Și aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis (Ioan 17, 3).
Cunoașterea lui Dumnezeu în viața aceasta pământească aduce începutul și pregustarea vieții celei veșnice. Cunoașterea lui Dumnezeu este pentru noi viața veșnică cât mai suntem încă pe pământ. Dar ce este viața veșnică în veacul de apoi, ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit și la inima omului nu s-au suit (I Corinteni 2, 9).
A nu te mai sătura de vederea lui Dumnezeu, a fi mereu cu Dumnezeu, întru uimire și bucurie de negrăit prin cuvânt, întru laudă și bunătate neîncetată – nu este aceasta viața îngerilor și a drepților din lumea cealaltă? Nu este viața aceasta întru cunoașterea lui Dumnezeu? Câtă vreme ne aflăm aici, pe acest pământ, așa cum spune Apostolul, vedem ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, față către față (I Corinteni 13, 12). Acum Îl cunoaștem pe Dumnezeu numai în parte, dar apoi Îl vom cunoaște întru totul.
Iată că nu ar trebui să socotim că omul ajunge la credința că Dumnezeu există undeva și într-un anumit fel, judecând toate după mintea sa. Omul acela Îl cunoaște pe Dumnezeu, care simte respirația vie a lui Dumnezeu în sine și în tot ceea ce se află împrejurul său; acela care, cu inima și cu mintea și cu sufletul, simte prezența măreață și înfricoșătoare a singurului Dumnezeu Adevărat, în firea și în viața sa personală.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Editura Ileana, București, 2006, pp. 295-296)
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 
Nu te îngrijora de ce va fi. Poţi schimba ceva cu temerile tale?
Leapădă amintirea zilei de ieri şi grija zilei de maine. Trăieşte zi de zi. Incepe-ţi ziua neprivind în urmă şi negândind la ce va fi; ia-o de proaspătă şi nouă; crede că viaţa ta începe azi, şi azi se va sfârşi.
Nu te îngrijora de ce va fi. Poţi schimba ceva cu temerile tale? Ascultă-L pe Domnul, că zice: „Cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?” (Lc 12, 25). Visând la mâine, lepezi clipa, şi viaţa-ţi trece fără rost.
Nu e aici îndemn la nepăsare. Că spune, „ziua de mâine găteşte-ţi-o de azi”. Cum? Vieţuind duhovniceşte. Traiul bun de azi îţi face ziua de mâine bună. Nu-ţi croi planuri însă, că viaţa nu merge după planul tău şi adesea se întâmplă ce nici cu gândul n-ai gândit. „Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui” (Pilde 16, 9). Inţelept lucru este, dar, să-ţi vezi de cele de azi, iar ziua de mâine s-o laşi în grija lui Dumnezeu.
Rupe-o cu trecutul, nu privi înapoi, uită cele întâmplate ieri. Ca să te izbăveşti de deznădejdea pentru vechile greşeli şi de robia vieţii de odinioară, şi liber s-o iei în fiecare clipă de la capăt, ducând o viaţă nouă în Hristos. Dă amintirea pierzătoare a relelor trecute pe căinţa cea mântuitoare.
Trăieşte-ţi, dar, creştineşte ziua, ne învaţă Părintele Serghie. Singură aievea şi de preţ. „Vezi de stai bine astăzi – spune el -, că astăzi vei sta poate în faţa lui Hristos.
Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă. Învățătura părintelui Serghie, Ed. Sophia, București, 2007
ApreciazăApreciază
Dumnezeu nu poate fi înșelat. El vrea inima noastră întreagă.
Sfântul Simeon Noul Teolog
Trebuie deci să știm ce curse ne întinde diavolul și cum se luptă să ne înrobească, căci doar atunci vom putea rupe sforile cu care ne înfășoară. Și, când vom scăpa de tirania lui, va veni în noi Împărăția lui Hristos, care vine numai la cei care-L cunosc. Atunci vom deveni împreună-locuitori cu îngerii. Atunci, în locul blestemului lui Adam, vom avea binecuvântarea dumnezeiască. Și, în loc de moarte și stricăciune, vom avea viață veșnică.
Însă pentru a-l alunga pe diavol și a ne izbăvi de robia lui, trebuie să-L iubim din tot sufletul pe Hristos. Și Acela, când Îl vom iubi cu putere și sinceritate, va scoate din noi șerpii cei otrăviți ai nesimțirii și nepăsării, care nu ne lasă să ne apropiem de Dânsul. De aceea mulți creștini care se îndepărtează de Dumnezeu devin călcători de jurăminte, invidioși, osânditori, părtinitori, necurați, mândri, hoți, nedrepți, prefăcuți, desfrânați, preacurvari, nelegiuiți. Pentru că fără Dumnezeu devin supușii celui viclean.
Vai de noi dacă ne rugăm la Dumnezeu și facem milostenii, dar sufletul nostru rămâne necurat. Rugăciunea celui mânios este murdară. Milostenia celui mândru nu este bineprimită de Dumnezeu. Binefacerea celui nedrept și darul celui părtinitor nu-I sunt plăcute Domnului. Dumnezeu nu poate fi înșelat. El vrea inima noastră întreagă. Nu putem fi în stăpânirea diavolului, crezând că ne facem plăcuți lui Dumnezeu. Ne-o spune Apostolul: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit” (Galateni 6, 7).
Sfântul Simeon Noul Teolog, Miezul înțelepciunii Părinților, Editura Egumenița, Galați, p. 47-48
ApreciazăApreciază
Minunea – firescul lui Dumnezeu
Sfântul Nicolae Velimirovici
Domnul este dătătorul tuturor darurilor. Orice dar al lui Dumnezeu e desăvârșit; atât de desăvârșit încât omul se minunează. Minunea nu este altceva decât un dar al lui Dumnezeu de care oamenii se minunează; oamenii se minunează de darurile lui Dumnezeu pentru că sunt desăvârșite.
Dacă ar fi oamenii în starea de neprihănire din rai, n-ar aștepta ca Dumnezeu să învie morții, să înmulțească pâinea sau să le umple plasele cu pește, ca să strige: „Ce minune!”, ci ar rosti acest cuvânt la vederea fiecărei făpturi, a fiecărei întâmplări și la fiecare suflare a vieții lor. Dar, pentru că păcatul s-a înrădăcinat în oameni, fiecare din minunile fără de număr ale lui Dumnezeu au ajuns să-i fie omului ca un lucru de rând. Pentru ca omul să nu se sălbăticească ajungând cu totul tocit, amorțit și nesimțitor, Dumnezeu în mila Sa față de omenirea bolnavă lucrează mai departe minuni, ca să-i deștepte pe oameni, să-i trezească din mohorâta, de suflet distrugătoarea obișnuință de a trece cu vederea minunea din dumnezeieștile Sale minuni.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Ed. Ileana, București, 2006
ApreciazăApreciază