Adevarul Invierii Mantuitorului nu poate fi desfiintat

De două mii de ani, raţiunea de a exista a iudeilor pare să fie tăgăduirea Persoanei Dumnezeieşti a Domnului nostru Iisus Hristos. Sfintele Evanghelii dau mărturii indubitabile asupra modului ingrat în care s-au purtat evreii cu Marele lor Binefăcător. O ură necurmată ce a culminat cu răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Şi după moartea Sa, iudeii, temându-se de faptul Învierii, au rânduit ostaşi care să păzească mormântul. Când Învierea s-a produs, toate strădaniile lor s-au îndreptat spre a ascunde acest Adevăr Dumnezeiesc şi Mântuitor. Mijloacele şi metodele de care s-au folosit, şi se folosesc în continuare, sunt acestea: minciuna, puterea banului, închisoarea şi asasinatul. Să le luăm pe rând.

Constatând că mormântul păzit cu străşnicie era gol, iudeii ,,adunându-se împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor, zicând: Spuneţi că Ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între iudei, până în ziua de azi’’ (Matei 29, 12-15). Ce rost mai avea ca Sfinţii Apostoli să fure un trup mort? Era imposibil să ascundă trupul mort fără să se afle. Dar trupul mort ar fi fost cea mai puternică dovadă că Mântuitorul n-a fost decât ,,amăgitorul Acela’’ (Matei 27, 63), cum Îl socoteau iudeii pe Mântuitorul. Nu de moartea Domnului se temeau şi se tem evreii, ci de Învierea Sa, căci Învierea e adevărul cardinal al existenţei noastre şi al învierii noastre. Sfântul Apostol Pavel are o demonstraţie excepţională: ,,Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi Credinţa voastră’’ (I Corinteni 15, 13-14). Asta ar fi vrut iudeii: să ascundă adevărul Învierii şi pe cale de consecinţă să ne zădarnicească Credinţa, învierea şi mântuirea. N-au reuşit. Nu vor izbuti niciodată.

Închisoarea e modalitatea de a reduce la tăcere şi a pedepsi pe cineva. Întemniţarea nedreaptă a cuiva poate căpăta şi o aparenţă de ,,legalitate’’. Temniţa e pentru făcătorii de rele, cum erau cei doi tâlhari răstigniţi alături de Mântuitorul. Pus între aceştia, Cel fără de păcat, devenea şi El răufăcător. În optica iudeilor. ,,Dacă Acesta n-ar fi fost răufăcător, nu ţi L-am fi predat ţie’’ (Ioan 18, 30). Logic, nu?  Când a fost vorba de a alege între eliberarea Mântuitorului şi cea a tâlharului Baraba, evident au ales să fie eliberat inocentul Baraba, iar pe ,,răufăcătorul’’ Iisus L-au dat să fie răstignit. De temniţă a avut parte şi Sfântul Ioan Botezătorul, cel vinovat de a fi spus adevărul. Asupra primejdiei întemniţării a fost prevenit şi Episcopul Bisericii din Smirna: ,,Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile’’(Apocalipsa 2, 10).

Asasinatul e ultima cale de a ascunde adevărul. Pare o metodă sigură, dar nu este.  După ce Mântuitorul l-a înviat pe Lazăr din morţi, după patru zile, acesta era dovada vie a Dumnezeirii Domnului Hristos. Minunea aceasta zădărnicea toate planurile iudeilor. Modalitatea de a scăpa de prezenţa lui Lazăr, care-i incrimina, a fost simplă: ,,S-au sfătuit arhierei ca şi pe Lazăr să-l omoare, căci, din cauza lui, mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus’’ (Ioan 12, 10-11).

Dacă între iudei s-a răspândit ,,până în ziua de azi’’ minciuna precum că Ucenicii au furat trupul lui Iisus din mormânt, între noi s-a răspândit Adevărul mântuitor care ne spune că Hristos a biruit moartea. Hristos a înviat!

Preot Ioviţa Vasile

 

Reclame

Cei care l-au bagat la inchisoare pe Parintele Daniel Corogeanu, pe nedrept, au fost aspru pedepsiti de Dumnezeu

Părintele Daniel Petru Corogeanu a ajuns celebru după ce cazul exorcizării măicuței de la mănăstirea Tanacu, în vârstă de 23 de ani, a fost intens mediatizat. Se întâmpla în anul 2005 și povestea șoca o țară întreagă. Procesul a fost unul controversat și multe probe au fost respinse. Preotul a susținut tot timpul că este nevinovat.De exemplu medicul legist susținea că măicuța ar fi murit în urma unei doze de adrenalină, iar asistenta de pe salvare care i-ar fi administrat-o a recunoscut că într-adevăr ea i-ar fi făcut injecția. Conform unei anchete făcută de jurnaliştii de la BBC, tânăra a murit din cauza injecţiilor cu adrenalină făcute de medici. La acel moment, cadrele medicale care au intervenit au fost anchetate însă nu au fost găsite vinovate (mai multe aici.).Dar mărturiile nu au fost luate în calcul în proces, iar preotul a fost condamnat la 7 ani de închisoare. Procurorul care a anchetat cazul a murit subit. După ce a stat la serviciu 12 ore, i s-a făcut rău, iar apoi în doar o lună de zile a murit. Judecătorul de la Înalta Curte de Casație și Justiție care a dat sentință definitivă a murit și el la fel de suspect și neașteptat, scrie VoxBiz.ro.În anul 2011, ieromonahul Daniel a fost eliberat din închisoare, dar a ales să se izoleze de lume. Acesta s-a retras într-o casă izolată din localitatea vasluiană Portari (comuna Zăpodeni). Casa situată departe de sat, la marginea unei păduri, i-a fost oferită în mod gratuit de un om de afaceri din zonă, despre care localnicii spun că părintele Daniel Corogeanu l-ar fi vindecat, înainte de a ajunge în închisoare, în mod miraculos, prin rugăciune, în timp ce medicii nu i-ar fi acordat nicio şansă, potrivit adevarul.ro.

De când a ieşit din închisoare, părintele Daniel Corogeanu nu a fost văzut de nimeni din sat, localnicii afirmând că doar cei foarte apropiați reuşesc să îi calce pragul casei, la care poţi ajunge după un drum anevoios, aproape impracticabil. Iniţial, după ieşirea din detenţie, s-a speculat că, în casa situată după dealurile satului Portari, părintele Corogeanu ar fi improvizat un schit, unde continuă să desfăşoare slujbe religioase, însă verificările efectuate de reprezentanţii Episcopiei Huşilor au infirmat această ipoteză. Caterisit în urma ritualului de exorcizare din 2005, părintelui Corogeanu îi este interzis să mai slujească.

Pentru oamenii din sat, părintele Corogeanu continuă să fie un subiect sensibil. Localnicii manifestă aceeaşi dragoste faţă de fostul călugăr, considerându-i pe jurnalişti principalii vinovaţi pentru ceea ce i s-a întâmplat părintelui, iar magistraţii sunt acuzaţi că au făcut o gravă eroare judiciară în acest caz. Pe tot parcursul procesului, desfăşurat la instanţa din Vaslui, zeci de susţinători l-au urmat pe părintele Corogeanu în sălile de judecată, aceştia plângând în hohote la arestarea sa.

Iar recent, fostul episcop de Huși Corneliu Bârlădeanu, care s-a lepădat în mod josnic de părintele Daniel, a avut tot un sfârșit dur, fiind lăsat de râsul lumii în urma unei filmări compromițătoare ce conținea un act de homosexualitate săvârșit cu un elev seminarist, acesta nefiind singurul caz de care este acuzat fostul episcop, actual doar simplu călugăr, în urma deciziei de eliberare a postului de episcop de Huși.

(Text preluat de pe portalul Ortodoxinfo)

Hristos a inviat! Numele cel mai presus de orice nume

,,Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert; că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel care ia în deşert numele Lui’’ (Ieşire 20, 7). Numele lui Dumnezeu este mai presus de orice nume. Nu sunt graiuri nici cuvinte, ale căror glasuri să preamărească îndeajuns Preasfântul nume al lui Dumnezeu. Numele Lui, rostit cu evlavie în orice limbă a pământului, înnobilează şi sfinţeşte acea limbă. Simfonia cerească, în care miriadele de Îngeri slăvesc numele Preasfinte Treimi fără încetare, ar trebui să se regăsească şi pe pământ, deoarece şi acesta este populat de făpturile lui Dumnezeu. Biserica lui Hristos cântă la fiecare Sfântă Liturghie: ,,Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până-n veac’’, şi glasurile ei se unesc cu glasurile cereşti. Orice învăţătură sfântă şi dreaptă, rostită de slujitorii bisericeşti, este în numele Preasfintei Treimi, a Tătălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ceea ce incumbă primirea şi ascultarea acelei învăţături.

Puterile iadului nu suferă ca numele Domnului să fie preamărit, după cuviinţă, de toată făptura. De aceea îşi inspiră şi îşi îndeamnă slujitorii lor diavoleşti dintre oameni să aducă grele hule numelui Preasfânt. Şi aceştia işi ascultă stăpânii, mergând de la tăgăduirea existenţei lui Dumnezeu până la rostirea celor mai josnice cuvinte la adresa Lui. Piaţa este plină de cărţi blasfemiatoare, prin care, cei ce şi-au vândut sufletele, se întrec în a batjocori numele lui Dumnezeu. Orice om de bună Credinţă se cutremură auzind ce poate ieşi din mintea unui om, adus la existenţă, totuşi, de Bunul Dumnezeu.

Vremurile se îndreaptă într-acolo, încât nu va mai fi îngăduit măcar să se pronunţe numele Preasfânt. Vor veni timpuri de mărturisire pentru unii şi de mucenicie pentru alţii. Sfântul Apostol Petru a scris pentru învăţarea noastră: ,,Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi, spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi; de aceia El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu suferă ca ucigaş, sau ca fur, sau ca făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă precum un creştin, să preamărească pe Dumnezeu pentru numele acesta. Ci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; iar dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?’’ (I Petru 4, 12-16).

Preot Ioviţa Vasile

Hristos a inviat!

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

CUVÂNT  DE  ÎNVĂŢĂTURĂ  AL  CELUI  ÎNTRE  SFINŢI  PĂRINTELUI  NOSTRU  IOAN  GURĂ  DE   AUR, ARHIEPISCOPUL  CONSTANTINOPOLULUI  ÎN  SFÂNTA  ŞI  LUMINATA  ZI  A SLAVITEI  ŞI  MĂNTUITOAREI  ÎNVIERI  A  LUI  HRISTOS, DUMNEZEUL  NOSTRU

„De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; și pe cel de pe urmă miluiește, și pe cel dintâi mângâie; și aceluia plătește, și acestuia dăruiește; și faptele le primește; și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.

Pentru aceasta, intrați toți întru bucuria Domnului nostru; și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți. Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței; împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Și aceasta mai înainte înțelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întîmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a surpat; s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința? Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, începătură celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin”.

Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: Fraţilor! Şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.

Cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur la Sfanta si Marea Sambata: Biruinta asupra mortii

Astăzi Domnul nostru s-a pogorât la Iad. Astăzi a zdrobit porțile de aramă și zăvoarele de fier ale acestuia. Observați exprimarea precisă: nu a spus că a deschis porțile, ci că le-a zdrobit, pentru a pierde cu totul închisoarea sufletelor. Nu a deschis zăvoarele, ci le-a sfărâmat, pentru ca închisoarea să rămână neputincioasă. Bineînțeles, acolo unde nu există nici o încuietoare sau poartă, dacă cineva intră, nu este împiedicat să iasă. Deci, atunci când Hristos nimicește ceva, nimeni nu poate să refacă acel lucru.

Împărații nu fac ceea ce a făcut Hristos atunci când vine vorba de eliberarea de prizonieri, ci dau porunci și lasă la locul lor atât porțile cât și gărzile, arătând prin aceasta că este posibil să intre din nou înăuntru aceia care au fost eliberați sau alții în locul lor. Dar Hristos nu procedează în acest fel. Dorind să arate că strică moartea cu totul, a zdrobit porțile de aramă ale acesteia. Și le-a numit de aramă, nu pentru că erau făcute din cupru, ci mai degrabă pentru a arăta duritatea și intransigența morții. Și ca să se știe despre cupru și fier că exprimă rigiditatea și duritatea, ascultați ce se spune despre cineva încruntat: “Nervii tăi sunt de fier și gâtul și fruntea de aramă”. Și s-a spus astfel nu pentru că ar fi avut, literal, nervii de fier sau fruntea de aramă, ci pentru a arăta cum este să fii aspru, încruntat și dur.

Vreți să aflați cât de aspră, rigidă și nepăsătoare este moartea? Niciodată nu a izbutit cineva să elibereze vreun prizonier al morții, până când nu a venit Domnul Îngerilor și a silit-o. În primul rând, a prins și a închis moartea și pe urmă i-a luat acesteia ceea ce îi aparținea. De aceea adaugă: “Comorile care se află în întuneric sunt ascunse și nu se văd”. Cu toate că se referă la un singur lucru, are două înțelesuri. Adică, există locuri întunecate, care pot fi luminate dacă punem în ele sfeșnic și lumină.

Întinderile Iadului au fost foarte întunecate și mohorâte, nepătrunzând în ele niciodată raze de lumină, de aceea le-a numit întunecate și nevăzute. În realitate, au fost întunecate până în momentul în care a coborât asupra lor Soarele Dreptății și cu lumină strălucitoare le-a luminat și a făcut din Iad, Cer. Deoarece, acolo unde se află Hristos, locul acela se transformă în cer. Este firesc să numească Iadul o comoară întunecată de mare preț, fiindcă acolo este adunată multă bogăție.

În realitate, tot neamul omenesc, care forma avuția lui Dumnezeu, a fost prădat de către diavol, care l-a înșelat pe cel Întâi zidit și l-a supus morții. Despre faptul că neamul omenesc era avuția lui Dumnezeu, ne arată și Sfântul Apostol Pavel atunci când spune că: “Domnul este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă”.

La fel precum un rege, care prinde un hoț care a tâlhărit și a luat tot ce se găsea prin orașe, ascunzându-se în peșteri, unde a strâns averea furată, așa a făcut și Hristos: l-a prins, l-a închis, l-a pedepsit și i-a luat comoara. Prin moartea Lui, Domnul a închis pe tâlhar și pe cel legat, adică pe diavol și pe moarte, și a adus toată comoara, adică Neamul omenesc, în vistieriile Împărătești. Același lucru ne spune și Sfântul Apostol Pavel: “Domnul nostru ne-a izbăvit din robia noastră, din întuneric, și ne-a adus în Împărăția iubirii Lui”.

De admirat este faptul că Însuși Împăratul s-a îngrijit de acest lucru, pe când nici un alt rege nu a găsit de cuviință să facă ceva asemănător, poruncind slujitorilor lui să elibereze pe cei întemnițați. Aici, însă nu s-a întâmplat așa, a venit Însuși Împăratul la cei închiși în temniță și nu s-a rușinat nici de închisoare, nici de cei întemnițați, pentru că era cu neputință să se rușineze Creatorul.

A zdrobit porțile și a sfărâmat zăvoarele, a pus stăpânire pe Iad și a făcut nevăzută toată straja și, fiindcă a supus și moartea, a revenit apoi la noi. Tiranul a fost luat prizonier și legat strâns. Însăși moartea și-a aruncat armele sale, a alergat neînarmată și s-a supus Împăratului.

Ați văzut ce victorie strălucită? Ați văzut biruințele Crucii? Îngăduiți-mi să vă spun ceva mult mai admirabil. Dacă veți afla cum a învins Hristos, admirația voastră va deveni mai mare. Cu armele cu care diavolul biruia, cu aceleași a fost el supus de către Hristos. După ce l-a prins (Hristos), cu armele lui, cu acelea l-a și învins.

Și ascultați cum: Fecioara, lemnul și moartea au fost simbolurile înfrângerii noastre. Fecioară a fost Eva, deoarece nu cunoscuse încă pe bărbatul ei. Lemn a fost Pomul [cunoștinței binelui și răului], și moarte, pedeapsa lui Adam. Dar, iată că, Fecioara, lemnul și moartea, simbolurile înfrângerii, au devenit simboluri ale biruinței. Pentru că în locul Evei este Maria, în locul lemnului cunoștinței binelui și răului este lemnul Crucii, iar în locul morții, pedeapsa lui Adam – moartea lui Hristos. Vedeți cum diavolul a fost învins cu armele cu care altădată a biruit el?

Adam a fost ispitit și a fost biruit de diavol lângă pom, iar pe diavol, Hristos l-a biruit sus pe cruce: Lemnul a trimis din Iad la viață pe cei care ajunseseră acolo. Dintâia oarăși, lemnul l-a ascuns pe Adam, când a văzut că este gol, iar a doua oară, Lemnul a arătat tuturor gol pe cel Biruitor (Hristos), care era răstignit la înălțime. Iar în ceea ce privește moartea, cea dintâi (a lui Adam) i-a prins pe toți aceia care s-au născut din el, în timp ce a doua (a lui Hristos) a înviat și pe aceia care au trăit înainte de El. Cine poate să descrie în cuvinte puterea Domnului? Din morți cum eram, am devenit nemuritori. Acestea sunt izbânzile Crucii! Ați aflat despre biruință? Ați aflat prin ce mod a izbândit? Vedeți acum cum a săvârșit toate fără ca noi să depunem vreun efort. Nu ne-am manjit armele cu sânge, nu ne-am pregătit de luptă, nu ne-am rănit, nici nu am văzut vreun război, dar cu toate astea, am învins.

Domnul ne-a încoronat prin truda Sa. Deoarece este și victoria noastră, să cântăm toți astăzi cântare de biruință. “Unde-ți este, moarte, biruința ta? Unde-ți este, moarte, boldul tău?”

Predici, Sfântul Ioan Gura de Aur

(Text preluat de pe Ortodoxinfo)

Gandurile mele pentru fratiile voastre

Iubitoare de Hristos,

Cinstitori de Dumnezeu,

Iubiţi cititori,

Mai sunt trei zile până la Marea Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. În aceasta seară ne vom îndrepta paşii spre locaşurile unde se va săvârşi Denia celor douăsprezece Evanghelii, Slujbă Sfântă care se săvărşeşte o singură dată pe an. Mâine seară vom avea Slujba de asemenea unică, în decursul anului bisericesc, Prohodul Domnului. Ştiu că mulţi dintre dumneavoastră veţi ajunge cu greutate la aceste Sfinte Slujbe, în vreme ce alţii nu veţi avea această posibilitate, din pricini pe care le ştim cu toţii. Vina nu este a dumneavoastră, este a celor care au adus Biserica Ortodoxă Română în starea de astăzi. Am spus şi în alte rânduri, am fost alungaţi din biserici, dar niciodată nu ne vor putea scoate din Biserica lui Hristos. Noi vom continua să-L slujim pe Mântuitorul lumii, fiecare după puterile noastre şi după posibilităţile limitate la care suntem constrânşi. Dumnezeu ne vede neputinţele şi ne ştie tristeţile. ,,Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela Care ne-a iubit. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui. Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru’’ (Romani 8, 35-39).

Vă rog să petreceţi vremea care a mai rămas până la luminata Înviere cu toată buna cuviinţă, îndeletnicindu-vă cu cele sfinte, rânduite de Sfânta Biserică Ortodoxă.

Marele Praznic al Învierii Domnului Iisus Hristos să reverse Dumnezeiasca Lumină în sufletele frăţiilor voastre, să vă aducă har, pace, binecuvântare cerească, întărire şi mângâiere în lupta cea bună ce ne stă înainte.

Nevrednicul slujitor al lui Hristos Domnul, Biruitorul morţii,

Preot Iovita Vasile