Dupa Sinaxa de la Roman: lucruri care trebuie spuse raspicat

Pentru că s-au iscat multe discuţii şi controverse privind Sinaxa de la Roman, mă simt dator sa vin cu câteva precizări, lămuriri şi consideraţii personale:
1. În interiorul Sinaxei se găseşte un cal troian, şi de-aici provine toată tulburarea. A fost introdus dintru început şi are o puternică susţinere de la vrăjmaşii Bisericii, pe care-i ştim de unde provin, din unghere întunecate. Rolul acestui personaj este să semene confuzie, să dezbine, să-i aţâţe pe unii împotriva altora. O face cu mult profesionalism, pentru că are în spate reputaţi profesionişti ai diversiunii şi manipulării. A reuşit până acum să impună agenda a două Sinaxe, cea de la Beiuş, şi cea de la Roman. A provocat tot felul de dezbateri inutile privind harul şi erezia. Noi, ca nevrednici preoţi ai lui Hristos, nu avem misiunea de a cuantifica harul lui Dumnezeu, hotărând momentul când acesta este retras. Bunul Dumnezeu ştie lucrul acesta. Noi suntem datori să împărtăşim oamenilor harul lui Dumnezeu prin Sfintele Taine şi Sfintele Slujbe ale Bisericii lui Hristos. În privinţa ereticilor, cărţile bisericeşti spun desluşit: ,,Cine nu este orthodox, este eretic’’. Sfintele Canoane ne arată desluşit că tainele ereticilor nu sunt Sfinte Taine.
2. Mă tem că am ajuns în situaţia în care un om îşi doreşte cu ardoare un lucru greu de obţinut. După îndelungi strădanii, îl dobândeşte, apoi nu ştie ce să facă cu el. Aşa suntem şi noi, după multe chibzuinţe şi frământări, am luat hotărârea de a ne delimita de erezie prin nepomenire, şi acum ne poticnim datorită diversiunii unui personaj malefic?
3. Pentru Părinţii de la Rădeni am un mesaj scurt: dacă vor continua să meargă pe acest drum, mănăstirea lor va cădea în mâinile ereticilor ecumenişti. Să dea Bunul Dumnezeu să mă înşel.
4. Nu este cazul să ne tulburăm peste măsură, nici să cădem în deznădejde. În fond, fiecare ştim că ne-am angajat într-o luptă grea, dar bună, în care sunt şi victime. Unii au căzut, alţii îi vor urma. Dumnezeu are grijă însă să ridice alţi mărturisitori în locul celor căzuţi. Pe aceştia îi veţi cunoaşte nu peste multă vreme.
5. Ştiţi foarte bine că sunt între noi preoţi care sunt dispuşi să treacă prin mucenicie, decât să cadă în mrejele vrăjmaşilor lui Hristos. Aceştia îşi fac datoria faţă de toţi care le cer ajutorul, şi sunt din ce în ce mai mulţi. Presupunând că cineva din Constanţa ar cere sprijinul unui preot mărturisitor, fiţi sigur că îl va primi, chiar dacă va trebui să vină din cealaltă parte a ţării, de la 600 de kilometri. Acesta este lucru cel mai important.
6. Nu neg utilitatea întrunirii Sinaxei. Avem exemplul minunat de la Botoşani. Sunt sigur că vor mai fi asemenea Sinaxe după ce vom depăşi această diversiune. Noi, preoţii nevrednici de numele lui Hristos comunicăm între noi, ne sfătuim, ne sprijinim. Suntem sprijiniţi, la rândul nostru, de frăţiile voastre.
7. Pentru uneltele diavolului, care se străduiesc să ne desfiinţeze am un mesaj scurt: nu veţi reuşi. Rău faceţi cât puteţi, că asta vă este menirea, dar eşecul vă este asigurat, pentru că nu luptaţi împotriva noastră, ci a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
8. Pentru Gheron Savva Lavriotul, nu şi pentru alţi greci: Timeo danaos et dona ferentes.
9. Pentru Părinţii şi fraţii sinceri, cu inima curată şi dornici de mântuire: Nu vă temeţi. Nu deznădăjduiţi. Nu vă sfădiţi întreolaltă. ,,Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită’’ (I Petru 5, 8). Înghite pe cei care se lasă înghiţiţi. Nu vă temeţi de slugile satanei, numite de Mântuitorul ,,porţile iadului’’ (Matei 16, 18). Iadul îl caută, de iad vor avea parte.
Doamne ajută!

Pr. Ioviţa Vasile

Reclame

Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru?

Au cele trei zise religii monoteiste, creştinismul, mozaismul şi islamismul, Acelaşi Dumnezeu? Întrebarea mi-a fost sugerată interviul acordat de Patriarhul Teodor al Alexandriei, şi publicat în Ziarul Lumina, în urma cu câţiva ani. Preafericirea Sa afirmă că ,,dialogul între cele trei mari religii monoteiste, care au <> spiritual al sentimentului religios faţă de un singur Dumnezeu, devine deja o datorie. Prin el se propovăduiesc mai intens decât în oricare altă epocă credinţa, dragostea şi pacea. Acesta este medicamentul sufletesc pentru omenirea suferindă şi cuprinsă de angoasa existenţială’’.
Cine sunt eu ca să contrazic un Patriarh al Alexandriei? Şi totuşi, în numele adevărului, îmi îngădui să nu fiu de acord cu cele de mai sus.
Nu vorbesc de creştinismul statistic, cu puzderia de secte şi biserici mincinoase, ci de Creştinismul autentic, cel Ortodox. M-aş referiri la Dogma Preasfintei Treimi, aşa cum este cuprinsă în Revelaţia Dumnezeiască şi formulată de Sfintele Sinoade Ecumenice. Aşadar, noi mărturisim Credinţa într-Un singur Dumnezeu, Treimea Cea Deofiinţă şi Nedespărţită.
Mozaismul, religia evreilor, are doar o parte a Revelaţiei Dumnezeieşti, cea a Vechiului Testament, şi aceea pervertită de multele interpretări ale rabinilor. Evreii cred în Iahve, dar nu primesc pe Mântuitorul Hristos, împotriva Căruia luptă cu ardoare de două mii de ani, la fel cum defaimă adevărul revelat despre Preasfânta Treime. Faptul acesta exclude orice posibilitate de dialog autentic. Acesta de acum este un dialog făţarnic al trădării lui Hristos. Pe scurt, ,,toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl Care L-a trimis’’ (Ioan 5,23). Altfel spus, cine nu are pe Fiul nu are nici pe Tatăl, deci noi şi evreii nu avem Acelaşi Dumnezeu.
Despre islmism, vom spune că Allah nu e Dumnezeul Adevărului, cum ni se spune de către ecumenişti. Allah a fost unul din zeii ai arabilor politeişti. Mahomed şi cei care i-au răspândit ,,religia’’ au înlăturat ceilalţi zei, de unde şi caracterul monoteist al islamismului. Faptul că o ,,religie’’ este monoteistă, nu-i conferă caracter de religie revelată. Islamismul rămâne ,,religie’’ inventată şi impusă prin forţa sabiei. Noi spunem apăsat că Dumnezeul nostru nu este zeul Allah.
Afirmaţia Patriarhului Teodor al Alexandriei, precum că prin dialogul dintre religiile monoteiste se propovăduieşte ca niciodată credinţa, dragostea şi pacea, ridică serioase semne de îndoială. La fel ca atunci când spune că acest dialog ar fi ,,medicamentul sufletesc pentru omenirea suferindă’’. În fond, Preafericirea Sa spune extrem de mult, în cuvinte extrem de puţine. Întru mulţi ani, stăpâne!

Pr. Ioviţa Vasile

Pacatul Sodomei si al Gomorei

LUNA IANUARIE
Ziua a 27-a
Aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol; Cuvioşii Claudin, Petru Egipteanul şi Tit; Cuvioasa Marchiana; Sf. Mucenic Dimitrie

Scriind Epistola către Biserica din Efes, Sfântul Apostol Pavel a înfierat unul din păcatele urâte în care căzuseră unii din oamenii trăitori în acea vreme: cel al homosexualităţii. Iată cuvintele de îndemn ale Apostolului, ferme şi sfioase, deopotrivă: ,,Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac în ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi’’ (Efeseni 5, 11-12). Cele ce Sfântul Apostol Pavel se ruşina a le grăi, au devenit astăzi, ca în Sodoma şi Gomora, fapte clamate şi etalate în manifestaţii publice, căci perverşii vremurilor noastre au părăsit orice urmă de ruşine, ies pe străzi şi îşi cer ,,drepturile’’. Drepturi la ce? La a merge cu mai mult sârg pe calea pierzării, care duce în focul cel veşnic al iadului.
Am stat de multe ori şi m-am gândit: de ce mai-marii lumii apără cu atâta îndârjire, ,,drepturile minorităţilor sexuale’’, de ce le încurajează şi chiar le legiferează? Am ajuns la concluzia că ei înşişi sunt cuprinşi de asemenea patimi murdare pe care le socotesc fireşti, ba de multe ori aceştia se socotesc a fi oameni normali, iar pe cei care se comportă cu frică de Dumnezeu îi consideră a fi depăşiţi de vreme.
Medicii stăpâniţi de păcatul homosexualităţii au avut grijă să lanseze teoria mincinoasă conform căreia oamenii se nasc cu asemenea înclinaţii, adică Dumnezeu ar fi imprimat în fiinţa lor asemenea apucături animalice, aşa încât ei n-ar avea nicio vină. Dimpotrivă, Dumnezeu ar fi vinovat pentru faptul că ei posedă asemenea apucături. Recunoaşteţi aici tendinţa lui Adam de a face răspunzător pe Dumnezeu pentru păcatul Său: ,,Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat’’ (Facere 3, 12). Biserica spune apăsat că toţi oamenii se nasc normali, atâta doar că unii se dedau la practici homosexuale din voie liberă şi apoi ajung să trăiască în acest desfrâu condamnabil, din care nu mai vor să iasă.
Sfânta Biserică ne învaţă că păcatul homosexualităţii poate fi părăsit şi-i sfătuieşte pe toţi cei răniţi de el să primescă sfaturile bune ale slujitorilor bisericeşti, care au şi leacuri duhovniceşti împotriva acestui flagel. Nu există păcat care să nu poată fi biruit, există numai oameni lipsiţi de voinţă care se complac în viciul lor şi refuză ajutorul pe care-l oferă Biserica lui Hristos. Pot fi citate cazuri când oameni împătimiţi de acest păcat au redevenit normali.
Să ne aducem aminte cum a pedepsit Dumnezeu cetăţile Sodoma şi Gomora cu foc şi cu pucioasă. Până în ziua de astăzi, locul acelor cetăţi, ai căror locuitori trăiau în acest păcat, este un pământ pustiu şi înfricoşător.

Pr. Iovita Vasile

Informare privind Sinaxa Ortodoxa Nationala a clericilor, monahilor si mirenilor

În data de 25 ianuarie 2018, s-a reunit la Roman Sinaxa Ortodoxă Naţională, constituită din preoţii pomenitori ai episcopilor care drept învaţă cuvântul adevărului, din credincioşi călugări şi mireni. Necesitatea acestei reuniuni a fost impusă de faptul că de la ultima întâlnire, cea de la Beiuş, a trecut o perioadă relativ lungă de timp.
Chiar de la început aş dori să relev contribuţia deosebită a mirenilor la împlinirea rosturilor acestei Sinaxe. Aceştia au avut numeroase intervenţii bine intenţionate, documentate şi fundamentate, ceea ce nu poate decât să ne bucure. Oricine a putut constata că atunci când Sfânta Credinţă Ortodoxă este primejduită de eretici, păgâni şi necredincioşi, Poporul lui Dumnezeu se ridică întru apărarea acesteia.
Socotesc că nu este drept să trecem cu vederea anumite aspecte şi tensiuni acumulate în timp, constând în controverse, puncte de vedere divergente, neînţelegeri privind interpretarea Sfintelor Canoane. Asupra acestora s-a stăruit cu deosebire şi soluţiile n-au întârziat să apară, încât la sfârşit părinţii şi fraţii s-au declarat mulţumiţi de roadele acestei întâlniri frăţeşti. A fost o împreună sfătuire consistentă privitoare la formula de pomenire e episcopilor de pretutindeni, care s-au delimitat de adunarea din Creta şi s-au îngrădit de primejdia pan-ereziei ecumeniste. S-au exprimat mai multe puncte de vedere. Întrucât nu s-a cristalizat o formulă care să fie acceptată de toţi cei prezenţi, am căzut la învoială să fie menţinută actuala formulare, care are avantajul imens că este cuprinsă în Sfânta Liturghie. Această temă a fost receptată pentru reflecţie şi va fi dezbătută într-o reuniune viitoare a Sinaxei.
Ca participant şi observator atent, remarc nivelul intelectual ridicat al discuţiilor, temeinica documentare a părinţilor şi fraţilor privind scrierile Sfinţilor Părinţi, urmărite cu rigoare, deoarece acestea ne sunt îndreptar în strădaniile noastre pentru apărarea Dreptei Credinţe. Suntem adesea puşi în faţa unor stări de fapt absolut noi, cărora nu le găsim în timp scurt răspunsul, şi atunci recursul la Sfinţii Părinţi este calea de urmat.
Părinţii şi fraţii au exprimat dorinţa de împreună lucrare şi sfătuire, de mărturisire coerentă a adevărurilor Dumnezeieşti mântuitoare. În ultimă analiză, lucrarea pastoral şi misionară a fiecărui preot şi mirean este esenţială pentru călăuzirea sufletelor spre împărăţia lui Dumnezeu.
Este din ce în ce mai evident faptul că există vrăjmaşi care lucrează din umbră pentru dezbinarea noastră. Nu vor reuşi. Sunt profesionişti ai dezinformării, deversiunii şi manipulărilor de tot felul care caută să semene confuzie, să-i aţâţe pe unii împotriva altora, cu intenţia vădită de a dezbina. Această lucrare malefică se face simţită de mai multă vreme. Noi însă continuăm să ne împlinim datoriile faţă de frăţiile voastre, atâta cât ne îngăduie puterile şi priceperea.
Mesajul pe care doresc să vi-l transmit: încredere nestrămutată în Dumnezeul adevărului şi al binelui, rugăciune stăruitoare, faptă bună izvorâtă din dragoste pentru aproapele, sprijin pentru preoţii care au pus mărturisirea lui Hristos mai presus de interesele lumeşti, prudenţă în tot ce facem şi spunem, atitudine binevoitoare faţă de cei aflaţi în neştiinţă. Îi rugăm pe fraţii mireni să-şi împlinească rosturile misionare de informare a oamenilor asupra primejdiilor care pândesc Biserica lui Hristos şi mântuirea fiecăruia dintre noi.
Las la o parte cuvintele mele neputincioase şi vă pun în suflete îndemnurile Dumnezeieşti:
– ,,Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia’’ (Luca 12, 32)
– ,,Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?’’ (Romani 8, 31)
– ,,Împotriva adevărului n-avem nicio putere; avem pentru adevăr’’ (II Corinteni 13, 8)
– ,,Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi’’ (Iacov 4, 7)
– ,,Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie’’ (Matei 7, 6).
Pr. Ioviţa Vasile

Stim sa dam daruri bune copiilor nostri?

LUNA IANUARIE
Ziua a 26-a
Cuviosul Xenofont, Maria, soţia sa, şi fiii Arcadie şi Ioan, Simeon, Amona, Gavriil, Clement, Teodor Studitul, David; Sf. Mucenici Anania şi Petru; Doi Sf. Mucenici din Frigia; Sf. Ierarh Iosif; Cuvioasa Paula

,,Cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, îi va da piatră? Sau de-i va cere peşte, el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El?’’ (Matei 7, 9-11). Dumnezeieştile cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos ar trebui să fie normative pentru creşterea şi educarea copiilor noştri. Din păcate, în prea multe cazuri ele sunt ignorate şi oamenii îşi cresc copiii nu după legile Dumnezeieşti, ci după ,,valorile’’ pe care le socotesc ei potrivite, de aceea se ajunge inevitabil la eşec, la lacrimi de durere, la nenorociri, la curmarea unor vieţi, la ruinarea multor familii.
Stăruim pe scurt asupra darurilor bune pe care suntem datori să le dăm pruncilor noştri. ,,Veniţi, fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi’’ (Psalmul 33, 11). De mici, avem datoria să-i deprindem pe copii cu rugăciunea, să-i învăţăm drumul către sfânta biserică, unde îi vom împărtăşi de la cea mai fragedă vârstă, iar când vor fi mai mărişori îi vom învăţa să se spovedească. Le vom cultiva dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, ştiind că omul trăieşte în firescul său, când are acest simţământ Dumnezeiesc din care vor izvorî faptele cele bune. Toate acestea le vom putea face numai cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că El, mai mult decât noi, voieşte să naştem prunci şi să-i creştem pentru împărăţia cerurilor. Va veni vremea când vom culege bunele roade ale strădaniilor noastre şi pruncii noştri ne vor aduce bucuriile pe care le dorim cu toţii.
La cealaltă extremă se situează părinţii care-şi iubesc copiii, dar nu ştiu sau nu vor să le dea darurile cele bune, enumerate, în parte, mai sus. Aceştia sunt mulţumiţi când asigură bunăstarea materială a copiilor lor, care constă în case scumpe, maşini dintre cele mai bune, bani fără măsură, poziţie socială înaltă, lăsând cu totul în nelucrare sufletele lor. Sistemul lor de ,,valori’’ exclude cu desăvârşire pe Dumnezeu din vieţile lor. Mulţi dintre părinţi în loc să le dea peşte (simbol al lui Hristos), le dau şarpe (simbol al diavolului), prin faptul că au părăsit Biserica pentru sectele pierzătoare de suflete, trăgându-şi copiii după ei.
Vom mai spune că Dumnezeu ne va judeca nu numai după ceea ce am făcut în viaţa aceasta, ci şi după urmările faptelor noastre. Bunăoară, dacă am lăsat în urma noastră copiii credincioşi, faptele lor bune ne vor mări meritele în faţa lui Dumnezeu, în vreme ce copiii răi ne vor împovăra cu faptele lor rele, pentru care suntem răspunzători, şi după trecerea noastră din viaţa aceasta.

Pr. Ioviţa Vasile

Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte! Stadiul actual al luptei pentru apararea Credintei Ortodoxe. Proiect de rezolutie

Subsemnații, membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale a clericilor, monahilor și mirenilor îngrădiți de erezie, prin întreruperea pomenirii ierarhilor care au aprobat deciziile sinodului mincinos din Creta, dorind să continuăm lupta cea bună pentru apărarea Dreptei Credinței și să ne păzim de primejdia schismelor, mărturisim următoarele:

1.Suntem și rămânem membri ai Bisericii Ortodoxe Române, Biserica strămoșilor, a noastră și a urmașilor noștri. Scopul luptei noastre este de a ne delimita de erezia ecumenistă și a conștientiza Poporul lui Dumnezeu cu privire la pericolul pătrunderii acestei erezii în Biserica lui Hristos. Clerici şi credincioşi deopotrivă, cerem ierarhiei să condamne sinodul din Creta, ca pe unul care a instituționalizat ecumenismul la nivel panortodox, și să înceapă demersurile pentru retragerea Bisericii Ortodoxe Române din toate organizațiile ecumeniste locale, naționale, regionale și mondiale.

2. Considerăm că este înţelept să nu-i socotim eretici pe toți membrii Bisericii Ortodoxe Române care mai au încă comuniune cu ierarhii ecumeniști. Operăm distincția necesară între cei ce au o cugetare eretică manifestă, exprimată prin acceptarea hotărârilor din Creta, și cei ce se află în comuniune (părtășie) cu aceștia din motive cause precum: frica, ignoranța, lipsa unei informări corecte, incapacitatea de a înțelege ce s-a întâmplat în Creta etc. Îi tratăm pe cei cu cugetare eretică ca pe ereticii condamnabili, dar încă necondamnați de un sinod al Bisericii Ortodoxe, și îi îndemnăm la pocăință, le cerem să condamne ecumenismul și să revină la cugetul ortodox al Bisericii. Pe cei aflați încă în comuniune cu ei îi sfătuim să se informeze corect cu privire la sinodul mincinos din Creta și, după o serioasă cugetare, în deplină libertate a conștiinței, să înceteze, prin nepomenire, comuniunea cu erezia ecumenistă și cu cei ce o propovăduiesc în Biserica noastră. Sfinții Părinți conglăsuiesc că ereticii și cei aflați în comuniune cu ei sunt, deopotrivă, vrăjmași ai lui Dumnezeu, iar părtășia la erezie este o mare primejdie pentru mântuirea sufletelor noastre.

3. Suntem deplin încredinţaţi că în Biserica Ortodoxă sunt arhierei care cugetă ortodox şi învaţă drept cuvântul adevărului. Cu stăruinţă îi rugăm să se reunească într-un Sinod Ortodox care să condamne ecumenismul ca pan-erezie, sinodul din Creta ca fiind eretic şi, nominal, pe cei care au păşit pe tărâmul ereziei. Recunoaștem și respectăm lupta dusă de Bisericile Ortodoxe care au ieşit din mişcarea ecumenistă şi a celor care nu au participat la sinodul eretic din Creta, condamnându-l ulterior. Suntem alături de ierarhii care, prin mărturisirea lor, se opun deschis ecumenismului, implicit hotărârilor eretice din Creta.

4. Suntem de acord că schimbarea calendarului în anul 1924 a fost o acțiune ecumenistă care a tulburat grav unitatea liturgică a Bisericii. Considerăm că o revenire la calendarul patristic se poate face numai prin hotărârea ierarhilor care mărturisesc adevărul, reuniţi într-un Sinod Ortodox, cu autoritate pentru toți credincioșii ortodocși din lume. Credem că revenirea unilaterală, personală sau în grup, la calendarul vechi este expusă primejdiei alunecării în schismă.

5. În viața liturgică pot fi folosite calendarele editate în prezent, cu mult discernământ, deoarece în cuprinsul lor au fost introduse elemente străine Bisericii, cum sunt numeroasele dezlegări la peşte, menţiuni precum ziua de rugăciune pentru mediu, etc. Sinaxa îşi ia misiunea de a aduce calendarul la forma lui corectă, fără adaosuri ecumeniste. Recomandăm tuturor să respecte Sfintele Posturi aşa cum au fost statornicite de Sfinţii Părinţi şi au intrat in practica Bisericii Ortodoxe.

6. Întrucât ierarhii prezenţi în Creta au încălcat grav Sfintele Canoane, îndemnăm pe toţi preoţii şi credincioşi să respecte cu rigoare aceste Canoane, în interpretarea corectă, multiseculară a Bisericii, iar nu după socotinţa fiecăruia. Ne delimităm de orice exces în gândirea teologică, în exprimare sau în comportament, sub pretextul luptei contra ereziei ecumeniste. În acest sens, îndemnăm pe toți cei care au întrerupt pomenirea să adopte un limbaj teologic echilibrat, rezervat, în duh de pace, menit a-i încuraja mai ales pe cei care cugetă ortodox și vor întrerupe comuniunea cu ereticii. Pe cei care încă nu s-au îngrădit de erezie îi asigurăm că ne străduim să ducem lupta cea bună, şi nu avem faţă de ei o atitudine intolerantă și lipsită de dragoste.

7. Respectăm principiile luptei contra ecumenismului enunțate în Rezoluția Sinaxei de la Botoșani, din 18 iunie 2017, și deciziile adoptate cu prilejul întâlnirii de la Beiuș, din 12 septembrie 2017. Îi respectăm și sprijinim pe preoții care au fost caterisiți pe nedrept, împotriva Sfintelor Canoane, pentru mărturisirea lor ortodoxă. Îi rugăm pe ierarhii căzuţi în erezie să revină la cugetarea ortodoxă şi atunci, cu multă dragoste, vom relua pomenirea la Sfintele Slujbe. Participăm numai la întâlnirile și sinaxele organizate legitim, cu un larg consens al membrilor Sinaxei Ortodoxe Naționale în privința oportunității și necesității convocării acestora, exprimat în duhul păcii și al colaborării, pentru împreună-slujirea lui Hristos și a Bisericii Sale.

8. Considerăm că este stringent necesară informarea clericilor și credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române cu privire la gravitatea documentelor sinodului din Creta, prin diverse modalităţi: articole, predici, cărți, pliante, conferințe, discuții publice sau private etc. În acest spirit, suntem deschiși spre dialog onest cu toţi Părinţii şi fraţii din Biserica noastră. Accentuăm faptul că rolul misionar al credincioşilor monahi şi mireni antiecumenişti este de primă mărime, şi îi îndemnăm să rămână sub îndrumarea şi ascultarea preoţilor îngrădiţi de erezie.

9. Afirmăm disponibilitatea de a extinde legăturile Sinaxei cu celelelte Biserici Ortodoxe, printr-o comunicare mai intensă. Deoarece ierarhii români, din ţară şi diaspora, refuză constant să comunice cu noi, ne vom adresa ierarhilor ortodocşi care drept învaţă cuvântul adevărului, rugându-i să se pronunţe asupra unor problem controversate şi cerându-le asistenţa, atunci când va fi nevoie.

10. Recomandăm tuturor clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea să se dedice vieții liturgice și de rugăciune și împlinirii poruncilor evanghelice, prin care se obțin despătimirea și urcușul duhovnicesc. Îi rugăm să nu se angajeze în speculații și dezbateri teologice inutile, ce riscă să producă disensiuni şi abateri de la calea patristică a acestei lupte. Accentuăm nevoia de unitate, frățietate și coerență în mărturisirea celor ce au întrerupt pomenirea, pentru a fi convingători în relaţiile cu cei care înclină să se îngrădească de erezia ecumenistă.

Aceste principii vor fi propuse spre consultare publică, apoi vor fi supuse analizei celorlalți membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale, în cadrul următoarei reuniuni, aceștia având posibilitatea de a aduce completări şi îmbunătăţiri. Textul final care va rezulta va fi făcut public penru ca poporul credincios sa-şi exprime adeziunea.
Dumnezeu să ne ajute!

Ieromonah Grigorie Sanda
Pr. Ic. Stavr. Ioan Ungureanu
Pr. Cosmin Florin Tripon
Pr. Claudiu Buză
Monah Chiriac Cioi
Teolog Mihai-Silviu Chirilă

Notă. Textul acesta reprezintă varianta revizuită a Proiectului de rezoluţie anterior. Principiile s-au păstrat în întregul lor. Schimbările au vizat indeosebi forma de exprimare şi aduc o oarecare concizie şi limpezime.

Ce putem invata de la regele indaratnic, Asa

LUNA IANUARIE
Ziua a 24-a
Cuvioasa Xenia; Sf. Mucenici Pavel, Pavsirie, Teodotion, Vavila, Timotei, Agapie, Anastasie, Ermoghen, Mamant, Varsima, Ioan; Cuvioşii Macedonie, Filipic, Zosima, Dionisie, Neofit; Sf. Ierarhi Filon şi Gherasim

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament la Cartea a II-a Paralipomena, capitolul 16 istoriseşte un episod din viaţa regelui Asa, în vremea când statul Israel era împărţit în două regate, cel de Nord şi cel de Sud. Atunci regele Baeşa s-a ridicat cu război împotriva fraţilor lor aflaţi sub domnia lui Asa. Regele Asa a scos imediat aur şi argint din vistieriile sale şi le-a trimis regelui Benhadad al Siriei, rugându-l să-şi retragă sprijinul pentru Baeşa şi ai săi. A fost cea dintâi greşeală a acestuia, faptul că s-a bizuit exclusiv pe puterea bogăţiei şi pe ajutorul oamenilor. Ca rege, era reprezentantul sau unsul lui Dumnezeu în mijlocul poporului, de aceea ar fi trebuit, dintru început, să-şi îndrepte nădejdea spre Domnul său şi al lumii întregi.
Dumnezeu a trimis pe Hanani Văzătorul la regele Asa cu misiunea de a-l mustra pentru că a nădăjduit în puterea oamenilor şi nu în Dumnezeu, cum făcuse altădată când s-a confruntat cu ameninţări din partea etiopienilor şi a libienilor, pe care i-a şi învins: ,,Pentru că ai nădăjduit în regele Siriei, şi n-ai nădăjduit în Domnul Dumnezeul tău, pentru aceea ţi-a scăpat oastea regelui Siriei din mâna ta… de acum înainte tu vei avea războaie’’. Firesc era ca regele Asa să-şi vină-n simţire, să primească bunele sfătuiri ale trimisului lui Dumnezeu şi să îndrepte păcatul făcut. Dimpotrivă, el a mai comis şi al doilea păcat: l-a întemniţat pe Hanani Văzătorul.
Pedeapsa lui Dumnezeu n-a întârziat: pentru îndărătnicia sa, regele Asa s-a îmbolnăvit grav şi boala i s-a întins de la picioare până-n creştet. Era şi acesta un prilej bun ca regele să priceapă rostul bolii sale şi să-şi îndrepte relele purtări de până atunci. Scriitorul sfânt ne înştiinţează că ,,nici în boala sa n-a căutat pe Domnul, ci pe doctori’’. Dacă acest rege ar trebui caracterizat printr-un singur cuvânt, acesta ar fi îndărătnicia. Vreme de pocăinţă şi îndreptare i-a dat Dumnezeu îndeajuns. Cum însă s-a complăcut în a refuza ajutorul Lui, regele Asa a murit, după patruzeci şi unu de ani de domnie, şi s-a adăugat părinţilor lui.
Iubite cititorule, am ales pentru această zi pilda regelui Asa pentru a evidenţia greşeala mare pe care o fac oamenii, o facem şi noi, când refuzăm ajutorul lui Dumnezeu. De multe ori ni se pare că problemele ori impasurile noastre se rezolvă mai repede şi mai uşor apelând la bunăvoinţa altora, băgând mâna în buzunar ori cerând ajutorul celor apropiaţi, ignorându-L cu totul pe Dumnezeu. El nu ne lasă pe niciunul fără răspuns, atunci când I-l cere cu credinţă. ,,Fără Mine nimic nu puteţi face’’ (Ioan 15,5), a spus Mânuitorul Iisus Hristos.

Pr. Ioviţa Vasile