Visarion Alexa – schiţă de portret

Visarion Alexa este ecumenist. Aceasta este propoziţia cheie de la care pornim acest demers. Aceasta explică tot ce a făcut acest individ îmbuibat, trimis ca slujitor al lui Hristos într-una din cele mai bune parohii ale Bucureştiului. Nu mă interesează ultima lui ispravă, e una dintr-un lung şir. N-au importanţă nici concluziile la care vor ajunge autorităţile bisericeşti şi nici sentinţa pe care o va pronunţa instanţa. În privinţa acestora, popa nostru n-are emoţii. Şi nici ruşinea nu-l prinde, având obrazul suficient de tăbăcit şi de gros. Despre frica de Dumnezeu, ce să mai vorbim… Când spun că e ecumenist, spun, pe cale de consecinţă, că e omul sistemului antihristic care se întinde ca o plagă peste omenire. Fără această apartenenţă, Visarion n-ar fi ajuns popă în Bucureşti. Toată lumea să ştie că parohiile în capitală se dau slugilor devotate, ca răsplată pentru serviciile aduse.

1.Când antihriştii au inventat pandemia şi au declanşat campania criminală de vaccinare, Visarion a fost în linia întâia a celor din Biserică, alături de sinistrul Vasile Bănescu, care au militat pentru ca oamenii să se injecteze cu substanţa ucigaşă, prezentată drept ,,vaccin sigur, eficient şi gratuit’’, singurul care ne va scoate din pandemie.

2. Când la Mănăstirea Sihăstria Putnei s-au reunit  partizanii desfrânării mondiale, hop şi Visarion! Hop şi Necula de la Sibiu! Hop şi zoofilul Vasilică Danileţ! Vedeţi-i cu câtă promptitudine se adună? Pentru că se aseamănă.

3. Pentru cei care-i plâng de milă, am un cuvânt de mângâiere. Staţi liniştiţi, pe linie bisericească nu va păţi nimic, deoarece va fi anchetat de cei asemenea lui. Cel mult va fi canonisit la vreo mănăstire unde va da de un stareţ, ecumenist şi el. În vremea slujbelor vor juca table, se vor cinsti cu un deţ de coniac şi vor pune ţara la cale. Când grupurile de vizitatori vor intra-n mănăstire, cei doi vor trece în revistă cu jind fetele şi femeile tinere care se vor perinda. După o lună, Visarion îşi va fi ispăşit ,, pedeapsa’’ şi se va întoarce la rosturile sale.

4.Dacă dosarul va ajunge în instanţă, – am mari îndoieli, – Visarion va ieşi curat ca lacrima, pentru că sistemul va avea grijă să dea comanda trebuitoare, iar magistraţii se vor conforma întocmai şi la timp. Justiţia e punitivă pentru Părintele Daniel Corogeanu, nu pentru Corneliu Onilă, Cristian Pomohaci sau Teodosie Petrescu.

Presbiter Ioviţa Vasile

4 gânduri despre „Visarion Alexa – schiţă de portret”

  1. „Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate”? Sfântul Cuvios Părinte Justin Pârvu

    -Părinte, știți foarte bine că a fost acest miting împotriva actelor cu microcip, la care am participat și noi. Mulți spun că atmosfera de acolo a fost una de rugăciune şi un protest paşnic prin care s-a cerut alternativă simplă la cardurile de sănătate electronice. Din păcate majoritatea reprezentanţilor mass-mediei au prezentat manifestația în defavoarea noastră, încercând să ridiculizeze prezența noastră acolo, intervievând mai mult bătrâni sau cerșetori care se aciuaseră pe lângă manifestanți și banalizând evenimentul. Credeți că a avut vreun efect pozitiv acest miting?

    -Bineînțeles că cei care au fost prezenți acolo și-au făcut datoria față de societatea în care trăiesc, față de neamul din care se trag, față de generația de mâine. Acești oameni au riscat atât imaginea și poziţia lor socială, cât poate și pâinea de la gură. Aceștia sunt modele și repere pentru generația de mâine și sunt dovada existenței unei rezistențe de luptă împotriva abuzurilor acestui sistem ce se impune din ce în ce mai dictatorial. Acest sistem de control total la un moment dat se va întoarce împotriva noastră, a cetățenilor şi abia atunci vor înţelege cei care au ridiculizat și nu au înțeles jertfa acestor oameni.

    Dar mai presus de acestea, pentru mine acest miting a fost mai mult ca un examen pentru societatea ortodoxă românească. Un examen cu rezultate foarte slabe pentru cinul preoţesc în general, pentru că ei trebuiau să fie primii, în fruntea poporului și în număr cât mai mare ca să fie exemplu de jertfă pentru credincioși. Dar ei au fost de fapt ultimii. De aceea sunt şi foarte dezamăgit, pentru că dacă preoţii nu au răspuns la apelul acesta, la strigătul disperat al turmei pentru ajutor, înseamnă că noi nu mai avem preoţie. Nu mai are cine propovădui cuvântul adevărului în faţa credincioşilor.
    Care adevăr îl propovăduiesc ei? Degeaba vorbești cuvinte frumoase pentru Evanghelie dacă nu vezi că Hristos este în aproapele, în aceștia mai mici ai tăi. Deci pentru ce mai stăm noi în altar şi apărem în faţa bieţilor oameni? Ei vor să audă ceva de la noi, să spunem ceva turmei acesteia, să înveţe ceva de la noi. Nu mai are însă de la cine, cum spune psalmistul: „toţi netrebnici ne-am făcut”.
    Sunt foarte deprimat când văd un preot că îmi trece pragul acestei chilii şi nici nu pot să îl mai privesc, că e ţepos în convingerea lui şi se face că nu ştie despre ce este vorba. Nu este o atitudine creştină. Nu ştiu ce spun ei credincioşilor din faţa altarului. Ce atitudine au ei faţă de pericolele ce ne înconjoară? Post şi rugăciune – e uşor de zis, când şi aşa biata mamă nu mai are ce pune copiilor ei pe masă. Nu prezintă realitatea vieţii în care trăim, se tem să spună un adevăr. Se pierd oamenii cu grămada, cu naţiunile, nu numai câţiva, nu doar ca indivizi. Şi ei stau liniştiţi. E o situaţie foarte grea, pentru că am ajuns la cuvântul Scripturii: „bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”. Să nu risipim turma! Cum să nu fi risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate?

    -Asta poate şi datorită faptului că unii nu înţeleg pericolul acestor cipuri şi chiar ne acuză pe noi că facem dezbinare în Biserică pentru o problemă care nu este așa de semnificativă şi capitală în mântuirea noastră.

    -După cum spun și Sfinții Părinți, mai bine o biserică împărţită decât una rătăcită. Cum să nu fie o problemă majoră lucrarea masoneriei azi în lume, că până la urmă aici ajungem, aceasta este în spatele acestui sistem? Cipul nu este altceva decât lucrarea masoneriei și cel mai bun mijloc de a subjuga Biserica şi fiinţa umană, de a o depărta, uşor, uşor, pe nesimţite de Creatorul său. Dacă noi ne facem că nu există acest rău luciferic, masoneria, înseamnă că nu avem răspuns la niciuna din problemele şi necazurile oamenilor de azi. Înseamnă că ne facem că nu vedem nimic rău. Cipul este propaganda masoneriei şi acceptându-l dăm curs şi putere acestei organizaţii dubioase care vrea să îl instaleze pe antihrist ca lider mondial. Dacă oamenii nu conştientizează că sunt societăţi secrete care conduc din umbră, nu vor înţelege nimic. Răul și fărădelegea nu se mai lucrează la lumină, se lucrează în ascuns. Nu mai sunt închisori şi prigoană ca pe vremea comunismului, au altă metodă, de a ne obişnui şi a îndrăgi tehnica şi cipul, care deocamdată par folositoare, ca ei să ne subjuge şi să ne controleze permanent ca într-o închisoare invizibilă, dar cu mult mai puternică.

    -Cum să nu se descurajeze creştinul simplu când vede că nu mai are susţinere duhovnicească din partea păstorilor duhovniceşti?

    -Oamenii nu au de ce să se descurajeze, pentru că cei care au fost acolo sunt bine documentaţi şi informaţi şi ştiu ce pericole ne pândesc, aceştia ştiu mai bine decât păstorii lor ce să facă. Și la protest au fost majoritatea intelectuali cu o poziție în societate, medici, profesori, ingineri, și nu doar analfabeți așa cum a vrut să prezinte mass-media. Mă doare sufletul pentru cei care din neştiinţă cad în capcanele şi mrejele acestui sistem antihristic. Sunt sigur că oameni ar fi fost mai mulţi dornici să vină la acest miting, în număr mult mai mare (pentru că, să nu uităm, au fost 1 milion de semnatari împotriva actelor biometrice), dar foarte mulţi dintre aceștia nu au avut un ban să plătească drumul până la Bucureşti, sau poate au avut serviciu sau nu au știut. Şi cine a vrut să fie la datorie a riscat. În împrejurări grele creştinul trebuie să aibă o limpezire a lucrurilor, o catehizare din partea preotului care nu a existat. Și poate că mulți nu au știut.

    -Ce părere aveţi despre ierarhii ortodocşi care, în frunte cu Patriarhul ecumenic, au participat la întronizarea papei dând chiar sărutarea păcii la liturghia lor catolică?

    -Este o situaţie cum nu se poate mai vitregă, foarte primejdioasă pentru noi, creştinii ortodocşi, şi nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru lumea catolică de altfel care nu cred că are ceva în comun cu evreii şi budiştii şi musulmanii, care au fost invitaţi la întronizarea Papei. Cum să mai ajuţi tu prin dialog ecumenic, să îndrepţi un catolic la adevărata credinţă a Sfinţilor Părinţi când tu însuţi, ca şef al ortodocşilor, te pupi cu papistaşii şi cu evreii, pe care îi consideri fraţi cu tine de credinţă? Doar pentru că suntem creaturi ale lui Dumnezeu??? Ei vor să niveleze toate religiile într-una şi nu mai cântăresc diferenţele majore, ci doar micile asemănări, pentru aşa-zisa pace falsă. Nici catolicii nu cred că sunt împăcaţi aşa deplin cu situaţia aceasta de vânzare a creştinismului, încât să te aliezi şi cu musulmanul. Este o demonizare a lumii. Iar ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru care dă bine şi pe care sunt obligaţi să îl dea cât mai bine, la ordinele stăpânilor lumii. De altfel în adâncul lor nici ei nu au o convingere solidă despre acest ecumenism, dar nu au curajul să se opună acestui curent, să se opună masoneriei care le impune acest ecumenism şi nivelare a credinţelor. Sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul adevărului, care doar mimează adevărul. Dar nu îl mai deţin. Se sărută cu ereticii, dar duc pe umerii lor răspunderea căderii unui neam, a unei biserici în apostazie. Îi întreb şi eu pe aceşti ierarhi dacă îi îndreptăţeşte vreun canon să fie eretici?

    Iar acest papă, Dumnezeu să îl ierte, are un rol malefic nemaiîntâlnit pentru creştinătate, pentru omenitate, pentru neamurile creştine.

    Interviu cu Sfântul Cuvios Părinte Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 3 aprilie 2013

    Apreciază

  2. O ştire importantă, de pe blogul ATITUDINI , în care redacţia Revistei Atitudini, ne informează:

    Pentru că tot se vehiculează pe diverse bloguri ortodoxe cum că Părintele Justin Pârvu ar fi avut o anumită poziţie faţă de ierarhie şi ecumenism, reamintim cititorilor poziţia fermă a Părintelui Justin faţă de abaterile dogmatice ale episcopilor. Acesta este de altfel ultimul interviu al Părintelui Justin, acordat Revistei Atitudini, Nr. 28, 2013, Revistă ce aparţine Fundaţiei al cărei fondator şi preşedinte era însuşi Sfintia Sa. In acest interviu Părintele Justin este foarte tranşant atât în privinţa cipurilor, cât şi în privinţa ecumenismului, atât de tranşant si îndurerat încât Părintele afirmă cu durere: „Mai bine o Biserică împărţită decât una rătăcită!”.
    Referitor la intreruperea pomenirii ierarhului, Părintele nu a recomandat aceasta în acea perioadă, deoarece era o situaţie cu totul diferită, dialogurile ecumeniste, în care se făceau grave compromisuri prin slujirile în comun cu ereticii, nu erau recunoscute la nivel panortodox, adică ne acorda posibilitatea să ne delimităm de abaterile lor, să ne dezicem de ecumenismul lor, cum Părintele a și făcut-o de nenumărate ori, prin mărturisiri publice. Acum însă ne aflăm în altă situaţie, aceea prin care ni se impune ecumenismul drept dogmă, suntem obligaţi sinodal să recunoaştem caracterul apostolic si patristic al ecumenismului, un ecumenism sincretist, iar nu un ecumenism mărturisitor de propovăduire apostolică. Nu! Această diferenţă nu se face în textele adoptate la Sinodul din Creta, nu se menţionează nicio epitimie, nicio judecată, nicio analiză asupra slujirilor în comun, asupra documentelor compromiţătoare semnate în cadrul dialogului ecumenist de până acum, despre care s-a tot scris, cum ar fi: documentele BEM de la Lima, 1982, Balamand, 1991, Chambessy, 1993, Ravenna, 2007 și toate întrunirile CMB, ce conţin grave abateri de la dogma Bisericii.
    L-am auzit de nenumarate ori pe Părintele Justin afirmând, în cazul in care ierarhul ar fi săvârşit vreo erezie cu capul descoperit: „Inchidem porţile mânăstirii, rămânem în Biserica noastră şi nu îi mai pomenim! Ei se rup singuri de la Biserică, nu noi”. Da, Părintele Justin nu era de acord cu schisma (adică cu trecerea la altă biserică schismatică), şi a luat poziţii publice hotăratoare în această privinţă, dar nu şi cu îngrădirea faţă de erezie. Părintele Justin nu a vorbit doar împotriva ecumenismului, ci a vorbit împotriva ereziei de orice fel, iar acest Sinod din Creta din păcate conţine şi alte erezii, pe care le vom detalia amănunţit ulterior, în afara ecumenismului. Nu lungim acum cuvântul (este nevoie încă de rugăciune şi dezbatere pe acest subiect), nu spunem că acum este momentul întreruperii pomenirii (în acest sens vom expune studiul şi mărturisirea noastra imediat cum acesta va fi finalizat), spunem doar ca Părintele Justin nu accepta erezia!
    Exemplificăm prin ultimul interviu al Părintelui Justin, cu puţin înainte de a trece la Domnul.(n.m. este vorba de articolul pe care l-am publicat prin bunăvoinţa Cinstitului Părinte Vasile, anterior)

    (Redacţia Revistei Atitudini)

    Apreciază

  3. Iată ce afirma Pr.Visarion Alexa, realizatorul Trinitas TV despre Familie, spovedanie, profețiile Părintelui Justin Pârvu și vaccin, în februarie 2021, în plină propagandă de vaccinare cu seruri experimentale Covid care au ca efect advers și moartea, realizate sau dezvoltate din celule ale unor copii avortați de vii:

    „Există multe idei, multe concepții eronate despre creștinul zilelor noastre. Sunt unii oameni care cred că lumea, așa cum este ea azi, cu toate ale ei, este un dușman al creștinului. Cred că „toate-s de la dracu’”, citez, ceea ce consider că este absurd.

    Dacă cele ale lumii, ale evoluției, ale tehnologiei „sunt de la dracu’”, mă întreb de ce nu folosim telefonul cu furcă, televizorul cu tub, de ce nu-i spunem medicului sa ne opereze cu cuțitul de silex ci acceptăm intervențiile chirurgicale făcute cu ajutorul roboților?!

    Consider că e absurd să credem, noi creștinii, că putem trăi ca în vârful muntelui, ca în Mânăstire, în lume fiind.

    V-ar plăcea, de exemplu, să trăim într-un stat în care creștinismul ar fi impus prin lege? V-ar plăcea să trăim într-o țară care să impună oamenilor, prin legi, să nu fie păcătoși? O țară în care, de exemplu, după spovedanie, ai primi câteva amenzi sau poate luni și ani de închisoare? Mie nu! Aș fugi departe de o astfel de țară.

    Lupta cu păcatul este una personală, de bunăvoie. Hristos nu a impus nimănui, nimic prin legi și amenzi. El doar a invitat, a chemat oamenii să pașească pe Calea Lui, să-L urmeze.

    Credeți că oamenii din Biserică sunt superiori oamenilor care nu aleg să facă parte din Ea? Din punct de vedere social, nicidecum! Avem aceleași păcate, aceleași căderi. Avem însă nădăjdea că, într-o bună zi, Dumnezeu, prin iubirea, bunătatea și blândețea Lui ne va ajuta să scăpăm de patimi, ne va sfinți.

    Noi nu mergem la biserică fiind convinși că după câteva veniri, după câteva lumânări aprinse și acatiste date, nu vom mai greși, nu vom mai păcătui, ci pentru că noi credem că aici e locul unde ne reamintim care este direcția, care este ținta noastră, care este calea. De aceea, și preotul, și enoriașul se spovedesc, pentru că în Biserică sunt oameni la fel, sau poate mai păcătoși decât cei din lume.

    Aud în ultima vreme oameni (creștini ortodocși, mai ales) speriați, îngroziți de cipuri, de vaccinuri, de tehnologie, de evoluția lumii.
    Cunosc o fetiță de șase ani care s-a născut cu o hipoacuzie. Lumea medicală a zilelor noastre i-a putut oferi însă șansa ca ea să audă, prin implantarea…unui cip. Credeți dumeavoastră că acest copil este pecetluit? Credeți că acest cip o va împiedica pe copila aceasta să se roage, să lucreze la mântuirea ei?

    Vorbind despre vaccin, cred că atitudinea aceasta: „După ce se vaccinează câteva milioane de oameni, după ce voi vedea reacțiile, mă voi vaccina și eu. Mai aștept.”, este una de plâns.

    Am auzit chiar preoți spunând asta. Păi…oare nu te doare sufletul că tu faci vaccinul după câteva milioane de oameni care s-au expus emoțional și fizic ca tu să-l poți face în siguranță? Că vaccinul/vaccinarea ar fi o erezie, o lepădare de Hristos, o pierdere a Duhului Sfânt, mă iertați, dar nu văd aceste teorii stând în picioare. Cine are însă o teologie în privința aceasta, aș vrea să o ascult , temeinic argumentată.

    Cred că nici nu ar trebui să facem atâta zarvă pe aceste teme. Preocuparea noastră principală ar trebui să fie lupta cu păcatele noastre, nu cu lumea. Întrebați-vă mereu, atunci când întâmpinați o problemă pe care o vedeți ca fiind o incongruență între Biserică și lume: „Cum aduc eu un prejudiciu credinței mele făcând lucrul acesta?”

    „Părintele X a spus…” este unul dintre argumentele fraților ortodocși împotriva vaccinării (este vorba de Părintele Justin Pârvu, conform propriei relatări a lui Visarion Alexa dintr-o auto-filmare postată pe Facebook – nota redacției). Acești Părinți au vorbit atât de metaforic, încât este foarte greu, o îndrăzneală chiar, să descifrezi și să aplici exact, punctual, tot ceea ce au spus.

    Ceea ce știm însă că au vrut Sfinții Părinți să transmită prin stilul acesta prorocesc care există de când Biserica este: „Pregătiți-vă sufletul! Privegheați că s-a apropiat!” Nu cred însă că în sensul: „Scoateți topoarele, săbiile, fie ele și verbale , ieșiți în stradă și ucideți-vă între voi!”

    Creștinul timpurilor noastre cred că ar trebui să fie un om firesc. Da, să-și dorească pentru familia lui, pentru copiii lui un confort material, să fie cinstit, să se îmbrace frumos (ițarii, fusta până-n pământ și basmaua nu te apropie mai mult de Dumnezeu). Sărăcia creștinilor și ignoranța nu sunt virtuți.

    Din veniturile lui să ajute și pe alții aflați în nevoie, să fie implicat în proiecte filantropice, să se adapteze rapid și la viața simplă și la mai mult. Dacă-i lipsește ceva, să nu trăiască o suferință, iar dacă are mai mult, să nu-l doară inima să dea din averea sa.

    Să fie un om învățat, educat, să apeleze, de poate, la tehnologie (Tehnologia „nu este de la dracu’”, dacă este folosită spre folos). Să fie om smerit, să răspândească tuturor, indiferent de nație, de credință, mesajul de iubire al lui Hristos. Să se vadă, prin purtarea sa, prin vorbele sale, că el este mesagerul Iubirii Dumnezeiești.

    Cred în Creștinul care își asumă viața de parohie, de comunitate, cu toate căderile și ridicările ei.

    Cât de ușor și de discret au trecut Iisus și Apostolii prin lume, prin toate ideologiile și nebuniile ei. Nu se împiedicau de nimic, în orice comunitate s-ar fi dus.

    Creștinul e un om înțelept: îmbracă hainele vremii, dar niciodată nu va fi copleșit de vremuri, de ideologii. El nu va deveni un liberal convins, un fascist convins, comunist sau mai știu eu ce , ci va ști întodeauna că dincolo de orice opțiune politică ar avea, trebuie să-i iubească pe toți oamenii, să încerce să facă bine tuturor, să prețuiască pe fiecare om, indiferent de nație, de religie, de partidul politic din care face parte, indiferent dacă se vaccinează sau nu.”

    Sursa:activenews

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: