Toți suntem egali. Pe pământul nostru românesc din Ucraina, ortodocșii nu au voie să organizeze pelerinaje. Evreilor hasizi ai lui Zelenski li se permite orice, pentru că ei sunt… mai egali

Avocat: De ce mii de Hasizi din Ucraina au voie să se roage, dar creștinii ortodocși nu? Avocatul a remarcat că mii de pelerini evrei se adună liber pentru rugăciunile în masă, în timp ce Mitropolitul Longhin este judecat pentru organizarea unei procesiuni.

Până la 26 septembrie 2022, peste 23.000 de pelerini evrei au sosit la Uman, care se adună liber pentru rugăciunile în masă, în timp ce a fost întocmit un protocol împotriva starețului mănăstirii Bančen, Mitropolitul Longhin, pentru organizarea unui pelerinaj de rugăciune mult mai restrâns, a menționat asistent – consultant al deputatului Kamjanec – Consiliul orășenesc Podolsk, avocat și șef al Frăției întregii Ucraine.

Potrivit presei, în Uman a avut loc o rugăciune în masă Tikun ha-Klali, la care au participat mii de jidani Hasidim. „Nu există protocol și nu există interzicerea unui eveniment în masă”, a subliniat activistul pentru drepturile omului.

Totodată, scrie ea, pe 24 septembrie, poliția a întocmit un proces-verbal împotriva episcopului Longhin și a unui credincios UPC: „Nu era organizatorul evenimentului, mergea cu o rugăciune către Dumnezeu”.

 „Rămâne doar să ne bucurăm pentru Hasidim”. Drepturile lor de a-și practica liber religia în Ucraina sunt protejate și asigurate în mod fiabil de statul ucrainean. De asemenea, nimeni nu-i persecută, nu le îngrădește rugăciunea comună… Pe de altă parte, un creștin ortodox, cetățean al Ucrainei în propria țară, trezindu-se dimineața, nu poate fi niciodată sigur că biserica lui nu a fost sechestrată, arsă. sau profanată”, a remarcat activistul pentru drepturile omului și a adăugat că se confruntă cu „durere și disperare din cauza Ucrainei noastre și a standardelor duble”.

După cum a scris SPŽ, Mitropolitul Longhin s-a adresat președintelui cu privire la confiscarea bisericilor de către așa-numita UPC*.

*UPC – bandiții mireanului Epifanie Dumenko, pseudo – episcop, recunoscut de ereticul Bartolomeu din Constantinopol și folosit pentru a submina Biserica Ortodoxă Ucraineană, canonica și legitimă, păstorită de PF Onufrie

Preluare de pe Borba za Veru – traducere adaptată, Google

Patriarhul Daniel, la 15 ani de pontificat

Anii puteau fi mai puțini, dar cineva a avut grijă ca predecesorul, Teoctist, să-și ocupe mai devreme locul în mormânt. Vă mai amintiți de doctorul Sinescu? Realizările lui Daniel sunt multe, de n-ar fi să ne gândim decât la calitățile lui de manager și la contribuția excepțională de la sinodul II tâlhăresc din Creta. Alte merite patriarhale aș dori eu să scot în evidență. Anume:

1.Daniel Ciobotea a întrerupt seria Părinți și Scriitori Bisericești, pe motiv că nu mai există traducători. Colecția a fost inițiată de predecesori, au apărut mai puțin de 40 de volume din 90, cum s-a preconizat la început. Dacă această minunată lucrare ar fi fost împlinită, Biserica noastră ar fi avut un excepțional tezaur patristic în limba română. N-a fost voia managerului din Dealul Patriarhiei, nu s-a împlinit.

2.Nici până-n ziua de azi, Sfintele Canoane n-au fost tipărite în limba româna prin grija Patriarhiei. Dacă le avem totuși, meritul aparține Părintelui Iustin Pârvu, care a editat Pidalionul și Părintelui Diacon Ioan Floca de la Sibiu, cel care a tipărit Canoanele Bisericii Ortodoxe, însoțite de comentarii extrem de utile. Sunt sigur că Sfintele Canoane nu se studiază în Facultățile de Teolgie, deoarece sunt învechite și trebuie actualizate, după socotința patriarhului Daniel. Dacă ar fi să ne luăm după opiniile ecumeniștilor, întreaga Ravelație Divină ar trebui revizuită și adusă la zi, ca să se potrivească cu toanele lor!

3.Daniel a instituit în Biserica Ortodoxă Română un regim de șantaj și frică. Nu de puține ori, preoții au fost aduși la ordine spunându-li-se că pot fi cu ușurință înlocuiți de alții care așteaptă la rând să primească o parohie. Delațiunea a fost cultivată și încurajată încă din anii de seminar și este extrem de eficientă în controlul exercitat asupra preoților, după cum știu din experiența proprie.

4.În plan pastoral, simonia a fost la loc de cinste. Am mărturia unui preot din județul Cluj, care se pregătea de sfințirea bisericii noi. Ca să dea o amploare deosebită evenimentului, s-au gândit să-l invite pe patriarhul Daniel. Condițiile impuse i-au făcut să renunțe, respectiv a pretins suma de 500 000 de lei la care a adăugat pretenția de a i se asigura șederea vreme de două zile, la mănăstirile din apropiere.

5.A introdus o formă de cenzură în Biserică de tip comunist. Preoților li s-a interzis să scrie, să publice ori să acorde interviuri fără încuviințarea episcopului locului. A continuat denaturarea unor rânduieli bisericești, cele ale primirii neortodocșilor în Biserică, bunăoară. Sinodiconul de la Duminica Ortodoxiei este ținut, în continuare, în afara cărților de cult, deoarece se tem de anatemele bisericești rostite împotriva ereticilor.

6.După același model comunist, atunci când savârșea o sfințire de biserică, aduna toți preoții din protopopiatul respectiv, îi punea în coloană doar cu epitrhilele la gât, fără a sluji, pentru a-și asigura o asistență disciplinată și numeroasă. Zeci de parohii erau lăsate fără Sfânta Liturghie, doar pentru a satisface vanitățile lui Daniel.     

Mă opresc aci. Culorile întunecate în care poate fi descris pontificatul lui Daniel sunt multe. Mă gândesc cu durere la mântuirea sa, de care el nu pare a fi preocupat. Sintetizând, vom spune că Domnul Dan Ilie Ciobotea a fost omul nepotrivit, într-un loc nepotrivit, într-un timp nepotrivit.

Bunul Dumnezeu să-l aibă-n paza Sa.

Presbiter Iovița Vasile

Sfântul Ierarh Grigorie, Luminătorul Armeniei

Sfântul Grigorie al Armeniei s-a născut într-o familie regală şi a trăit în vremuri tulburi, în mijlocul păgânătăţii, când se făceau războaie absurde şi nimicitoare în care piereau oameni nevinovaţi. Dumnezeu l-a scăpat de primejdia morţii şi a rânduit ca acesta, prunc fiind, să ajungă în Cezareea Capadociei unde a cunoscut şi a primit Credinţa cea mântuitoare în Domnul nostru Iisus Hristos. După a vreme, a ajuns slujitor al regelui Tiridat pe care l-a însoţit în călătoriile sale şi era mult iubit de acesta. Regele era păgân, slujea cu osârdie zeiţei Artemida şi nădăjduia să-l atragă şi pe Sfântul Grigorie la religia sa nebunească şi demonică. Sfântul a rămas credincios Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos, ceea ce i-a atras mânia regelui, care a poruncit să-l supună multor chinuri.

Prin grija Preabunului Dumnezeu, Sfântul Grigorie a fost trimis în Cezareea Capodociei, unde a primit hirotonia întru episcop şi aşa s-a întors în Armenia. ,,Când s-a întors de acolo a luat cu sine mulţime de preoţi pe care îi cunoştea că sunt vrednici, şi a botezat pe împărat, pe voievozi, pe ostaşii lui şi pe restul poporului, începând de la curtea împărătească, până al cel din urmă sătean. A adus apoi mulţime nenumărată de popor la mărturisirea Adevăratului Dumnezeu, zidind biserici lui Dumnezeu şi întru dânsele săvârşind Jertfa cea fără de sânge. A sfinţit prezbiteri, a pus şcoli şi dascăli şi a rânduit toate cele cuviincioase spre fapta bună, spre trebuinţa Bisericii şi spre slujba lui Dumnezeu, umblând din cetate în cetate’’. Astfel, faţa urâtă şi păgânească a ţării s-a schimbat întru buna Credinţă în Domnul Iisus Hristos. Sfântul Grigorie a fost numit ,,Luminătorul Armeniei’’, pentru că a fost ales de Dumnezeu să aducă lumina Evangheliei în mijlocul unui popor păgân.

Din păcate, acest popor binecredincios a căzut în erezia pierzătoare a monofiziţilor, care a fost condamnată la Sinodul Ecumenic de la Calcedon, din 451. În acest fel, armenii au pierdut calitatea de Biserică a lui Hristos, devenind o adunare de eretici despărţiţi de Biserică şi anatemizaţi de aceasta.

Dincolo de aceste constatări întristătoare, rămâne nepieritoare osteneala Sfântului Grigorie, care a făcut un bine imens unui popor întreg. Când s-a apropiat vremea despărţirii sale, Sfântul Grigorie s-a retras în pustie, unde şi-a încredinţat lui Dumnezeu duhul său.

(După Vieţile Sfinţilor pe septembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.388-397)

Presbiter Iovița Vasile

În Biserica noastră, cinul călugăresc refuză marea cinste de a-L mărturisi pe Mântuitorul Hristos

,,Poporul Meu va pieri, pentru că nu mai cunoaște pe Domnul. Și pentru că tu ai trecut cu vederea cunoașterea Domnului, Eu te voi îndepărta din preoția Mea. Și fiindcă tu ai uitat de Legea Domnului, și Eu voi uita pe fiii tăi’’ (Osea 4, 6)

Tot mai des ne confruntam cu exemple din partea stăreţimii şi preoţimii, de refuz al cinstei de a mărturisi Adevărul Hristos, de recunoaştere a Sfintei Ortodoxii, a dogmelor şi scrierilor Sfinţilor Părinţi, spre paguba lor duhovnicească şi a obştilor pe care aceştia le conduc. Acest refuz e sinonim cu acceptarea tacită a panereziei ucigătoare de suflet, propovăduită de vârfurile ierarhiei BOR, şi generalizată la toate nivelele sale de conducere.

Au trecut mai mult de 6 ani de la pseudo – sinodul cretan şi observăm cum iconomia bisericească cucereşte tot mai mult loc în tainele Bisericii (Botezul, Sfânta Taină a Cununiei). Asistăm neputincioşi la înțelegerea eronată a Euharistiei, cu încălcări flagrante ale Sfintelor Canoane, iar spiritual «ecumenist» domină din ce în ce mai mult viața Bisericii, generând devieri de la Credința Ortodoxă şi o falsă spiritualitate. Mai pot fi oare credincioşii deplin vindecați duhovniceşte, în «spitalul duhovnicesc», Biserica, în condițiile neîngrădirii de erezie?, când doctorii din «spital», cu toate că se mai numesc doctori, nu se mai pot vindeca nici măcar pe ei înşişi ?

Fiecare mladiţă a ierarhiei BOR, de la vlădică la opincă, ţine cu dinţii de scaunul pe care îl ocupă, de însemnele arhiereşti sau preoțeşti, de realizările remarcabile obținute, folositoare sub aspect material şi profesional, (de obicei în instituții catolice, protestante), uitând că lumea şi Dumnezeu nu socotesc lucrurile după aceeaşi măsură, că* „oricine încearcă să tâlcuiască Evanghelia lui Hristos şi Apostolul în duhul şi criteriile unei anumite epoci, deci conform cu valorile şi postulatele lumii, se pune pe sine în afara realităţii care este în Hristos şi devine un sperjur faţă de făgăduinţa lepădării de diavol de la Botez şi faţă de Mirungerea care îl sălăşluieşte în Taina Crucii şi a Învierii ce aduce roadă în dumnezeiasca Euharistie.”

Această încrengatură de sorginte ecumenistă, de tip mafiot, în care s-au lăsat antrenaţi, (unii gândind că se vor desprinde poate la momentul potrivit), le-a deformat mintea, discernământul şi smerita cugetare, încălcând astfel jurămintele făcute în Taina Hirotoniei. Trădarea Credinţei în Creta şi urmările ei, răsar pe zi ce trece ca neghina şi mătrăguna în mijlocul spicelor de grâu, care încep să se usuce, unul câte unul, şi rămân fără roadă ca frunzele unui smochin uscat, în absenţa harului tămăduitor. O parte dintre credincioşi au părăsit treptat ocolul Sfintei Biserici în căutarea unor miraje iluzorii, căzând din nefericire în braţele ereticilor şi schismaticilor sau ajungând prada lupului înţelegător, nemaivăzând braţele iubitoare întinse ale Împăratului Hristos.

Îmbolnăvirea mădularelor Trupului Lui Hristos, de această maladie ucigătoare a mântuirii, ecumenismul satanisto-masonico-sionist, generează tulburări grave, pe care le observăm cu tristeţe în viaţa Bisericii, şi care nu sunt deloc nişte fenomene trecătoare, pe care să le trecem cu vederea. O parte a pleromei s-a vatămat deja, prin efectele adverse ale vaccinurilor efectuate la recomandarea clerului ecumenist, şi-a modificat prin înțepare ADN-ul personal, şi a devenit obedientă la toate cerințele slugilor leviatanului, dovedită de-a lungul aşa zisei plandemonii.

Moartea trupească şi cea duhovnicească nu sunt altceva decât efectele întârziate, ale acceptării panereziei, care modifică conştiința, transformă omul într-un robot, sclav al sistemului globalisto-marxist, un rob al Noii Ordini Mondiale în care religia unică, aflată sub atenta supraveghere şi coordonare a cmb, cu concursul elitelor ierarhiei BOR, pregăteşte deja venirea antihristului.

Fie ca Domnul Dumnezeu să ne păstreze în Harul Său!

*Pr. Ioannis Romanides, Dogmatica patristică ortodoxă. O expunere concisă, Editura Ecclesiast, 2011

Dr. Gabriela Naghi

Scrisoare către stareța unei mănăstiri din Ardeal

Doamne ajută

Maica stareţă, sunt preotul pensionar Ioviţa Vasile din judeţul Sălaj. De două ori am fost la Mănăstirea frățiilor voastre şi mă simt dator să vă dau câteva informaţii în legătură cu lucrurile grave care se întâmplă în Biserica noastră.

1.În 2016, în Creta, la sinodul tâlhăresc, pseudo-ierarhii români au batjocorit Dogma Unicităţii Bisericii, spunând că şi sectele şi celelalte comunităţi eretice sunt ,,biserici’’. Au încălcat apoi toate Sfintele Canoane pe care au jurat că le vor păzi

2.Cu puţin timp în urmă la Mănăstirile Neamţ şi Sihăstria Putnei, sataniştii şi homosexualii au avut nişte reuniuni şi manifestări care le sunt caracteristice, cu ,,binecuvântarea ‘’ pseudo-ierarhilor Teofan de la Iaşi şi Calinic de la Suceava. Locaşurile sfinte au fost spurcate de aceşti ticăloşi vânduţi satanei.

3. La începutul acestei luni, a avut loc o adunare a consiliului ecumenic babilonic la Karlsuhe, la care au luat parte 395 de delegaţii. Delegaţia română a fost condusă de ereticul Nifon de la Târgovişte şi a stat alături de o șleahtă de homosexuali, membri ai cmb!

4. După cum declară ecumeniştii români şi străini, în 2025 aceştia se vor uni cu papistaşii. Ce veţi face, veţi intra sub ascultarea satanicului papă Francisc? Ştiţi că acesta promovează toate ereziile, spurcăciunile şi rătăcirile veacului acestuia? Pentru Numele lui Dumnezeu, deschideţi-vă ochii!

V-aş da multe alte exemple, însă timpul nu-mi permite. Dacă noi vom continua să stăm în comuniune şi ascultare faţă de aceşti pseudo-ierarhi, vom lua aceaşi osândă a chinurilor veşnice din iad. Sfintele Canoane spun că atunci când episcopul devine eretic nu mai avem datoria de a asculta de el. Dimpotrivă, trebuie să ne depărtăm de el. Vă îndemn să cumpăniţi bine aceste lucruri şi să vă depărtaţi de ierarhul eretic. Lucraţi-vă mântuirea unde vă va îndrepta Dumnezeu şi spuneţi acestea şi maicilor din Mănăstire. Nu uitaţi că demnităţile lumeşti sunt repede trecătoare şi, Doamne fereşte, să nu ne găsească sfârşitul în comuniune cu cei care L-au trădat pe Mântuitorul şi batjocoresc Sfânta Sa Biserică. Mi-am împlinit datoria faţă de Cuvioşia Voastră şi la Judecată fiecare vom da seama de cele pe care le-am făcut.

Presbiter Ioviţa Vasile

P.S. Scrisoarea datează de mai multă vreme și până-n ziua de astăzi maica stareță n-a binevoit să dea un semn. Păcat.

Giorgia Meloni, un mesaj dur pentru criminalii nebuni ai planetei: Nu vom fi niciodată sclavi, simpli consumatori la mila speculanţilor financiari

„Vă rog răspundeţi la următoarele întrebări. Sunt despre ceea ce facem azi aici: De ce este familia un inamic? De ce este FAMILIA aşa înspăimântătoare? Este un singur răspuns la aceste întrebări. Pentru că ne defineşte. Pentru că defineşte identitatea noastră. Pentru că tot ce ne defineşte acum este un inamic… Pentru că ei îşi doresc ca noi să nu mai avem o identitate şi să fim nişte sclavi, consumatori perfecţi. Deci ne atacă identitatea naţională, identitatea religioasă.

Ne atacă identitatea de gen, ne atacă identitatea familiei. Nu mă pot defini ca italiană, creştină, femeie, mamă, NU. Trebuie să fiu cetăţeanu X, genul X, părintele 1, părintele 2. Trebuie să fiu un număr. Pentru că atunci când sunt doar un număr, când nu mai am o identitate sau rădăcini, atunci o să fiu sclavul perfect, la mila speculanţilor financiari.

Acesta este motivul pentru care inspirăm atât de multă frică. Pentru că noi nu vrem să fim nişte numere. O să apărăm valoarea fiinţei umane. Fiecare om. Pentru că fiecare om are un cod genetic unic, care nu se repetă. Şi fie că vă place sau nu, acest lucru este sacru. O să-L apărăm pe Dumnezeu, ţara şi familia. O să ne apărăm libertatea! Pentru că noi nu o să fim sclavi niciodată şi simpli consumatori la mila speculanţilor financiari”.

(Preluare de pe blogul Ion Coja)

Mărturisitorul lui Hristos, Părintele Martir Ștefan Marcu: Cine se pune în slujba binelui, adună puzderie de duşmani în jurul său

(Părintele Martir Ștefan Marcu (28 Noiembrie 1906 – 28 Septembrie 1989) a fost întemnițat timp de 16 ani la Vaslui, Sadaclia, Tismana, Galaţi, Jilava, Aiud, Valea N eagră, Peninsula (Valea Neagră), Poarta Albă)

„Cine se pune în slujba binelui, adună puzderie de duşmani în jurul său. Aici satana îşi concentrează cohortele sale de diavoli. Uneori e bună şi sabia de la cingătoare, dar sabia spiritului e cea mai eficace împotriva răului.”

Şef legionar al judetului Putna şi fin de cununie al lui Corneliu Zelea Codreanu, Preotul Ştefan Marcu a fost una dintre cele mai luminoase figuri ale Bisericii prigonite. Cunoscut şi iubit în tot ţinutul Vrancei, Parintele Marcu a menţinut vie flacăra credinţei şi a dragostei de neam printre români, aplecându-se cu durere şi milă la toate nevoile oamenilor. În 1940, a înfiinţat chiar o cantină pentru evreii saraci, gest pentru care comunitatea evreiască i-a ramas recunoscătoare multă vreme. “Răsplata” acestor osteneli a fost un martiriu de zeci de ani în temniţe şi la Canal, unde statutul de “popă bandit” i-a înmulţit umilinţele şi chinul.

Eliberat în 1964, a murit cu puţin înainte de evenimentele din ’89, într-un “accident” ce poate fi suspectat de conotaţii politice. În seara zilei de 28 septembrie 1989, pe când se întorcea de la piaţă, pe trecerea de pietoni, din faţa scării blocului unde locuia, o maşină l-a lovit şi numai după câteva ore de chin şi-a dat obştescul sfârşit în mâinile Ziditorului.

“Accidentul” poate fi suspectat de conotaţii politice, cu atât mai mult cu cât şoferul avea legături cu Securitatea, iar ochiul vigilent al partidului făcea verificări, în blocul în care locuia, cu o săptămână înainte de accident“.

(Pr. Ştefan Marcu – un simbol al rezistenţei anticomuniste din Vrancea de Adrian Petcu şi pr. Ionel Ene, în revista “Rost”)

Martir te fac!

“Venind de la șantier în pas de marș, repetam în gând rugăciunea: Doamne al puterilor, fii cu noi, căci altul afară de tine, ajutor întru necazuri, nu avem! Doamne al puterilor, miluiește-ne pe noi!

… Și diavolul a intrat în Iuda. Iar Iuda era de astă dată un preot dobrogean, Andrei Ioan, ucenic al lui Hristos. Și l-a vândut pe Hristos și pe frații săi. (…)

Dincolo, pe lădiţă îşi făcea rugăciunea preotul Ştefan Marcu, din munţii Vrancei. Andrei Ioan se apropie în vârful picioarelor, plecând de la mine şi-l lovi peste obraz: Ce-i cu semnele astea mistice? Nu ştii că sunt interzise? Vrei să fim pedepsiţi toţi pentru tine? Marcu, în picioare, îi răspunde senin: Loveşte-mă şi pe obrazul celălalt.

Şi Iuda loveşte. Loviturile cad peste cap şi în coastă. Pe faţa lui Marcu apare roşul sângelui. Rezemat de stâlpul patului, primeşte sălbaticele loviri. Iuda urlă şi loveşte: Te învăţ eu trăire creştină! Martir te fac!

Când Iuda se opreşte gâfâind, cu sudori pe frunte, Marcu, tăcut îşi face semnul crucii. Iuda se îndepărtează, mârâind sudalmi, cu tot calendarul ortodox…“

(Pr. Dimitrie Bejan, Vifornița cea mare, Editura Tehnică, București, 1996, pp. 112-113)

Selecție și editare – Sora Gabriela Naghi

Sfântul Cuvios Efrem Filotheitul din Arizona: Iisuse, primește săracele noastre cuvinte

Preadulce Iisuse, Te-ai dăruit nouă păcătoșilor, ai vărsat Preasfântul Tău Sânge, ne-ai spălat rănile și ne-ai albit haina sufletului cu moartea Ta! Omoară patimile noastre. Omoară și pe diavolul, care ne urmărește zi și noapte, neîncetat.

Preascump Fiu al lui Dumnezeu, trimite-ne ajutorul Tău din Cer și de la Tronul slavei, pe care Te odihnești după biruința asupra diavolului. Mărturisim Harul, mărturisim mântuirea. Credem neclintit în Dumnezeirea Ta. Mărturisim înaintea oricărei zidiri văzute și nevăzute că ești Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Cel întrupat pentru mântuirea noastră, Singurul Sfânt și întru Sfinți odihnit. Ești Dumnezeul dragostei. Nu poate mintea noastră săracă să pătrundă în Mintea Ta cea nesfârștiă. Ca un mare general ai zdrobit pe Amalic cel de alt neam și ca pe o gazelă prinsă în cursă ne-ai eliberat. Mărturisim osteneala Ta, durerile Tale, sudoarea Ta, Crucea Ta ce ai răbdat-o pentru noi!

Iisuse, Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu Celui viu, Bunule Păstor, ai condus oile Tale la staulul mântuirii. Primește săracele noastre cuvinte, mica noastră rugăciune, smerita noastră mărturisire și primește pe acestea ca pe o tămâie înaintea Ta! Continuă, Doamne, cu nesfârșita Ta pogorâre și milostivire întregirea frumoasei Tale lucrări, cea izbăvitoare, minunată, felurită.

Îți mulțumim din tot sufletul nostru și primește săraca noastră mulțumire ca pe cei doi bănuți ai văduvei sărace, care a dat toată avuția ei. Iar noi, tot ce avem, aceea și oferim. De la cel sărac și sărman ce ai de luat? Îți mulțumim, Doamne, și ne învrednicește, când vei primi sufletele noastre, când vom veni prin chemarea Ta către Tine, în ziua aceea arătată, când sufletele drepților vor străluci, luminate fiind de lumina neînserată și nesfârșită a dumnezeiescului Tău Chip, să ne închinăm Ție cu adorare din tot sufletul nostru! Primește rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor Sfinților Tăi! Amin.

(Fragment din cartea Arta mântuirii – volumul 2 – Cuviosul Efrem Filotheitul, care va apărea la Editura Evanghelismos)

Selecţie şi editare: Sora Gabriela Naghi

Crucii Tale ortodoxe ne închinăm, Hristoase!

De mică am fost obișnuită să întâlnesc la biserică o Cruce trilobată, adică o Cruce ale cu vârful și extremitățile brațului orizontal în formă de trifoi. Acestei cruci m-am închinat în biserică, această cruce am vazut-o și pe biserică. Și pe această Cruce o voi considera ortodoxă până voi trece la cele veșnice.

Unii spun că generația vârstnică ar fi inutilă… E problema lor. Alții cred că acestora le e teamă că vârstnicii știu prea multe… Dumnezeu decide, totuși, numărul anilor și al zilelor fiecărui om.

În ultimul timp, am văzut că pe unele biserici ortodoxe a apărut crucea lui Baphomet… Ce să mai spun? Probabil, de mult timp se fac pregătiri pentru religia mondială Crislam, oficializată în acest an, și noi nu știm. De mai multă vreme au apărut pe anumite biserici cruci care au la bază semiluna musulmană. Vedeți cu câtă perfidie lucrează? Probabil, sponsorii care contribuie la construirea sau la repararea unor biserici oferă ,,cadou” și astfel de cruci!

De asemenea, au apărut în unele biserici ortodoxe crucea sagitata, cu extremitățile în formă de săgeți, crucile unor vechi ordine cavaleresti, precum crucea de Malta, cu brațele egale și cu extremitățile mult lățite și cruci cu brațe care se îngustează spre mijloc. Unii se chinuie să ne spună că și acestea pot servi cultului ortodox, alții le folosesc deja… Într-o seară, am ajuns spre sfârșitul Sfântului Maslu la o mănăstire și m-am bucurat. Dar când am privit crucea cu care ieromonahul binecuvânta lumea, m-am cutremurat. Vârful crucii și extremitățile brațului orizontal aveau niște …cornițe! Cum să fie aceasta crucea lui Hristos? Care drac se sperie de așa ceva? Cu ce scop au fost aduse la închinare astfel de cruci? Nu m-am închinat acestei cruci, firește, ci am făcut repede cale întoarsă.

Am aflat că, la vama a nouăsprezecea, a ereziei, ,,se cercetează falsele raţionamente asupra adevăratei Credinţe Ortodoxe, lepădarea de dreapta Credinţă Ortodoxă, hulirea, blasfemia… Acolo se întreabă gândurile nedrepte şi socotelile strâmbe faţă de Credinţa Creştinească, depărtările de drept măritoarea mărturisire a adevăratei credinţe, neîndeplinirea făgăduinţelor şi îndatoririlor creştineşti, îndoirea în credinţă, hulele asupra Sfinţeniei şi altele asemenea acestora.” (Nicodim Măndiță, Calea sufletelor în veșnicie. Vămile văzduhului)

Cred că, din respect pentru Credința Ortodoxă, mai ales în aceste vremuri, atunci ar fi necesară o delimitare de crucile care sunt folosite de masoni și de sataniști.

Prof. Lucreția P.

S-a dat sentința în cazul lui Visarion Alexa

Ne aflăm în plin scandal, iscat de isprăvile popii ecumenist Visarion Alexa. Haideți să descifrăm împreun dedesupturile acestei mascarade, puse la cale de profesioniști bine școliți, bine plătiți, fără chip și fără nume.Pentru aceasta să ne întoarcem în timp și să analizăm succint câteva precedente. 

1.Părintele Daniel Corogeanu. Deși medical legist a stabilit drept cauză a morții doza de adrenalină administrată în drum spre spital, probă hotătâtoare, în condiții normale, toată vina fost aruncată asupra Părintelui și a câtorva maici. Sentința definitivă i-a adus Părintelui șapte ani de închisoare, din care a executat patru. Nu făcea parte din sistem. Cazul a fost exploatat la maximum de presa românească și străină, care a aruncat asupra Bisericii noastre toate relele din lume. Ca să fie în ton cu vremea și cu ticăloșiile ei, ierarhii s-au gândit atunci să interzică preoților citirea Molitvelor de alungare a demonilor .

2.Corneliu Onilă de la Huși. Era omul sistemului care l-a infiltrat în Biserică, l-a ridicat pe un scaun episcopal, apoi l-a folosit pentru a crea un nou scandal mediatic menit să arunce iarăși cu noroi în Biserica Ortodoxă Română. Drept răsplată, i s-a dat un loc retras, unde trăiște boierește și în plus a fost derobat de corvoada de a juca teatru în piese precum ,,sfânta liturghie sau ,,târnosirea unei biserici. Se pare că la vremea respectivă a fost deschis și un dosar pentru perversiuni și pedofilie. Cine l-a deschis, l-a și închis și nimeni nu-i va strica tihna confortului cu care a fost răsplătit.

3.Cristian Pomohaci. Ecumenist până în măduva oaselor. Scoaterea la iveală a sodomiilor de care a fost acuzat, a fost un nou prilej de a ponegri Sfânta Biserică. A fost alungat din slujire, pedeapsă care l-a întristat și pe pastorul Vladimir Pustan din Beiuș, invitatul lui Pomohaci pentru a predica în biserica sa. Organele de cercetare penală nu s-au ostenit să-l cerceteze ,,sub aspectul săvârșirii infracțiunii de pedofilie cu persoane de același sex. Nu! Cristi cântă și joacă de mama focului în emisiuni folclorice, pentru că a scăpat de obligația de a juca rolul de popă de țară, cu mare trecere la credincioșii naivi.

4.Teodosie Petrescu de la Constanța. A fost acuzat într-o vreme de delapidarea unor sume immense și a fost pus sub acuzare, și sub control judiciar, pentru ca presa să aibă ocazia să-l fotografieze în cea mai umilitoare ipostază, aceea de infractor cu cătușele pe mâini. Vă amintiți? Am spus atunci că nu i se va întâmpla nimic, și așa a fost. A urmat procesul, a fost achitat și a ieșit curat ca lacrima. Chiar ați crezut că sistemul își va trimite omul după gratii? Nu. L-au folosit cât le-a fost necesar ca să arate lumii cât rău poate face Biserica în societatea aceasta românească .

5.Visarion Alexa. Faptele ne sunt cunoscute, măcar în parte, și nu vreau să insist asupra lor. În urmă cu trei zile îi linișteam pe cei care aveau insomnii din pricina lui Alexa, spunându-le că nu-l paște pericolul întemnițării. Și iată că vine și sentința, cu o celeritate uluitoare. Cum cine a dat-o? Cine altul decât pontifex maximus din Patriarhia Română, confratele mirean al lui Visarion, Vasile Bănescu. Ne spune dumnealui textual,  dacă Visarion Alexa se pocăiește, poate reveni la slujire. Așadar sentința nu vine de la vreun ierarh, sau din vreun consistoriu bisericesc, ci chiar de la Bănescu, cel care știe cu certitudine că popa Alexa nu va fi judecat și condamnat de vreo instanță civilă. Cum să-și pedepsească sistemul devotatul slugoi, după serviciile aduse în campania de inoculare cu substanța ucigașă? Nu, omul trebuie să se întoarcă la altar, doar n-o să pierdem un duhovnic de asemenea calibru, să lăsăm niște enoriașe fără spovedanie. Visarion și-a făcut datoria, a atras suficiente hule asupra Bisericii noastre. În cele din urmă, rușinea nu e a aceluia care o face, este a celor care o pricep.

Presbiter Iovița Vasile

Alipiţi-vă de Domnul, mai ales atunci când se ivesc vânzători şi prigonitori mai înverşunaţi!

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, fiul iubirii, pe pieptul lui Iisus… Dar unul dintre Ucenici, acela pe care-l iubea Iisus, stătea la masă culcat pe pieptul Lui. Câte poeme minunate, câte tablouri sfinte, câte predici ziditoare s-au înălţat spre cer şi au umezit ochii a mii şi mii de oameni, pornind de la acest dumnezeiesc moment!

Binecuvântat să fie Domnul, Care, dacă a îngăduit, pentru împlinirea Scripturilor, să fie un fiu al pierzării (Ioan 17, 12), din pricina căruia inima lui Iisus să se întristeze şi Duhul Lui să se tulbure, tot El a făcut să aibă, de cealaltă parte, un fiu al iubirii, prin alipirea căruia inima Lui sfântă să se mângâie şi Duhul Lui să se învioreze.

Binecuvântat să fie Domnul, căci dacă Săptămâna Patimilor a descoperit un fiu al urii, tot ea ne-a descoperit un atât de fericit fiu al dragostei, de la care ne-au rămas cele mai dulci şi mai fierbinţi chemări ale dragostei lui Dumnezeu. Cu cât ura unora este în stare de fărădelegi mai mari, cu atât dragostea altora va deveni mai fierbinte, mai curată, mai alipită de cel nevinovat.

Fiii urii mor de două ori, fiii dragostei nu mor niciodată.

Invăţaţi deci de la Apostolul iubirii şi fiţi mai alipiţi de Domnul! Lipiţi-vă de Domnul, mai ales atunci când se ivesc vânzători şi prigonitori mai înverşunaţi! Nu vă fie teamă că acela care vinde pe Hristos, vă va putea da în mâinile tiranilor şi pe voi! Şi chiar dacă v-ar da, ce mai înseamnă viaţa pentru voi fără Domnul (Filip 1, 21)? Pentru mine a trăi este Hristos, spune Sfântul Apostol Pavel. Atunci a muri este un câştig. Ce să mai fac cu o libertate fără Hristos? Ce să mai fac cu o Evanghelie fără El? Atunci a merge la pătimire cu Iisus este un har! Viaţa fără Hristos nu mai valorează nimic, dar moartea şi pătimirea cu El valorează cât veşnicia!

Fericiţi veţi fi când aceste gânduri vor birui în voi josnica teamă pentru trupul netrebnic! Şi fericiţi veţi fi dacă veţi birui în voi frica de a pierde bunurile netrebnice, slava şi viaţa netrebnică ce ar putea să vă rămână, pierzând pe Hristos!

O, Preadulcele meu Mântuitor şi Domn Iisus Hristos, bucuria sufletului meu, mângâierea şi odihna inimii mele, dragostea şi fericirea duhului şi vieţii din mine, fii binecuvântat în veci de veci! Pe pieptul Tău cel plin de dragoste am aflat odihna tuturor zbuciumărilor mele. Pe pieptul Tău am aflat fericirea vieţii mele, lumina veşniciei mele, răsplata tuturor suferinţelor mele! Pe pieptul Tău cel dulce doresc să rămân alipit şi ascultător şi nimic pe lume să nu mă mai poată smulge de acolo, nici binele, nici răul, nici clipa, nici veşnicia!

(din: Lacrima si har. Preotul martir Constantin Sarbu, Editura Bonifaciu, 2011)

Selecție și editare – Dr. Gabriela Naghi

Dobitocii de rang înalt

Când îmi spui că bărbaţii au capacitatea să nască, nu mă pot abţine şi-ţi pun eticheta care-o meriţi: dobitoc congenital. Când vrei ca această neghiobie să fie cuprinsă şi omologată în actele oficiale ale u.e., spun că eşti un dobitoc cu statut consolidat, aşa cum sunt toţi care sunt de acord cu tâmpeniile tale.

Când mintea ta bolnavă şi înceţoşată îţi spune că gângăniile de toate felurile, viermii şi alte vietăţi greţoase reprezintă o soluţie salvatoare pentru a asigura hrana omenirii, ce pot să spun decât că eşti un prost consecvent şi ai ajuns în vârful piramidei tocmai datorită prostiei tale manifeste. Dacă atât poţi gândi, fă bine şi te hrăneşte tu cu râme şi viermi, iar pe noi lasă-ne în pace, pentru că niciodată nu vom face precum spui tu. Şi când se găseşte un penelist, precum Ovidiu Raeţchi, entuziasmat de imbecilitatea ta, îl invit cu toată deferenţa să se hrănească cu bunătăţile pe care tocmai le-a descoperit confratele lui de la Bruxelles.

De-mi vei spune să fac economie la apă, îţi răspund că niciodată n-am făcut risipă. Am folosit cât mi-a fost necesar şi aşa voi face întotdeauna, pentru că Dumnezeu îmi dă apă în fântână chiar şi în perioadele cele mai secetoase. Economie la apă faci tu, pentru că ţi-e lene să te speli şi să-ţi schimbi hainele, să-ţi tai unghiile, aşa încât faţă de tine trebuie păstrată o distanţă socială de minim zece metri.

Îmi spui acum, dragă imbecilule, că trebuie să fac economie şi la curent, să scot toate aparatele din priză şi să mă mulţumesc cu un bec chior. Acesta-i binele pe care ni-l faceţi, după ce ne-aţi târât hoţeşte în ue-ul vostru satanic? Nu sunteţi în stare să păstraţi o stare de fapt, creaţi crize de tot felul, care desigur pe voi nu vă afectează.

Îmi dictezi şi temperatura pe care vrei tu să o am în casă. Mintea ta întunecată a impus românilor ca începând cu 2024, să nu ne mai încălzim cu lemne, asta după ce tot tu, idiotule, ne-ai închis minele. Cu ce se vor încălzi milioanele de români. Nu-ţi pasă, ai dat directiva pe care dobitocii autohtoni vor căuta s-o pună-n practică, dar n-ai fost în stare să oferi alternativa, pentru că ea nici nu există.

Aş putea continua cu multe exemple ,,geniale’’, izvodite de minţile bolnave care s-au concentrat în Bruxelles. Nu meritaţi prea multă atenţie. Pe dobitoc n-ai cum să-l jigneşti. Dacă-i vei spune în faţă cele mai jignitoare cuvinte, va zâmbi tâmp, semn că nu ai cum să-l sensibilizezi, cât de cât. Prostul satului e cu două clase deasupra lor, şi nu s-a coborât niciodată la nivelul lor, grăind inepţiile enumerate mai sus. Ziceţi poate că sunt prea dur, numindu-i dobitoci. Uitaţi-vă ce spune Acad. Ioan Aurel Pop: ,,Unele dintre propunerile privind educația din România sunt rețete sigure de îndobitocire, de cufundare în ignoranță, îndemnuri la necunoaștere, la comoditate și la letargie’’. Dacă de la cel mai înalt for ştiinţific al ţării avem asemenea sentinţă, nu putem decât să-i dăm dreptate Academicianului. Cine are puterea de a îndobitoci? Dobitocul ajuns pe ,,cele mai înalte culmi’’. La Ministerul Învăţământului avem unul, Sorin Câmpeanu. În jurul lui gravitează mulţi alţii.

Întotdeauna omenirea a avut cantitatea sa de dobitoci. Rău este atunci când aceştia ajung în poziţii înalte, se socotesc a fi dumnezei şi caută să ne coboare la nivelul lor, adică să ne îndobitocească. Nu vor reuşi!

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Când ajunge omul la îndumnezeire

– Atunci când vine înlăuntrul său Harul dumnezeiesc.

– Atunci are bucurie înlăuntrul său?

– Are înlăuntrul său nu numai bucurie, ci şi multă dragoste, smerenie, mângâiere, siguranţă. Are însuşirile lui Dumnezeu şi de aceea vine înlăuntrul său Harul lui Dumnezeu.

– Gheronda, ce înseamnă „Dumnezeul dumnezeilor”?

– Nu spune David „Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Prea Înalt?’’ Omul este plăsmuit „după chipul” lui Dumnezeu, deci Dumnezeu este Dumnezeul dumnezeilor, adică al oamenilor. Omul trebuie să se îndumnezeiască. Toţi oamenii suntem „după chipul” lui Dumnezeu, dar câţi ne aflăm pe calea ce duce către starea cea „după asemănare”? Cu cât ne îndepărtăm de Dumnezeu, cu atât nu mai semănăm cu Dumnezeu, adică cu atât ne îndepărtăm de starea cea „după asemănare”. Pentru ca omul să se asemene lui Dumnezeu, trebuie să trăiască potrivit poruncilor lui Dumnezeu, săvârşind lucrarea cea lăuntrică. În felul acesta se curăţă de patimi şi dobândeşte virtuţi, şi atunci nu este doar „după chipul” lui Dumnezeu, ci trece la starea cea „după asemănare”, pentru că lucrează într-însul Harul lui Dumnezeu.

(Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și Virtuți, Ed. Evanghelismos, p. 151)

Selecţie şi editare: Sora Gabriela Naghi

Cu gândul la vămile văzduhului

În gândirea patristică, gândul la moarte este considerat absolut necesar în vederea asumării unei atitudini creștine în toate situațiile de viață. Astfel, Sfântul Antonie cel Mare spunea: ,,Amintește-ți că vei muri și nu vei mai păcătui.” Iar Sfântul Ignatie Briancianinov avertiza: „De ce sa vă temeți de moarte ? Doar de ceea ce este după moarte trebuie să vă temeți și să vă străduiți a fi întotdeauna pregătiți în această privință.” Aflăm, de asemenea, că Maica Domnului s-a rugat înainte de adormire ca Hristos să o ia direct în brațele Sale pentru a evita trecerea prin vămile văzduhului. Așadar, după moarte urmează examenul examenelor, adică se decide dacă sufletul omului are parte de fericirea veșnică sau de chinurile iadului. ,,Scopul viețuirii creștine este dobândirea Duhului Sfânt” – spunea Sfântul Serafim de Sarov, invitând lumea întreagă la despătimire în vederea fericirii veșnice. Deducem de aici că păcatele și patimile sunt incompatibile cu dobândirea Duhului Sfânt și cu experimentarea unor momente de fericire cerească aici, pe pământ.

Părintele Nicodim Măndiță, în cartea ,,Calea sufletelor în veșnicie. Vămile văzduhului”, prezintă mărturia SfinteiTeodora despre cele petrecute după moartea sa și despre drumul ei prin cele 24 de vămi ale văzduhului.

Astfel, aflăm că vama întâi este a vorbirii deșarte. Aici necurații au scrise în catastifele lor glumele indecente, cântecele care promovează păcatele, vorbăria multă, smintitoare sau fără rost, râsetele nestăvilite dacă omul nu s-a spovedit pentru acestea și nu s-a pocăit.

Aflăm de la Sfânta Teodora că la vama a doua, a minciunii,  ,,se întreba de tot cuvântul mincinos; iar mai ales, de călcarea jurământului, de chemările numelui Domnului în deşert, de mărturia mincinoasă, de neîmplinirea făgăduinţelor făcute către Dumnezeu, de mărturisirea păcatelor ce se face neadevărată şi de altele asemenea ca acelea mincinoase.”

La vama a treia, a osândirii, a clevetirii și a judecății aprapelui, Sfânta Teodora a aflat ,,cât de greu păcat este a osândi pe aproapele şi cât de mare rău este a cleveti pe cineva, a osândi, a defăima, a huli, a batjocori şi a râde de păcatul străin, iar pe ale tale a nu le vedea.”

Vama a patra este a lăcomiei pântecelui și a beției. Aici sunt osândite mâncatul și băutul peste măsură, deoarece sunt pricini pentru alte păcate. De asemenea, sunt osândite și mâncatul pe ascuns și neținerea posturilor.

Aflăm că la vama a cincea, a lenevirii, ,, se cercetează toate zilele şi ceasurile cele petrecute în zadar şi se opresc cei ce mănâncă osteneli străine, iar ei nu vor să lucreze, precum şi cei care sunt plătiţi şi după datorie nu lucrează. Se mai cercetează acolo şi cei ce nu se îngrijesc de lauda lui Dumnezeu, se lenevesc în zile de praznic şi Duminicile să meargă în biserică la Utrenie, la Dumnezeiasca Liturghie şi la celelalte slujbe ale lui Dumnezeu.”

La vama a șasea, a furtului, ,,se face foarte mare cercetare, sufletelor ce trec pe acolo, de au furat: oameni, fecioare, femei, copii, dobitoace, păsări, bani, lucruri, haine, alimente… de au înşelat pe alţii cu ceva, de şi-au însuşi avere străină cu jurăminte false, mincinoase şi cu viclenii sau de au găsit ceva şi n-au dat înapoi, ori au împrumutat bani, haine etc., şi nu le-au dat înapoi celui ce le-a făcut bine cu ele, sau cu diferite viclenii şi ponegriri au despuiat de pace și cinste pe aproapele, îndurerându-l până la sacrificiu şi în sfârşit, orice furtişag se cercetează acolo cu multă asprime şi amănunţime.”

La vama a șaptea, sunt sancționate: avariţia, iubirea de arginți și zgârcenia și păcatele care derivă din acestea.

Vama a opta este a cametei și a vicleșugului. Astfel, este păcat ca un creștin să se îmbogațească din dobânzi ori prin vicleșuguri.

Vama a noua este vama nedreptăţilor şi a păcatelor strigătoare la cer: ,,asuprirea săracilor, a văduvelor şi a orfanilor, oprirea plăţii slugilor şi a lucrătorilor; defăimarea părinţilor trupeşti şi duhovniceşti. Acolo se cercetează cu de-amănuntul toţi judecătorii cei nedrepţi care judecă pe plată, mită şi care părtinesc celor vinovaţi, iar pe cei nevinovaţi îi osândesc. Acolo se mai cercetează şi oprirea de plată a lucrătorilor pământului şi cei ce vând cu lipsă şi fac cumpene şi măsuri nedrepte cu care neguţătoresc, ca şi orice lucru făcut cu nedreptate se cercetează acolo.”

Vama a zecea este a zavistiei şi a duşmăniei. ,,Acolo se cercetează toţi cei care s-au zavistuit unii pe alţii, vrăjmăşiile, urâciunea, neiubirea de fraţi şi de aproapele; cu feluritele răutăţi ce izvorăsc din aceste păcate ucigătoare de suflet.”

Vama a unsprezecea este ,,vama mândriei şi a fiicelor ei: iscodirea, trufia, slava deşartă, lauda, iubirea de sine, obrăznicia, înălţarea cu mintea, pregetarea în facerea binelui, mărturisirea făţarnică, lepădarea de dreapta credinţă cu trecerea la eresuri şi superstiţii, voia slobodă, obişnuinţa în păcate, neascultarea de părinţii trupeşti şi sufleteşti în toate cele ce ei îi învaţă după Dumnezeu… unde, cu mândrie, duhurile rele cercetează sufletele. Acolo se cercetează cu dinadinsul dacă cineva n-a dat datorita cinste părinţilor, tatălui şi mamei, asemenea preoţilor şi celor mai bătrâni şi celor mai mari rânduiţi de Dumnezeu şi puşi întru stăpânire, şi de câte ori nu i-au ascultat pe dânşii și celelalte lucruri de mândrie şi cuvinte în deşert.

La vama a douăsprezecea, a mâniei şi a iuţimii, necurații verifică relațiile deteriorate cu aproapele din cauza acestor păcate.

La vama a treisprezecea, ,,cu nemilostivire se întreabă cei ce ţin în inimile lor răutate asupra aproapelui şi cei ce răsplătesc rău pentru rău. De acolo cu multă mânie duhurile cele rele aruncă sufletele în tartar.”

La vama a paisprezecea, a uciderii, ,, vameşii aceia cercetează cu de-amănuntul pe creştini de păcatele grele ale uciderilor şi mai ales uciderea de prunci în pântece, apoi tâlhăria, otrăvirea, uciderea fără voie, îndemnarea la ucidere, la sinucidere şi uciderea sufletească şi toată rana, toată lovirea, oriunde, pe spate sau peste cap, ori palmă peste obraz sau grumaz, sau lovirea din mânie, cu armă, cu lemn, cu piatră, toate acestea cu de-amănuntul se întreabă şi în cumpănă se pun.”

Vama a cincisprezecea este vama vrăjilor, a fermecătoriei şi a chemării diavolilor. Aici sunt osândiți atât cei care fac vrăji, cât și cei care apelează la vrăjitori pentru a li se ghici sau în alte scopuri.

La vama a șaisprezecea, a desfrânării, ,,se cercetează tot felul de desfrânări, şi nălucirea păcatului desfrânării cea cu mintea, şi zăbovirea gândului într-acel păcat, şi învoirea cu necuratele şi pătimaşele atingeri.”

La vama a șaptesprezecea, a preadesfrânării, ,,se cercetează păcatele celor ce petrec în căsătorie, dar credinţa însoţirii unul cu altul nu o păzesc, nici nu-şi feresc patul lor curat, asemenea şi silirile la desfrânare. Aici se cercetează şi persoanele cele sfinţite şi dăruite lui Dumnezeu, ce şi-au făgăduit fecioria şi curăţia lui Hristos şi n-au păzit-o de căderile în desfrânare groaznică.”

La vama a optsprezecea, a sodomiei și a gomoriei, se cercetează păcatele desfrânării cele peste fire, bărbăteşti şi femeieşti, şi împreunarea cu diavolii şi cu animalele necuvântătoare, amestecările de sânge şi alte păcate mai necurate făcute în taină, pe care este ruşine a le şi pomeni.”

–          Cine va putea da o lege pentru a-i scuti de pedeapsa divină pe cei care cad în acest păcat sau îl promovează?

La vama a nouăsprezecea, a ereziei, ,,se cercetează falsele raţionamente asupra adevăratei Credinţe Ortodoxe, lepădarea de dreapta Credinţă Ortodoxă, hulirea, blasfemia… Acolo se întreabă gândurile nedrepte şi socotelile strâmbe faţă de Credinţa Creştinească, depărtările de drept măritoarea mărturisire a adevăratei credinţe, neîndeplinirea făgăduinţelor şi îndatoririlor creştineşti, îndoirea în credinţă, hulele asupra Sfinţeniei şi altele asemenea acestora.”

–          Cei care promovează Crislamul au auzit de această vamă?

Vama a douăzecea este a zgârceniei, a nemilostivirii, a cruzimii şi a împietririi inimii. ,,Şi de s-ar afla cineva de multe nevoinţe săvârşitor, de posturi şi de rugăciuni, şi dacă acela a păzit curăţia, de a avut înfrânarea trupului său, dar a fost neîndurat şi nemilostiv, închizându-şi milostivirile sale dinspre aproapele, acela de la acea vamă se duce în jos şi întru adâncul iadului se încuie şi nici nu câştigă milă în veci.”

Vama a douăzeci și una este vama idolatrizării și a credințelor demonice. Aici se încadrează și superstiţiile satanice şi drăceşti, credinţele băbeşti, jocuri… ,,Vameşii draci ai acelei vămi, cu şeful lor drăcesc, aveau chipurile lor asemenea idolilor neamurilor păgâne: asiatice, egiptene… prin care au înşelat sumedenie de lume în cursul vremurilor. Unii aveau cap de bou, ca baal, alţii cap de lup, alţii cap de crocodil şi alte chipuri de brezai, capre, turcă, şi de felurite jivini şi târâtoare(…)”

În legătură cu vama a douăzeci și doua, sulemenirilor, Sfânta Teodora relatează: ,,Plecând mai departe am ajuns la vama acelora care se sulimenesc, fâcându-şi faţa albă şi rumenă, ca să se arate frumoase, şi să-i tragă pe tineri spre pofta curviilor, şi a acelora care se împodobesc cu feluri de podoabe şi cu flori, şi cu miresme se ung, şi dracii acelei vămi erau mârşavi şi foarte grozavi şi urâţi, arătându-se ca şi cum ar fi femei sulimenite, şi cu feluri de podoabe pe capetele lor, şi alţii cu mulţime de flori împodobiţi şi ieşea o mare putoare de la dânşii, şi alţii se arătau cu cutii, cu dresuri, cu păhăruţe pline de scârnăvii.(…)

Și ducându-ne vorbeau sfinții îngeri între dânșii, vezi de la această vamă nu scapă nici una din femeile acelea care se sulimenesc şi se împodobesc ca să se arate frumoase, că le răpesc dracii de la această vamă şi le aruncă jos în iad, fiindcă ele socotesc că n-ar fi păcat, şi este mai mare decât curvia, că dă sminteală celor ce le vor vedea, şi răpesc pe tineri, asemânându-se dracilor.

La vama a douăzeci și treia, a fumatului, ,,sunt opriţi aceia, care fumează tutun sau trag tabac, şi erau draci păzitori ai acelei vămi, foarte grozavi şi plini de fum şi cu negură acoperiţi, şi toţi erau cu lulele şi cu tabachere şi slobozeau fum din nările lor ca dintr-un cuptor. (…) De la această vamă se opresc şi se aruncă jos, în iad, toţi fumătorii şi fumătoarele, fiind de prisos şi netrebnică firii omeneşti, această rea obişnuire şi dare sau bir satanic al tutunului sau al tabacului!”

La vama a douăzeci și patra, a simoniei, ,,se cercetează arhiereii care iau plată pe cele sfinte, vânzând darul Duhului Sfânt pe bani.(…) Dracii aceia se lăudau tare că vor umple iadul cu arhiereii care iau bani sau alte daruri pe hirotonii şi cu aceia care dau bani să se facă diaconi şi preoţi, fălindu-se că îi aruncă jos în iad, la un loc cu Simon Vrăjitorul.”

În aceste vremuri, când păcatul a ia o amploare îngrijorătoare, gândul la vămile văzduhului poate reprezenta o stavilă, un reper. Nimeni nu-i va putea înșela pe vameșii din văzduhuri indiferent cât de abil se dovedește în înșelarea semenilor. Însă cât timp se află în trup, fiecare suflet este chemat la pocăință, indiferent câte păcate a săvârșit. Dumnezeu să ne ajute pe toți să ne curățim sufletele prin Spovedanie și pocăință pentru a nu fi opriți la vămile văzduhului! Amin.

Lucreția P.

Valoarea unei fapte bune

Sfântul Petru era vames si traia în părţile Africii. Acesta avea bogăţie şi rang social înalt, dar era foarte zgârcit. Nimeni dintre săracii de-atunci nu primise ceva din mâna lui. Au început săracii vremii să se roage pentru casele celor care le dădeau milostenie, iar pe cei zgârciţi îi vorbeau de rău. Vestea aceasta a ajuns şi la casa lui Petru vameşul. Unul din cei care primeau milostenie s-a legat cu cuvânt că va aduce ceva şi din casa lui Petru. Pe când stătea la poarta acestuia, un slujitor, a aruncat cu o pâine în faţa săracului. Acesta a luat-o, s-a dus şi binecuvânta pe Dumnezeu, zicând că Petru l-a miluit.

Vameşul s-a îmbolnăvit şi i s-a arătat în vedenie o cumpănă având de o parte nişte diavoli urâţi la chip, iar de cealaltă parte bărbaţi cu chipul luminos. Diavolii au pus în cumpănă toate faptele cele rele pe care Petru le săvârşise până atunci şi cumpăna s-a înclinat spre ei, deoarece bărbaţii luminoşi n-au găsit nimic să pună în cumpănă. Şi totuşi, unul din ei a spus: ,,Cu adevărat nu avem nimic, fără numai o pâine pe care a dat-o lui Hristos mai înainte cu două zile, şi aceea fără de voie’’. Când au pus pâinea în cumpănă, aceea a atârnat mai greu decât toate faptele cele rele. Atunci i-au zis îngerii luminoşi: ,,Mergi, sărace Petre, şi mai adaugă la pâinea aceasta, ca să nu te ia pe tine arapii aceia mârşavi şi să te ducă la chinul cel veşnic!’’

A cugetat atunci Petru că ceea ce văzuse nu era nălucire, ci un lucru prea adevărat şi a socotit cât bine va primi de la Dumnezeu, dacă va milui pe săraci. Mergând la vamă, s-a întâlnit cu un corăbier. şi acesta i-a cerut o haină. Petru şi-a lepădat haina şi i-a dat-o. Dumnezeu a rânduit ca Petru să aibă iarăşi o vedenie în care i s-a arătat Mântuitorul nostru Iisus Hristos, purtând haina pe care o dăduse săracului. Vameşul a înţeles cât preţuieşte o faptă ca aceea înaintea lui Dumnezeu şi se gândea: ,,Dacă săracii sunt Hristos, viu este Domnul că nu voi muri până ce voi fi şi eu unul dintre ei!’’ A slobozit pe robii ce-i avea, şi a împărţit averile săracilor. A pruncit slujitorului ca după ce vor ajunge în  Ierusalim să-l vândă pe el ca pe un rob, iar banii să-i împartă săracilor. Fiind vândut unui creştin, Petru a slujit ca rob. A fost recunoscut de oarecari oameni, dar a fugit, nedorind mărire omenească. Aşa s-a sâvârşit şi s-a dus la Hristos Domnul

 (După Vieţile Sfinţilor pe septembrie, Ed, Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 289-293).

Presbiter Iovita Vasile

La ce ne foloseste un comunicat plin de ambiguitati?

O ştire importantă, în care redacţia Revistei Atitudini, ne informează:

Pentru că tot se vehiculează pe diverse bloguri ortodoxe cum că Părintele Justin Pârvu ar fi avut o anumită poziţie faţă de ierarhie şi ecumenism, reamintim cititorilor poziţia fermă a Părintelui Justin faţă de abaterile dogmatice ale episcopilor. Acesta este de altfel ultimul interviu al Părintelui Justin, acordat Revistei Atitudini, Nr. 28, 2013, Revistă ce aparţine Fundaţiei al cărei fondator şi preşedinte era însuşi Sfintia Sa. In acest interviu Părintele Justin este foarte tranşant atât în privinţa cipurilor, cât şi în privinţa ecumenismului, atât de tranşant si îndurerat încât Părintele afirmă cu durere: „Mai bine o Biserică împărţită decât una rătăcită!”.

Referitor la intreruperea pomenirii ierarhului, Părintele nu a recomandat aceasta în acea perioadă, deoarece era o situaţie cu totul diferită, dialogurile ecumeniste, în care se făceau grave compromisuri prin slujirile în comun cu ereticii, nu erau recunoscute la nivel panortodox, adică ne acorda posibilitatea să ne delimităm de abaterile lor, să ne dezicem de ecumenismul lor, cum Părintele a și făcut-o de nenumărate ori, prin mărturisiri publice. Acum însă ne aflăm în altă situaţie, aceea prin care ni se impune ecumenismul drept dogmă, suntem obligaţi sinodal să recunoaştem caracterul apostolic si patristic al ecumenismului, un ecumenism sincretist, iar nu un ecumenism mărturisitor de propovăduire apostolică. Nu! Această diferenţă nu se face în textele adoptate la Sinodul din Creta, nu se menţionează nicio epitimie, nicio judecată, nicio analiză asupra slujirilor în comun, asupra documentelor compromiţătoare semnate în cadrul dialogului ecumenist de până acum, despre care s-a tot scris, cum ar fi: documentele BEM de la Lima, 1982, Balamand, 1991, Chambessy, 1993, Ravenna, 2007 și toate întrunirile CMB, ce conţin grave abateri de la dogma Bisericii.

L-am auzit de nenumarate ori pe Părintele Justin afirmând, în cazul in care ierarhul ar fi săvârşit vreo erezie cu capul descoperit: „Inchidem porţile mânăstirii, rămânem în Biserica noastră şi nu îi mai pomenim! Ei se rup singuri de la Biserică, nu noi”. Da, Părintele Justin nu era de acord cu schisma (adică cu trecerea la altă biserică schismatică), şi a luat poziţii publice hotăratoare în această privinţă, dar nu şi cu îngrădirea faţă de erezie. Părintele Justin nu a vorbit doar împotriva ecumenismului, ci a vorbit împotriva ereziei de orice fel, iar acest Sinod din Creta din păcate conţine şi alte erezii, pe care le vom detalia amănunţit ulterior, în afara ecumenismului. Nu lungim acum cuvântul (este nevoie încă de rugăciune şi dezbatere pe acest subiect), nu spunem că acum este momentul întreruperii pomenirii (în acest sens vom expune studiul şi mărturisirea noastra imediat cum acesta va fi finalizat), spunem doar ca Părintele Justin nu accepta erezia!
Exemplificăm prin ultimul interviu al Părintelui Justin, cu puţin înainte de a trece la Domnul

 (Redacţia Revistei Atitudini)

Cuviosul Părinte Justin Pârvu: Ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru, la ordinele stăpânilor lumii

„Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate”?

-Părinte, știți foarte bine că a fost acest miting împotriva actelor cu microcip, la care am participat și noi. Mulți spun că atmosfera de acolo a fost una de rugăciune şi un protest paşnic prin care s-a cerut alternativă simplă la cardurile de sănătate electronice. Din păcate majoritatea reprezentanţilor mass-mediei au prezentat manifestația în defavoarea noastră, încercând să ridiculizeze prezența noastră acolo, intervievând mai mult bătrâni sau cerșetori care se aciuaseră pe lângă manifestanți și banalizând evenimentul. Credeți că a avut vreun efect pozitiv acest miting?

-Bineînțeles că cei care au fost prezenți acolo și-au făcut datoria față de societatea în care trăiesc, față de neamul din care se trag, față de generația de mâine. Acești oameni au riscat atât imaginea și poziţia lor socială, cât poate și pâinea de la gură. Aceștia sunt modele și repere pentru generația de mâine și sunt dovada existenței unei rezistențe de luptă împotriva abuzurilor acestui sistem ce se impune din ce în ce mai dictatorial. Acest sistem de control total la un moment dat se va întoarce împotriva noastră, a cetățenilor şi abia atunci vor înţelege cei care au ridiculizat și nu au înțeles jertfa acestor oameni.

Dar mai presus de acestea, pentru mine acest miting a fost mai mult ca un examen pentru societatea ortodoxă românească. Un examen cu rezultate foarte slabe pentru cinul preoţesc în general, pentru că ei trebuiau să fie primii, în fruntea poporului și în număr cât mai mare ca să fie exemplu de jertfă pentru credincioși. Dar ei au fost de fapt ultimii. De aceea sunt şi foarte dezamăgit, pentru că dacă preoţii nu au răspuns la apelul acesta, la strigătul disperat al turmei pentru ajutor, înseamnă că noi nu mai avem preoţie. Nu mai are cine propovădui cuvântul adevărului în faţa credincioşilor.
Care adevăr îl propovăduiesc ei? Degeaba vorbești cuvinte frumoase pentru Evanghelie dacă nu vezi că Hristos este în aproapele, în aceștia mai mici ai tăi. Deci pentru ce mai stăm noi în altar şi apărem în faţa bieţilor oameni? Ei vor să audă ceva de la noi, să spunem ceva turmei acesteia, să înveţe ceva de la noi. Nu mai are însă de la cine, cum spune psalmistul: „toţi netrebnici ne-am făcut”.
Sunt foarte deprimat când văd un preot că îmi trece pragul acestei chilii şi nici nu pot să îl mai privesc, că e ţepos în convingerea lui şi se face că nu ştie despre ce este vorba. Nu este o atitudine creştină. Nu ştiu ce spun ei credincioşilor din faţa altarului. Ce atitudine au ei faţă de pericolele ce ne înconjoară? Post şi rugăciune – e uşor de zis, când şi aşa biata mamă nu mai are ce pune copiilor ei pe masă. Nu prezintă realitatea vieţii în care trăim, se tem să spună un adevăr. Se pierd oamenii cu grămada, cu naţiunile, nu numai câţiva, nu doar ca indivizi. Şi ei stau liniştiţi. E o situaţie foarte grea, pentru că am ajuns la cuvântul Scripturii: „bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”. Să nu risipim turma! Cum să nu fi risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate?

-Asta poate şi datorită faptului că unii nu înţeleg pericolul acestor cipuri şi chiar ne acuză pe noi că facem dezbinare în Biserică pentru o problemă care nu este așa de semnificativă şi capitală în mântuirea noastră.

-După cum spun și Sfinții Părinți, mai bine o biserică împărţită decât una rătăcită. Cum să nu fie o problemă majoră lucrarea masoneriei azi în lume, că până la urmă aici ajungem, aceasta este în spatele acestui sistem? Cipul nu este altceva decât lucrarea masoneriei și cel mai bun mijloc de a subjuga Biserica şi fiinţa umană, de a o depărta, uşor, uşor, pe nesimţite de Creatorul său. Dacă noi ne facem că nu există acest rău luciferic, masoneria, înseamnă că nu avem răspuns la niciuna din problemele şi necazurile oamenilor de azi. Înseamnă că ne facem că nu vedem nimic rău. Cipul este propaganda masoneriei şi acceptându-l dăm curs şi putere acestei organizaţii dubioase care vrea să îl instaleze pe antihrist ca lider mondial. Dacă oamenii nu conştientizează că sunt societăţi secrete care conduc din umbră, nu vor înţelege nimic. Răul și fărădelegea nu se mai lucrează la lumină, se lucrează în ascuns. Nu mai sunt închisori şi prigoană ca pe vremea comunismului, au altă metodă, de a ne obişnui şi a îndrăgi tehnica şi cipul, care deocamdată par folositoare, ca ei să ne subjuge şi să ne controleze permanent ca într-o închisoare invizibilă, dar cu mult mai puternică.

-Cum să nu se descurajeze creştinul simplu când vede că nu mai are susţinere duhovnicească din partea păstorilor duhovniceşti?

-Oamenii nu au de ce să se descurajeze, pentru că cei care au fost acolo sunt bine documentaţi şi informaţi şi ştiu ce pericole ne pândesc, aceştia ştiu mai bine decât păstorii lor ce să facă. Și la protest au fost majoritatea intelectuali cu o poziție în societate, medici, profesori, ingineri, și nu doar analfabeți așa cum a vrut să prezinte mass-media. Mă doare sufletul pentru cei care din neştiinţă cad în capcanele şi mrejele acestui sistem antihristic. Sunt sigur că oameni ar fi fost mai mulţi dornici să vină la acest miting, în număr mult mai mare (pentru că, să nu uităm, au fost 1 milion de semnatari împotriva actelor biometrice), dar foarte mulţi dintre aceștia nu au avut un ban să plătească drumul până la Bucureşti, sau poate au avut serviciu sau nu au știut. Şi cine a vrut să fie la datorie a riscat. În împrejurări grele creştinul trebuie să aibă o limpezire a lucrurilor, o catehizare din partea preotului care nu a existat. Și poate că mulți nu au știut.

-Ce părere aveţi despre ierarhii ortodocşi care, în frunte cu Patriarhul ecumenic, au participat la întronizarea papei dând chiar sărutarea păcii la liturghia lor catolică?

-Este o situaţie cum nu se poate mai vitregă, foarte primejdioasă pentru noi, creştinii ortodocşi, şi nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru lumea catolică de altfel care nu cred că are ceva în comun cu evreii şi budiştii şi musulmanii, care au fost invitaţi la întronizarea Papei. Cum să mai ajuţi tu prin dialog ecumenic, să îndrepţi un catolic la adevărata credinţă a Sfinţilor Părinţi când tu însuţi, ca şef al ortodocşilor, te pupi cu papistaşii şi cu evreii, pe care îi consideri fraţi cu tine de credinţă? Doar pentru că suntem creaturi ale lui Dumnezeu??? Ei vor să niveleze toate religiile într-una şi nu mai cântăresc diferenţele majore, ci doar micile asemănări, pentru aşa-zisa pace falsă. Nici catolicii nu cred că sunt împăcaţi aşa deplin cu situaţia aceasta de vânzare a creştinismului, încât să te aliezi şi cu musulmanul. Este o demonizare a lumii. Iar ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru care dă bine şi pe care sunt obligaţi să îl dea cât mai bine, la ordinele stăpânilor lumii. De altfel în adâncul lor nici ei nu au o convingere solidă despre acest ecumenism, dar nu au curajul să se opună acestui curent, să se opună masoneriei care le impune acest ecumenism şi nivelare a credinţelor. Sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul adevărului, care doar mimează adevărul. Dar nu îl mai deţin. Se sărută cu ereticii, dar duc pe umerii lor răspunderea căderii unui neam, a unei biserici în apostazie. Îi întreb şi eu pe aceşti ierarhi dacă îi îndreptăţeşte vreun canon să fie eretici?

Iar acest papă, Dumnezeu să îl ierte, are un rol malefic nemaiîntâlnit pentru creştinătate, pentru omenitate, pentru neamurile creştine.

(Interviu cu Cuviosul Părinte Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 3 aprilie 2013)

Selectie si editare: Sora Gabriela Naghi

Visarion Alexa – schiţă de portret

Visarion Alexa este ecumenist. Aceasta este propoziţia cheie de la care pornim acest demers. Aceasta explică tot ce a făcut acest individ îmbuibat, trimis ca slujitor al lui Hristos într-una din cele mai bune parohii ale Bucureştiului. Nu mă interesează ultima lui ispravă, e una dintr-un lung şir. N-au importanţă nici concluziile la care vor ajunge autorităţile bisericeşti şi nici sentinţa pe care o va pronunţa instanţa. În privinţa acestora, popa nostru n-are emoţii. Şi nici ruşinea nu-l prinde, având obrazul suficient de tăbăcit şi de gros. Despre frica de Dumnezeu, ce să mai vorbim… Când spun că e ecumenist, spun, pe cale de consecinţă, că e omul sistemului antihristic care se întinde ca o plagă peste omenire. Fără această apartenenţă, Visarion n-ar fi ajuns popă în Bucureşti. Toată lumea să ştie că parohiile în capitală se dau slugilor devotate, ca răsplată pentru serviciile aduse.

1.Când antihriştii au inventat pandemia şi au declanşat campania criminală de vaccinare, Visarion a fost în linia întâia a celor din Biserică, alături de sinistrul Vasile Bănescu, care au militat pentru ca oamenii să se injecteze cu substanţa ucigaşă, prezentată drept ,,vaccin sigur, eficient şi gratuit’’, singurul care ne va scoate din pandemie.

2. Când la Mănăstirea Sihăstria Putnei s-au reunit  partizanii desfrânării mondiale, hop şi Visarion! Hop şi Necula de la Sibiu! Hop şi zoofilul Vasilică Danileţ! Vedeţi-i cu câtă promptitudine se adună? Pentru că se aseamănă.

3. Pentru cei care-i plâng de milă, am un cuvânt de mângâiere. Staţi liniştiţi, pe linie bisericească nu va păţi nimic, deoarece va fi anchetat de cei asemenea lui. Cel mult va fi canonisit la vreo mănăstire unde va da de un stareţ, ecumenist şi el. În vremea slujbelor vor juca table, se vor cinsti cu un deţ de coniac şi vor pune ţara la cale. Când grupurile de vizitatori vor intra-n mănăstire, cei doi vor trece în revistă cu jind fetele şi femeile tinere care se vor perinda. După o lună, Visarion îşi va fi ispăşit ,, pedeapsa’’ şi se va întoarce la rosturile sale.

4.Dacă dosarul va ajunge în instanţă, – am mari îndoieli, – Visarion va ieşi curat ca lacrima, pentru că sistemul va avea grijă să dea comanda trebuitoare, iar magistraţii se vor conforma întocmai şi la timp. Justiţia e punitivă pentru Părintele Daniel Corogeanu, nu pentru Corneliu Onilă, Cristian Pomohaci sau Teodosie Petrescu.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfantul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul: Îl ispitim pe Dumnezeu când cerem ceva, dar viaţa noastră nu este potrivită cu voia Lui

Spune înţeleptul Solomon că Hristos „Se lasă găsit celor ce nu-L ispitesc pe El” (Înţelepciunea lui Solomon 1, 2). „Ispititorii” lui Dumnezeu sunt cei ce se îndoiesc, ezită sau, încă şi mai rău, se împotrivesc atotputerniciei şi atotînţelepciunii Lui. Sufletul nostru nu trebuie să se împotrivească, zicând „de ce a făcut Dumnezeu asta aşa, de ce pe cealaltă altfel, nu putea să facă altcumva?”. Toate acestea dovedesc o micime de suflet şi o împotrivire lăuntrică. Ele arată părerea înaltă ce-o avem despre noi înşine, mândria şi marea noastră iubire de sine. Aceste „de ce”-uri îl chinuiesc mult pe om, dând naştere la ceea ce lumea numeşte „complexe”. De pildă, „de ce să fiu foarte înalt?” sau, invers, „foarte scund?”. Şi se roagă cineva, şi face privegheri, dar se împlineşte tocmai contrariul. Şi suferă şi se răzvrăteşte fără folos.

În vreme ce cu Hristos, cu harul, toate pleacă. Există acest ceva în adânc, adică „de ce”-ul, dar harul lui Dumnezeu îl adumbreşte pe om şi, deşi rădăcina este un complex, la suprafaţă răsare un trandafir cu flori frumoase şi, cu cât este udat cu credinţă, cu iubire, cu răbdare, cu smerenie, cu atâta încetează să aibă putere răul, încetează să existe; adică nu dispare, dar se veștejeşte. Cu cât nu este udat, trandafirul se veștejeşte, se usucă, se pierde, şi îndată răsar spinii.

Însă nu numai împotrivirea şi „de ce”-ul arată că Îl ispitim pe Dumnezeu. Îl ispitim şi când cerem ceva de la El, dar viaţa noastră este departe de Dumnezeu. Îl ispitim când cerem ceva, dar viaţa noastră nu este potrivită cu voia Lui – adică e plină de lucruri potrivnice lui Dumnezeu; pe de-o parte – chinuri, frământări, iar pe de cealaltă – Îl rugăm.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 261-262)

Selectie si editare: Dr. Gabriela Naghi

ANUNT TRIST

29 Aprilie 2022. Pop Simona, soţia primarului din Cuzăplac, a murit pe neaşteptate. A fost inoculată cu substanţa ucigaşă numită ,,vaccin sigur, eficient şi gratuit’’

22 septembrie 2022. Primarul Comunei Cuzăplac, judeţul Sălaj, Pop Mircea, a murit subit. Era primar de la 23 de ani, din 23 decembrie 1989, cel mai longeviv din judeţ. A fost la pdsr, apoi a trecut la pnl. A fost inoculat cu substanţa ucigaşă numită ,,vaccin sigur, eficient şi gratuit’’. Dumnezeu să-i ierte.

,,Religia’’ babilonică a antihristului are chip şi nume

În zilele de 14-15 septembrie 2022, căpeteniile tuturor ereziilor şi rătăcitilor lumii s-au adunat la Nur-Sultan, în Congresul liderilor religiilor mondiale şi tradiţionale. Au fost prezente circa 100 de delegaţii din 60 de ţări ale lumii. A fost adopta documentul numit al Fraternităţii Umane, care e actul de naştere a Crislamului, numele blestematei ,,religii’’ a noii ordini mondiale asiduu pregătite pentru a-l primi, ca dumnezeu, pe spurcatul antihrist.

Capi ai răutăţilor au fost, nici nu se putea altfel, papa Francisc şi Mohamed bin Zayed. Au fost prezenţi mahomedani de toate orientările,  jidani, budişti, taoişti, şintoişti, anglicani şi Bunul Dumnezeu mai ştie câţi alţi alergători pe căile pierzării.

Antonio Gutteres, secretar general ONU şi Irina Bokova, director general al UNESCO au completat lista celor care Îl resping pe Unicul Mântuitor al lumii, Iisus Hristos, şi se pregătesc să-l întronizeze pe mesia cel mincinos, fiul pierzării – antihristul.

Din partea Bisericii Ortodoxe, se spune,  a participat Teofil al Ierusalimului. Nu cunoaştem motivele pentru care a lipsit ereticul şi schismaticul Bartolomeu din Constantinopol, cel care de multă vreme luptă împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale şi îşi dedică toată osteneala în vedere primirii lui antihrist.

Mie-mi plac exprimările clare şi exacte. În acest sens, am spus că nici la reuniunea cmb de la Karlsruhe, Biserica Ortodoxă, Mireasa lui Hristos, nu putea fi prezentă într-un loc al spurcăciunilor şi fărădelegilor. Au participat impostorii şi uzurpatorii care au vorbit în numele ei, fără să aibă mandat. În mod analog, la Nur-Sultan a fost prezent ereticul şi schismaticul Teofil al Ierusalimului ca reprezentant al ecumeniştilor trădători, care încearcă distrugerea Sfintei Biserici Ortodoxe din interiorul ei.

Întăreşte, Dumnezeule, Sfânta  şi Dreapta Credinţă a dreptmăritorilor creştini şi Sfântă Biserica Ta o păzeşte în veacul veacului. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile