Legi strâmbe, judecăţi nedrepte, abuzuri grosolane împotriva preoţilor care au cutezat să apere Credinţa Ortodoxă, în fata ereticilor ecumenişti

Prevăzători din fire, cinstiţii noştri ierahi au ştiut din vreme ce vor semna în Creta, au anticipat şi reacţia Poporului Ortodox, şi-atunci ce şi-au zis? Haideţi să facem un Regulament al Autorităţilor Canonice disciplinare şi al instanţelor de judecată ale BOR. Zis şi făcut. Cu exact un an înainte de sinodul tâlhăresc, au scos acest Regulament, urmărind să se pună la adăpost, dar şi să înmulţească şi să înăsprească pedepsele clericilor care urmau să-şi arate dezacordul faţă de ereziile de la Kolimbari, introduse oficial în Biserică. De prisos să spun că unele prevederi dau episcopilor puteri discreţionare, sancţiunile dictate de ei neputând fi contestate în niciun fel. Trecem peste asta.

O paranteză: preoţii care au aplicat corect şi prompt Sfintele Canoane, în circumstanţele determinate de sinodul tâlhăresc, au devenit ţinta unor ierarhi intransigenţi, că aşa-i stă bine oricărui eretic. Nu ne apucăm de fiecare dată să demonstrăm ceea ce vede toată lumea, adică faptul că ierarhii cretani au păşit oficial pe tărâmul ereziei, trădându-L pe Hristos, trădând Sfânta Biserică Ortodoxă Română (,,ierarhii voştri vă vor vinde’’, zicea Părintele Iustin Pârvu, şi a avut dreptate). Aşadar, ierarhii rămân în scaunele cele înalte, în vreme ce preoţii care apără Biserica de schisme şi erezii sunt înlăturaţi cu brutalitate. Să vedeţi în ce fel.

1.Consistoriile eparhiale sunt instanţele care trebuie să-i judece pe preoţi. Cum se constituie acestea? Episcopul îşi propune oamenii Adunării eparhiale, în care sunt tot oamenii lui. Paranteză: odată am propus şi eu o persoană spre a candida la un loc în Adunare. Nu i-au primit candidatura, deoarece fuseseră desemnaţi alţi ,,aleşi’’, oamenii episcopului, care au şi câştigat ,,alegerile’’.

Adunarea eparhială aprobă, evident. Numirea acestora se face apoi de către episcop! Imparţial, nu?

2.Consistoriul se preface că judecă şi deliberează, ca să ajungă exact la soluţia stabilită de episcop.

3.Când zisa judecată a Consistoriului s-a încheiat, actele sale ajung sub condeiul episcopului imparţial, care ce face?, aprobă hotărârile dacă sunt conforme cu voinţa sa, sau le respinge, pentru ca judecătorii din consistoriu să se mai gândească. Odată aprobate, hotărârile sunt… definitive. Deci cine dă sentinţa finală într-un asemenea proces? Domnul episcop. Ce calitate procesuală are acesta? Parte vătămată rău de tot de răzvrătitul care a avut curajul să întrerupă pomenirea şi să apere Biserica de erezii. Iată cât de frumos judecă domnul episcop într-un proces în care este parte!

Ce spun Sfintele Canoane? Canonul 107 al Sinodului de la Cartagina: ,,S-a hotărât în acest Sinod că un episcop singur să nu dea sentinţă în afacerile judecătoreşti proprii’’. Şi ce dacă s-a hotărât?

Din această pricină preoţii noştri, dimpreună cu credincioşii, socotesc aşa zisele caterisiri ca fiind acte silnice de răzbunare ale episcopilor, fără putere, fără a produce efecte în plan duhovnicesc şi pastoral. Dimpotrivă, efectele caterisirilor nedrepte se întorc împotriva celor care le-au pronunţat. Veţi vedea. Preoţii îngrădiţi de erezie îşi continuă slujirea în Biserica Ortodoxă Română, ducând lupta cea bună de apărare a Sfintei Credinţe Ortodoxe, fără gând de a o părăsi – Doamne fereşte – bine ştiind că n-au depăşit cu nimic limitele Sfintelor Canoane. Din Biserică să plece ereticii, nu cei care se ostenesc să o apere!

Presbiter Ioviţa Vasile

Publicitate