cu bună rânduială, astfel să ia cârmuirea celor dinafară şi străine. Fiindcă se va întoarce cuvântul de la cei supuşi: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!” (Luca 4, 23).
    De acum, să ne sârguim să ne tămăduim în­tâi pe noi înşine! Căci nu a fost mustrat nimeni vreodată pentru că nu a vânat vreun leu, dar pentru că nu şi-a stăpânit furia a fost batjocorit de fiecare. Fiindcă cel ce nu a putut să biruiască fiare sălbatice încă nu este vrednic de condamnat, dar cel ce e fără vlagă în a-şi stăpâni patima care îl supără este cu adevărat sub osândă. Căci aceea nu-l ajută cu nimic pe cel ce s-a învrednicit de stăpânirea cea cuvântătoare, iar aceasta este trebuincioasă şi folositoare.

    Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la facerea omului. Omilie despre Rai, traducere din limba greacă de Ieromonah Lavrentie Carp, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 55-56

    Apreciază

  4. Spune-I Domnului greutăţile tale!

    Nu te mâhni! Domnul este aproape! Spune-I Lui toate necazurile şi greutăţile tale!
    Unde lipseşte ajutorul omenesc pentru povăţuire, ajutorul lui Dumnezeu în chip nemijlocit ne dă gândul cel bun, când alergăm la El ca fiii la Tatăl lor.
    Domnul începe să-Şi arate puterea Sa atunci când vede că toate mijloacele omeneşti, prin care i se poate da ajutor omului în nevoie s-au epuizat.
    Oricâte valuri s-ar ridica împotriva sufletului tău, întotdeauna să alergi la Hristos Mântuitorul şi El îţi va veni în ajutor şi va potoli valurile. Să crezi că Domnul ţi-a orânduit o asemenea viaţă spre vindecare; nu o respinge şi nu căuta odihna trupească, nici pacea falsă; mai întâi se cuvine să fii zguduit şi să înduri multe; şi, dacă vei avea o descoperire, ea va uşura mult lupta ta şi vei avea mai multă linişte decât dacă o vei căuta singur.

    Ne vorbesc Stareții de la Optina, Editura Egumenița, 2007, p. 144

    Apreciază

  5. Pentru ce pricini îngăduie Dumnezeu ispitele?
    Cuviosul Părinte Cleopa Ilie

    Deşi Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, totuşi, El îngăduie, spre folosul mântuirii noastre, să fim ispitiţi pentru felurite pricini, şi anume:
    – Pentru ca să încerce credinţa noastră (I Petru 1, 7);
    – Pentru a încerca nădejdea noastră (IV Regi 18, 5, 20-30; Daniel 3, 28-30);
    – Pentru ca să încerce dragostea noastră faţă de El (Deuteronom 13, 3);
    – Pentru încercarea supunerii noastre faţă de El (Deuteronom 8, 2-3);
    – Pentru a încerca lepădarea noastră de sine şi de averile noastre (Iov 1. 9-12; 2, 3-10);
    – Pentru a nu cădea sub pedeapsă şi pentru ca să fim cu mare veghere asupra noastră, căci, după cum vedem, suntem lesne înclinaţi să vedem şi să judecăm slăbiciunile altora şi să le neglijăm pe ale noastre;
    – Pentru ca să alergăm totdeauna la ajutorul Lui şi să-I cerem mai stăruitor îndurarea. Omul – oricare ar fi el – dacă nu ar da de necazuri şi ispite grele, s-ar lenevi căzând în nesimţire şi uitând cu totul de Dumnezeu. Însă, dacă va intra în necazuri şi ispite grele, văzând că este în primejdie de a-şi pierde viaţa sau sufletul, atunci va începe să se roage cu toată stăruinţa şi să ceară din inimă ajutorul lui Dumnezeu;
    – Pentru a nu ne mândri, ci a petrece în umilinţă şi smerenie;
    – Pentru a urî din inimă patimile şi pe vrăjmaşii care se luptă cu noi;
    – Pentru a fi încercaţi şi a se vedea dacă cinstim şi iubim pe Dumnezeu până la sfârşit;
    – Ca să fim îndemnaţi să ţinem mai strict toate poruncile lui Dumnezeu şi să nu călcăm vreuna din ele, fie chiar şi din cele mai mici. Este adevărat că cel ce se lămureşte prin ispite, se hotărăşte mai mult să ţină seama de poruncile lui Dumnezeu;
    – Ca să învăţăm să desluşim care este adevărata virtute şi, prin urmare, să nu o părăsim şi să nu cădem în păcat;
    – Ca războiul continuu să devină pentru noi un motiv de încununare mai mare;
    – Ca noi să slăvim pe Dumnezeu, să ne ruşinăm de cel rău şi de păcat, să nu slăbim până la sfârşit cu duhul şi cu răbdarea. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus: „Cine va răbda până la sfârşit, acela se va mântui”. Şi iarăşi: „Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19; Matei 10, 22);
    – Pentru ca, fiind duşi în luptă, să ne deprindem a nu ne teme de loviturile mari ce vor veni peste noi în ceasul morţii;
    – Ca să dobândim, prin luptă şi durere, virtutea, să o preţuim şi să o avem sigură şi neschimbată. S-a spus undeva că „banii nemunciţi sunt nepreţuiţi”. Astfel se întâmplă nu numai cu banii, ci şi cu tot lucrul bun pe care l-am câştigat fără osteneală. Iar tot ceea ce am câştigat în viaţă cu multă suferinţă şi durere nu putem dispreţui uşor;
    – Pentru ca, devenind nepătimaşi, să nu uităm niciodată în viaţă slăbiciunea noastră şi puterea Celui ce ne-a ajutat.

    Ilie Cleopa, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, pp. 119-120

    Apreciază

  6. ”Este aşa de frumos să te închini direct lui Dumnezeu!”
    Sfinţitul Mărturisitor Părintele Dimitrie Bejan
    Părintele Dimitrie Bejan – un mare erou al vieții noastre creștine și naționale

    Aici trebuie să ajungem totuşi fiecare creştin, în afară de pravilă, la rugăciunea inimii. Trebuie să prinzi un pic de curaj s-o spui. Pe urmă te obişnuieşti s-o spui mereu. Apoi vezi că te ascultă Dumnezeu. Simţi că te ascultă Dumnezeu.
    Eu am o grămadă de pomelnice. Noaptea le pomenesc. Simt că-s primite. Simt. Când am pronunţat: „Doamne, mâine ăsta are un proces cu o soră. Eu nu ştiu care-i adevărul, care-i nedreptatea. Adu pace între ei şi fă dreptate!” Apoi las capul în jos şi mă închin până la pământ.
    – Şi Dumnezeu hotărăşte.
    – Asta El hotărăşte. Este aşa de frumos să te închini direct lui Dumnezeu! Este aşa de apropiat! Atunci eşti exact fiu al lui Dumnezeu! Eşti ca omul dezbrăcat în faţa lui Dumnezeu.
    – Gol de toate grijile lumii!

    Preot Dimitrie Bejan, Bucuriile suferinței. Evocări din trecut, Cartea Moldovei, Chișinău, 1995, pp. 91-92

    Părintele Dimitrie Bejan – un mare erou al vieții noastre creștine și naționale

    Un alt mare erou al vieții noastre creștine și naționale este Părintele Dimitrie Bejan, care a dus apostolatul până în inima Siberiei. Acolo a făcut el cunoscută Ortodoxia noastră, menținând viața spirituală a tuturor celor din lagăr, ortodocși și catolici. În sărbători liturghisea cu o găleată mare de zece kilograme de Sfânta Împărtășanie, iar rusoaicele veneau și băteau la poarta lagărului să-l cheme pe ”batiușca Bejan” să le facă aghiazmă, Sfântul Maslu și alte servicii religioase…

    Acolo, în Rusia, Părintele Bejan fusese condamnat la moarte, dar a găsit, ca și Apostolul Pavel, o formulă de a fi judecat în țară.

    Trimis acasă din lagărul siberian, a intrat în pușcăriile grele din România.* A fost un stâlp al vieții noastre spirituale. Și după eliberare a căutat să mențină viața duhovnicească, însă, ca și pe Părintele Gheorghe Calciu, chiar frații lui l-au trădat. Condamnat și eliminat de ceilalți, a fost scos la pensie și dus ca bolnav în satul lui, la Hârlău.

    Pe amândoi acești părinți, Calciu și Bejan, eu îi pun împreună, pentru gândirea lor frumoasă și viața lor de jertfă.

    (Pr. Justin Pârvu – Viața părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale și ale altora, Editura Christiana, București, 2007, pag. 347-348)
    Întemnițat timp de: 24 ani la: Astrahan, Oranki, Kiev, Sverdlovsk, Karaganda, Arhanghelski, Jilava, Văcăreşti, Aiud, Canal, Minele Cavnic, Răchitoasa

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: