Sfântul Cuvios Porfirie Kafsokalivitul: Sfaturi pentru rugăciunea către Dumnezeu

Să nu-L constrângem pe Dumnezeu cu rugăciunile noastre. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne slobozească de ceva, boală etc. sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem putere și întărire de la El, ca să putem suferi. Așa cum bate El cu noblețe la ușa inimii noastre, tot astfel și noi să cerem cu noblețe ceea ce dorim, iar dacă Domnul nu răspunde, să încetăm a o mai cere. Când Dumnezeu nu ne dă ceea ce cerem cu insistență, înseamnă că are motivele Sale s-o facă.

Are și Dumnezeu „tainele” Sale. De vreme ce credem în buna Sa purtare de grijă, de vreme ce credem că El cunoaște toate cele ale vieții noastre și că totdeauna ne vrea binele, de ce să nu-I acordăm încredere? Să ne rugăm simplu și liniștit, fără stres și constrângere. Știm că trecutul, prezentul și viitorul, toate sunt cunoscute, goale și descoperite înaintea lui Dumnezeu, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: „…nu este nicio făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în faţa Căruia noi vom da socoteală” (Evrei 4, 13). Noi să nu insistăm, căci insistența peste măsură face rău în loc de bine. Să nu stăruim să dobândim ceea ce vrem, ci s-o lăsăm la voia lui Dumnezeu. Căci cu cât stăruim, cu atât aceea pe care o cerem se depărtează. Așadar, răbdare, credință și pace. Și dacă vom uita noi, Dumnezeu nu uită niciodată și, dacă este spre binele nostru, ne va da ceea ce ne trebuie și când trebuie.

Să cerem în rugăciune numai mântuirea sufletului nostru. Nu a spus Domnul: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu… și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33)? Ușor, chiar foarte ușor ne poate Hristos ceea ce dorim. Dar iată care este taina. Taina este să nu aveți în mintea voastră deloc intenția de a cere un lucru concret. Taina este să cereți unirea voastră cu Hristos dezinteresat, fără să spuneți: „Dă-mi aceasta, dă-mi aceea…”. Este destul să spunem: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”.

Nu este nevoie ca să-L înștiințăm pe Dumnezeu despre anumite nevoi ale noastre. El le cunoaște pe toate cu neasemănare mai bine decât noi și ne dăruiește dragostea Sa. Problema este să comunicăm cu această dragoste prin rugăciunea și prin respectarea poruncilor Lui. Să cerem să se facă voia lui Dumnezeu. Aceasta este cel mai folositor, cel mai sigur pentru noi și pentru cei pentru care ne rugăm. Hristos ne va pe toate din belșug. Dar dacă există chiar și puțin egoism, nu se poate face nimic.

Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.
Sursa: marturieathonita.ro/sfaturi-pentru-rugaciune-ale-staretului-porfirie

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

5 gânduri despre „Sfântul Cuvios Porfirie Kafsokalivitul: Sfaturi pentru rugăciunea către Dumnezeu”

  1. Trebuie să avem curajul de a lupta cu straturile de teamă sedimentate în noi

    Hristos ne cheamă să murim nouă înșine. Ce înseamnă oare aceasta? Afirmația este ambiguă, precum toate cele ce se spun despre moarte. Să însemne oare o autodistrugere? Mulți presupun că așa ar fi, și caută s-o aplice în acest sens. Din fericire, ei greșesc, dar rămân afectați de teroarea ei. Înțeles cum se cuvine, „a muri pentru sine” înseamnă acceptarea acestui proces de stingere treptată a ceva ce există în noi, realizând că în noi există un sine profund și real aparținând veșniciei și un sine superficial care trebuie să se dizolve. Trebuie să renunțăm la acest sine superficial, pentru a trăi la modul cel mai deplin.
    Mulți simt că nu pot fi conștienți de propria lor existență decât dacă se afirmă, cerând să fie recunoscuți; iar alții reacționează, încercând să se apere împotriva acestei agresivități. Dacă am avea credință, am putea accepta să nu ne afirmăm impunând altora această conștientizare forțată a faptului că existăm; și am putea avea certitudinea că suntem iubiți și afirmați prin ceilalți. Trebuie să învățăm a fi mai mult decât suntem. Nu ne este de ajuns să știm că Dumnezeu ne iubește și că El ne afirmă. Avem nevoie să fim afirmați de către aproapele nostru, de cel puțin o persoană care să ne spună; „Contezi pentru mine în sensul cel mai profund și mai adevărat”.

    Gabriel Marcel spunea într-una din cărțile sale că a spune unui om„Te iubesc” este echivalent cu a-i spune „Nu vei muri niciodată”, înțelegând prin aceasta: „Contezi atât de mult pentru mine, încât voi da mărturie pentru tine înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă nimeni altcineva nu o va mai face în afară de Dumnezeu și cu mine”.
    Am putea dobândi mult, dacă am fi capabili să ne recunoaștem unii pe alții ca fiind frați pe calea spre mântuire și să spunem: „Da, sunt gata să mărturisesc pentru tine, chiar dacă nu sunt sigur că pot să o fac în mod deplin, din moment ce existența ta este pentru mine așa o provocare; chiar dacă mă tem s-o fac, totuși te voi afirma atât cât îmi va sta în putință” – în acest mod am putea crește la o maturitate care ne va îngădui să-l afirmăm pe celălalt proclamând valoarea lui fundamentală, oricare ar fi prețul. Cel care este afirmat astfel, poate uita de sine însuși și trăi în chip deplin. Aceasta este calea pe care suntem chemați să mergem.

    Trebuie să avem curajul de a lupta cu straturile de teamă sedimentate în noi, pentru a ne mărturisi unii pe alții întru veșnicie, luptând cu frica și depășind-o.
    Trebuie la fiecare pas să renunțăm la noi înșine, astfel încât celălalt să poată fi. După cum Sfântul Ioan Botezătorul se vedea pe sine scăzând, pentru ca Celălalt să poată crește (Ioan 3, 30), în același fel suntem chemați să murim pentru noi înșine, ca celălalt, aproapele, să poată trăi.
    Astfel că a muri înseamnă a nu păstra nimic altceva în noi, afară de ceea ce este esențial pentru plinătatea vieții.

    Mitropolitul Antonie al Surojului, Viața, boala, moartea, Editura Sfântul Siluan, 2010, pp. 148-150

    Apreciază

  2. Ignoră răul. Privește către Hristos și El te va mântui.
    Sfântul Profirie Kavsokalivitul

    Nu veți deveni sfinți urmărind răul. Ignoră răul. Privește către Hristos și El te va mântui. În loc să stai în afara ușii, să-l alungi pe cel rău, tratează-l cu dispreț. Dacă răul se apropie dintr-o direcție, atunci întoarce-te calm în direcția opusă. Dacă răul vine să te asalteze, întoarce-ți toată puterea interioară către Bine, către Hristos.
    Roagă-te: „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine!” El știe cum și în ce fel să aibă milă de tine. Și când te-ai umplut de bine, nu te mai întoarce spre rău. În felul acesta devii bun de unul singur, cu Harul lui Dumnezeu.
    Unde poate răul să găsească atunci un punct de sprijin? Dispare!

    Sfântul Porfirie, rănit de Dragoste
    Traducere din limba engleză
    https://otelders.org/inspiring-christian-videos/if-evil-approaches-from-one-direction-then-saint-prophyrios/

    Apreciază

  3. Frica îl lipsește pe om de putere, îl subestimează și-l robește

    Voi, cei zidiți din pământ, priviți la toate dimensiunile vieții și veți conștientiza cât de adevărată este această frază: iubirea desăvârșită alungă teama. Când dragostea este prezentă, teama nu-și are loc! Când dragostea lipsește, domnește teama.
    De unde provine teama? Din lipsa dragostei. Și dragostea, din ce este constituită? Să-l lăsăm pe Apostol să vorbească: Iisus Hristos cel Drept este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci și pentru ale lumii întregi. Și întru aceasta știm că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui (I Ioan 2, 1-3).

    Îndată ce porunca lui Dumnezeu este încălcată, dragostea fuge ca pasărea, zboară din inima celui care încalcă porunca, iar locul dragostei este ocupat de teamă. Teama nu este separată de neascultare, de păcat și de încălcarea poruncii.

    Înțelegeți acum de ce s-a temut Adam și de ce îndată s-a ascuns pentru a nu vedea fața lui Dumnezeu? S-a temut pentru că a încălcat porunca lui Dumnezeu. Acum înțelegeți de ce omul se teme de alt om și un popor de un alt popor?

    Așa cum a fost atunci se întâmplă și astăzi. Unde există neascultare de poruncile lui Dumnezeu, acolo există și teamă. Iar teama îl lipsește pe om de putere, îl subestimează și-l robește.

    Sfântul Nicolae Velimirovici, Omilii despre pocăință, dragoste și optimism, Editura Doxologia, Iași, 2016, pp. 80-81

    Apreciază

  4. „Ia aminte de tine însuţi, ca nu cumva un cuvânt ascuns în inima ta să se prefacă în păcat
    Sfântul Vasile Cel Mare

    […]Dacă e tăcere adâncă şi linişte, cuvântul poposeşte în urechile ascultătorilor ca într-un port liniştit şi nebântuit de vânturi: dacă însă zgomotul făcut de ascultători suflă împotriva lui ca o furtună cumplită, atunci cuvântul naufragiază, risipindu-se în aer.
    Faceţi aşadar, prin tăcere, linişte cuvintelor mele. Poate că vă vor părea folositoare unele din gândurile aduse de cuvintele mele. Greu de prins este cuvântul adevărului şi lesne poate scăpa celor ce nu sunt cu luare-aminte.

    De aceea, Duhul a rânduit ca el să fie scurt şi strâns, să spună mult în puţine cuvinte, că prin scurtimea lui să poată fi uşor de ţinut minte. Că firesc este ca o cuvântare bună să nu-şi ascundă ideile în cuvintele obscure, dar nici să aibă idei de prisos şi goale, care să nu atace tema în miezul ei.
    Aceste calităţi le are şi textul citit noua adineauri din cărţile lui Moise, de care îşi aduc aminte negreşit cei care au fost cu luare-aminte la citirea lui, afară doar de a trecut neobservat pe lângă urechile voastre din pricina scurtimii sale. Iată textul:

    „Ia aminte de tine însuţi, ca nu cumva un cuvânt ascuns în inima ta să se prefacă în păcat”.

    Noi, oamenii, păcătuim uşor cu gândul. De aceea, Cel care a zidit una câte una inimile noastre, ştiind că cele mai multe păcate le săvârşim din imboldul gândurilor noastre, a poruncit ca în primul rând mintea să ne fie curată. Şi pentru ca păcătuim uşor cu mintea, Dumnezeu ne cere să avem de ea mai multă purtare de grijă şi pază. Că precum doctorii cei prevăzători întăresc cu mult înainte, prin mijloace profilactice, părţile mai slabe ale trupurilor, tot aşa şi Purtătorul obştesc de grijă şi adevăratul Doctor al sufletelor a prevăzut cu o pază mai puternică mai ales acea parte a sufletului nostru pe care o ştim mai înclinată spre păcat.
    Trupul, ca să săvârşească o faptă, are nevoie de timp, de prilej, de osteneli, de ajutători şi de alte înlesniri; mintea însă dă naştere la gânduri într-o clipă şi le săvârşeşte fără oboseală; iar gândurile cresc fără piedică şi le e potrivită orice vreme. Se întâmplă uneori ca unuia dintre oamenii serioşi, mândru de respectul ce i se dă pentru faptele lui, îmbrăcat pe dinafară în haina înfrânării, prin mişcarea nevăzută a inimii lui, să-i alerge mintea la locul păcatului, chiar când se află în mijlocul celor ce-l fericesc pentru virtutea lui; cu închipuirea a văzut cele poftite, şi-a ticluit o întâlnire ruşinoasă şi, zugrăvindu-şi lămurit plăcerea în cămara ascunsă a inimii sale, a săvârşit păcatul înlăuntrul lui, fără de martori, necunoscut de nimeni, până va veni Cel ce descoperă cele ascunse ale întunericului şi vădeşte păcatele inimilor. Fereşte-te, dar, ca nu cumva un cuvânt ascuns în inima ta să se prefacă în păcat, pentru că „cel ce se uită la femeie pentru a o pofti a şi săvârşit desfrânare în inima sa”.
    Da, păcatele săvârşite cu trupul sunt împiedicate de multe pricini; dar cel ce păcătuieşte cu gândul, păcătuieşte tot atât de repede pe cât a şi gândit. Deci, acolo unde căderea este grabnică, acolo ni s-a poruncit să avem şi pază mai puternică. De aceea, ni s-a spus: „Nu cumva un cuvânt ascuns în inima ta să se prefacă în păcat”.

    Sf. Ierarh Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Editura IBMBOR, Bucureşti, 2004, p. 37-38

    Apreciază

  5. Dr. Adrian Cacovean: EI ȘTIU. Sufocarea prin mască. Iar au început să moară oamenii prin spitale

    Creierul percepe lipsa de aer provocată de mască și efortul respirator ca să tragi aer prin ceva ce creează rezistențe la fluxul aerului către plămâni.

    Senzația de sufocare provoacă bronhodilatație și ulcerații pe căile aeriene care apar în funcție de sex, statusul hormonal la fiecare om precis, fie pe laringe, sau trahee sau pe o bronhie. Ulcerația lărgește calea aeriană ca să nu rămâi fără aer. Când dai jos masca ai iar aer și începe repararea ulcerației.

    Prin repetare de sufocare, ulcerație, reparare, procesele se lungesc și reparările ulcerațiilor se fac în exces (cicatrici care proemină pe dinăuntrul bronhiei și care pot ajunge să o înfunde complet). Bronhia înfundată intră în atelectazie (resorbția aerului) apoi este inundată de ser, fibrină, sânge și așa apare imaginea de geam de sticlă mată patognomonică sufocării prin mască, masca de oxigen și intubării, deloc covidului.

    Ei știu acestea și de aceea cer din nou mască.

    Prima pacientă de azi a ieșit pe semnătură, scoasă de doctorița ei de familie. Fusese internată pentru o sciatică în faza chirurgicală.

    A scos-o din spital deoarece iar au început să moară oamenii prin spitale, TRATAȚI DIN NOU DE COVID ȘI NU DE BOALA PENTRU CARE S-AU DUS LA SPITAL.

    Mai există și aspectul toxic inhalator, cu diverse mizerii aruncate în aer din avion sau de echipe de dezinsecție care pulverizează copaci, iarbă, culturi de plante, subsolurile blocurilor sau chiar direct în instalațiile de aer condiționat. Celulele mucoasei respiratorii intoxicate cu substanțe inhalate mor și endonucleazele, enzime care degradează propriul ADN, produc fragmentul de ADN căutat de nemernici prin testul PCR folosit greșit.

    Pozitivitatea la testul PCR te trimite spre tratamente experimentale anticovid extrem de toxice și te privează de tratamentul bolii pentru care te-ai dus la spital.

    Un conflict de frică teritorială se referă la o amenințare a teritoriului, o frică în teritoriu (la domiciliu, la serviciu, la locul de joacă, la școală, grădiniță, orfelinat, spital, oraș sau în țara în care trăim) sau o frică în ce privește propria siguranță, siguranța familiei sau a grupului.

    Abuzurile fizice, violența în familie, bullying-ul, o condiție medicală acută, creșterea cazurilor, imaginile terifiante din spitale, cu reanimări pline, morgi pline, restricțiile, patrulele și punctele de control pandemice, amenințarea războiului, amenințarea foamei, amenințările scumpirilor, amenințarea cu noi taxe, amprenta de carbon, ciparea, digitalizarea, privarea de libertăți și drepturi cetățenești, prognozele de groază, știrile negative, filmele de groază etc. sunt evenimente care pot declanșa un conflict de frică teritorială.

    Copilul nenăscut experimentează aceste frici preluând emoțiile mamei. Frica teritorială poate fi trăită și pasiv atunci când o experimentează o persoană importantă pentru noi.

    Conflictele de frică teritorială pot fi resimțite de un mare număr de oameni în situații de război, pandemii, dezastre naturale (cutremure, inundații, incendii) prin intermediul unei media sponsorizate să inducă panică, a sirenelor de salvare și poliție care stresează populația la comandă, sau prin amenințări că ce vor păți cei care nu întind umărul și refuză să fie cobai.

    Dr. Adrian Cacovean
    Sursa :activenews

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: