Cu gândul la vămile văzduhului

În gândirea patristică, gândul la moarte este considerat absolut necesar în vederea asumării unei atitudini creștine în toate situațiile de viață. Astfel, Sfântul Antonie cel Mare spunea: ,,Amintește-ți că vei muri și nu vei mai păcătui.” Iar Sfântul Ignatie Briancianinov avertiza: „De ce sa vă temeți de moarte ? Doar de ceea ce este după moarte trebuie să vă temeți și să vă străduiți a fi întotdeauna pregătiți în această privință.” Aflăm, de asemenea, că Maica Domnului s-a rugat înainte de adormire ca Hristos să o ia direct în brațele Sale pentru a evita trecerea prin vămile văzduhului. Așadar, după moarte urmează examenul examenelor, adică se decide dacă sufletul omului are parte de fericirea veșnică sau de chinurile iadului. ,,Scopul viețuirii creștine este dobândirea Duhului Sfânt” – spunea Sfântul Serafim de Sarov, invitând lumea întreagă la despătimire în vederea fericirii veșnice. Deducem de aici că păcatele și patimile sunt incompatibile cu dobândirea Duhului Sfânt și cu experimentarea unor momente de fericire cerească aici, pe pământ.

Părintele Nicodim Măndiță, în cartea ,,Calea sufletelor în veșnicie. Vămile văzduhului”, prezintă mărturia SfinteiTeodora despre cele petrecute după moartea sa și despre drumul ei prin cele 24 de vămi ale văzduhului.

Astfel, aflăm că vama întâi este a vorbirii deșarte. Aici necurații au scrise în catastifele lor glumele indecente, cântecele care promovează păcatele, vorbăria multă, smintitoare sau fără rost, râsetele nestăvilite dacă omul nu s-a spovedit pentru acestea și nu s-a pocăit.

Aflăm de la Sfânta Teodora că la vama a doua, a minciunii,  ,,se întreba de tot cuvântul mincinos; iar mai ales, de călcarea jurământului, de chemările numelui Domnului în deşert, de mărturia mincinoasă, de neîmplinirea făgăduinţelor făcute către Dumnezeu, de mărturisirea păcatelor ce se face neadevărată şi de altele asemenea ca acelea mincinoase.”

La vama a treia, a osândirii, a clevetirii și a judecății aprapelui, Sfânta Teodora a aflat ,,cât de greu păcat este a osândi pe aproapele şi cât de mare rău este a cleveti pe cineva, a osândi, a defăima, a huli, a batjocori şi a râde de păcatul străin, iar pe ale tale a nu le vedea.”

Vama a patra este a lăcomiei pântecelui și a beției. Aici sunt osândite mâncatul și băutul peste măsură, deoarece sunt pricini pentru alte păcate. De asemenea, sunt osândite și mâncatul pe ascuns și neținerea posturilor.

Aflăm că la vama a cincea, a lenevirii, ,, se cercetează toate zilele şi ceasurile cele petrecute în zadar şi se opresc cei ce mănâncă osteneli străine, iar ei nu vor să lucreze, precum şi cei care sunt plătiţi şi după datorie nu lucrează. Se mai cercetează acolo şi cei ce nu se îngrijesc de lauda lui Dumnezeu, se lenevesc în zile de praznic şi Duminicile să meargă în biserică la Utrenie, la Dumnezeiasca Liturghie şi la celelalte slujbe ale lui Dumnezeu.”

La vama a șasea, a furtului, ,,se face foarte mare cercetare, sufletelor ce trec pe acolo, de au furat: oameni, fecioare, femei, copii, dobitoace, păsări, bani, lucruri, haine, alimente… de au înşelat pe alţii cu ceva, de şi-au însuşi avere străină cu jurăminte false, mincinoase şi cu viclenii sau de au găsit ceva şi n-au dat înapoi, ori au împrumutat bani, haine etc., şi nu le-au dat înapoi celui ce le-a făcut bine cu ele, sau cu diferite viclenii şi ponegriri au despuiat de pace și cinste pe aproapele, îndurerându-l până la sacrificiu şi în sfârşit, orice furtişag se cercetează acolo cu multă asprime şi amănunţime.”

La vama a șaptea, sunt sancționate: avariţia, iubirea de arginți și zgârcenia și păcatele care derivă din acestea.

Vama a opta este a cametei și a vicleșugului. Astfel, este păcat ca un creștin să se îmbogațească din dobânzi ori prin vicleșuguri.

Vama a noua este vama nedreptăţilor şi a păcatelor strigătoare la cer: ,,asuprirea săracilor, a văduvelor şi a orfanilor, oprirea plăţii slugilor şi a lucrătorilor; defăimarea părinţilor trupeşti şi duhovniceşti. Acolo se cercetează cu de-amănuntul toţi judecătorii cei nedrepţi care judecă pe plată, mită şi care părtinesc celor vinovaţi, iar pe cei nevinovaţi îi osândesc. Acolo se mai cercetează şi oprirea de plată a lucrătorilor pământului şi cei ce vând cu lipsă şi fac cumpene şi măsuri nedrepte cu care neguţătoresc, ca şi orice lucru făcut cu nedreptate se cercetează acolo.”

Vama a zecea este a zavistiei şi a duşmăniei. ,,Acolo se cercetează toţi cei care s-au zavistuit unii pe alţii, vrăjmăşiile, urâciunea, neiubirea de fraţi şi de aproapele; cu feluritele răutăţi ce izvorăsc din aceste păcate ucigătoare de suflet.”

Vama a unsprezecea este ,,vama mândriei şi a fiicelor ei: iscodirea, trufia, slava deşartă, lauda, iubirea de sine, obrăznicia, înălţarea cu mintea, pregetarea în facerea binelui, mărturisirea făţarnică, lepădarea de dreapta credinţă cu trecerea la eresuri şi superstiţii, voia slobodă, obişnuinţa în păcate, neascultarea de părinţii trupeşti şi sufleteşti în toate cele ce ei îi învaţă după Dumnezeu… unde, cu mândrie, duhurile rele cercetează sufletele. Acolo se cercetează cu dinadinsul dacă cineva n-a dat datorita cinste părinţilor, tatălui şi mamei, asemenea preoţilor şi celor mai bătrâni şi celor mai mari rânduiţi de Dumnezeu şi puşi întru stăpânire, şi de câte ori nu i-au ascultat pe dânşii și celelalte lucruri de mândrie şi cuvinte în deşert.

La vama a douăsprezecea, a mâniei şi a iuţimii, necurații verifică relațiile deteriorate cu aproapele din cauza acestor păcate.

La vama a treisprezecea, ,,cu nemilostivire se întreabă cei ce ţin în inimile lor răutate asupra aproapelui şi cei ce răsplătesc rău pentru rău. De acolo cu multă mânie duhurile cele rele aruncă sufletele în tartar.”

La vama a paisprezecea, a uciderii, ,, vameşii aceia cercetează cu de-amănuntul pe creştini de păcatele grele ale uciderilor şi mai ales uciderea de prunci în pântece, apoi tâlhăria, otrăvirea, uciderea fără voie, îndemnarea la ucidere, la sinucidere şi uciderea sufletească şi toată rana, toată lovirea, oriunde, pe spate sau peste cap, ori palmă peste obraz sau grumaz, sau lovirea din mânie, cu armă, cu lemn, cu piatră, toate acestea cu de-amănuntul se întreabă şi în cumpănă se pun.”

Vama a cincisprezecea este vama vrăjilor, a fermecătoriei şi a chemării diavolilor. Aici sunt osândiți atât cei care fac vrăji, cât și cei care apelează la vrăjitori pentru a li se ghici sau în alte scopuri.

La vama a șaisprezecea, a desfrânării, ,,se cercetează tot felul de desfrânări, şi nălucirea păcatului desfrânării cea cu mintea, şi zăbovirea gândului într-acel păcat, şi învoirea cu necuratele şi pătimaşele atingeri.”

La vama a șaptesprezecea, a preadesfrânării, ,,se cercetează păcatele celor ce petrec în căsătorie, dar credinţa însoţirii unul cu altul nu o păzesc, nici nu-şi feresc patul lor curat, asemenea şi silirile la desfrânare. Aici se cercetează şi persoanele cele sfinţite şi dăruite lui Dumnezeu, ce şi-au făgăduit fecioria şi curăţia lui Hristos şi n-au păzit-o de căderile în desfrânare groaznică.”

La vama a optsprezecea, a sodomiei și a gomoriei, se cercetează păcatele desfrânării cele peste fire, bărbăteşti şi femeieşti, şi împreunarea cu diavolii şi cu animalele necuvântătoare, amestecările de sânge şi alte păcate mai necurate făcute în taină, pe care este ruşine a le şi pomeni.”

–          Cine va putea da o lege pentru a-i scuti de pedeapsa divină pe cei care cad în acest păcat sau îl promovează?

La vama a nouăsprezecea, a ereziei, ,,se cercetează falsele raţionamente asupra adevăratei Credinţe Ortodoxe, lepădarea de dreapta Credinţă Ortodoxă, hulirea, blasfemia… Acolo se întreabă gândurile nedrepte şi socotelile strâmbe faţă de Credinţa Creştinească, depărtările de drept măritoarea mărturisire a adevăratei credinţe, neîndeplinirea făgăduinţelor şi îndatoririlor creştineşti, îndoirea în credinţă, hulele asupra Sfinţeniei şi altele asemenea acestora.”

–          Cei care promovează Crislamul au auzit de această vamă?

Vama a douăzecea este a zgârceniei, a nemilostivirii, a cruzimii şi a împietririi inimii. ,,Şi de s-ar afla cineva de multe nevoinţe săvârşitor, de posturi şi de rugăciuni, şi dacă acela a păzit curăţia, de a avut înfrânarea trupului său, dar a fost neîndurat şi nemilostiv, închizându-şi milostivirile sale dinspre aproapele, acela de la acea vamă se duce în jos şi întru adâncul iadului se încuie şi nici nu câştigă milă în veci.”

Vama a douăzeci și una este vama idolatrizării și a credințelor demonice. Aici se încadrează și superstiţiile satanice şi drăceşti, credinţele băbeşti, jocuri… ,,Vameşii draci ai acelei vămi, cu şeful lor drăcesc, aveau chipurile lor asemenea idolilor neamurilor păgâne: asiatice, egiptene… prin care au înşelat sumedenie de lume în cursul vremurilor. Unii aveau cap de bou, ca baal, alţii cap de lup, alţii cap de crocodil şi alte chipuri de brezai, capre, turcă, şi de felurite jivini şi târâtoare(…)”

În legătură cu vama a douăzeci și doua, sulemenirilor, Sfânta Teodora relatează: ,,Plecând mai departe am ajuns la vama acelora care se sulimenesc, fâcându-şi faţa albă şi rumenă, ca să se arate frumoase, şi să-i tragă pe tineri spre pofta curviilor, şi a acelora care se împodobesc cu feluri de podoabe şi cu flori, şi cu miresme se ung, şi dracii acelei vămi erau mârşavi şi foarte grozavi şi urâţi, arătându-se ca şi cum ar fi femei sulimenite, şi cu feluri de podoabe pe capetele lor, şi alţii cu mulţime de flori împodobiţi şi ieşea o mare putoare de la dânşii, şi alţii se arătau cu cutii, cu dresuri, cu păhăruţe pline de scârnăvii.(…)

Și ducându-ne vorbeau sfinții îngeri între dânșii, vezi de la această vamă nu scapă nici una din femeile acelea care se sulimenesc şi se împodobesc ca să se arate frumoase, că le răpesc dracii de la această vamă şi le aruncă jos în iad, fiindcă ele socotesc că n-ar fi păcat, şi este mai mare decât curvia, că dă sminteală celor ce le vor vedea, şi răpesc pe tineri, asemânându-se dracilor.

La vama a douăzeci și treia, a fumatului, ,,sunt opriţi aceia, care fumează tutun sau trag tabac, şi erau draci păzitori ai acelei vămi, foarte grozavi şi plini de fum şi cu negură acoperiţi, şi toţi erau cu lulele şi cu tabachere şi slobozeau fum din nările lor ca dintr-un cuptor. (…) De la această vamă se opresc şi se aruncă jos, în iad, toţi fumătorii şi fumătoarele, fiind de prisos şi netrebnică firii omeneşti, această rea obişnuire şi dare sau bir satanic al tutunului sau al tabacului!”

La vama a douăzeci și patra, a simoniei, ,,se cercetează arhiereii care iau plată pe cele sfinte, vânzând darul Duhului Sfânt pe bani.(…) Dracii aceia se lăudau tare că vor umple iadul cu arhiereii care iau bani sau alte daruri pe hirotonii şi cu aceia care dau bani să se facă diaconi şi preoţi, fălindu-se că îi aruncă jos în iad, la un loc cu Simon Vrăjitorul.”

În aceste vremuri, când păcatul a ia o amploare îngrijorătoare, gândul la vămile văzduhului poate reprezenta o stavilă, un reper. Nimeni nu-i va putea înșela pe vameșii din văzduhuri indiferent cât de abil se dovedește în înșelarea semenilor. Însă cât timp se află în trup, fiecare suflet este chemat la pocăință, indiferent câte păcate a săvârșit. Dumnezeu să ne ajute pe toți să ne curățim sufletele prin Spovedanie și pocăință pentru a nu fi opriți la vămile văzduhului! Amin.

Lucreția P.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: