Am spus şi am scris de nenumărate ori că lumea asta stă sub stăpânirea unor nebuni. Nu zic că e condusă, asta înseamnă totuşi ceva, e haotizată de aceşti tembeli, care se cred dumnezei. Împreună alcătuiesc un politeism blestemat, care-şi crează adepţi. Sau supuşi. Sau scalvi. E de-ajuns să ne uităm la ,,cel mai puternic om al planetei’’, la Joe Biden. Omul e lovit de demenţă senilă, o formă de nebunie, şi din această stare a impus vaccinurile ucigaşe şi a propovăduit toate relele ce au venit şi vor veni asupra lumii. A ajuns acum de râsul lumii şi totuşi e ţinut în biroul oval de cei asemenea lui. Uitaţi-vă la Putin cel falnic, ajuns o epavă de om, o fosilă, ar zice Ion Iliescu. Anii au trecut şi peste el, nu ştiu care e starea lui de sănătate, nici nu mă interesează, se deplasează cu greutate, mintea-i este înceţoşată, dar duce un război absurd între două ţări ortodoxe.
Nu vă uitaţi la Boris Johnosn şi la Draghi al Italiei, dumnezei şi ei, până mai zilele trecute. Acum sunt muritori de rând. Nu vă uitaţi la Angela Merckel Răufăcătoarea, care a fost trecută pe linie moartă şi, ca fostă zeiţă, îşi aşteaptă sfârşitul. Amurgul zeilor.
Hai să ne uităm puţin şi în curtea noastră. Klaus Iohannis ne spune că cincizeci de bani sunt cincizeci de bani (ne-a spus şi chilugul naţional că iarna nu-i ca vara). Deci cei cinzeci de bani sunt o realizare excepţională a guvernului doctorului Nicolae Ciucă. Doctoratul nici nu mai conteză, având atâtea realizări măreţe, încununate de… cincizeci de bani.
Am primit un montaj de trei filmuleţe, durează secunde puţine, însă sunt deosebit de sugestive. Întâi, KW Iohannis ne spune că cincizeci de bani sunt cincizeci de bani, nu cumva să cădem în confuzii. Al doilea: Calistrat Chifan. Omul zice ceva, nu cu referire la Iohannis, cu care sunt de-acord: ,,Putem să ne naştem sub toată galaxia, când ai ieşit prost din mama ta, aşa mori, sub toate zodiile’’. În final, Putin, care râde de prostia celor doi. Nu şi de a lui.
Să înţelegi mişcarea browniană, nu e un exerciţiu de inteligenţă. Imaginaţi-vă douăzeci de nebuni dintr-un ospiciu, scăpaţi de sub supraveghere. Aceştia se încaieră, nu se ştie de ce, se bat ca orbii, iar la sfârşit câţiva zac însângeraţi pe podea. Ceilalţi sunt triumfătorii. Asta e imaginea lumii de azi. Ca în filmul amintit mai sus.
Presbiter Ioviţa Vasile
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 
Libertatea – măsura îndreptării aproapelui
Sfântul Ioan Gură de Aur
Îndreptarea aproapelui, mai ales când e vorba de preoție, este plină de greutăți și primejdii. Căci nimeni nu poate fi vindecat cu sila și împotriva voii lui. De aceea, preotul trebuie să aibă un suflet mare și curajos, ca să nu se deznădăjduiască de mântuirea celor rătăciți, gândind necontenit: „Poate că le va da lor Dumnezeu pocăință spre cunoașterea adevărului și să scape de cursa diavolului.”
Nouă, creștinilor, mai mult decât oricărui om, nu ne e îngăduit să îndreptăm pe oamenii păcătoși cu sila. Judecătorii au toată libertatea să întrebuințeze forța față de răufăcători, când cad sub puterea legii; îi împiedică, împotriva voii lor, să mai facă rău. Noi însă nu trebuie să-l facem pe păcătos mai bun cu sila, ci prin convingere. Că nu ni s-a dat de legile noastre atâta libertate pentru împiedicarea celor ce păcătuiesc. Dar chiar dacă ni s-ar fi dat această putere, tot n-am putea-o întrebuința, deoarece Dumnezeu nu încununează pe cei ce se depărtează cu sila de rău, ci pe cei care se depărtează de bunăvoie.
Nimeni nu poate fi vindecat cu sila și împotriva voii lui.
Dacă te porți mai blând cu un păcătos care are nevoie de mai multă asprime și nu faci o tăietură adâncă în sufletul celui care are nevoie de o astfel de tăietură, atunci ai făcut tăietura, dar n-ai tăiat răul. Dimpotrivă, dacă tai fără cruțare răul, bolnavul, din pricina durerilor, de multe ori se deznădăjduiește, aruncă dintr-o dată totul, și doctoriile și pansamentul, sfărâmă jugul, rupe bandajele și se pierde. De aceea, canonul nu trebuie dat pe măsura păcatelor săvârșite, ci după starea sufletească a păcătosului, ca nu cumva, voind să coși ce e rupt, să faci ruptura mai mare, ca nu cumva, căutând să ridici pe cel căzut, să-l faci să cadă și mai jos.
Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Preoție, Ed. Sophia, 2004
ApreciazăApreciază