Situatia actuala a nepomenitorilor romani

Când nepomenitorii din Biserica Ortodoxă s-au adunat şi s-au constituit în Sinaxa Ortodoxă Naţională, starea de fapt a acestora părea una firească. Cert este că dintru început am ştiut că în rândurile noastre s-au infiltrat diversionişti care aveau ca misiune de căpetenie compromiterea, dezbinarea şi distrugerea acestei Sinaxe. Şi au reuşit. Cel puţin în parte. Dezbinarea este un fapt evident pentru toată lumea, cum se va vedea în expunerea de faţă. Pentru a o distruge, se vor opinti în continuare şi le spunem de pe- acum că nu vor izbuti.

Apogeul luptei împotriva pan-ereziei ecumeniste l-a constituit reuniunea Sinaxei de la Botoşani, de anul trecut. Atunci s-a elaborate un document care arată cu limpezime drumul de urmat pentru apărarea Sfintei Credinţe Ortodoxe. Tot de anul trecut au apărut primele semne ale scindării, din ce în ce mai evidente. Cine a participat la Sinaxa de la Beiuş şi-a putut da seama cu înlesnire cine este personajul malefic însărcinat cu diversiunea. Unii s-au detaşat de el chiar din acel moment. Alţii au continuat să-l urmeze, aşa încât ruptura definitivă s-a produs în ianuarie 2018, la Roman. A urmat o perioada de frământări, incertitudini şi confuzii şi fiecare dintre nepomenitori s-au poziţionat cum a găsit de cuviinţă. Cum îi stă bine oricărei dezbinări, n-au rezultat doar două fracţiuni, ci mai multe, fiecare cu tendinţe proprii. Spre a risipi starea generală de confuzie în care au fost ţinuţi credincioşii sinceri, socotesc folositor a face un fel de radiografie a nepomenitorilor, pentru ca fiecare să aibă posibilitatea unor evaluări şi opţiuni în deplină cunoştinţă de cauză.

  1. Nepomenitorii de circumstanţă. Aceştia au simulat întreruperea pomenirii cu ştirea sau la îndemnul ierarhilor lor, putând astfel să se infiltreze şi să pună umărul la dezbinare. Au fost prezenţi la Bănceni, având misiunea de a spiona şi de a consuma timpul de discuţii cu intervenţii incoerente, lungi şi repetate. Se înţelege că ierarhii îi apreciază, niciunul din ei n-a fost atins măcar cu o floare, necum sa fie caterisiţi şi alungaţi. Întrebându-l pe unul din ei de consecinţele întreruperii pomenirii, mi-a spus că li s-a ridicat ştampila schitului. Răspuns ridicol. Vă rog să-i întrebaţi pe Părintele Macarie Banu cu obştea de la Schitul Oituz dacă se regăsesc în această categorie. La fel, pe părintele Lavrentie Carp din Iaşi.
  2. ,,Nepomenitorul’’ pomenitor. Categorie ilustrată de un singur nume: Eftimie Mitra. Acesta a fost prezent la Bănceni cu misiunea vădită de a strânge informaţii şi a încerca să deturneze sensul discuţiilor. Pomeneşte pe ierarhul său Gurie, pe care l-a elogiat ca nimeni altul. De ce atunci a participat la acea întâlnire a nepomenitorilor? Pentru a zădărnici, cât i-a stat în putere, discuţiile sincere care s-au purtat.
  3. Nepomenitorii care s-au rupt atât de Biserica Ortodoxă Română cât şi de ceilalţi nepomenitori, adoptând calendarul vechi fără a-i pregăti pe credincioşi. Au alunecat în schismă stilistă, cu toate că vor contesta cu vehemenţă acest fapt. Păreau sinceri la început apoi au devenit foarte critici. Exponenţi: Onisim Banu, Ioan Miron şi Vasile Claudiu Maria.
  4. Nepomenitorii care au provocat dezbinarea. S-au insinuat printre noi cu acest gând ascuns. Am atras atenţia asupra lor imediat după episodul Roman. Am spus atunci că au abilităţi deosebite de a învrăjbi, dezinforma, scinda. Maeştri ai manipulării susţinuţi din umbră. Se pare că dispun de resurse băneşti considerabile. Îi invit să confirme public sau să nege acest fapt. Dacă se simt nevinovaţi, se pot reabilita printr-o simplă dezminţire, sub prestare de jurământ. Credeţi că o vor face? Sunt convins că nu. Încadrez în această categorie pe următorii: personajul malefic, călugărul grec Sava, supranumit Lavriotul, Pamvo Jugănaru şi obştea de la Rădeni, din care a plecat Spiridon. Adaug şi alte nume: părinţii Elefterie, Ghervasie, Antim Gâdioi, Savin Vasile, Cojoacă Andrei, un oarecare Tihon, Emanuel şi Daniel din judeţul Satu Mare. Sunt cei care au încercat să intre sub jurisdicţia episcopului sârb Artemie, aflat în schismă. Încercarea a eşuat din motive pe care doar le bănuim.
  5. Nepomenitori care au încercat şi au reuşit să evite orice derapaj de felul celor enumerate mai sus. Au pornit cu dorinţa sinceră de a lupta împotriva pan-ereziei ecumeniste şi au rămas credincioşi acestui demers; au combătut pdeudo-sinodul din Creta prin mijloacele ce le au la îndemână; au atras atenţia asupra primejdiei schismei şi ereziei prezbiterianismului; au asistat cu durere la dezbinarea care s-a produs, fără a avea puterea de a o împiedica; au refuzat ,,ajutoarele’’ băneşti ce li s-au oferit, aşa încât nu datorează nimănui nimic; s-au întristat când nepomenitorii ceilalţi au denigrat personalităţi antiecumeniste, precum ÎPS Longhin, ÎPS Serafim al Pireului, Părintele Teodoros Zisis, sau au încercat să întineze memoria ÎPS Iustinian al Maramureşului şi Sătmarului.

Nu pot da niciun nume din această categorie. Nimeni nu se va revendica a face parte din ea. Şi totuşi ea există. Îi las pe credincioşii sinceri să cumpănească cine apără cu adevărat Sfânta Credinţă Ortodoxă şi cine a trădat-o. Personal nu-mi arog niciun merit în lupta antiecumenistă. În schimb, îmi recunosc multe neîmpliniri. Meritul mare este al Părinţilor care au intrat în această luptă conştienţi de toate urmările şi nu s-au abătut nici la dreapta, nici la stânga, păstrând calea împărătească. Au fost caterisiţi, alungaţi, denigraţi, lăsaţi fără mijloace de existenţă şi totuşi au continuat să mărturisească Adevărul.

Cei nemulţumiţi cu încadrarea au la dispoziţie 15 zile pentru a cere, motivat şi argumentat, schimbarea acesteia. Contestaţii pot face şi terţii.

Preot Ioviţa Vasile

Reclame

Nemernicia omeneasca turnata in tiparele legilor silnice

Cu mai bine de patru sute de ani înainte de Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, evreii se gaseau deportaţi în Babilon. Aici erau supuşi unui regim aspru de robie. Dintre ei s-a ridicat Sfântul Prooroc Daniel care, datorită însuşirilor deosebite primite de la Dumnezeu, a ajuns în demnitaţi înalte ale regatului babilonian. Faptul acesta a stârnit invidia celorlalţi slujbaşi imperiali, de aceea i-au căutat pricini pentru a-l înlătura din poziţia înaltă pe care o ocupa. Nu i-au găsit niciuna. Imediat  au căutat altă modalitate de a-l ,,compromite’’ pe Proorocul lui Dumnezeu: ,,Dacă nu-i găsim lui Daniel nicio pricină, cu toate acestea îi vom afla lui una, în legea Dumnezeului lui’’ (Daniel 1, 6). Au chibzuit împreună şi i-au propus regelui Darius să emită o lege ,,ca oricine s-ar ruga vreme de treizeci de zile altui dumnezeu şi om, decât regele, să fie aruncat în groapa cu lei’’ (V. 8).

Aşadar, o reţetă foarte veche, uzitată pe scară largă şi-n vremea noastră. Sau mai ales acum.

Acum să vedem cum a primit Sfântul Prooroc această lege nedreaptă. ,,Îndată ce află Daniel că porunca a fost dată,, intră în casa sa, care avea în cămara de sus fereastră deschisă spre Ierusalim, şi în fiecare zi îngenunchea de trei ori, se ruga şi lăuda pe Dumnezeu, cum făcea şi mai înainte’’ (v. 11). Admirabilă, pilduitoare atitudinea lui! Cu grăbire a călcat legea nedreaptă, împlinindu-şi datoria faţă de Dumnezeul Cel Preaînalt. Vrăjmaşii lui aşteptau momentul şi au năvălit degrabă asupra lui, bucuroşi că-şi pot împlini planul mârşav. Urmarea a fost aceea că alesul lui Dumnezeu a fost pedepsit cu asprime, aruncat fiind în groapa unde se găseau animalele feroce. Dumnezeu însă a astupat gura leilor, încât Daniel n-a suferit nicio vătămare.

Întreb, precum un învăţător în faţa unor elevi din primele clase: au făcu bine acei oameni nemernici? Nicidecum.

Cu puţină vreme în urmă, cele două camere ale Parlamentului României au adoptat o lege punitivă împotriva celor care ar cuteza să rostească măcar un cuvânt de scădere împotriva evreilor. Fără dezbateri, cu o celeritate exemplară. Legea aceasta s-ar justifica să fie aplicată în Israel, nicidecum în România. La noi, etnicii evrei au poziţii privilegiate în toate domeniile vieţii sociale. Au deţinut de cel puţin două ori postul de prim-ministru, n-au fost străini nici de preşedenţia României, numeroase ministere le-au revenit, multe locuri în Parlament.  Conducerea SIE a fost încredinţată unui etnic evreu, la fel şi SRI-ul. Care ţară şi-a încredinţat conducerea principalelor servicii secrete unor etnici evrei? De aproape trei decenii, Banca Naţională a României stă sub pixul lui Mugur Isărescu, care stabileşte cursuri de referinţă, hotărăşte dobânzi şi influenţează economia României cum găseşte de cuviinţă. Dacă unul şi-a dorit să ajungă episcop în Biserica noastră, n-a întâmpinat nicio piedică. Catedre universitare, fotolii în Academia Română şi multe alte poziţii însemnate ocupate pe scara socială. Şi totuşi etnicii evrei sunt nemulţumiţi şi se vor protejaţi de legi speciale. Împotriva a ce? Dacă ne-am duce în Israel, sunt sigur că n-am găsi un român care să fi ajuns măcar portar la un minister.

Legea despre care vorbim are o bătaie mai lungă şi o ţintă ascunsă: Biserica Ortodoxă Română. Aceasta deţine Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, are un cult de o frumuseţe şi bogăţie de neegalat, are o istorie bimilenară, şi toate acestea la un loc consemnează şi păstrează adevăruri despre evrei, nu întotdeauna plăcute. Aceste adevăruri le vor ei înlăturate, desfiinţate şi scoase definitiv din memoria colectivă. Şi cum s-o facă, decât printr-o lege silnică. Cine-şi închipuie că adevărul poate fi şters definitiv printr-un astfel de mijloc, dă dovadă de o crasă necunoaştere, ca să nu spun mai mult. Această lege va fi şi temeiul pentru persecutarea acelor ortodocşi care nu se vor înfricoşa de prevederile ei, şi vor continua să mărturisească adevărul care-i va face liberi. Mai mult decât munca. Cine va cuteza să afirme adevărul, în pofida legii, este pasibil de ani grei de închisoare. În felul acesta ne apropiem de vremea când adevărul va fi stabilit de orwellianul minister, care va hotărî ce trebuie spus şi ce se cuvine să fie trecut sub tăcere. Impresionant, nu?

Am ales doar trei exemple de adevăr, adevăr Dumnezeiesc, care te pot trimite după gratii, în caz că ţi-ai îngădui să le rosteşti într-o împrejurare oarecare.

,,Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul ieslea domnului său, poporul Meu nu Mă pricepe’’ (Isaia 1, 3).

,,Ştiu necazul tău şi sărăcia ta (tu însă eşti bogat) şi hula din partea celor ce se zic pe sine iudei şi nu sunt, ci sinagogă a satanei’’ (Apocalipsa 2, 9).

,,Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei si nu sunt, ci mint, iată îi voi face să vină să se închine înaintea picioarelor tale, şi vor cunoaşte că te-am iubit’’ (Apocalipsa 3, 9).

Exemplele se pot număra cu miile. Să mai amintim că Prohodul Domnului a fost deja cenzurat, eliminându-se părţile care-i incriminează pe iudei? Să nu îndrăznească cineva să afirme că iudeii l-au răstignit pe Mântuitorul, sau măcar au avut o contribuţie, pentru că faptul e de o gravitate extremă, în optica celor care au promovat legea. Nimeni să nu pomenească de omorurile rituale, consemnate de istorie.

Peste puţină vreme legea aceasta va intra în vigoare şi va fi un puternic instrument de oprimare a Bisericii lui Hristos. Va trebui să se schimbe, prin falsificare, textul Sfintei Scripturi. Cărţile de slujbă vor avea alt conţinut, unul laudativ la adresa evreilor. Învăţătura Bisericii va trebui şi ea modificată. Dogmele, stâncile de neclintit, vor fi batjocorite. Ierarhii năimiţi tac, se prefac că nu ştiu nimic. Aşteaptă doar un semn spre a purcede la falsificarea adevărului, întocmai cum le vor impune etnicii evrei. Ei care ar trebui să fie în linia întâia întru apărarea Poporului lui Dumnezeu, Sfânta Biserică Ortodoxă.

Iubitorii de Hristos să nu se înspăimânte. Soluţia există. Ne-a fost dată în urmă cu două milenii şi jumătate chiar de un evreu: Sfântul Prooroc Daniel. Când a auzit de legea aceea silnică, prima lui grijă a fost aceea de a o ignora. Aşa vom face şi noi. Mai departe, va fi lucrarea lui Dumnezeu.

Preot Ioviţa Vasile

Umor arhiepiscopesc involuntar

Am urmărit discursul IPS Pimen al Sucevei la festivităţile de la Mănăstirea Putna, din ziua pomenirii Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, 2 iulie 2018. De la început, două lucruri care nu mi-au plăcut. Întâi semnul pe care-l face ÎPS Sa când împrejurările îl obligă. Nu e semnul Crucii lui Hristos. Al doilea, repetatele temenele la adresa ÎPS Teofan Savu, cel aflat într-o criză de legitimitate fără ieşire, pare-se.

Acum, ce mi-a plăcut. Cum-necum, a reuşit să pună două etichete asupra memoriei lui Emil Bodnăraş. A zis că a fost cel mai de încredere om al lui Stalin, apoi evocând momentul trasării frontierei dintre România şi Rusia a ajuns la concluzia că acesta ar fi fost ,,un român între români’’. Molotov ar fi vrut să stabilească frontiera încât mormântul Sfântului Ştefan cel Mare ar fi rămas în afara României. Atunci ar fi intervenit Bodnăraş, insitând ca linia de demarcaţie să fie împinsă mai spre nord, şi astfel  Sfântul a rămas între hotarele României. Faptul poate fi real, dar de-aici până la ,,român între români’’ e cale cam lungă.

A vorbit apoi şi de Ceauşescu. A evocat vizita acestuia la Putna, scoţând din praf nişte amintiri vechi, exprimate ambiguu, şi a concluzionat că scorniceşteanul ar fi fost ,,un bun creştin’’. M-aş fi bucurat dacă ar fi avut dreptate. Mă tem însă că sunt prea multe elemente care-l contrazic, aşa încât încadrăm afirmaţia la capitolul ,,umor involuntar’’. Are, într-adevăr, ÎPS Sa un umor sănătos, ceea ce ne face să nu-l socotim un ecumenist dur, ci unul moderat.

Întru mulţi ani, stăpâne!

Preot Ioviţa Vasile

Sfantul Voievod Stefan cel Mare al Moldovei

Cinstite cititorule,

Biserica noastră pomeneşte astăzi pe domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt. A trăit în vremuri grele pentru ţară, deoarece ameninţarea turcilor păgâni era din ce în ce mai mare. Multora din popor le-a arătat asprime. Sfânta Credinţă Ortodoxă n-a părăsit-o însă niciodată şi pentru ea a ridicat adesea sabia şi ţara. Când primejdia turcească era iminentă, s-a adresat principilor Europei, cu rugămintea de a fi ajutat. Nimeni nu l-a auzit, nimeni nu l-a ajutat. Când a pierdut o bătălie, a cerut sfatul Sfântului Daniil Sihastrul, l-a ascultat şi a biruit în cele din urmă, cu ajutorul lui Dumnezeu. Ca semn de mulţumire, a zidit Mănăstirea Voroneţ cu hramul Sfântului Gheorghe, după cum i-a cerut duhovnicul său, Daniil.

Când vornicul Mihu, fugit din ţară mişeleşte, a vrut să se întoarcă, i-a trimis aceste vorbe: ,,Te-am iertat şi toată mânia şi ura am alungat-o cu totul din inima noastră. Şi nu vom mai pomeni în veci, cât vom trăi, de lucrurile şi faptele petrecute’’.

 Mănăstiri şi biserici multe au fost zidite prin grija sa, căci pentru fiecare biruinţă mulţumea Preabunului Dumnezeu. La moartea sa, în 2 iulie 1504, tot poporul dreptcredincios l-a plâns şi de-atunci l-au socotit ca pe un Sfânt. Sinodul Sfintei Biserici Ortodoxe Române a recunoscut, formal, sfinţenia vieţii sale. Poporul ortodox l-a cinstit dinainte ca Sfânt. La 20 iunie 1992, i s-a înscris numele în sinaxarele Bisericii.

Preot Ioviţa Vasile

 

Sfintii doctori fara de arginti Cosma si Damian

LUNA IULIE

Ziua întâia

Sf. Mucenici Cosma şi Damian, Doctori fără de arginţi; Sf. Mucenici Potit, Mavrichie, Constantin; Sf. 2000 de Mucenici ucişi cu sabia; Sf. 25 Mucenici din Nicomidia; Cuvioşii Vasile, Petru şi Leon; Sf. Ierah Leontie de la Rădăuţi

Cinstite cititorule! Avem datoria să iubim pe Sfinţii lui Dumnezeu pentru că ei sunt binefăcătorii noştri aici pe pământ, şi după ce au trecut la Domnul. Prin rugăciunile lor bineprimite, prin faptele lor cele drepte ei au adus mult bine oamenilor. Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan a văzut lucruri minunate pe care le-a descris în Cartea Apocalipsei. Aşa citim în capitolul 8: ,,Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor Sfinţilor, pe jerfelnicul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile tuturor Sfinţilor’’. Expresia ,,rugăciunile tuturor Sfinţilor’’ o regăsim şi în slujbele noastre bisericeşti, pentru că avem Credinţa  că acestea ne sunt nouă de mare folos.

Astăzi facem pomenirea a doi Sfinţi, Cosma şi Damian, pe care Biserica îi numeşte ,,Doctori fără de arginţi’’ dintr-o pricină cunoscută: nu primeau nicio răsplată pentru munca lor. Şi totuşi ei primeau o plată ce nu se poate măsura: ,,numai de o plată ca aceasta prea scumpă aveau trebuinţă de la cei ce se tămăduiau, ca să creadă în Hristos’’.

            Sfinţii Cosma şi Damian au trăit la Roma şi, fiind fraţi după trup, au  moştenit împreună de la strămoşi şi de la părinţi multe averi, din care îşi agoniseau avere nepieritoare în ceruri. Multor nevoiaşi le veneau în ajutor. Bolnavilor care se tămăduiau aşa le spuneau: ,,Noi numai mâinile le punem pe voi, iar cu puterea noastră nimic nu putem să facem, ci pe toate le lucrează tăria cea puternică a lui Hristos, Unuia Adevăratului Dumnezeu, în Care de veţi crede cu neîndoire, îndată sănătoşi veţi fi’’.

Diavolul cel întunecat n-a răbdat ca aceşti Sfinţi să săvârşească binele şi să răspândească Credinţa cea mântuitoare, de aceea a pus în inimile unor slujitori ai săi să-i pârască împăratului Carin. Acesta i-a adus la judecată, dar prin putere Dumnezeiască, grumajii lui s-au sucit, încât faţa lui s-a întors spre spate. Văzându-şi neputinţa, împăratul a crezut în Dumnezeu şi i s-a dat tămăduire prin Sfinţii Cosma şi Damian.

În cele din urmă, diavolul vrăjmaş a îndemnat pe doctorul care i-a învăţat meşteşugul vindecării să-i ucidă. Aşa şi-au încheiat vieţile pe pământ, ca Sfinţi Mucenici. Pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi, Cosma şi Damian, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte şi mântuieşte lumea Ta (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 7-11).

Preot Ioviţa Vasile

 

De la credinta desarta, la Sfanta Ortodoxie

Părintele Damaschin Grigoriatul din Sfânta Biserică a Greciei relatează un fapt petrecut în Africa, unde există o misiune a Bisericii de răspândire a Evangheliei lui Hristos în rândul populaţiilor din diferite ţări.

Într-o dimineaţă, un copil de gimnaziu a trecut pe lângă o biserică ortodoxă şi când a auzit cântările de la strană, a intrat, din curiozitate. Aici a găsit o atmosferă deosebită de sfinţenie şi a văzut concetăţeni de-ai săi rugându-se cu evlavie. S-a interesat şi a aflat mai multe lucruri despre Sfânta Credinţă Ortodoxă, apoi s-a înscris la cursurile de catehizare. Când cunoştinţele sale au fost suficiente şi temeinice, a primit Sfânta Taină a Botezului, fără ştirea părinţilor săi.

Despre toate acestea a vorbit cu părinţii lui după o vreme, voind să-i aducă şi pe ei la cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu. Cum aceştia erau fanatici idolatri, s-a izbit de împotrivirea lor. Tatăl său s-a arătat deosebit de ostil, deoarece nu concepea ca fiul să părăsească credinţa tribului său, şi s-a adresat magului, adică vrăjitorului din locul acela. Magul ştia bine că oamenii botezaţi şi întăriţi în Credinţa Ortodoxă au o putere nebiruită, în faţa căreia se arăta neputincios. Totuşi a acceptat să încerce să-i întoarcă fiul la credinţa strămoşilor. Pentru aceasta, a cerut ajutorul diavolului, al cărui slujitor era.

În dimineaţa următoare, în vreme ce copilul mergea spre şcoală, i-au ieşit pe neaşteptate în cale doi şerpi boa, care se apropiau ameninţător, cu repeziciune. Înspăimântat în primul moment, şi-a adus aminte de puterea Sfintei Cruci, cum învăţase înainte, şi s-a însemnat cu semnul lui Hristos. Imediat şerpii s-au pierdut în tufişuri, pentru că erau demoni trimişi de magul satului.

Întors acasă, copilul a povestit părinţilor primejdia prin care trecuse, şi cum s-a izbăvit în momentul în care şi-a făcut semnul Crucii. La următoarea întrevedere dintre tatăl copilului şi mag, acesta a mărturisit că a trimis doi demoni, sub chipul şerpilor, care însă s-au dovedit a fi neputincioşi. ,,La creştinii ortodocşi există o putere de neînvins, care ne strică nouă treburile. Oriunde au apărut aceştia şi Biserica lor, noi nu mai avem putere să facem nimic, pentru că ne învinge puterea Dumnezeului lor’’. În inima omului au apărut primele îndoieli în privinţa credinţei sale. Prin grija lui Dumnezeu, întreaga familie a fost primită în Biserica Ortodoxă (După Damaschin Grigoriatul, Minunile, mărturie a Dreptei Credinţe, Ed. Areopag, 2011, p.105-107).

Preot Ioviţa vasile

 

Sfantul Apostol Petru si biruinta sa asupra puterilor diavolesti

LUNA IUNIE

Ziua a 29-a

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel; Cuviosul Petru

            ,,Vrăjitorii de toate felurile sunt slujitorii diavolului. Nu vă duceţi la vrăjitori, că vă duceţi la diavolul. Ducându-vă la diavolul, vă pierdeţi mântuirea’’. Aceste cuvinte să le spui apăsat ori de câte ori ai ocazia, cinstite cititorule, pentru că multe suflete rătăcite nu se încredinţează lui Dumnezeu şi nu-I cer ajutorul, ci se duc la aceşti şarlatani, sperând din toată inima lor că ei le vor rezolva problemele vieţii. Aş vrea să cunosc măcar un singur caz când diavolul a făcut bine vreunui om.

Astăzi sărbătorim pe cei doi Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Petru şi Pavel, şi am ales să scriu despre vremea când Sfântul Petru propovăduia Evanghelia în mijlocul păgânătăţii din Roma.

În acea vreme, era în Roma un vrăjitor vestit, Simon, care, cu ajutorul diavolului făcea multe minuni părute, mincinoase şi ducea în rătăcire mulţime de oameni. Aşa bunăoară, a spus tuturor că i se va tăia capul şi a treia zi va învia. Pentru această înşelăciune a adus un berbec şi, prin nălucire diavolească, i-a făcut pe oameni să vadă că acel berbec ar fi chiar el. Naivii au văzut şi au crezut. Sfântul Apostol Petru i-a deşteptat şi le-a arătat că berbecului, nu lui Simon i s-a tăiat capul.

Fiindu-i vădită înşelăciunea, Simon a chemat iarăşi puterea diavolilor şi de pe o zidire înaltă le-a spus: ,,Romani, deoarece până acum aţi petrecut în nebunie şi lăsându-mă pe mine, aţi urmat lui Petru, acum şi eu vă voi lăsa şi nu voi mai apăra cetatea aceasta. Deci voi porunci îngerilor mei ca în faţa voastră să mă ia în mâinile lor şi mă voi înălţa la tatăl meu din cer, de unde voi trimite mari pedepse asupra voastră, că n-aţi ascultat cuvintele mele, nici n-aţi crezut în lucrurile mele’’.

            Într-adevăr, după aceste cuvinte ameninţătoare şi mincinoase, Simon a fost luat şi purtat de demoni prin văzduh, iar oamenii nu încetau a se mira de puterile mari pe care credeau ei că le are. În mijlocul acestei mulţimi năuce, Sfântul Apostol Petru s-a rugat astfel: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, arată înşelăciunea acelui vrăjitor, ca să nu se smintească popoarele care cred în Tine!’’ Sfârşind rugăciunea, a strigat: ,,Vouă, diavolilor, vă poruncesc, în numele Dumnezeului meu, să nu-l purtaţi mai mult, ci să-l lăsaţi acolo în văzduh, unde este acum!’’ În acea clipă, puterea diavolilor a pierit, l-au părăsit pe ticălosul Simon, şi acesta a căzut şi s-a zdrobit de pământ. Dumnerzeu a rânduit ca să nu moară imediat, pentru ca să-şi cunoască puterea cea deşartă şi faptele ticăloase pe care le-a săvârşit.

A doua zi, sufletul său cel spurcat a fost dus de diavolii întunecaţi în împărăţia lor, adică în iad (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 484-485).

Preot Ioviţa Vasile