Părintele Sofian Boghiu: Bolile sufleteşti sunt multe

Bolile sufleteşti sunt multe în noi, de care adesea nu ne dăm seama: mânie, făţărnicie, mândrie, necredinţă, nepăsare şi lipsă de dragoste pentru ceilalţi, pagube pe care le facem aproapelui prin vorbirea de rău şi prin discreditarea faţă de alţii.

Răul imens constă în pierderea conştiinţei păcatului. Nu ne dăm seama că greşim, comiţând păcatele amintite mai sus. Asemenea păcate produc un mare haos interior şi ne ameţesc şi ne îmbolnăvim pe dinăuntru. Iisus vindecă mai întâi aceste răni sufleteşti, iar apoi, ca o consecinţă a vindecării esenţiale dinlăuntru, Iisus vindecă şi boala trupească.

Fiecare dintre noi avem multe răni lăuntrice, care se vindecă prin pocăinţă, adică prin recunoaşterea sinceră a păcatelor şi regretul că le-am săvârşit şi pentru care cerem iertare. Fiind iertaţi, dobândim vindecarea lăuntrică, după care se rezolvă uşor şi problemele exterioare ale vieţii, chiar vindecarea trupească, dacă suntem suferinzi.

(Părintele Sofian Duhovnicul, Despre bolile sufleteşti, Editura Bizantină, Bucureşti, 2012, p.150)

Selecţie şi editare: Dr Gabriela Naghi

6 gânduri despre „Părintele Sofian Boghiu: Bolile sufleteşti sunt multe”

  1. Av. Gheorghe Piperea: PROCESE PENTRU „MORȚILE SUBITE” – Dacă decesul a survenit în imediata vecinătate temporară a administrării unui vaccin, iar victima nu avea antecedente cauzatoare ale morții inexplicabile, atunci CAUZA ESTE VACCINUL

    Când spui că cineva s-a stins de sindromul morții subite, de fapt spui că nu știi cauza decesului sau, și mai „științific”, că știi, dar tre’să ascunzi cauza pentru că nu e corect politic să o dezvălui.

    Deci, plecarea din sânul familiei a persoanelor tinere și sănătoase e trecută la decese asimptomatice sau, mai nou, la NCîAP (neclasificat în altă parte).

    Adevărul ar putea fi cunoscut în justiție, dar nimeni nu și-a luat inima în dinți, nici individual, nici în procese colective (class actions) ca să sesizeze instanțele. Pur și simplu, nu există reclamanți pentru astfel de acțiuni.

    Eu, unul, nu înțeleg de ce anume te-ai mai putea teme când ai rămas fără singurul copil, la scurt timp după ce s-a „imunizat” cu un ser experimental. Ce anume mai ai de pierdut?

    De vreme ce lumea a uitat de FIAT JUSTITIA ET PERET MUNDI, atunci tot acest val al deceselor consecutive „imunizării” vor rămâne asimptomatice/NCîAP, așa cum decesele din orice alte cauze au fost trecute la Covid doar pentru că s-a făcut un test (complet) nefiabil RT-PCR care a ieșit pozitiv în nara dreaptă și negativ în nara stângă.

    Pentru nelămuriți, reamintesc aici o soluție a CJUE, din 2017, obligatorie în dreptul intern, pronunțată în cauza C – 621/15 NW și alții contra Sanofi Pasteur MSD: dacă decesul a survenit în imediata vecinătate temporară a administrării unui vaccin, iar victima nu avea antecedente cauzatoare ale morții inexplicabile, atunci cauza este vaccinul.

    Câteva precizări:

    (i) părâții în aceste procese sunt producătorii/comercianții de vaccinuri și spitalele, centrele de vaccinare și cadrele medicale; nu acționezi statul în judecată decât în mod subsidiar, ca entitate responsabilă de consecințele unei politici sanitare greșite și totalitare;

    ii) legislația aplicabilă este cea privitoare la protecția consumatorilor, mai precis, Legea nr. 240/2004 privind răspunderea comercianților pentru produse și Codul consumului, de unde concluzia că nu trebuie probată nici intenția pârâților de a face rău (aceasta este prezumată prin simpla punere pe piața a produsului riscant), nici legătura de cauzalitate dintre vaccin și deces (ci numai elementele descrise în postarea anterioară);

    (iii) pentru același motiv, orice declarație semnată cu ocazia vaccinării, care elimină răspunderea producătorului/clinicii/cadrului medical, este nulă de drept (art.10, Legea nr.240/2004) și viciată de violență psihică;

    (iv) procesele colective nu costă decât câteva sute de lei sau euro, în plus existând posibilitatea obținerii unei finanțări de la companii vestice care se ocupă cu asemenea afaceri;

    (v) dacă tot am ajuns o societate care trăiește numai prin specialiști, experți și „noii” oameni de știință, nu văd de ce singurii specialiști/experți/profesioniști care trebuie neapărat evitați și dezavuați sunt avocații, mai ales cei care trăiesc din avocatură, iar nu din trafic de influență, conflicte de interese, furt, sinecuri politice și alte gheșefturi;

    (vi) justiția din România nu este nici mai coruptă, nici mai onestă decât cea din SUA, Marea Britanie, Spania, Italia, Austria, Franța, Germania, Australia sau Canada, unde s-au pronunțat sute de mii de hotărâri de despăgubiri contra producătorilor de medicamentente (inclusiv vaccinuri) sau contra clinicilor și cadrelor medicale ori chiar contra statului, pentru daune cauzate.

    Apreciază

  2. Cine vrea Apă Caldă, Lumină și Căldură e Dușmanul Statului
    DE ADRIAN PĂTRUȘCĂ

    Cei nemulțumiți de economiile la energie, de frig, întuneric și lipsa apei calde sunt „dușmani ai statului”, „extremiști” și trebuie „supravegheați” strict, declară un oficial german.

    Herbert Reul, ministrul de Interne al landului Renania de Nord – Westfalia, susține că cei care s-au opus vaccinării obligatorii și lockdown-urilor și-au găsit acum o nouă cauză: criza energetică.

    Într-un interviu pentru postul NTV, Reul a dezvăluit că serviciile de securitate germane sunt cu ochii pe „extremiștii” care ar plănui să infiltreze protestele care se pregătesc împotriva măsurilor de austeritate energetică și să pună la cale violențe.

    Acțiunile, mai spune Reul, ar fi puse la cale prin aplicația Telegram, pe care autoritățile germane au mai încercat să o interzică.

    „Protestatarii nu mai vorbesc nici de coronavirus, nici de vaccinare. Dar acum manipulează temerile și neliniștile din alte domenii. (…) Sunt aproape ca niște dușmani ai statului.”

    Oficialul susține că acești „dușmani” dau apă la moară teoriilor conspirației.

    Nu este însă nici o teorie a conspirației, ci cât se poate de real faptul că germanii au intrat în panică și și-au cumpărat sobe, că aleargă disperați după lemne de foc și radiatoare electrice.

    Nu e o teorie a conspirației că guvernul și presa le cer germanilor să facă dușuri cât mai scurte și mai rare.

    Nu e o teorie a conspirației că termostatele au fost limitate la 19 grade în clădirile publice, că la piscinele și sălile de sport publice nu mai curge apă caldă și că arenele sportive sau spațiile de expoziții vor fi folosite ca locuri pentru încălzire în timpul iernii, în care să se adăpostească germanii care nu își vor putea plăti facturile la energie.

    Site-ul Remix News scrie:

    „Reul, la fel ca și ministrul federal de Interne, Nancy Faeser, încearcă să lege ideologia de dreapta și protestele împotriva măsurilor COVID de orice potențiale proteste din iarnă.”

    Săptămâna trecută, Stephan Kramer, președintele Oficiului pentru Protecția Constituției din Turingia, a declaratcă revoltele provocate de criza energetică vor face ca, prin comparație, tulburările anti-lockdown și anti-vaccinare să pară ca o „petrecere de ziua copiilor”.

    Apreciază

  3. Numai gândurile smerite aduc smerenia şi numai cu smerenie fuge mândria
    Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

    Aşa cum alţii râd de noi atunci când ne văd mândrindu-ne, tot astfel şi noi să râdem de gândurile de mândrie. Celui smerit îi vin gânduri de mândrie? Îi vin dar el le ia în râs, fiindcă se cunoaşte pe sine. Un gând ruşinos îl simţi îndată, pe când gândul de mândrie, ca să-ţi dai seama de el, este nevoie de multă trezvie.
    Dacă de pildă în timpul rugăciunii, îţi trece prin minte un gând necurat, îl vei simţi şi îl vei alunga imediat “Hai pleacă de aici!”, vei spune. Dar dacă în biserică îţi vine gândul că citeşti frumos la Psaltire şi te mândreşti, este nevoie de trezvie ca să-ţi dai seama de el şi să-l alungi.
    Psalmistul David spune:”Gândurile de mândrie vin fulgerător. Asta este o maşinaţie veche a diavolului.Tu să-ţi iei o maşină nouă – adică să cultivi neîncetat gânduri smerite – ca să prinzi viteză. Numai gândurile smerite aduc smerenia şi numai cu smerenie fuge mândria.

    Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Vol.V, Editura Egumeniţa,2007, p. 59-60

    Apreciază

  4. Sunt om duhovnicesc atunci când nu mă îndreptățesc în nicio împrăștiere de-a mea, în nicio problemă de-a mea, în nicio luptă sau ciocnire cu oamenii
    CUVIOSUL PẮRINTE EMILIANOS SIMONOPETRITUL

    De dai vreodată ceva cuiva, de i-o ierți, imiți firea lui Iisus. Se referă la trei feluri de legături cu oamenii, folosind exemplul simplu al dării și al luării. Într-o bună zi, cineva îți cere bani. Dacă îi dai și trece termenul, trebuie să ți-i dea înapoi. Dar nu ţi-i dă. Dacă tu nu-i vei cere, atunci imiți firea lui Iisus, Care spune că dacă cineva îți cere haina, dă-i și cămașa (Mt. 5, 40). De i-o ceri, imiți firea lui Adam, care încă nu a cunoscut harul desăvârșit pe care l-a adus cel de-al doilea Adam, adică Iisus. De ceri şi dobândă, te arăți mai jos și de firea lui Adam.

    De asemenea, sunt împotriva firii când am bani şi-i folosesc rău. Dacă i-aş folosi bine, imit firea omului obișnuit, pământesc. Dacă am virtutea sărăciei imit firea celui de-al doilea Adam, a lui Hristos. Avem adunate în același text reaua folosire, folosirea bună şi duhovnicia. Avva Isaia face acest urcuș ca să ne spună care trebuie să fie legăturile noastre cu alţii, pentru că ne aflăm în pericolul ca celălalt să devină stăpânul nostru fără ca măcar să ne dăm seama.

    Când legăturile tale cu celălalt nu sunt decât o pretenţie, atunci te afli în stadiul împotriva firii. Pentru că din clipa în care pretinzi ceva de la celălalt: să-ți vorbească corect, să împlinească legea, să fie bun, să iubească pe Dumnezeu, să vină la biserică la fel ca tine, să facă liniște ca tine, cazi în ultimul hal de robie.

    Când accepți ca celălalt să facă ce vrea, de ajuns fiind să nu te vatăme, avem legătura omenească, lumească, pământească. Ceea ce cauţi este, pe de o parte, un lucru moderat, dar nu se poate împlini, deoarece nu se poate ca celălalt să nu te deranjeze. Oamenii, de obicei, trăiesc lovindu-i și şicanându-i pe ceilalţi. Prin urmare, ori accept că ceilalţi mă vor împiedica, mă vor şicana, mă vor anihila, mă vor acuza, calomnia, mă vor desconsidera, mă vor îmbrânci neîncetat, și trebuie să învăţ să trăiesc în această îmbrânceală, ori nu voi putea să trăiesc, și voi rămâne pământesc.

    Al treilea tip de legătură este duhovnicesc. Învață să ți se ia lucrurile, să ți le răpească. Învață să te lovească, să te acuze, să te zdrobească. Învață să te jertfești, să-ți verși sângele, să trăiești ca și cum n-ar exista ceilalți, dar, în același timp, ca și cum ar fi binefăcătorii tăi, chiar de te-ar duce la martiriu.

    Prin urmare, sunt om duhovnicesc atunci când nu mă îndreptățesc în nicio împrăștiere de-a mea, în nicio problemă de-a mea, în nicio luptă sau ciocnire cu oamenii. Așa cum mă apăr cu umbrela de ploaie și cu hainele de frig, tot așa trebuie să învăţ să mă păzesc și de ceilalți, fără să vreau să le schimb purtarea sau dispoziția, pentru că niciodată nu încerc să opresc frigul sau ploaia din văzduh. Așadar, nu trebuie niciodată să-mi dau mie dreptate când altul mă deranjează, pentru că întotdeauna sunt deranjat de propria fire, de mine însumi, de patimile mele, și nu de ceilalți.

    Avva Isaia ni-l descoperă aici pe despotul nemijlocit, zilnic și văzut, egoul nostru, care apoi ne silește să fugim în pustie ca să ne aflăm libertatea. Dar nu este cu putință să o găsim dacă nu dobândim o desăvârşită libertate lăuntrică, nestăpânirea noastră de către alţii, care este ceva lăuntric în cel mai înalt grad, pentru că astăzi mă deranjezi tu, mâine mă va deranja acela, poimâine altul, astăzi îmi spui minciuni, mâine mă vei acuza, îmi vei lua ceva sau mă vei trezi în clipa în care vreau să dorm. Câte nu se pot întâmpla!

    O să vă dau un exemplu, zice avva Isaia ucenicilor săi, dar să nu mă răstălmăciţi. Vă amintiți de avva Nistero? Trăia atunci împreună cu ucenicii săi, dar niciodată nu le-a poruncit ceva, niciodată nu le-a spus: „Faceți asta sau aceea!”, niciodată nu le-a dat o poruncă, niciodată nu a răspuns la întrebările lor. I-a lăsat să facă ce vor, fără să se îngrijească de ei. Și ceva rău dacă ar fi făcut, nu se îngrijea și nu avea simțământul că el greșește sau că el îi povățuiește la rău. Întâmplarea probabil că este provocatoare pentru câți cred că pot să facă ce nu poate face Dumnezeu. Dumnezeu nu intervine niciodată ca să-I acceptăm învăţătura, ca să-L simțim. Dumnezeu niciodată nu grăiește împotrivă, pentru că știe că vom face ceea ce vrem. Sunt însă oameni care cred că depășesc puterea lui Dumnezeu și pot să impună celuilalt ceea ce este drept.

    Sursa: Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri la Filocalie vol.I – Avva Isaia: cuvinte ascetice, Editura Sfântul Nectarie, 2021

    Apreciază

  5. Nu vremurile sunt grele, ci păcatele sunt grele…

    Cine iubește tăcerea, iubește veșnicia…
    Fraţilor, nu vremurile sunt grele, ci păcatele sunt grele, aşa să ştiţi!… Dumnezeu nu mă întreabă de sfârşitul lumii, ci de al meu… Nu cereţi să faceţi minuni! Cel mai mare dar acesta este: să-mi văd păcatele mele şi să pot plânge.

    Creştinii să caute a căpăta aceste două virtuţi: smerenia şi dragostea. Căci cine capătă aceste două virtuţi Duhul Sfânt îl învaţă mila, pentru că din dragoste izvorăşte mila. Iar dacă a căpătat smerenia, nu mai judecă pe altul, nu mai cântăreşte pe altul, se vede pe el mic şi păcătos.
    Dumnezeu iubeşte pe omul smerit şi nebăgat în seamă de nimeni. N-ai văzut? Toţi sfinţii au avut smerenie. Si care zice că-i sfânt îi înşelat de diavol. Sfinţii, ei nu s-au socotit că-s buni, ci că sunt nevrednici, gunoiul pământului. Uite, aşa e. Şi când vei auzi pe cineva că se recomandă el ca sfânt, acela e înşelat de diavol. Atâta a iubit Dumnezeu omul smerit, încât i-a iertat şi păcatele pe care le-o făcut. Dumnezeu îi plin de bunătate, dar Dumnezeu nu iartă mândria. Toate păcatele le iartă, dar mândria nu o iartă!

    Convorbiri duhovniceşti cu monahul Proclu Nicău, Editura Agaton, Făgăraş, 2004

    Apreciază

  6. Dumnezeu nu silește și nu obligă pe nimeni
    Sfântul Ioan Gură de Aur

    Când vezi cum un bețiv devine postitor sau un obraznic psalmodiază cântări sfinte, să te minunezi de îndelunga răbdare a Domnului, să preamărești pocăința și să rostești împreună cu psalmistul: „Această schimbare e a dreptei Celui-Preaînalt” (Psalmi 76, 11). Adică, această minunată schimbare a fost făcută de mâna dreaptă a lui Dumnezeu, de intervenția puternică și lucrarea Sa.
    Orice lucrare care are ca scop mântuirea sufletelor este supusă de la început atacurilor. Îndată ce s-a născut Hristos, a izbucnit furia lui Irod. Și tu, dacă te vei învrednici vreodată să-L slujești în vreun fel pe Dumnezeu, vei suferi mult, te vei îndurera tare, te vei afla în mari primejdii. Să nu te miri. Să nu te tulburi. Să nu-ți spui: „Eu împlinesc voia lui Dumnezeu și ar trebui să fiu slăvit și încununat pentru asta. Așadar de ce să sufăr?”.
    Când Dumnezeu vede că povara ispitelor depășește puterile noastre, își întinde mâna și ne ușurează de greutatea prisositoare. Însă, dacă vede că suntem nepăsători pentru mântuirea noastră, ne părăsește lăsându-ne neajutorați. Dumnezeu nu silește și nu obligă pe nimeni. Cu cei leneși și nepăsători este nepăsător. Dimpotrivă cu cei binevoitori și bine intenționați îi trage lângă El cu multă iubire.

    Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, 2007, pp. 21-22

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: