Scrisoare deschisă adresată domnului Irineu Popa, Mitropolia Olteniei

Domnule Irineu Popa,

Sunt preotul pensionar Iovița Vasile din Sânmihaiu Almasului, judetul Salaj.

Cu întristare urmărim acțiunile dușmănoase pe care le desfășurați împotriva Bisericii noastre. În virtutea datoriei pe care Dumnezeu a pus-o asupra noastră, aceea de a apăra Biserica și Sfânta Credință Ortodoxă, vă rugăm:

1.Să retrageți toate măsurile abuzive îndreptate împotriva Mănăstirii Frăsinei. Acțiunile dumneavoastră arată clar că militați pentru distrugerea Bisericii Ortodoxe Române din interior.

2.Să plecați urgent din scaunul mitropolitan, pentru ca Biserica să-și poată alege un păstor vrednic. Faptul că ați fost prezent în Creta, în 2016, și ați semnat documentele eretice, vă așează în rândul ereticilor.

Toți pseudo-ierarhii români vă faceți vinovați de starea în care ați adus Biserica noastră. Ați îngăduit ca Sfintele Mănăstiri Sihăstria Putnei și Neamț să fie pângărite de sodomiți și sataniști, cărora le-ați dat posibilitatea să-și desfășoare fărădelegile, sub masca binelui. Ați participat la reuniunea cmb de la Karlsruhe, stând alături de sodomiți și sataniști, pe care i-ați primit, acordându-le drepturi depline. Ce caută aceste grupuri într-un organism babilonic numit ,,al bisericilor’’? Le considerați ,,biserici’’ , așa cum ați hotărât în Creta?

,,Împotriva Adevărului n-avem nici o putere. Avem pentru Adevăr (II Corinteni 13, 8). Dumnezeu Atotputernicul ne-a dat două arme, cărora nimerni nu le poate sta împotrivă: anatema împotriva ereticilor, cuprinsă în Sinodiconul de la Duminica Ortodoxiei, pe care l-ați scos din cărțile bisericești, și puterea de a lega și dezlega. Ne vom folosi de acestea și ne vom apăra Biserica de toate uneltirile diavolului și ale slugilor sale.

Presbiter Iovița Vasile              2 decembrie 2022

Publicitate

7 gânduri despre „Scrisoare deschisă adresată domnului Irineu Popa, Mitropolia Olteniei”

  1. Dragilor celor care mai credeți în Bunul Dumnezeu….
    In opinia mea este un atac periferic Bisericii ortodoxe Române….
    In varianta că nu vom lua o atitudine de a analiza activitatea celor care ocupa jilțuri cu tenta de a aduna /afaceri comerciale în interes propriu și a stabili ceine sunt de vina înseamnă că vom merge către desființarea culturii ortodoxe.Cei care sunteți mânjiți de corupție plecați Norodul. va fii dur cu voi….Păcat!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cum trebuie să se încheie fiecare rugăciune creștină?
    Sfântul Teofan Zăvorâtul

    Când ne rugăm, trebuie să ne lăsăm cu totul în voia lui Dumnezeu.
    Oricât de multe făgăduinţe îi sunt făcute rugăciunii creştine: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide (Matei 7, 7), totuşi nu trebuie niciodată să gândim că, dacă cerem ceva de la Domnul, neapărat trebuie să şi dobândim.
    Fiecare rugăciune creştină trebuie în mod obligatoriu să se încheie întotdeauna aşa: „Facă-se nu cum voiesc eu, Doamne, ci cum voieşti Tu” – adică, „fie în toate voia Ta cea sfântă: bucură-ne cu mile sau asupreşte-ne cu necazuri, numai curăţeşte sufletul nostru, numai fă-l plăcut Ţie”.
    Când vă rugaţi, aşteptaţi cele dorite, dar nu hotărâţi dinainte că aşa va hotărî şi Domnul, ci lăsaţi aceasta în voia Lui cu deplina supunere de a primi de la Domnul ceea ce va binevoi El să vă trimită. Lipsa acestei supuneri stâlceşte rugăciunea şi o lasă fără putere: căci fără ea rugăciunea va avea sensul acesta: vrei, nu vrei, Doamne, dă-mi.

    Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 27

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are…

    Unul dintre oraşele Rusiei centrale, care trecuse rând pe rând în mâinile taberelor aflate în luptă, a ajuns sub o stăpânire nouă; în orăşelul cu prici­na se afla o femeie, soţie de ofiţer rus, cu cei doi copii ai săi. Se ascunsese la marginea oraşului, într-o căsuţă lăsată în părăsire, şi hotărâse să aştepte mo­mentul când va putea să fugă.

    Oda­tă, seara, cineva i-a bătut la uşă. Înfio­rată, femeia a deschis uşa şi s-a trezit în faţa unei tinere care i-a zis: „Sun­teţi cutare, nu-i aşa? Trebuie să fugiţi neîntârziat, fiindcă aţi fost trădată şi în noaptea asta vor veni să vă ridice”. Uitându-se la ea, mama şi-a arătat co­piii: „Unde să fug? Cu ei n-o să ajung departe, şi o să ne recunoască îndată!”

    Şi atunci, tânăra cu pricina, care era doar o oarecare vecină, s-a preschim­bat dintr-o dată în acea fiinţă mare pe care o desemnează cuvântul evan­ghelic aproape: „Nu! Nu o să vă cau­te, căci în locul dumneavoastră o să rămân eu”. „Dar o să vă împuşte!”, a zis mama. La care tânăra a zâmbit din nou: „Da! Dar eu n-am copii”.

    Şi ma­ma a plecat, iar tânăra a rămas. Au ve­nit noaptea târziu, au prins-o pe tână­ră (o chema Natalia) şi au împuşcat-o. Noi ne putem închipui însă o mulţime de lucruri dincolo de aceste fap­te, şi ni le putem închipui nu cu fante­zia pură, ci prin imagini din Evanghe­lie. Mama a plecat cu copiii, Natalia a rămas singură în casă, în seara ce se lăsa, în noaptea ce se lăsa. Era întu­neric, frig şi singurătate. Şi nu o aş­tepta nimic decât o moarte prematu­ră, violentă, cu nimic meritată, nimă­nui trebuitoare, moartea altei femei, care avea să devină moartea ei pur şi simplu din dragoste. Aceasta nu ne aminteşte, oare, de noaptea din gră­dina Ghetsimani?

    Din Mitropolitul Antonie de Suroj, Taina iubirii, Editura Sophia, 2009, p.45

    Apreciat de 1 persoană

  4. Patru căi de a ne împăca cu noi, de a dobândi pacea inimii şi a sufletului
    CUVIOSUL PĂRINTE CLEOPA ILIE

    – Spune Sfântul Isaac Sirul: „Împacă-te, omule, cu sine-ţi, şi ai împăcat cerul cu pământul!”. Sunt patru principii sau căi de a ne împăca cu noi, adică de a dobândi pacea inimii şi a sufletului, şi anume:

    a) Să te mulţumeşti în viaţă cu foarte puţine dintre cele necesare vieţii;
    b) Să alegi locul cel mai de jos şi să fii sub ascultare;
    c) Sileşte-te să faci mai mult voia altuia decât a ta;
    d) Roagă-te lui Dumnezeu să se facă întotdeauna voia Sa întru tine, adică să ne lăsăm în viaţă întru toate în voia lui Dumnezeu şi tot ce ni se întâmplă să credem că sunt după voia Lui. De vom face aceasta, vom avea multă pace în suflet şi mare nădejde de mântuire.
    Să ne ostenim ca să nu pierdem pacea inimii, că dacă se tulbură inima omului, se tulbură toate puterile sufleteşti din om, căci inima este centrul vieţii noastre fireşti, adică pământeşti, şi a celei duhovniceşti. Când avem pe Hristos în inima noastră, am împăcat cerul cu pământul, căci Hristos este „Domnul păcii”. Să cugetăm la cuvintele Sfântului martir Papia, care fiind aruncat în foc pentru că nu voia să se lepede de credinţa în Dumnezeu, zicea: „Mai tare arde inima mea pentru Hristos, decât arde focul acesta trupul meu”.

    Din Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Bălan, Lumina şi faptele credinţei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 1994, p. 253-254

    Apreciat de 1 persoană

  5. Patru căi de a ne împăca cu noi, de a dobândi pacea inimii şi a sufletului
    Cuviosul Părinte Cleopa Ilie

    – Spune Sfântul Isaac Sirul: „Împacă-te, omule, cu sine-ţi, şi ai împăcat cerul cu pământul!”. Sunt patru principii sau căi de a ne împăca cu noi, adică de a dobândi pacea inimii şi a sufletului, şi anume:

    a) Să te mulţumeşti în viaţă cu foarte puţine dintre cele necesare vieţii;
    b) Să alegi locul cel mai de jos şi să fii sub ascultare;
    c) Sileşte-te să faci mai mult voia altuia decât a ta;
    d) Roagă-te lui Dumnezeu să se facă întotdeauna voia Sa întru tine, adică să ne lăsăm în viaţă întru toate în voia lui Dumnezeu şi tot ce ni se întâmplă să credem că sunt după voia Lui. De vom face aceasta, vom avea multă pace în suflet şi mare nădejde de mântuire.
    Să ne ostenim ca să nu pierdem pacea inimii, că dacă se tulbură inima omului, se tulbură toate puterile sufleteşti din om, căci inima este centrul vieţii noastre fireşti, adică pământeşti, şi a celei duhovniceşti. Când avem pe Hristos în inima noastră, am împăcat cerul cu pământul, căci Hristos este „Domnul păcii”. Să cugetăm la cuvintele Sfântului martir Papia, care fiind aruncat în foc pentru că nu voia să se lepede de credinţa în Dumnezeu, zicea: „Mai tare arde inima mea pentru Hristos, decât arde focul acesta trupul meu”.

    Din Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Bălan, Lumina şi faptele credinţei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 1994, p. 253-254

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: