Anii puteau fi mai puțini, dar cineva a avut grijă ca predecesorul, Teoctist, să-și ocupe mai devreme locul în mormânt. Vă mai amintiți de doctorul Sinescu? Realizările lui Daniel sunt multe, de n-ar fi să ne gândim decât la calitățile lui de manager și la contribuția excepțională de la sinodul II tâlhăresc din Creta. Alte merite patriarhale aș dori eu să scot în evidență. Anume:
1.Daniel Ciobotea a întrerupt seria Părinți și Scriitori Bisericești, pe motiv că nu mai există traducători. Colecția a fost inițiată de predecesori, au apărut mai puțin de 40 de volume din 90, cum s-a preconizat la început. Dacă această minunată lucrare ar fi fost împlinită, Biserica noastră ar fi avut un excepțional tezaur patristic în limba română. N-a fost voia managerului din Dealul Patriarhiei, nu s-a împlinit.
2.Nici până-n ziua de azi, Sfintele Canoane n-au fost tipărite în limba româna prin grija Patriarhiei. Dacă le avem totuși, meritul aparține Părintelui Iustin Pârvu, care a editat Pidalionul și Părintelui Diacon Ioan Floca de la Sibiu, cel care a tipărit Canoanele Bisericii Ortodoxe, însoțite de comentarii extrem de utile. Sunt sigur că Sfintele Canoane nu se studiază în Facultățile de Teolgie, deoarece sunt învechite și trebuie actualizate, după socotința patriarhului Daniel. Dacă ar fi să ne luăm după opiniile ecumeniștilor, întreaga Ravelație Divină ar trebui revizuită și adusă la zi, ca să se potrivească cu toanele lor!
3.Daniel a instituit în Biserica Ortodoxă Română un regim de șantaj și frică. Nu de puține ori, preoții au fost aduși la ordine spunându-li-se că pot fi cu ușurință înlocuiți de alții care așteaptă la rând să primească o parohie. Delațiunea a fost cultivată și încurajată încă din anii de seminar și este extrem de eficientă în controlul exercitat asupra preoților, după cum știu din experiența proprie.
4.În plan pastoral, simonia a fost la loc de cinste. Am mărturia unui preot din județul Cluj, care se pregătea de sfințirea bisericii noi. Ca să dea o amploare deosebită evenimentului, s-au gândit să-l invite pe patriarhul Daniel. Condițiile impuse i-au făcut să renunțe, respectiv a pretins suma de 500 000 de lei la care a adăugat pretenția de a i se asigura șederea vreme de două zile, la mănăstirile din apropiere.
5.A introdus o formă de cenzură în Biserică de tip comunist. Preoților li s-a interzis să scrie, să publice ori să acorde interviuri fără încuviințarea episcopului locului. A continuat denaturarea unor rânduieli bisericești, cele ale primirii neortodocșilor în Biserică, bunăoară. Sinodiconul de la Duminica Ortodoxiei este ținut, în continuare, în afara cărților de cult, deoarece se tem de anatemele bisericești rostite împotriva ereticilor.
6.După același model comunist, atunci când savârșea o sfințire de biserică, aduna toți preoții din protopopiatul respectiv, îi punea în coloană doar cu epitrhilele la gât, fără a sluji, pentru a-și asigura o asistență disciplinată și numeroasă. Zeci de parohii erau lăsate fără Sfânta Liturghie, doar pentru a satisface vanitățile lui Daniel.
Mă opresc aci. Culorile întunecate în care poate fi descris pontificatul lui Daniel sunt multe. Mă gândesc cu durere la mântuirea sa, de care el nu pare a fi preocupat. Sintetizând, vom spune că Domnul Dan Ilie Ciobotea a fost omul nepotrivit, într-un loc nepotrivit, într-un timp nepotrivit.
Bunul Dumnezeu să-l aibă-n paza Sa.
Presbiter Iovița Vasile
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 