Puterea tămăduitoare a Sfintei Împărtăşanii

Trupul şi Sângele lui Hristos, răspândindu-se în trupul şi sufletul celui care le primeşte prin Sfânta Împărtăşanie şi amestecându-se cu ele, lucrează cu putere tămăduitoare în întreaga fiinţă a omului. Ele curăţă sufletul şi trupul de toată întinăciunea păcatului, îl vindecă pe om de bolile patimilor care s-au abătut peste el din pricina negrijii sale de a vieţui potrivit darurilor primite la Botez.

Căinţa şi lupta împotriva păcatului contribuie, desigur, la tămăduirea omului, dar ele nu sunt de ajuns şi nu aduc niciun folos dacă nu sunt însoţite de leacul desăvârşit care este Euharistia. Trupul şi Sângele lui Hristos, arată Sfântul Nicolae Cabasila, „îndreaptă chipul Său în noi, ori de câte ori dă semne că vrea să se strice”, „reînnoieşte frumuseţea noastră sufletească de altădată”, „vindecă materia noastră atunci când vrea să se strice” şi „întăreşte iarăşi voinţa, atunci când este îndoielnică”.

(Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sophia, Bucureşti, 2001 p. 311).

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

5 gânduri despre „Puterea tămăduitoare a Sfintei Împărtăşanii”

  1. „Fac ceva nu pentru că vreau, ci pentru că nu vreau”

    Există descurajare, în general, și există o descurajare mai specifică, legată de viaţa duhovnicească.
    O primă formă a acesteia ţine de păcate comise mai înainte, păcate de care suntem conștienți. Ca să ieşim din ele, trebuie, bineînţeles, să ne pocăim. Însă, în acelaşi timp, trebuie să nu rămânem fixați asupra lor. Stareţul Serghie ne recomandă să nu ne descurajăm niciodată din pricina păcatelor făcute în ajun sau în zilele precedente ci, ridicându-ne, să începem fiecare zi ca și cum am lua viața de la capăt.
    O a doua formă de descurajare este cea de a cărei cauză nu ne dăm seama. Ea este legată de o stare de păcat de care nu avem cunoştinţă.
    Soluţia este să ne pocăim pentru această stare de păcat. În acest scop, Biserica propune diverse formule de rugăciune, în care I se cere lui Dumnezeu să ierte păcatele neştiute – formulă de neînţeles pentru mulţi, dar care are, însă, un sens profund şi joacă un rol important pentru a ne curăța inima. Aşadar, trebuie să-I cerem lui Dumnezeu: „Iartă-mi păcatele cele neştiute!” şi să perseverăm răbdători în pocăinţă, până ce ni se schimbă starea.
    Stareţul Serghie atrage atenţia că o anumită oboseală, o anumită trândăvie, o lipsă de apetenţă, mai precis un oarecare dezgust apar adesea în momentul în care începem să ne rugăm. Atunci este vorba de o lucrare a demonilor care urmăresc să ne împiedice de la rugăciune! Este o stare clasică împotriva căreia trebuie să luptăm, iar cea mai bună armă de care dispunem este pocăinţa.
    În general, atunci când ne simţim căzând într-un fel de moleşeală şi de descurajare, trebuie imediat să-I cerem iertare lui Dumnezeu ca pentru un păcat şi să ne pocăim de el, până ce ne regăsim starea normală.
    Trândăvia, reticenţa sau moleşeala care se manifestă în săvârşirea sarcinilor noastre materiale sau duhovniceşti trebuie să fie simţite ca nişte prilejuri de a renunţa la voia proprie. Stareţului Serghie îi plăcea cu privire la aceasta să pomenească regula de viaţă a Stareţilor din Valaam, care duc la extremă această tăiere a voii proprii: „Fac ceva nu pentru că vreau, ci pentru că nu vreau”. Este un principiu greu de înţeles şi de pus în practică, însă foarte rodnic pentru sporirea lăuntrică.

    Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura părintelui Serghie, Editura Sophi

    Apreciază

  2. Gândurile de hulă vin din mândrie și din judecarea aproapelui
    Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

    Am întâlnit pe cineva care scuipa mereu. „Are diavol”, spuneau oamenii. Iar acela le spunea: „Cei ce au diavol nu fac aşa”. Aşa cum am aflat după ace­ea, sărmanul acesta nu era vinovat în nimic, ca să se îndrăcească. Crescuse orfan şi de aceea avea o sen­sibilitate; avea şi gând de-a stânga şi puţină fantezie, lucruri pe care i le cultiva diavolul şi astfel îi aducea gânduri de hulă. Iar când diavolul îi aducea astfel de gânduri, acesta i se împotrivea, se scutura şi scuipa gândurile de hulă. Cel ce vedea această scenă, credea că are diavol. Sărmanul, să aibă aşadar o sensibilitate, să scuipe gândurile de hulă şi totuşi să i se spună: „Ai diavol!”?!
    De multe ori, gândurile de hulă vin şi din pizma diavolului. Uneori, mai ales după priveghere, atunci când eşti rupt de oboseală şi nu te poţi împotrivi, dia­volul, făcătorul de rău, îţi aduce gânduri de hulă şi apoi, ca să te încurce sau să te arunce în deznădejde, începe să-ţi spună: „Astfel de gânduri nici diavolul nu are! Nu te vei mântui!”. Poate aduce gânduri de hulă chiar şi împotriva Duhului Sfânt, ca după aceea să spună că acest păcat nu se iartă.
    – Părinte, un gând de hulă poate veni şi din prici­na noastră?
    – Da, şi omul însuşi poate da pricină. Atunci când nu există sensibilitate, gândurile de hulă provin din mândrie, din judecarea aproapelui. De aceea, atunci când vă nevoiţi şi aveţi gânduri de necredinţă, de hulă, să ştiţi că nevoinţa se face cu mândrie. Min­tea se întunecă din pricina mândriei, începe necre­dinţa şi omul se goleşte de Harul lui Dumnezeu. Sau atunci când cineva se ocupă cu subiecte dogmatice, fără să aibă astfel de înclinaţii, după aceea are gân­duri de hulă.

    Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, volumul III. Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 38-39

    Apreciază

  3. Romania tv: De ce nu e bine să pupi icoanele. Părintele Calistrat: „Nu e un gest de credinţă superautentică. Nu faci decât să descompui cu saliva compoziţia chimică a culorilor”

    […]

    „La Sf Cuvioasă Parascheva mi s-a întâmplat o dată o chestiune inexplicabilă. Nu-s nici înaintevăzător, nici nu mut munţii cu rugăciunea, dar punând mâna pe Sfânta, mai mult din curiozitate, cum stau mâinile una peste cealaltă, eu am pus mâna şi am simţit fierbinte cum ai pune ca pe un reşou.

    Am tras mâna, persoana de lângă mine a văzut, nu şi-a dat seama, eu mi-am făcut cruce, m-am făcut că n-am observat, am atins cu fruntea racla de argint şi mi s-a părut tot caldă şi de atunci niciodată când mă închin la Sfânta nu pun mâna sau nu ating. Iau fesul din cap, ating de raclă şi de mâna Sfintei şi-l pun în cap şi e ca şi cum m-am atins de Sfintele moaşte.

    Acelaşi lucru îl fac şi cu icoanele. Ating fruntea uşor. Mi se pare un act de prea multă pietate să stai tu să-ţi laşi rujul pe sticla de la icoană sau să descompui cu saliva ta compoziţia chimică a culorii din care este făcută. Nu este niciun gest de credinţă superautentică sau un gest de credinţă mai sfântă decât al altuia sau mai neonişnuit dacă ai atins cu mâna marginea icoanei şi ai dus la gură, e ca şi cum ai sărutat icoana. Noi căutăm scandal din nimic, ne place să ne isterizăm„, este de părere părintele Calistrat de la Mănăstirea Vlădiceni.

     

    Comentariu saccsiv:

    Icoanele nu sunt obiecte de muzeu.

    Sfantul Nicolae Velimirovici:

    Buzele noastre sărută chipul sfântului, iar prin gândurile şi inima noastră sărutăm pe sfânt ca pe o persoană adevărată şi vie în Biserica Cerească.

    Mult mai sminteste mult smintitorul preot Calistrat Chifan. El pare ca poarta grija compozitiei chimice a culorilor, dar, de fapt, iti infige adanc in minte niste imagini.

    Caci, dupa ce-l asculti, in loc sa te duci la icoana cu gandul descris de Sfantul Nicolae Velimirovici, iti aminteste dracul cuvintele smintitoare de mai sus si hop ispita: “Oare nu gasesti cu buzele pe acolo ceva urme de ruj sau scuipati?”

    O dovada in plus ca nici macar despre culori nu-i vorba, e si faptul ca vorbeste despre ruj pe sticla.

    Asa ca mare atentie la acest preot. Ca zice noua vorbe bine si la a zecea loveste naprasnic…

    Cititi va rog si:

    CALISTRAT CHIFAN zice ca Parintele JUSTIN PARVU a fost INFLUENTAT de ERETICI sa vorbeasca despre ANTIHRIST si ACTELE CU CIP

    Video: Preotul Calistrat Chifan continua activismul pro cip…

    Preotul Calistrat Chifan nauceste din nou: “Dacă ai draci in tine nu ai ce cauta la moaștele Sfintei Parascheva”

    În ce hal ajung activiștii procip: preotul Calistrat Chifan despre vizita Papei Francisc în România

    Pigmeul Calistrat Chifan a trecut la next level: isi bate joc de Sfinti si profetiile lor despre antihrist …

    Preotul Calistrat Chifan promoveaza ecumenismul perfect. Iata, de exemplu, ce spune despre casatorii

    TRASEUL Parintelui CALISTRAT CHIFAN de la Barnova: Oprit de la slujirea Sfintei Liturghii, apoi scos de sub caterisire, dupa care ACTIVIST PRO CIP – eGuvernare – internetul obiectelor – eliminarea banilor cash…

     

    Apreciază

  4. Faptul ca noi sarutam Sf Icoane si Sf Moaste e piedica contra ecumenismului.Daca sunteti blegi mergeti la domnul turnator Chifan.De ati sti cate dosare tese el cu securitatea…

    Apreciază

    1. E un derbedeu ecumenist acoperit de vesminte monahale si preotesti. Are mare trecere in fata minciuno-ierarhilor romani, pentru ca le face jocul. Nu trebuie uitat ca atunci cand a fost la Sihastria, acest individ a batut un cal pana l-a omorat. Faptul e consemnat in documentele oficiale ale Mitropoliei si a fost sanctionat pentru asta. De sarpele acesta trebuie sa ne ferim pentru ca musca rau si isi imprastie veninul prin toate mijloacele. Piei, satano!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: