Moartea unui reformat

Vorbesc de colegul de clasă şi prietenul meu din cei patru ani de liceu. În ultmii ani, am trăit amândoi în aceeaşi localitate. Ne vizitam şi comunicam prin telefon. Prietenul meu era ungur, statistic aparţinea comunităţii reformate, (urmaşă a lui Calvin). În realitate, omul nostru era ateu declarat, cu viziuni catastrofice. Susţinea că totul trebuie distrus şi să se înceapă de la zero. Asta mi-a mărturisit într-un moment de sinceritate. I-am propus să vină în Biserica noastră, urmând a oficia toate cele de cuviinţă. M-a refuzat cu un gest scurt, din care am înţeles că nu voia să-şi trădeze etnia.

Anul trecut mi-a dat un telefon şi m-a felicitat de ziua mea de naştere. Mi-a mărturisit atunci că primise zisul vaccin şi mi-a relatat, cu mândria specifică etniei, că arn-ul mesager a fost descoperit de o unguroaică, care în anii 70 ai secolului trecut a emigrat în Statele Unite. Şi-a manifestat încrederea în zisul vaccin, încât m-a lăsat fără cuvinte.

A trecut ceva vreme, şi prietenul meu a intrat în declin. Între timp primise şi celelalte doze de substantă ucigaşă. Ce pot să spun e că în anul acesta, 2022, s-a simţit rău, a fost internat în Spitalul Judeţean cu infarct miocardic, unde a stat internat vreo două săptămâni. După externare, avea un trai dificil, obosea la cel mai mic efort, încât s-a internat la Institutul Inimii din Cluj. S-a stabilit că pe data de 23 mai 2022 trebuia operat, având o problemă gravă cu una din valvele inimii. N-a mai apucat s-o facă. A fost găsit mort la locuinţa socrilor din localitatea noastră.

Am fost la înmormântare. Preotul locului, urmaşul meu, invitat la înmormântare, a hotărât să fie prohodit în biserica ortodoxă. Slujba Înmormântării, în format redus, a fost oficiată de preotul paroh, cu Apostol, Evanghelie şi două din rugăciuile de dezlegare, o predică circumstanţială de tip ecumenist. A urmat pastorul reformat, care a oficiat în limba maghiară, a rostit un cuvânt de învătătură în ungureşte, apoi a avut un cuvânt în româneşte, pentru că asistau români şi unguri, în proporţii aproximativ egale.

Locul de pe care au slujit cei doi era pe solee, în faţa sfintelor uşi, unde are voie să calce doar preotul ortodox, cu condiţia să aibă patrafirul la gât. Alături de pastorul reformat stătea soţia acestuia, cea care a intonat câteva acorduri de cântări ungureşti, specifice momentului. Cu alte cuvinte, cei doi au slujit împreună, în spirit ecumenist, întocmai cum au stabilit pseudo- episcopii români prezenţi în Creta, în 2016. Suntem Biserică Ortodoxă, reformaţii sunt şi ei ,,biserică’’, şi atunci de ce să nu slujească cei doi împreună?

Am relatat acest episod, spre a vedea în ce punct ne găsim. Cinstiţii noştri episcopi ne ameţesc cu sloganul potrivit căruia, nimic nu s-a schimbat, după catastrofa numită Creta. S-au schimbat toate, pentru cei ce s-au aliniat sinodului tâlhăresc. În chip viclean, hoţeşte, cu perfidie, pseudo-ierarhii români ,,implementează’’ nebuniile ecumeniste hotărâte în Creta treptat, pe nesimţite, cu largul concurs al preoţilor care pun confortul lor mai presus de Sfânta Credinţă Ortodoxă, pe care o vor dizolvată în mocirla ecumenistă.

Pentru aceste fapte, acum patruzeci de ani, preotul de care vorbim ar fi fost caterisit fără multe tergiversări. Acum, el ,,riscă’’ să fie recompensat de episcopul locului cu o distinţie bisericească. Răsplata cuvenită pentru trădarea lui Hristos şi a Bisericii Sale. Doamne, miluieşte-ne.

Presbiter Ioviţa Vasile

14 gânduri despre „Moartea unui reformat”

  1. Din nefericire, asemenea „situaţii” („co-slujiri” ecumeniste) se petrec pretutindeni în ţară. Am avut trista experienţă de a o constata personal în mai multe zone ale României, din toate cele trei Provincii Istorice. „Capul” relelor fiind insăşi Capitala. Fapt edificator : spurcăciunile au fost mai „discrete” între 2016 (adunătura tâlhărească din Creta) şi 2020 (începutul plandemoniei)! De 2 ani încoace însă, după ce B.O.R., cu „patriarhul” său în frunte, L-a „dogmatizat” pe Mântuitorul Iisus Hristos ca „aducător de boala şi de moarte”, de Care trebuie „să ne protejăm” prin îmbotniţare, dezinfectare, distanţare şi inoculare cu serurile satanei, fărădelegea a ieşit la suprafaţă cu o agresivitate nestăvilită, făţişă, insaţiabilă, fără ruşine şi fără limite. Câtă dreptate aveţi : cum era în urmă cu 40 de ani atmosfera în biserici şi cum a ajuns să fie astăzi! Diferenţă ca de la Rai la iad! Pentru că într-adevăr ( şi o spun cu o durere mistuitoare! ), duhul, cugetarea şi conştiinţa supuşilor B.O.R. au devenit de iad! Dar chiar şi până în urmă cu 10 ani încă predomina normalitatea! Iată cum, în numai un deceniu, legiunile întunericului au devastat Turma! Dacă păstorii sunt în realitate lupii cei mai feroce, iar Oile tac nepăsătoare, nici nu se putea să se întample altcumva!

    Apreciază

  2. Lasă-te răstignit și nu răstigni…
    Sfântul Isaac Sirul

    Lasă-te prigonit și nu prigoni. Lasă-te răstignit și nu răstigni. Lasă-te nedreptățit și nu nedreptăți. Lasă-te bârfit și nu bârfi. Fii blând și nu zelos în rău.
    Îndreptățirea de sine nu ține de viețuirea creștinilor și nu e pomenită în învățătura lui Hristos. Veselește-te cu cei ce se veselesc și plângi cu cei ce plâng. Căci acesta este semnul curăției. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoși. Bucură-te cu cei ce se pocăiesc. Fii prieten cu toți oamenii. […] Fii părtaș la pătimirea tuturor […]. Nu mustra pe cineva și nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în viețuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greșit și acoperă-l. Și dacă nu poți lua asupra ta greșelile lui și nu poți primi și certarea și rușinea în locul lui, rabdă-l măcar și nu-l rușina.
    Cunoaște, frate, că pentru aceasta trebuie să rămânem în chilia noastră, ca să nu cunoaștem faptele cele rele ale oamenilor, și atunci vom vedea pe toți ca sfinți și buni în curăția cugetării noastre. Iar de mustrăm și certăm, judecăm și cercetăm, căutăm să răzbunăm și să defăimăm, prin ce se deosebește traiul nostru sihăstresc de viața din orașe?

    Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Cartea Ortodoxă

    Apreciat de 1 persoană

  3. Doamne, dă-mi să privesc lumea prin rugăciune
    Sfântul Iustin Popovici

    Atunci când nu e împreună cu Dumnezeu, omul este totdeauna jucărie a diavolului. Şi diavolul se distrează cu el: fie îi umple sufletul cu gânduri necurate, fie îi aşază în inimă dorinţe rele, fie îi aprinde limba de vorbe murdare, fie îl predispune spre clevetire, bârfe, tâlhărie, desfrânare şi orice altă faptă rea.

    Şi în acest fel se continuă până când omul îşi va aminti de Dumnezeu, va veni la biserica lui Dumnezeu şi va cădea înaintea lui Dumnezeu. Atunci el este în întregime în cer, nu-l pot ajunge nici păcatele, nici dracii, nici răul omenesc pământesc. Atunci este apărat de către îngeri, de către Sfinţii lui Dumnezeu, care prin focul rugăciunilor lor ard tot răul care se ridică împotriva lui din lume şi din iad, de la oameni şi de diavol.

    Ştiţi oare, fraţilor, care este cea mai înfricoşătoare armă omenească pe pământ, armă nebiruită şi atotbiruitoare? Rugăciunea! Căci prin rugăciune omul îşi încredinţează lui Dumnezeu întregul suflet, toată inima, toată viaţa, şi Dumnezeu devine Apărătorul şi Purtătorul lui de grijă. Ce pot face atunci oamenii sau dracii? Nimic! De aceea Domnul ne-a şi poruncit: „Rugaţi-vă neîncetat”.

    În biserică, în biserica lui Hristos ne încredinţăm pe noi înşine prin rugăciune lui Dumnezeu şi El ne învaţă Adevărul Său Dumnezeiesc veşnic, Binele Său Dumnezeiesc veşnic… Şi cu cât mai mult se roagă omul lui Dumnezeu, cu atât mai mult simte în sine puterea de a se opune oricărui rău, oricărui păcat, oricărui demon. Iar aceasta se întâmplă din cauză că prin rugăciune omul creşte tot mai mult în tot binele Dumnezeiesc, în tot adevărul şi dreptatea Dumnezeiască. Şi în toată bucuria duhovnicească. Şi nimeni nu-i poate lua această bucurie şi fericire, nici pe pământ, nici în cer.
    În această lume suntem la război: ne luptăm pentru viaţa veşnică prin sfintele virtuţi, îndeosebi prin rugăciune şi răbdare. De aceea sarcina noastră principală este să ne înarmăm cu rugăciunea neîncetată. Iar aceasta se obţine prin silinţa noastră continuă către rugăciunea neîncetată, prin silinţa întregii noastre puteri duhovniceşti, până când rugăciunea va deveni respiraţia de fiecare clipă (secundă) a sufletului nostru. Să transformăm fiecare clipă liberă a vieţii noastre măcar într-un suspin de rugăciune, într-un strigăt de rugăciune, într-un plâns de rugăciune. Porunca atotmântuitoare a Evangheliei este să ne rugăm neîncetat. Vrei ca gândurile tale să fie curate şi sfinte? Încheie fiecare gând prin rugăciune.

    Pentru voi cel mai important este să vă umpleţi mintea de rugăciune, astfel încât fiecare gând să se verse de la sine în rugăciune, să se încheie cu rugăciunea. Din mintea unită, împletită şi contopită cu rugăciunea, ca dintr-un izvor curat şi luminos totdeauna vor ieşi şi se vor revărsa gânduri curate şi sfinte: ea va gândi cu Hristos Dumnezeu. Pentru nevoitorul iubitor de Hristos idealul este atins deja pe pământ: fiecare gând să-l închei cu Domnul Iisus Hristos – Dumnezeu şi Om. În acest scop se cuvine să ne rugăm la început cu rugăciuni scurte, ca acestea: „Doamne Atotmilostive, învaţă-mă să mă rog”, „Doamne, dă-mi să privesc lumea prin rugăciune”. Rugăciuni de acest fel trebuie să înălţăm către Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, către marii sfinţi, îndeosebi către Sf. Ioan Gură de Aur. Cel mai adesea însă se cuvine să te rogi cu acea rugăciune care se va lipi de inimă sau o va încălzi.

    Sfântul Iustin Popovici, Extras din „Cum să te mântuieşti în lumea contemporană”, Ed. Platytera, Bucureşti, 2007

    Apreciat de 1 persoană

  4. Apropo de cei din etnia maghiara, am văzut și din aceia care sunt ortodocși, cu niște ani in urmă aflinduma in Bihor, am auzit vorbinduse la biserică ortodoxă și ungurește

    Apreciază

  5. Si peste toate acestea nu uitati ca nici acum opinca de pe Parlamentul maghiar nu a plecat.Sa ne inscriem in formatiunea Doamnei Senator Diana Iovanovici Sosoaca S.O.S.Romania.
    S=”save”
    O=”our”
    S=”site”

    Save=salvati
    Our=al nostru
    Site=pamant(Site(sīt )conjugare
    substantiv
    a computer connected to the internet that maintains a series of web pages on the World Wide Web
    „the Israeli web site was damaged by hostile hackers”

    substantiv
    physical position in relation to the surroundings
    „the sites are determined by highly specific sequences of nucleotides”

    substantiv
    the piece of land on which something is located (or is to be located)
    „a good site for the school”

    verb
    assign a location to
    „The company located some of their agents in Los Angeles”)

    Apreciază

  6. Când Hristos vine şi se sălăşluieşte în suflet, pier toate problemele
    Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

    Viaţa fără Hristos nu este viaţă. Iată cum stau lucrurile… Dacă nu îl vezi pe Hristos în tot ceea ce faci, eşti fără Hristos.

    Hristos este Prietenul nostru, Fratele nostru; El este tot ce e frumos şi bun. El este totul. în Hristos nu este mâhnire, deprimare sau închidere în sine; omul, în schimb, trece prin felurite ispite şi situaţii care îl fac să sufere. Hristos este bucurie, viaţă, lumină; este lumina adevărată, care îl face pe om bucuros, îl face să zboare, să vadă tot, să vadă toţi oamenii, să sufere pentru toţi şi să dorească să-i aibă cu el, aproape de el.

    Este posibil ca oamenii să ajungă la deznădejde şi, văzând înaintea lor realitatea vie a haosului, să spună: „Ne prăbuşim în haos! Intoarceţi-vă cu toţii înapoi, am fost înşelaţi!”, şi astfel să revină la calea care îi duce la Dumnezeu, iar Credinţa noastră Ortodoxă va străluci. Dumnezeu lucrează în chip tainic şi nu vrea să încalce libertatea omului. El rânduieşte totul în aşa fel încât, încet-încet, omul merge acolo unde trebuie.

    Fiecare om care ne jigneşte, ne defaimă, ne vorbeşte de rău, ne nedreptăţeşte în vreun fel sau altul este un frate de-al nostru care a căzut în mâinile celui care lucrează răul, diavolul. Când îl avem în faţă pe acest frate al nostru, trebuie să ne întristăm foarte tare pentru el, să împreună-pătimim cu el şi să îl rugăm pe Dumnezeu fierbinte, cu linişte, să ne întărească în ceasul cel greu al încercării noastre şi să îl miluiască pe fratele nostru, care a căzut pradă diavolului. Iar Dumnezeu ne va ajuta şi pe noi, şi pe el.

    Când fratele nostru greşeşte trebuie să purtăm ispita lui. Dragostea adevărată ne insuflă duhul jertfirii pentru binele aproapelui. Dacă nu ne jertfim şi îl mai şi osândim, facem ca fratele nostru să cadă încă şi mai jos; dar, prin jertfa tainică a dragostei şi a rugăciunii noastre, îi trezim conştiinţa, care, deşteptându-se, îl osândeşte; astfel, el se pocăieşte şi se îndreaptă.

    Creştinii adevăraţi, în sufletul cărora trăieşte Hristos, nu pot decât să-i iubească pe toţi oamenii, chiar şi pe vrăjmaşii lor. Cununa dragostei noastre pentru prieteni are în ea lucruri nepotrivite (socoteli, reciprocitate, vanitate, slăbiciune sufletească, iubire pătimaşă), pe când cununa dragostei de vrăjmaşi este curată.

    Iubirea noastră în Hristos trebuie să ajungă pretutindeni, până şi la hipioţii din Matala [Creta]. Eu mi-am dorit foarte mult să merg acolo, nu ca să le predic sau să îi osândesc, ci ca să trăiesc cu ei, bineînţeles fără a păcătui, şi să las însăşi dragostea lui Hristos să vorbească de la sine, căci ea schimbă cu totul viaţa oamenilor.

    Numai religia lui Hristos uneşte şi trebuie să ne rugăm toţi ca oamenii să vină la ea. Unirea aceasta nu se va împlini dacă noi credem…… că toate religiile sunt la fel. Nu sunt la fel…
    Ortodoxia noastră nu are părtăşie cu alte religii.

    Ca oamenii să te iubească, trebuie să iubeşti tu primul.

    Mucenicii au pătimit groaznic când au fost chinuiţi. Suferinţa lor a fost asemenea suferinţei oricărui om normal în acea situaţie, cu deosebirea că ei erau, fără încetare, uniţi cu Hristos prin rugăciune şi primeau o putere mai mare decât durerea lor, putând astfel să biruiască. Dar, dacă ar fi părăsit rugăciunea, fie şi numai pentru o clipă, muncile ar fi devenit de nesuportat, iar ei ar fi fost gata să se lepede de Hristos. Nedespărţindu-se însă de rugăciune, ei au fost întăriţi şi au îndurat până la sfârşit durerea muceniciei lor.

    Când suntem în harul Duhului Sfânt rugăciunea noastră devine curată. Să ne rugăm neîncetat, chiar şi când stăm în pat, când ne pregătim de culcare sau când ne odihnim.

    Avem un generator de curent electric, şi în cameră – o lampă. Dar dacă nu apăsăm pe buton, vom rămâne în întuneric. La fel, iată, Hristos şi cămara sufletului nostru.

    Dacă nu apăsăm pe butonul rugăciunii, sufletul nu va vedea lumina lui Hristos şi va rămâne în întunericul diavolului.

    Vă daţi seama ce mare dar am primit, că Dumnezeu ne-a îngăduit să îi vorbim în orice ceas, în orice clipă, oriunde am fi? El ne ascultă în toată vremea. Aceasta este cea mai mare cinste a noastră. De aceea trebuie să îl iubim pe Dumnezeu.
    Când te rogi, fă şi metanii, chiar dacă acestea te obosesc. Rugăciunea pe care o însoţeşte jertfa de bunăvoie se face mai bine-plăcută lui Dumnezeu şi este mai eficientă.
    Când te rogi pentru cineva care, robit de diavol, suferă de patimi păcătoase, nu îi spune că te rogi pentru el. Căci dacă îi spui, diavolul află de aceasta şi îl va împinge să se ridice împotriva ta, şi astfel rugăciunea ta nu va avea nici un rod. Roagă-te în taină pentru acel om şi rugăciunea îşi va atinge scopul.
    fragment
    Părintele Porfirie, “Vieți și cuvinte de învățătură ale Bătrânilor contemporani din Grecia. Ed. a 2-a, Editura Sophia, 2016

    Apreciat de 1 persoană

  7. Când Hristos vine înlăuntrul nostru, trăim numai binele; trăim dragostea pentru lumea întreagă.
    Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

    Este cu neputinţă să te mântuieşti singur, dacă nu se mântuiesc şi toţi ceilalţi. Greşeşte cel ce se roagă numai pentru sine, pentru propria mântuire. Noi trebuie să ne rugăm pentru toată lumea, ca nimeni să nu se piardă.

    Eu nu mă tem de iad şi nu mă gândesc la Rai. Numai îl rog pe Dumnezeu să miluiască toată lumea şi pe mine.
    […]

    Când Hristos vine şi se sălăşluieşte în suflet, pier toate problemele, împreună cu amăgirile şi grijile; tot atunci pleacă şi păcatul.

    Fiţi cu deosebită luare-aminte la demonul akediei (trândăvirii). Nu îl subapreciaţi. Când acesta înrobeşte sufletul, îl droghează şi îl paralizează. Este un diavol uriaş, care pătrunde în om împreună cu o sumedenie de alte duhuri necurate.

    Nu trebuie să ne apropiem de Hristos pentru că ne temem de cum vom muri şi de ce va fi cu noi după aceea. Ci trebuie să îi deschidem inimile noastre, ca atunci când dăm la o parte o draperie şi strălucirea soarelui pătrunde îndată înăuntru. Astfel, Hristos va veni la noi, ca să îl putem iubi cu adevărat. Aceasta este calea cea mai bună.

    Orice lucru am face, să-l facem pentru că vrem, în deplină libertate, cu deplin simţ al răspunderii şi cu bucurie.

    Citiţi mult, ca Dumnezeu să vă lumineze mintea. Ştiţi ceva? Eu citeam mult. De fapt, obişnuiam să mă sui într-un copac, pe o scară făcută de mine, pe care o trăgeam sus, ca oamenii să nu mă vadă şi să mă supere. Petreceam ore întregi acolo, în studiu duhovnicesc.

    Să spunem că te găseşti într-o cameră întunecoasă şi îţi mişti mâinile, încercând să îndepărtezi întunericul, care desigur că nu se mişcă.

    El dispare însă dacă deschizi o fereastră şi înăuntru pătrunde lumina. La fel este şi cu studiul duhovnicesc. Sfânta Scriptură (Biblia), Vieţile Sfinţilor şi scrierile Sfinţilor Părinţi sunt lumina care alungă bezna din suflet.

    Mergi înainte pe calea ta. Diavolul va veni cu gândurile lui ispititoare şi te va trage cu putere de mânecă, ca să te zăpăcească. Nu te întoarce spre el, nu începe o discuţie cu el şi nu îl înfrunta, în acest fel, el se va plictisi şi te va lăsa în pace.

    Ştim când suntem cercetaţi de Duhul Sfânt. Nu avem nici cea mai mică urmă de îndoială. Ceea ce trăim nu se aseamănă cu nici unul dintre sentimentele noastre fireşti.

    Este ceva ce vine de sus şi ne transformă cu totul, făcându-ne alţi oameni. Când Hristos vine înlăuntrul nostru, trăim numai binele; trăim dragostea pentru lumea întreagă. Răul, păcatul şi ura dispar de la sine; nu mai pot rămâne, căci nu mai este loc pentru ele.

    Orice om care are păcatul înlăuntrul său este foarte confuz. El trebuie să lase măcar o crăpătură în sufletul său prin care să poată intra lumina şi iubirea lui Hristos. Astfel, va începe să-şi descâlcească sufletul. Iniţiativa îi aparţine întotdeauna lui Hristos. Omul trebuie să o primească şi apoi, cu propria sa strădanie plină de luare-aminte, va putea să simtă măreţia lucrurilor pe care i le descoperă Dumnezeu.

    Este cu neputinţă să te pocăieşti cum se cuvine şi totodată să fii singur pe înălţimile dragostei dumnezeieşti. Adică, [doar] Dumnezeu şi tu, Hristos şi tu. Iubirea lui Hristos este oferită şi mereu trece prin alţi oameni.

    Spovedania este un drum pe care omul vine la Dumnezeu. Prin ea Dumnezeu îi oferă omului dragostea Lui. Nimeni şi nimic nu îl poate văduvi pe om de această dragoste.Omul depresiv se învârte în jurul sinelui său şi nu îl interesează decât propria persoană. Păcătosul care se pocăieşte şi se spovedeşte iese din cercul strâmt al sinelui.

    Duhovnicul şi părintele duhovnicesc simt lucruri minunate ale credinţei noastre. Mărturisiţi-vă deci duhovnicilor voştri şi primiţi iertarea păcatelor, apoi nu mai priviţi înapoi.

    Din când în când ar fi bine să facem şi câte o Spovedanie generală, căci de pe urma feluritelor răni sufleteşti şi a unor întâmplări rămânem cu boli trupeşti. Când ne spovedim nu ar trebui să ne mărginim numai la a ne mărturisi păcatele, ci să spunem şi gândurile de care am fost ispitiţi, cum ar fi cele de teamă, tristeţe, bucurie sau neplăcere, stârnite în noi de cutremure, moartea sau căsătoria cuiva, puţinătatea credinţei şi aşa mai departe.
    fragmente
    Părintele Porfirie, “Vieți și cuvinte de învățătură ale Bătrânilor contemporani din Grecia. Ed. a 2-a, Editura Sophia, 2016

    Apreciat de 1 persoană

  8. Si totusi nimeni nu pune opinca ortodoxiei la Vatican.Doamna Senator Diana Iivanovici Sosoaca prima data e S.O.S. Ortodoxia si pe urma S.O.S.Romania.Degeaba ne mintim ca salvam Romania daca nu facem nimic pentru ortodoxie pentru care Sfintii si-au batatorit opincile pe drumul spre Viena,Kuffstein si Roma.Daca pentru voi ortodoxia nu se identifica cu neamul romanesc sunteti in inselare.Daca luptam pentru ortodoxie luptam si pentru neam si tara.Daca nu luptam pentru ortodoxie si luptam doat pt tara atunci hai sa punem „lupta”in biblioteca peste care curand se va asterne praful uitarii.Alegeti:ori prima si veti ramane vii pentru cei de dupa voi ori alegeti a doua si nu va vor sti dupa nume nici pana a doua zi.Acum intelegeti de ce unii sunt uitati asa de repede?Ce i-a folosit domnului Vadim ca fost mare patriot daca nu a fost si nu a facut nimic pentru ortodoxie.Au trecut 7 ani de la trecerea sa si nuse mai stie mare lucru de el.

    Apreciază

  9. Omul de dimineaţă până seara poate să ajungă la măsură dumnezeiască!
    Cuviosul Părinte Arsenie Papacioc

    – Nu se poate fără smerenie! Nu vă păcăliţi! Ţineţi-vă de Biserică, duceţi-vă la slujbe! Sigur, ascultaţi şi de duhovnic. Se mai spune în Pateric că se reuşeşte întrebând. Nu banalităţi. În lupta ta ţi-ai descoperit poate o nedumerire, ceva.
    Nu există frate creştin, nu mai vorbesc de monah, să nu fie ispitit când îşi face rugăciunea. Pe toţi ispiteşte diavolul. Dar tu nu te lăsa, nici nu te descuraja! Lui Dumnezeu îi place lupta ta. El deja ştie ce vrei tu, şi vei primi. Ei, dar nu te lăsa! Dacă vezi ispita şi cedezi, o iei de la capăt.
    – Dar mie îmi pare rău căci se întâmplă de multe ori să adorm!
    – Nu vă agitaţi! Să fiţi calmi. Că tot apuci să zici ceva. Asta este lupta dracilor pe toate fronturile. Orice creştin, nu mai vorbesc de monahi – şi te rog să mă crezi pe mine şi pe toţi – n-am întâlnit om, care să nu-mi spună că îi fuge mintea în timpul rugăciunii! Şi femei din lume, şi simple şi bogate – adică bogate la minte. Toţi au ispite. Vine satana, căruia nu-i convine deloc. Ăsta e semnul bun că noi facem lucru plăcut lui Dumnezeu. Dar ia să te gândeşti la lucruri deşarte, să vezi că nu te opreşte!
    Să lupţi încontinuu, părinte! Nu ne lasă Dumnezeu. Suntem şi noi ajutaţi şi are şi el libertatea să ne ispitească. Atât. Încolo nu are putere! Să nu faceţi greşeala să-l blestemaţi! Nu dialogaţi cu dracul. Cu el nu se stă de vorbă. Recurgi la rugăciune, că el fuge de rugăciune, de puterea numelui lui Hristos. Zi: „Doamne, Iisuse…” mereu!

    Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 134-135

    Apreciază

  10. ”Fiți îndelung răbdători față de toți”

    Cuviosul Marcu Ascetul, în Cuvântul despre pocăință, spune: adevărata lucrare pentru începători, pentru avansați și pentru desăvârșiți constă în: rugăciune, curățirea gândurilor și răbdarea necazurilor ce îi lovesc. Fără acestea trei, este cu neputință a săvârși celelalte virtuți. Nici rugăciunea însăși, fără curățirea gândurilor și fără răbdarea necazurilor, nu poate fi săvârșită.
    În această funie împletită în trei, daca undeva se rupe un singur fir, se rup și celelalte fire. Același lucru îl exprimă și Apostolul Pavel: Fiți îndelung răbdători față de toți. Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu (I Tes. 5: 14, 16-18). Iar Apostolul Iacov explică și spune când trebuie să ne bucurăm, adică atunci când cădem în feluritele ispite ale necazurilor, prin care ni se încearcă credința și totodată ni se curățesc păcatele. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a III-a, p.44)

    Filocalia de la Optina, Învățături de suflet folositoare ale cuvioșilor bătrâni de la Optina, Editura Egumenița 2009, p.317

    Apreciază

  11. Prețul păcii
    Sfântul Grigorie de Nyssa

    „Să înțelegem întâi ce este pacea. Ce este altceva decât împreuna-simțire iubitoare, îndreptată spre cel de aceeași fire? Dar atunci, ce este ceea ce se cugetă potrivnic păcii? Ura, mânia, iuțimea, invidia, pomenirea răului, fățărnicia, nenorocirea războiului. Vezi câtor boli le este leac un singur cuvânt? Căci pacea se împotrivește la fel fiecărei boli din cele spuse și face să înceteze răul prin venirea ei. Pentru că, precum încetează boala când intră sănătatea, și se mistuie întunericul când se arată lumina, așa, când se ivește pacea, se destramă toate patimile ce se nasc din starea potrivnică.
    Iar cât de mare bun este aceasta nu socotesc că trebuie să-ți tâlcuiesc eu prin cuvânt. Gândește-te tu însuți în tine, cum e viața celor care trăiesc între ei în bănuială și ură, cât de neplăcute le sunt întâlnirile, câtă scârbă are fiecare de toate ale celuilalt…” (Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Cap. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 799)
    „(…) «Pace vouă», stabilind aceasta ca o lege fiilor Bisericii. De aceea și în slujbele dumnezeiești, ne spunem și noi unii altora aceasta chiar la începutul Tainei Euharistiei. Căci a fi în pace între noi și cu Dumnezeu este ca un izvor și ca un început a tot binele. De aceea și Pavel, dorindu-le celor chemați să aibă cele mai mari binecuvântări, zice: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Iisus Hristos (Romani 1, 7). Iar, îndemnând la pacea cu Dumnezeu pe cei care nu au crezut încă, zice: în numele lui Hristos, așadar, ne înfățișăm ca mijlocitori, ca și cum Însuși Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu! (II Corinteni 5, 20). Ne îndeamnă nu mai puțin și prorocul Isaia, zicând: Să facem pace cu El, să facem pace cei care venim (Isaia 27, 5). Deci Cel care a făcut să biruiască pacea, mai bine-zis Cel ce este Pacea tuturor, le dorește pacea, adică Hristos.
    Căci El este pacea noastră, după Scripturi (Efeseni 2, 14).”

    Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 390

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: