Pr. Ioan Istrati: Mai bine muriți de o mie de ori decât să ucideți vreodată un prunc

Anul trecut vine de la Brăila o fată tânără. Îmi scrisese pe mess că e o tragedie uriașă în viața ei. O primesc și îi citim rugăciuni de sănătate cu fesul Sfântului Ioan Rusul.

La sfârșit îi zic: și totuși care e tragedia?

Părinte, sunt căsătorită cu un cadru militar. E un om foarte muncitor și vrednic, dar să nu audă de copii. O zis că mă omoară dacă aude că rămân însărcinată. Urăște bebelușii, zbiară ca un nebun numai dacă aduc vorba.

Eu sunt îndrăgostită de toți pruncii din lume. Vreau să am copilașii mei, să-i strâng în brațe, asta e lumina mea, mila mea și dorul meu.

Fata plânge în hohote. O îmbărbătez.

Îmi zice: sunt însărcinată. Mi-e o frică de moarte să nu afle. Trebuie să-l scot afară, că altfel dă divorț.

Mă crucesc de răutatea fiarei. Îmi vine să urlu.Îi zic:

Pruncuțul ăsta vă va strânge în brațe. Vă va adormi la sân. Va zice mama. Va avea ochii dumneavoastră. Va căuta sânul. Va bate în burtă. Va învăța să meargă. Va gânguri. Veți fi universul lui. Mâna lui Dumnezeu.

Plângea femeia să moară. Dar asta voiam. Să realizeze ce valoare infinită are un bebeluș.

Ce să fac, părinte?

Mai bine muriți de o mie de ori decât să-l omorâți. Să dea divorț. Să plece. Dacă vă bate, chemați politia, colegii lui. Îl aruncă afară pe el în secunda doi, nu pruncul mic și minunat și scump. Aveam o înverșunare ca înaintea morții.

Femeia pleacă promițându-mi că orice în cer și pe pământ s-ar întâmpla, nu va omorî sfințenia din ea.

Îmi scrie peste o săptămână. Fiara cazonă a făcut urât de tot, amenințări, urlete, palme. Fata a plecat la mama ei.

După 7 luni, femeia aduce pe lume o fetiță superbă. E lumina ochilor ei. E perfectă și are în ea o sfială sfântă, ca a bebelușului care simte că nu e vrut. Nici nu plânge. Doar oftează încet.

La spital, vine matahala cu buchet de flori. Își cere iertare. Se așază în genunchi lângă pat și plânge. Femeia mă întreabă dacă să se mai întoarcă la el. Sigur, căsătoria e sfântă, dar lăsați-l în probe. Urmăriți-l atent. Dacă se deșteaptă iar fiara în el, dați-i cu flit.

După trei luni vin la noi la Biserică. Omul e schimbat la față. Nu mai are timp de urlete. Schimbă scutece. Dă biberon la păpușică. Îngenunchează sub patrafir.

Uneori un șoc puternic e necesar ca să aruncăm iadul din noi.

(Preluare de pe ActiveNews)

Sfântul Apostol Andrei al românilor, cel întâi chemat

Poporul care a primit în hotarele sale pe unul din Apostolii Mântuitorului nostru Iisus Hristos este popor binecuvântat şi este vrednic a sta în marea familie a lui Dumnezeu, Biserica din lumea întreagă. Românii au avut privilegiul de a primi Evanghelia împărăţiei de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolie. De unde ştim că a fost întâiul chemat? Din Evanghelia Sfântului Ioan (1, 35-42), unde ni se spune că doi dintre Ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, dintre care unul era Sfântul Andrei, L-au urmat pe Domnul până la locuinţa Sa, unde au rămas în ziua aceea. Sfântul Andrei s-a dus şi a căutat pe fratele său, pe cel care avea să devină Sfântul Apostol Petru şi i-a spus: ,,Am găsit pe Mesia (care se tălmăceşte Hristos). Amândoi s-au înfăţişat Mântuitorului şi au primit a fi Apostoli ai Săi. A urmat chemarea Sfinţilor Apostoli Filip şi Natanael, apoi a celorlalţi, până s-a împlinit numărul de doisprezece.

După Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, aceştia au hotărât să stabilească prin sorţi ariile geografice în care urmau să propovăduiască fiecare Evanghelia, după porunca Învăţătorului: ,,Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă’’ (Matei 28, 19-20).

Sfântului Apostol Andrei i-au revenit mai multe regiuni, între care şi Scitia Minor, Dobrogea noastră de astăzi. În mijlocul acelor oameni s-a auzit întâia oară învăţătura mântuitoare a Domnului Iisus. Aici s-au înălţat cele dintâi biserici, aici s-au hirotonit primii episcopi, preoţi și diaconi, aici au pătimit cei dintâi Sfinţi Mucenici. Cu deplin temei, Sfântul Andrei este socotit Apostolul românilor şi ocrotitorul întregii ţări.

Diavolul n-a răbdat să vadă cum oamenii sunt aduşi la Hristos de la rătăcirea idolilor şi a zeilor, şi a pus în mintea antipatului Egheat să omoare pe Sfântul Andrei. Apostolul a mărturisit cu curaj în faţa mai-marelui zilei: ,,Împăraţii Romei încă nu au cunoscut aceasta, cum că Fiul lui Dumnezeu venind pe pământ pentru mântuirea oamenilor, întru adevăr a arătat cum că idolii aceia nu numai că nu sunt dumnezei, ci şi draci necuraţi şi vrăjmaşi ai neamului omenesc, care îi învaţă pe oameni şi îi îndeamnă spre toată necurăţia, ca, mâniind pe Dumnezeu, să Se întoarcă de la dânşii şi să nu-i asculte. Iar când Se va mânia Dumnezeu asupra lor, Se va întoarce de la oameni. Atunci diavolii îi iau pe ei sub a lor stăpânire şi până într-atât îi amăgesc pe dânşii, încât îi scot din trup goi cu totul de faptele bune, nimic altceva având, decât păcatele lor pe care le duc cu ei’’.

Ajungând vârsta de optezeci de ani, Sfântul Apostol Andrei a fost răstignit pe o Cruce în formă de ,,X’’, ducându-se la Domnul nostru Iisus Hristos (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 619-642).

Presbiter Iovița Vasile

Sfântul Antonie cel Mare: Va veni vremea ca oamenii să înnebunească

Vremea aceea a venit. Cele de departe au ajuns aproape, sub ochii noștri. Când spun aceasta, am în vedere niște imagini dintr-o biserică răpită de bandiții schismatici ucraineni ai blestematului Epifanie, patronați de Bartolomeu din Constantinopol, ereticul, apostatul și schismticul. Ce ne este dat să vedem? Aceste slugi ale satanei au pictat imaginea unui câine, se pare al lui Zekenski, între Sfinții lui Dumnezeu. Și ca sacrilegiul să fie complet, câinelui i s-a pictat aureola de sfânt în jurul capului!

Urâciunea pustiirii bântuie peste Biserica lui Hristos. Mai multe n-aș vrea să scriu. Ajunge zilei răutatea ei. Sunt convins că vremea intrării noastre în catacombe e aproape. Vino, Doamne Iisuse!

Presbiter Iovița Vasile

Domnul Lucian Mic din Caransebeș trebuie să plece din post, pentru ereziile ecumeniste pe care le susține și pentru încălcarea repetată a Sfintelor Canoane

Într-un moment de curaj și confruntare, Părintele Caius Negrea de la Așezământul Eclesial Social „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Bocșa, Caras-Severin, aduce la lumină o controversă complexă în sânul Eparhiei Caransebeșului. Acesta îl acuză cu fermitate pe Episcopul Lucian al Caransebeșului, Lucian Mic, că încalcă Canoanele Ortodoxe prin obligarea preoților să participe la „săptămâna de rugăciune ecumenică”, relatează r3media.ro.

Refuzând să participe la săptămâna de rugăciune ecumenică, Părintele Negrea dezvăluie divergențe dogmatice în Eparhia Caransebeșului.

Într-o scrisoare transmisă direct episcopului, Părintele Negrea își exprimă cu mâhnire și îngrijorare preocupările legate de o posibilă înstrăinare a slujitorilor Bisericii de la fundamentul eclesiologic Ortodox. El susține că această deviere este evidentă în participarea la evenimente precum „săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, începând cu ianuarie 2021. La aceste întâlniri, participă nu doar episcopul ortodox, ci și cei romano și greco-catolici, alături de preoții lor.

În scrisoare, Părintele Negrea subliniază că această practică reprezintă un „minimalism dogmatic” dăunător și face trimitere la mesajul Evangheliei lui Hristos, subliniind că aceasta trebuie să fie interpretată în lumina învățăturilor Sfinților Părinți și hotărârilor Sfintelor Sinoade și Canoane.

Controversele au atins apogeul în data de 20 iunie, când Părintele consilier bisericesc Alin Câmpean a comunicat cu fermitate obligativitatea preoților de a participa la întâlnirile ecumenice. În scrisoarea sa, Părintele Negrea explică că o astfel de directivă este o încălcare flagrantă a Sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe și relativizează adevărul de credință în sufletele credincioșilor.

„Obligația ca și preoții să participe la rugăciuni comune cu eterodocșii, în locașuri ale acestora sau în cele ortodoxe, considerăm că nu este o lucrare plăcută înaintea lui Dumnezeu”, subliniază Părintele Negrea, făcând referire la Canoanele 6 și 9 Laodiceea.

Într-un apel la învățătura Sfinților Părinți, Părintele Negrea atrage atenția că ascultarea față de episcop, stareț sau duhovnic trebuie să aibă limite, mai ales când vine vorba de practici care contravin învățăturilor ortodoxe. În acest context, face trimitere la Sfântul Simeon Noul Teolog, care susține că ascultarea trebuie să fie acordată doar atât timp cât nu intră în contradicție cu învățăturile Domnului și ale Sfinților Părinți.

Aceasta nu este prima contestare în Eparhia Caransebeșului în ceea ce privește „întâlnirile ecumenice”. Părintele Laurențiu Iacob a fost suspendat de la slujire din cauza poziției sale. În timp ce unii privesc aceste acțiuni ca pe o apărare a tradițiilor ortodoxe, alții susțin că dialogul și unitatea creștinilor ar trebui să primeze într-o lume tot mai divizată. Cu viitorul relațiilor dintre preoți și ierarhie în Eparhia Caransebeșului rămânând incert, controversa continuă să captiveze atenția comunității ortodoxe.

(Preluare de pe ASNews.ro. Titlul îmi aparține)

Cinismul lui Putin: Dumnezeu îi va judeca, eu doar îi trimit la El

Intr-o convorbire cu iezuitul D.Tramp, V.Putin l-a anuntat acum un an ca a prins si executat mai multi mercenari din UK si SUA care luptau in Ucraina impotriva armatei ruse. Putin i-a spus iezuitului ca asa vor pati toti cei care nu au ce cauta acolo, pentru ca armata rusa lupta cu nazistii ucrainieni ai ,,Viteazului Zelensky’’ nu cu Anglia sau SUA. ,,Stiu ca dumneavoastra in America aveti mare grija de drepturile criminalilor, dar noi aplicam imediat pedeapsa capitala daca avem probe clare pentru crimele pe care le-au facut. Dumnezeu ii va judeca, eu doar ii trimit la El.’’, a spus Putin. ,,Președintele rus Vladimir Putin a ordonat miercuri distrugerea unui laborator farmaceutic de la Kiev suspectat de fabricarea vaccinurilor COVID-19 care au ajuns în brațele cetățenilor ruși. Uzina Farmak a fost spulberată miercuri seară de rachete de croazieră hipersonice lansate de pe o fregata rusă în Marea Neagră, a anunțat Real Raw News. Explozia și mingea de foc care a urmat au ucis aproximativ 150 de angajați. Agentul FSB Andrei Zakharov și dr. Angelica Balabinov au spus la un apel că Moderna a contractat-o pe Farmak să producă și să distribuie injecțiile de cheag în Europa de Est. Dr. Balabinov este angajatul și imunologul FSB care a corelat vaccinurile cu o creștere bruscă a HIV în rândul cetățenilor ruși, determinându-l pe președintele Putin să închidă fabricile farmaceutice din Rusia, să distrugă stocurile de vaccinuri și să execute sumar profesioniștii medicali care au sfidat edictul său de interzicere a vaccinurilor COVID-19 în Federația Rusă. În octombrie, FSB a dobândit informații care sugerează că Farmak a creat o conductă figurativă prin care reprezentanții săi au introdus clandestin vaccinurile mortale peste graniță și au înființat centre clandestine de inoculare pentru a injecta cetățenii ruși dornici. La fel ca oamenii din fiecare țară, populația rusă a fost păcălită crezând că boosters salvează vieți și, potrivit lui Zaharov, mulțimile de oameni naivi încă cer otrava. Pe 17 octombrie, FSB și poliția din Moscova au percheziționat Boxberry – un serviciu de livrare pentru magazine online și alte companii comerciale la distanță lungă – și au găsit zeci de cutii care conțineau produse identice: vaccinuri COVID-19. Angajații au fost arestați, iar vaccinurile au fost trimise la Ministerul Științei pentru analize chimice. „Au urmărit fiolele până la Farmak”, a spus dr. Balabinov. „Este foarte descurajant; după cum am văzut înainte, o analiză toxicologică a arătat că flacoanele aveau venin de la cobra caspică.” O săptămână mai târziu, armata rusă, la ordinul ministrului apărării, Serghei Şoigu, a luat cu asalt o biserică din Sankt Petersburg, unde Medicii fără Frontiere administrau vaccinuri „gripale” unor mase de cetăţeni ruşi. Medicii și asistentele, precum și o mână de cetățeni, au fost „reținuți” pentru interogatoriu. „Da, la început, au spus că vor doar o vaccinare împotriva gripei. Dar le-am spart și ei au recunoscut adevărul…”, a spus Zaharov. „Acel lot a venit și de la Farmak”, a spus dr. Balabinov. „Și din nou, am găsit venin.” În acel moment, a spus Zakharov, FSB a plantat agenți sub acoperire în Farmak pentru a verifica dacă compania a scos într-adevăr serurile potențial letale. După ce au confirmat prezența focarelor de cheag, agenții și-au raportat constatările Ministerului Apărării, care l-a informat apoi pe Putin. „ Președintele Putin a lovit fabricaa noaptea, când erau mai puțini oameni acolo”, a spus Zaharov. O navă de război rusească în Marea Neagră, a spus Zaharov, a tras o salvă de rachete de croazieră hipersonice 3M22 Zircon, care călătoresc la Mach 9 și pot învinge sistemele de apărare aeriană, la uzina Farmak. Barajul a distrus complexul până la pământ – niciun zid nu a mai rămas în picioare. „Acești demoni, toți, trebuie să fie tratați asa. Dacă își aduc otravurile în Rusia, sunt vânați corect. Președintele Putin – nu va permite aceste mizerii aici”, a spus Zaharov.’’

Mihai (preluare de pe blogul lui Ion Coja)

Sfântul Mucenic Iacov Persul

Mulţi dintre oamenii lumii acesteia, atunci când trec prin grele încercări se revoltă împotriva lui Dumnezeu, întrebând: ,,de ce, Doamne?’’, ,,dacă exişti, cum ai putut îngădui aceasta?’’

Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul, care este pomenit astăzi între Sfinţii lui Dumnezeu, stă mărturie şi pildă de răbdare în cele mai cumplite suferinţe Acesta s-a născut din părinţi creştini, şi-a luat soţie creştină şi trăia în slujba împăratului persan, Isdegherd. S-a întâmplat însă că din prea multă ascultare de împărat, a adus împreună cu acesta închinare şi jertfă idolilor. Auzind de căderea lui din Credinţa în Hristos, mama şi soţia l-au mustrat cu asprime şi durere, ştiind că s-a făcut vrednic nu de împărăţia cea cerească, ci de iadul cel plin de nesfârşite chinuri. S-a cutremurat de grozăvia păcatului său şi a cugetat întru sine: ,,Ştiu ce voi face, ca să nu piară până în sfârşit sufletul meu. Voi petrece bătând neîncetat la uşa milostivirii lui Dumnezeu, până când îmi va deschide; căci ştiu că-mi va deschide. Pentru că este Îndurat şi Milostiv şi nu voieşte moartea păcătosului, ci primeşte cu bucurie pe cei care se pocăiesc’’.

Aşa a aflat împăratul păgân că sluga sa este creştin. Cum diavolul îşi inspiră totdeauna slujitorii, şi de data aceasta le-a dat gând păgânilor să taie pe rând toate degetele Sfântului, de la mâini şi de la picioare, apoi celelalte părţi ale trupului. Când i-au tăiat degetul mare de la mâna dreaptă, Sfântul Iacov a răspuns: ,,Ajutorul meu şi nădejdea mea, Doamne, Dumnezeul Cel Mare întru tărie, Care cu degetul Tău cel Dumnezeiesc izgoneşti dracii, primeşte acest deget care s-a tăiat pentru Tine, din îndemnarea drăcească’’. I-au tăiat al doile deget şi Sfântul a strigat: ,,Primeşte, Doamne, şi a doua ramură din livada Ta, pe care a zidit-o dreapta Ta’’. Călăii nu s-au lăsat înduplecaţi, i-au tăiat şi al treielea deget şi îndată glasul Mucenicului lui Hristos s-a auzit, zicând: ,,De trei ispite care sunt în lume izbăvindu-mă, binecuvântez pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, şi cu cei trei tineri izbăviţi din foc mă voi mărturisi Ţie, Doamne, şi în cetele Mucenicilor voi lăuda numele Tău, Hristoase’’.

Aşa continuând, după fiecare retezare de deget, Sfântul Iacov rostea cuvinte de laudă şi preamărire către Dumnzeu. I-a dat Dumnezeu putere să rostească şi cea din urmă rugăciune şi apoi i-au tăiat cinstitul cap, şi asemenea Dreptului Iov, ,,nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu’’ (Iov 1, 22) (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 517-525).

Presbiter Iovița Vasile

Cenzura din Biserica noastră, exercitată de marionetele înveșmântate în straie arhierești

În cărţile noastre bisericeşti mai vechi se afla o Rânduială privitoare la modul cum trebuie primiţi evreii care vin la Sfânta Credinţă Ortodoxă şi voiesc a fi mădulare ale Bisericii lui Hristos. Între întrebările care li se adresează, este şi aceasta: ,,Mai întâi, te întreb pe tine de te lepezi cu adevărat de toată credinţa jidovească şi de toate născocirile lor, şi de toată lupta lor împotriva lui Dumnezeu, ce o au împotriva Domnului nostru Iisus Hristos şi asupra Preacuratei Maicii Sale, şi asupra tuturor Sfinţilor, şi asupra tuturor creştinilor, şi de toată defăimarea lor împotriva Bisericii, ca a unor potrivnici ai lui Dumnezeu, şi îi afuriseşti pe ei?’’

Întrebarea este justificată de un adevăr întristător, acela că, de-a lungul a mai bine de două mii de ani, evreii au dus o luptă plină de ură împotriva lui Dumnezeu şi a tot ce este arătat mai sus. Şi pentru că este cunoscută încrâncenarea lor, în mijlocul tuturor popoarelor creştine care i-au primit şi găzduit, evreii au născocit o puzderie de secte zise ,,creştine’’ care, asemenea unor cutii de rezonanţă, au preluat şi amplificat învăţăturile mincinoase ale acestora. Se ştie că şi Martin Luther a făcut reforma aceea diabolică sub înrâurirea evreilor, care i-au şi furnizat ,,argumentele’’ scripturistice împotriva învăţăturii celei sănătoase a Bisericii. Reformatorul a fost, aşadar, unealta evreilor, iar reforma s-a făcut în sensul dorit de ei.

Distinșii noștri ierarhi au primit poruncă, s-au conformat și au cenzurat textul de mai sus, la fel ca multe altele, pentru a nu leza sensibilitățile evreilor. Nimănui nu-i este îngăduit să schimbe slujbe și rânduieli bisericești, dar acest fapt ne arată cu adevărat cine dictează în Biserica Ortodoxă Română. În niciun caz ierarhii de paie. Ei sunt niște simpli executanți, care tremură la gândul că și-ar putea pierde privilegiile. În acest context se înscrie și reînhumarea moaștelor Părintelui Mucenic Constantin Sârbu.

Între aberaţiile plăsmuite de evrei se află şi aceea că preacurata Fecioară Maria ar fi fost o femeie de rând, care a născut pe Omul Hristos, dar a avut şi alţi fiii, după cum ar dovedi-o chiar Noul Testament, când vorbeşte despre ,,fraţii Domnului’’ (Matei 12, 46-50; 13, 55-56; Marcu 3, 31-35; 6, 3; Luca 8, 19-21;Ioan 2, 12; 7, 3, 5, 10, etc). Biserica Ortodoxă a dovedit, în numeroase rânduri, că această învăţătură evreiască este mincinoasă şi drăcească, încât nu merită să o fac eu încă o dată. Aleg să afirm, şi de data aceasta, învăţătura despre Maica Domnului, aşa cum este păstrată se Sfânta Biserică. Preacurata Fecioară Maria a fost Fecioară înainte de Naştere, în timpul Naşterii şi după Naştere, ceea ce noi exprimăm prin expresia ,,Pururea Fecioară Maria’’. Cea pe care noi o numim ,,mai curată decât strălucirile soarelui’’, a născut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu Adevărat şi Om Adevărat. Ce este împotriva acestei învăţături, de la cel rău este, cinstite cititorule.

Presbiter Iovița Vasile

Sfânta Muceniţă Ecaterina

În vremea împăratului păgân Maximin, trăia în Alexandria o fecioară de neam mare, înţeleaptă, frumoasă la chip şi bună cunoscătoare a filozofiei vremii. Rudele şi mama sa ar fi vrut să o mărite. Trăind în mijlocul  păgânătăţii şi fiind vreme de mare prigoană împotriva Bisericii, tânăra Ecaterina a văzut deşertăciunea zeilor nesimţitori şi a început căutările sale până când a ajuns la cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu.

La un praznic păgânesc, împăratul a venit la Alexandria şi au început să junghie tot felul de animale pentru a le aduce jertfe zeilor, încât văzduhul s-a umplut de putoarea fumului şi mulţi se duceau să sărbătorească. Văzând atâta rătăcire în popor, Sfintei Ecaterina i s-a făcut milă de ei şi a stăruit să fie primită de însuşi împăratul, în faţa căruia a mărturisit: ,,Cunoaşte, o, împărate înşelăciunea cu care v-aţi înşelat de diavoli, încât slujiţi ca unui Dumnezeu idolilor stricăcioşi şi nesimţitori. Cu adevărat mare ruşine este a fi cineva atât de orb şi de nebun, ca să se închine unor urâciuni ca acestea… Ci cunoaşte pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Cel pururea fiitor, fără de început şi fără de moarte, Care, în anii cei mai de pe urmă, S-a făcut Om pentru mântuirea noastră. Prin El împăraţii împărăţesc, ţările se îndreptează şi toata lumea împreună stă şi cu singur cuvântul Lui toate s-au zidit’’.

Din palatul imperial, unde a mărturisit neînfricată, Sfânta Ecaterina a fost dusă în temniţă şi apoi judecată şi condamnată la moarte. Păgânii care slujeau diavolilor au închipuit pentru Sfânta cele mai crude chinuri: au pus patru roţi pe o osie cu fiare ascuţite în aşa fel încât două roţi să se întoarcă în dreapta şi două în stânga, iar în mijlocul lor să fie legată aleasa lui Dumnezeu. Îngerul Domnului a venit şi a izbăvit-o din acele chinuri cumplite, încât toţi se mirau de puterea nemărginită a lui Dumnezeu.

Văzând cruzimea de fiare a persecutorilor, împărăteasa Augusta a mustrat pe împărat şi acesta s-a umplut de mânie şi s-a pornit împotriva ei. Ne-oamenii au tăiat pe împărăteasă şi aceasta s-a săvârşit cu rugăciunea Sfintei Ecaterina, care i-a spus: ,,Mergi cu pace, ca să împărăţeşti cu Hristos în veci!’’      Sfânta Ecaterina s-a rugat Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru popor şi pentru sine, apoi i-au tăiat cinstitul cap. Credincioşii au văzut Sfinţii Îngeri venind şi luând sfintele moaşte pe care le-au dus în Sinai (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p. 489-503).

Când vei privi icoana Sfintei Ecaterina, cinstite cititorule, adu-ţi aminte de pătimirea acesteia şi cere rugăciunile ei către Dumnezeu, pentru ajutorul şi mântuirea ta.

Presbiter Iovița Vasile

Să nu fim naivi

Românii exultă la aflarea veștii că mediocrii neamului Câțu, Voiculescu și Mihăilă sunt cercetați de dna. De ce acum și nu imediat după comiterea infracțiunilor? Pentru că acum aveau nevoie antihriștii de o bombă care să  atragă atenția. Sau poate celor de la dna le-a trebuit acest timp ca să învețe că un million înseamnă o mie de mii, iar un miliard – o mie de milioane. Și de ce numai cei trei? Firesc era să avem o coloană de câteva sute de ticăloși, așteptând să le vină rândul la audieri. Nu, ar fi prea complicat.

Vă spun de pe-acum să nu vă bucurați de răul altora, pentru că nu li se va întâmpla, și nici să nu le plângeți de milă. Cei trei nu vor avea nimic se suferit. Nici vorbă de închisoare, cum li se pare unora. Să ne întoarcem puțin în timp, să vedem câteva precedente.

1Băsescu Petrov a distrus întreaga flotă a României și a fost pedepsit cu două mandate prezidențiale, (cu ajutorul ștampilei voastre, distinși români), apoi l-ați ales senator și până in ziua de azi își execută pedeapsa la locul de muncă, în zisul parlament european.

2.Laura Codruța Koveși. A distrus multe vieți, cariere și familii, când era prea-puternică la dna. A fost neîndurătoare cu cei care periclitau poziția politică a grangurilor vremii. Cum să-l lași pe Dragnea să facă ceva pentru țara aceasta – știți că a vrut să aducă tezaurul de la Londra – când în vârful piramidei trebuia să ajungă un ilustru nimea-n drum? Știți la cine mă refer. Laura s-a pretat și la plagiat, ceea ce a cântărit greu la numirea ei ca justițiar european. Așa își răsplătește sistemul antihristic slujitorii fideli, înainte de a-i trage pe linie moartă.

3.Magistrații dna de la Ploiești. Împotriva lor au existat dovezi zdrobitoare. S-au prefăcut că-i cercetează, timpul a trecut, lumea a uitat și cazul a fost închis. Ați mai auzit de Portocală? Eu – nu.

Așa va fi și cu aceștia trei. Să ne dea Dumnezeu sănătate și vom mai vorbi despre ei peste câțiva ani. De bine, se înțelege. Ce pot să spun cu certitudine e că pedeapsa le va veni de unde nu se așteaptă. Lor și tuturor celor care au susținut vaccinarea, ca metodă de exterminare a făpturilor lui Dumnezeu. Cei de la Antena 3 aplaudă. Vedeți-i cât sunt de mici, de murdari și de fățarnici?

Presbiter Iovița Vasile

Sfântul Mucenic Mihail Monahul, despre islam: ,,Să nu-mi fie mie aceasta, ca să las pe Dumnezeul meu şi să urmez diavolului’’

Toți dumnezeii neamurilor sunt demoni (Psalmul 95, 5)

În ultimii ani, ni se spune, din ce în ce mai insistent, că Allahul islamicilor este, de fapt, Dumnezeul propovăduit de Biserică şi, prin urmare, n-ar exista incompatibilităţi între cele două religii. Fals! Allah a fost un zeu al arabilor preislamici pe care proorocul cel mincinos Mahomed l-a propovăduit ca fiind dumnezeu. Biserica nu are nimic de-a face cu zeii păgânilor care nu sânt altceva decât demoni ai iadului. Iată ce a răspuns Sfântul Mucenic Mihail Monahul când împăratul musulman i-a propus să treacă la islamism: ,,Să nu-mi fie mie aceasta, ca să las pe Dumnezeul meu şi să urmez diavolului’’ (Vieţile Sfinţîlor pe mai, ziua a douăzeci şi treia).

Când turcii i-au cerut Sfântului Mucenic Gheorghe cel Nou din Sredţa să se apropie de credinţa lor deşartă, acesta a răspuns cu neclintire: ,,Nu se cade nouă, creştinilor, să luăm parte la obiceiurile voastre păgâneşti şi să purtăm cealmale pe capetele noastre. Nouă nu ni se cade să ne despărţim de Hristos, Dumnezeul Cel adevărat, Făcătorul cerului şi al pământului, şi să lepădăm Sfântul Botez. Cui să cred eu? Lui Mahomed, care nu este trimis nici de Dumnezeu, nici de Proorocii Lui nici de Apostoli. Ci s-a arătat general sârguincios al cetei satanei, având steagurile diavolului? Deci nici voi singuri nu ştiţi cui credeţi, rătăcind astfel din calea cea adevărată’’ (Vieţile Sfinţilor pe mai, ziua a douăzeci şi şasea).

Înţelegem din aceste cuvinte ale Sfinţilor că există o singură cale de apropiere a islamicilor de creştini: aceea a primirii de către aceştia a singurului Dumnezeu adevărat prin Sfântul Botez.

Sunt multe voci care propun Bisericii o apropiere de budism şi celelalte religii păgâne ale Indiei, lăudând ,,înţelepciunea’’ acestor orientali. Cum să te apropii de o religie fără Dumnezeu? Căci aşa e socotit budismul. Cum să crezi în toate învăţăturile diavoleşti ale lui Buda, cel ce a cutezat să se facă pe sine dumnezeu? Cum să crezi în învăţătura satanică despre reîncarnare şi să tăgăduieşti învierea? Este cu neputinţă oricărui dreptmăritor creştin.

Multe sunt laudele care se aduc lui Confucius, un ,,înţelept’’ chinez care a lăsat o seamă de învăţături potrivnice lui Dumnezeu. Apoi japonezii, poporul acesta atât de avansat în cele ale tehnicii, au ca dumnezei o mulţime de zei pe care îi cinstesc şi la care se închină. Iată dar, că în lumea în care trăim sunt o mulţime de dumnezei mincinoşi la care se închină păgânii. Cu multă îndreptăţire a scris Sfântul Apostol Pavel Bisericii din Corint: ,,Căci deşi sunt unii numiţi dumnezei, fie în cer fie pe pământ, – precum sunt dumnezei mulţi şi domni mulţi, totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin care sunt toate şi noi prin El’’ (I Corinteni 8, 5-6). La întrebarea Proorocului Ieremia (16, 20) ,,poate oare omul să-şi facă dumnezei, care, de altfel, nici nu sunt dumnezei?, răspunsul este, din păcate, cât se poate de categoric: poate!

Presbiter Iovița Vasile

Sfânta Muceniţă Cecilia

Sfânta Cecilia a trăit la Roma şi a auzit de mică învăţăturile Evangheliei lui Hristos, de aceea s-a hotărât să rămână fecioară şi să se păzească de orice fel de însoţire. Părinţii ei au hotărât însă altfel, şi au logodit-o cu un tânăr de vază, care însă era necredincios. A venit vremea nunţii şi atunci fecioara Cecilia i-a destăinuit mirelui taina credinţei sale: ,,Iată, precum mă vezi, eu am pe îngerul Domnului care îmi păzeşte fecioria şi pe care tu nu-l vezi. Şi de te vei atinge de mine, apoi îndată te va omorî, pentru că stă aici gata să mă apere pe mine, roaba sa’’. Cuvintele acestea l-au înfricoşat pe Valerian şi el a consimţit să meargă la episcopul Romei de atunci, Urban I (222-230), care, spun cărţile bisericeşti, se ascundea prin morminte şi prin peşteri, din pricina păgânilor sângeroşi, porniţi cu încrâncenare împotriva credincioşilor Bisericii. Păstorul l-a primit cu lacrimi de bucurie, ştiind că l-a trimis Sfânta Cecilia, şi a zis: ,,Pe tânărul acesta l-a primit ca pe un leu în camera sa, iar către mine l-a trimis ca pe un miel, că de n-ar fi crezut el învăţătura ei, n-ar fi venit la mine. Deci deschide, Doamne, inima lui până la sfârşit, ca să Te cunoască pe Tine, Adevăratul Dumnezeu, iar de satana şi de toate lucrurile lui să se lepede’’. A rânduit Bunul Dumnezeu ca Valerian să primească învăţătura cea mântuitoare şi apoi marele dar al Sfântului Botez.

În mijlocul acelei păgânătăţi, Sfânta Cecilia a adus la Credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe alţi doi, pe Tivurtie, fratele lui Valerian şi pe Maxim, fiind şi ei botezaţi de la episcopul Urban al Romei, căci atunci episcopii nu socoteau a fi sub demnitatea lor a boteza pe cei care veneau la Hristos.

Pentru viaţa ei curată şi pentru râvna pentru Hristos Mântuitorul, Sfânta Cecilia a fost arestată de mai-marii vremii şi supusă judecăţii. Au dus-o într-o baie aprinsă şi au chinuit-o trei zile şi trei nopţi, dar Preabunul Dumnezeu i-a stat în ajutor şi a răcorit baia. A venit apoi călăul şi de trei ori a lovit-o cu sabia peste grumaz, însă nu i-a tăiat capul. A mai trăit trei zile şi a întărit pe credincioşi, apoi s-a mutat la Domnul în locaşurile cereşti. Pentru sfintele sale rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi păcătoşii (După Vieţile Sfinţilor pe noiembrie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2006, p.433-441).

Presbiter Iovița Vasile

Părintele Caius Negrea se opune pseudo-episcopului Lucian Mic din Caransebeș, pentru că batjocorește Sfintele Scripturi, scrierile Sfinților Părinți și Sfintele Canoane, prin participarea la ,,săptămâna de rugăciune’’ cu ereticii

Preasfinţiei Sale Lucian,

Episcopul Caransebeșului

Subsemnatul, preot Caius Negrea, slujitor la Așezamantul Eclesial Social ” Intrarea in Biserica a Maicii Domnului ” din Bocsa, Caras-Severin.

Cu mâhnire şi multă îngrijorare, constatăm o înstrăinare a multora dintre slujitorii Bisericii noastre ‒ preoți și ierarhi ‒ de la fundamentul eclesiologiei ortodoxe, reprezentat de mesajul Evangheliei lui Hristos şi aşa cum a fost receptat de Sfinții Părinți și predanisit nouă prin învățăturile lor, respectiv prin hotărârile Sfintelor Sinoade (locale şi ecumenice) şi prin Sfintele Canoane, privitor la care Sfântul Ioan Gură de Aur afirma că sunt cârma Bisericii lui Hristos.

În concret, deşi nu e un fenomen recent, observăm că, mai ales începând din ianuarie 2021, în Eparhia Caransebeșului, și nu numai, are loc anual așa-zisa ,,săptămână de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, la care participă episcopul ortodox al locului, episcopul romano și cel greco-catolic, împreună cu preoții lor, dar și aparţinători ai confesiunilor participante, fapt posibil printr-un păgubos „minimalism dogmatic”. Sfântul Ciprian al Cartaginei ar caracteriza această stranie obişnuinţă prin cuvinte deosebit de sugestive: „obiceiul fără adevăr este o veche amăgire”. În ce mă priveşte, nu doresc să fiu călcător cu bună știință al Sfintelor Canoane, care poruncesc:

‒ ,,Nu se cuvine nimănui să se roage împreună cu ereticii sau schismaticii” (Canonul 33 Laodiceea ‒ Concordanţă: Can. 10, 45, 46, 64 Ap.; 19 I Ec.; 7 II Ec; 2, 4 III Ec.; 11, 95 Trul.; 6, 7, 8, 10, 14, 31,32, 34 Laodiceea; 1, 47 Sf. Vasile cel Mare; 9 Tim. Alex.);

‒ „Episcopul, preotul sau diaconul care s-a rugat numai împreună cu ereticii să fie afurisit, iar dacă le-a permis acestora să săvârșescă ceva precum unor clerici, să fie caterisit” (Canonului 45 Apostolic) (Concordanţă: Canoanele 10, 46 şi 64 Ap.; 2 şi 4 III Ec.; 6, 9, 32, 33, 34 şi 37 Laodiceea,; 9 Timotei al Alexandriei);

‒ „[…] să nu fie permis cuiva să fie în comuniune cu cei excomunicați […]. Iar dacă vreunul dintre episcopi sau dintre preoți, sau dintre diaconi, sau unul dintre cei care fac parte din din canon (catalogul clericilor) ar fi descoperit că are comuniune cu cei excomunicați, să fie şi el excomunicat, ca unul care tulbură canonul bisericesc” (Canonul 2 al Sinodului din Antiohia).

Totodată, nu doresc să nesocotesc învăţăturile şi poveţele clare ale Sfinţilor Părinţi privitoare la Biserică şi relaţiile cu heterodocşii, adică la eretici:

‒ Sfinţii Părinţi au crezut că ,,Biserica lui Hristos este una, deoarece Mantuitorul a întemeiat o singură Biserică (Matei, 16, 18), nu mai multe, pentru că Biserica are un singur Cap, pe Iisus Hristos, ea fiind înfăţişată ca o singură Mireasă a lui Hristos” (Efeseni, 5, 27), ca o casă a lui Dumnezeu şi a lui Hristos (Evrei, 3, 6 şi 10, 27), ca un trup unic a lui Hristos (Romani, 12, 5), ca o singură turmă (Ioan, 10,16; 21,15).

‒ După Sfinţii Părinţi, erezia înseamnă „a te abate în vreuna dintre dogmele privitoare la dreapta noastră credinţă” (Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheza 32, 49-51). Sfântul Vasile cel Mare afirmă că Sfinţii Părinţi i-au numit eretici „pe cei care s-au rupt şi s-au înstrăinat cu totul de credinţă” (Canonul 1). Iar pricinile apariţiei ereziilor purced din faptul că nu iubim, pe cât se cuvine, pe Dumnezeu şi pe aproapele (Ioan Moshu, Limonariul (Livada duhovnicească), 74). Prin urmare, „este eretic şi se supune legilor rânduite împotriva ereticilor cel care se abate, chiar şi cu puţin, de la credinţa ortodoxă” (Sfântul Fotie cel Mare, Sintagma Canoanelor, XII, cap. 2).

Înşir, în acest sens, şi alte referinţe patristice remarcabile:

(1) Sfântul Ioan Gura de Aur, Cuvânt despre proorocii mincinoşi şi despre învăţătorii mincinoşi şi despre ereticii fără de Dumnezeu , 9 „[…] adesori v-am pomenit de lipsiţii de Dumnezeu eretici şi vă rog şi acum, să nu le faceţi vreun pogorământ în vreun lucru, nici în mâncăruri, sau în băutură, sau în prietenie, sau prin legături cu ei, sau prin dragoste, sau prin împăciuire. Căci cel înșelat în acestea şi care face pogorământ faţă de ei se face pe sine străin de Biserica sobornicească”);

(2) ereticii sunt „vrăjmaşii Bisericii Soborniceşti” (Sfântul Atanasie cel Mare, Cuvant apologetic II, 77, 5. Cf. Sfântul Atanasie cel Mare, Împotriva arienilor, I, 2);

(3) „duşmanii Bisericii” (Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 126, 3 ‒ PG, 32, 553 A);

(4) „erezia… desparte de Biserică” (Sfântul Grigorie al Nisei, Contra lui Eunomie, IV); „Erezia îl desparte pe orice om de Biserică” (Şedinta I a Sinodului VII Ecumenic);

(5) cugetul rău-credincios îi scoate pe eretici afară din „trupul Bisericii” (Sfântul Epifanie al Salaminei, Panarion, XLVIII, 11),

(6) „înstrăinându-i şi de Dumnezeu, şi de Biserica Sobornicească” (Sfântul Grigorie Teologul, Epistola 102). Şi aceasta pentru că „toţi ereticii adună pentru rătăcirea lor dovezi din Scriptura cea de Dumnezeu insuflată, strâmbând, prin înţelesurile lor rele, cele grăite drept de Duhul Sfânt” (Sf. Chiril al Alexandriei, Epistola 39), făcându-se „lucrători vicleni” (2 Corinteni, 11, 13).

Deşi poate părea foarte aspră sau, oricum, radicală, această poziţie a Părinţilor Bisericii faţă de erezie şi eretici („copiii cei risipiţi ai lui Dumnezeu”) nu este lipsită de dragoste, dar este străină de mincinosul şi făţarnicul „iubirism” new-age-ist, potrivnic Iubirii împletite cu Adevărul, împotriva adevăratei iubiri, care nu ascunde înşelarea şi minciuna, ci le denunţă, pentru a-i păzi mai dinainte pe credincioşi. Biserica învaţă că orice „lucrare a dragostei”, care aduce, în final, pierderea mântuirii sufletului nu este de la Hristos, ci de la diavol. Cu privire la acestea, Sfântul Ioan Gură de Aur ne povăţuieşte: „Dacă vei vedea defăimată buna-cinstire, nu-i da întâietate împăcării în detrimental adevărului, ci împotriveşte-te cu bărbăţie până la moarte […], netrădând nicidecum adevărul!” (Epistola Sfântului Apostol Pavel către Romani, Omilia XXII). Şi adaugă cu tărie: „Nu primiţi nicio dogmă de rea-credinţă sub pretextul/chipul dragostei” (Epistola Sfântului Apostol Pavel către Filipeni, Omilia II, 1).

În această privinţă se exprimă minunat, între alţi Sfinţi Părinţi, şi Sfântul Maxim Mărturisitorul (Epistola XII): „Eu nu doresc ca ereticii să pătimească, nici nu mă bucur de răul lor – ferească Dumnezeu! –, ci mai degrabă mă bucur şi împreună mă veselesc de întoarcerea lor; căci ce e mai plăcut celor credincioşi, decât să-i vadă adunaţi împreună pe copiii cei risipiţi ai lui Dumnezeu? Nu scriu nici îndemnându-vă să puneţi asprimea înaintea iubirii de oameni – nu aş putea să fiu atât de sãlbatic –, ci rugându-vă să faceţi şi să lucraţi cele bune pentru toţi oamenii cu luare-aminte şi cu cercare multă … Numai un lucru îl voiesc de la voi: vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii eretice spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire”.

De asemenea, îmi arăt în această mărturisire dezacordul total în legătură cu atribuirea cu atâta uşurinţă a termenului de ,,biserică” celorlalte „denominațiuni creștine” (romano și greco-catolicilor, precum și cultelor protestante și neo- sau para-protestante, începând cu Amsterdam 1948 și continuând cu Sinodul din Creta, din 2016, şi, mai ales, după ). Biserica lui Hristos, cea ,,Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească” (Simbolul Credinței), este „stâlpul și temelia adevărului” (1 Timotei, 3, 15). Nu este îngăduită o asemenea relativizare terminologică, care a fost atât de bine precizată în scrierile Noului Testament (Ioan, 15,1-6; Efeseni, 4, 4-5).

Or, ereticii şi schismaticii nu fac şi, fără pocăinţă, nu pot face parte din Biserică, neavând credința dreaptă, căci s-au despărțit de bunăvoie de Biserica lui Hristos și nu se mai luptă după lege. (1 Timotei, 1, 18; 6, 12 și 2 Timotei, 4, 7; 2, 5).

Cât despre cei ce au schimbat sau schimbă cele primite de la Sfinții Părinți, Sfântul Ignatie Teoforul (Epistola către Heron, II, 1) zice: „Oricine vorbește împotriva celor poruncite, chiar dacă este vrednic de crezare, chiar de postește, chiar de trăiește feciorelnic, chiar de ar face minuni si ar proroci, să-ți fie ca un lup îmbrăcat în piele de oaie care lucreaza stricăciunea oilor”. Merită a fi menţionată aici şi o altă zicere patristică: „dacă se falsifică ceva, cât de mic, se vatămă chiar întregul, căci prin aceasta se strică Evanghelia. Așa cum, în cazul monedelor împărătești, cel care a tăiat, chiar și puțin, din ceea ce este gravat pe aceasta a făcut ca întreaga monedă să fie falsă, tot așa cel care a răsturnat, chiar și cea mai mică credință sănătoasă, distruge totul” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Galateni, I, 6).

În data de 20 iunie a.c., cu prilejul întâlnirii preoților din cercul pastoral Bocșa la Centrul Eparhial, părintele consilier bisericesc Alin Câmpean ne-a comunicat în mod expres obligativitatea ca preoții să fie prezenți alături de ierarhul lor la întâlnirile ecumenice.

Îmi este peste puteri să înțeleg  astfel de demers, care încalcă flagrant Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe și relativizează adevărul de credință în sufletele credincioșilor noștri. Obligația ca și preoții să participe la rugăciuni comune cu eterodocși, în locașuri ale acestora sau în cele ortodoxe, considerăm că nu este o lucrare plăcută înaintea lui Dumnezeu (cf. Canoanele 6 și 9 Laodiceea).

Dumnezeiasca Liturghie ne învederează „adevărul lucrurilor”, adică unitatea şi unicitatea Bisericii, a dreptei credințe şi a Sfintelor Taine. Câteva exemple doar:

(1) „Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim… ”, apoi Crezul. Ce avem aici? Avem Dragostea îngemănată cu dreapta credinţă, fiindcă, pentru cugetul Bisericii, Dragostea (Dumnezeu Cel în Treime − 1 Ioan, 4, 8.16) şi Adevărul (Hristos, Dumnezeu-Cuvântul înomenit − Ioan, 14, 6) sunt una. Aşa-zisul „dialogul” contemporan „al dragostei”, care se înfăptuieşte în chipul unui sentimentalism găunos şi porneşte din puţinătatea de credinţă, este, în realitate, refuzul de a simţi şi de a trăi, în Duhul Sfânt, credinţa adevărului, adică refuzul singurei iubiri de adevăr (2 Tes, 2, 10-12) şi mântuitoare;

(2) „Unitatea de credinţă şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând… ”, spre a avea îndrăznire să rostim împreună „Tatăl nostru… ”. Fără dreapta credinţă, nu se poate rosti „Tatăl nostru” în Duh (cf. Efeseni, 4, 3 ş.u.), ci numai cu gura (Isaia, 29, 13; Matei, 15, 8). A se vedea, în acest sens, tâlcuirea Sfântului Grigorie al Nisei (Despre Rugăciunea domnească, II): cuvintele rugăciunii noastre ar fi „o înjurătură şi o batjocură”; pe de altă parte, cel „zăbavnic la inimă… şi iubitor de minciuni… să ştie că nu-L cheamă Tată pe Cel din cer, ci pe cel din iad, care este şi el mincinos şi se face tată al minciunii ce se iveşte în fiecare”.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Să te ferești de momelile ereticilor. Află că sub pielea de oaie se ascund lupii care cu tine se poartă cu dulceață și blândețe, însă cu Domnul luptă ca niște fiare turbate. Fugi departe de răutățile lor și rămâi credincios tradiției Părinților, adică învățăturii și Credinței care izvorăsc din Sfintele Scripturi. Nu pune pacea și înțelegerea mai presus de adevăr!”.

Prețuind foarte mult virtutea ascultării, suntem profund îngrijorați de aceste hotărârii ale Prea Sfinției Voastre, care contravin Sfintelor Canoane, dar, pe de altă parte, nu pot să tac în privinţa acestor realităţi triste şi întristătoare.

„Prin tăcere Îl trădăm pe Dumnezeu.” (Sfântul Grigorie Teologul, din Nazianz);

„A trece sub tăcere cuvântul Adevărului este totuna cu a te lepăda de Hristos” (din procesul Sfântului Maxim Mărturisitorul);

„Tăcerea în vreme de primejduire a credinței este totuna cu apostazia” (Sfântul Nicodim Aghioritul).

Cunoaștem și învățătura Sfinților Părinți care spun că ascultarea de episcop, stareț sau duhovnic să fie deplină, dar până la erezie sau păcat. Vorbind despre necesitatea de a avea un călăuzitor în viață (părintele duhovnicesc), pentru ca „mintea omului să se urce din nou la cele din care a căzut”,  Sfântul Simeon Noul Teolog zice: „[…] Stăpânul (scil.: Hristos) ne învață să nu ne lăsăm înșelați doar de cuvinte, dându-i crezare oricărui om care zice despre sine că este duhovnicesc, ci [doar] după ce suntem încredințați mai întîi din viața și faptele lui; și, dacă cuvintele și faptele lui se află în armonie cu învățăturile Domnului și ale Apostolilor și ale Sfinților Părinți, atunci să-l primim și să ascultăm cuvintele lui ca și cum ar fi cuvintele lui Hristos; altminteri, chiar dacă-i înviază pe cei morți, chiar dacă arată mii de alte minuni, să-l îndepărtăm de la noi și să-l urâm ca pe un drac, mai ales dacă vedem că, deși este mustrat, nu primește să-și schimbe cugetarea proprie, ci încă zăbovește în cunoașterea rătăcită a lui și crede că viețuiește și petrece în ceruri” (Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog, Cuvânt teologic, I).

De aceea, cu mâhnire, dar şi cu cuviincioasă hotărâre, Vă rugăm respectuos să luaţi act de această mărturisire şi că, pe viitor, nu vom da curs unor asemenea directive, nepotrivite şi în opoziţie cu învățăturilor statornicite de Sfinții Părinți ai Bisericii.

În nădejdea că aceste abateri şi încălcări canonice din Eparhia noastră vor fi îndreptate, rămânem pe mai departe fii supuși și ascultători ai Preasfinţiei Voastre.

Pr, Caius Negrea                     Bocșa, 2.XI. 2023.

Adevăruri ascunse, adevăruri nerostite, adevăruri dureroase. Un suflet mare s-a strămutat le ceruri: Medicul Lorraine Day, care a făcut dezvăluiri cutremurătoare

1.Medicul Lorraine Day a început prin a spune că ”am fost acolo, în San Francisco, de-a lungul întregii epidemii de SIDA. La vremea respectivă am avut de-a face cu CDC, NIH, Occupational Health and Safety Organisation, și am descoperit atunci că toți sunt mincinoși. Mințeau atunci, Fauci era deja și el în cadru pe-atunci, mințea și el, și sunt cu toții mincinoși și-acum și n-au nici un interes legat de siguranța sau sănătatea americanilor. Sunt parte a inamicului. Guvernul SUA nu e altceva decât o antrepriză criminală coruptă. N-are la inimă cele mai bune interese ale tale, ci de fapt te vrea mort. Ne vrea pe toți morți și totul e de fapt despre înverzirea planetei și depopulare, prin exterminare.

2.Sunt chirurg și mi s-au deschis ochii în timpul epidemiei de AIDS din urmă cu peste 30 de ani… A început în 1981 și s-a rostogolit până prin 1992, e încă prin preajmă, dar acum au medicamente care-i țin mai mult în viață. Epidemia de AIDS m-a făcut să realizez, atunci – când eram un consultant pentru CDC  și am descoperit cât de mult mint. Căci agenda lor ținea de fapt de a promova homosexualitatea. Nu exista pe-atunci o urmărire a contacților pentru AIDS, nu exista aproape nici o testare pentru AIDS – în primul rând nu aveai testul, dar știai ceea ce au, deoarece aveau simptome și noi aveam întregi secții cu oameni care mureau. Așa că respectiva epidemie a fost cu-adevărat o epidemie! Doctorii și asistentele care lucrau în San Francisco General Hospital în epidemia de AIDS nu dansau Conga în linii cum procedează acum, când au spitalele goale – noi pe-atunci chiar eram foarte solicitați. Dar CDC nici că i-a păsat de siguranța și sănătatea noastră, noi ne-am expus atunci la enorme riscuri operându-i pe acei pacienți, iar astfel am realizat la vremea aia că Guvernul nu e aici să ne ajute, Guvernului nici măcar nu-i place de noi. Și despre ce este de fapt vorba cu această falsă epidemie Covid-19!? E o acoperire pentru a aduce comunismul în SUA și pentru a începe depopularea prin exterminare a gentililor, în mod special a lor. Și mai ales a creștinilor”.

3.Nu contează cine e președinte, că e dementul de Biden sau că e Trump, oricum nici unul dintre ei nu decide, Rothschild trage sforile. Indiferent cine e, ce va avea să se întâmple, nu vom mai putea redresa SUA, care, precum restul lumii, a întors spatele credinței: bisericile nici măcar nu mai sunt biserici, ci cluburi sociale… Douăzeci de mii de pastori creștini au semnat înțelegeri nedezvăluite cu guvernul, plătiți fiind să îndemne lumea să se vaccineze, dar fără a se zice o vorbă despre asta. Biserica a fost deturnată de evreii Illuminati în combinație cu gentili de pe nivele superioare francmasonice de la gradul 33 în sus, iar asta e Cabala care conduce actualmente lumea. Covid nu există. Iar purtarea măștii e doar jocul lor de amuzament de a-ți spune că n-ai libertate de exprimare, ești un sclav – te controlăm. Noi avem deja guvernul comunist unic mondial, deja îl avem, dar pentru că nu puteau bloca întreaga lume într-o săptămână, doar de aceea nu-l avem în sine. N-a ieșit încă din umbră să ne spună voi sunteți sclavi și noi vă controlăm”.

4.Întrebată și despre demararea vaccinărilor cu tot cu logistică militară sub pretextul că ar fi doar scheme pilot aplicate în 4 state din SUA printre care Tennessee, Texas și Rhode Island, de fapt în totalitate și fără excepție în viitorul apropiat, Day a răspuns: ”În primul rând nici un vaccin n-a dat vreodată rezultate – e modul prin care ne termină de-o sută de ani. Au tot adăugat tot mai multe și mai multe vaccinuri copiilor înainte să meargă la școală, și e ceva în sensul subliniat de un coleg medic, foarte bun cunoscător al vaccinurilor, că peste 50% dintre copiii din SUA sunt deja vătămați de vaccinuri, iar dându-i unui nou născut în primele 24 de ore de viață un vaccin pentru hepatita B nu e nimic altceva decât o crimă. Căci asta e, din moment ce un bebeluș n-are nici un sistem imunitar să facă față otrăvirii, așa încât ăsta este genocidul, un genocid al gentililor, al creștinilor din lumea asta. Despre asta este totul…

5.Acest nou vaccin e un ARNm dar l-au pregătit de multă vreme. Restul – chestii… Că ăsta va fi în curând gata, iar celălalt e în curând gata… Aiurea. Au fost de multă vreme, demult a început asta. Am documente că Covid-19 a fost plănuit în 2003 – și au patentat absolut totul despre Covid, au patentat virusul, ori nu poți patenta un virus dacă e natural. Nu poți patenta așa ceva, nu poți patenta o floare, nu poți patenta un trandafir sau orice altceva ce e natural. Dar l-au patentat grație puterii lor. Un alt aspect e că dacă modifici un virus, nu-l poți patenta, la fel, deoarece e împotriva Convenției de la Geneva a produce o armă biologică. E ilegal să patentezi un virus dacă e natural sau modificat. Dar n-au patentat doar virusul, ci întreaga testare a virusului, precum și toate kits-urile de testare a virusului. Și de ce-au făcut asta? Tocmai pentru că nu există virusul Covid-19 și au patentat totul pentru a nu putea fi investigat dacă acesta ar există măcar.

6.CDC e cel care recunoaște că Covid-19 n-a fost niciodată izolat. Dacă nu-l pot izola, înseamnă că nu-l au. Știți, dacă ar fi într-adevăr o boală autentică, atunci ar trebui să se ghideze după cifrele bolii veritabile. Dacă ai avea o boală reală, care manifestă simptome, atunci ai putea determina câte persoane au boala după simptomele lor, doar că nu vor să fie îngrădiți de chestia asta. Căci atunci n-ar putea să inventeze toate numerele astea, mergând din aproape în aproape. Așa că au o falsă boală care nu manifestă simptome, pe care dacă o transmiți altcuiva, nici acela nu manifestă simptome, iar astfel pot ei crea din mers cifrele pe care și le doresc, din aproape în aproape. Te pot bloca în lockdown dar te și pot lua din casă și plasa într-un lagăr de concentrare, pot face absolut orice vor, dar și spunându-ți că ei te ajută. Spun că au grijă, e pentru siguranța ta. Nu! Totul e satanic, totul e programat pentru a aduce comunismul în SUA și să scape de dizidenți ca noi, cei care expunem asta.

7.Nu există virusul și Covid-19 pentru că pur și simplu nu există – nimeni nu poate investiga asta. N-au izolați ai lui, n-au nici o dovadă c-ar exista – n-are de fapt simptome. Oamenii nu mor de Covid, dar doar dacă stai în fața televizorului și vizionezi propaganda și ești programat de ea, atunci da, vei gândi că ei mor, dar nu se moare de Covid. Nimeni nu moare de Covid, și chiar dacă s-ar manifesta ceva, n-ar da mai mult decât o clasică răceală. Cauzată de alte coronavirusuri. E doar o acoperire pentru a institui comunismul barbar și atroce în SUA și în lume, ăsta e începutul sfârșitului. Biblia și vorbește despre pandemii adevărate sau false, despre foametea care va avea să fie cauzată, că nu vor fi oameni care să asigure hrana necesară și nu vei căpăta mâncare dacă nu vei fi vaccinat…”

(Preluare selectivă de pe ActiveNews)

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Din veşnicie, Preabunul Dumnezeu a hotărât, după sfatul voii Sale, ca noi, nevrednicii slujitori ai Săi să prăznuim astăzi pe cea mai curată decât strălucirile soarelui, pe Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului Iisus Hristos. Trei ani avea copila Maria când părinţii săi cei Dumnezeieşti, Ioachim şi Ana, au chemat la casa lor din Nazaret rudele, cunoscuţii, vecinii şi mulţime de fecioare. Aceştia au înconjurat-o pe Preacurata Maria şi ţinând în mâini făclii, au început drumul spre Ierusalim, iar cântările lor se uneau cu cântările îngereşti. Părinţii Maicii Domnului împlineau făgăduinţa pe care o făcuseră Domnului când se rugau ca Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să ridice nerodirea lor.

După trei zile de călătorie, au ajuns în Ierusalim, la templul sfânt. Cărţile bisericeşti ne spun că la templu slujea marele arhiereu Zaharia, împreună cu alţi preoţi, şi aceştia au ieşit să o întâmpine pe copila Maria. La intrarea în templu erau cinsprezece trepte pe care preoţii şi leviţii le urcau şi cântau pe fiecare treaptă un psalm. Aceste trepte le-a urcat fiica lui Ioachim şi a Anei, şi toţi s-au mirat văzând-o, dar şi mai mult s-au mirat atunci când  arhiereul Zaharia a dus-o pe copilă în Sfânta Sfintelor, acolo unde nu intrau nici preoţii, ci numai marele arhiereu, o dată pe an. Acolo i s-a dat ei loc de rugăciune, în sfântul altar, după a doua catapeteasmă.

După ce şi-au împlinit datoria lor sfântă, Dumnezeieştii părinţi s-au întors acasă, au făcut ospăţ mare şi au mulţumit lui Dumnezeu.

În jurul templului din Ierusalim erau multe locaşuri în care vieţuiau văduvele care petreceau în curăţie, între care se afla şi Ana proorociţa, cea care a fost prezentă când Pruncul Iisus a fost adus la templu, ca să fie închinat Domnului, cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca. Deosebi locuiau bărbaţii nazirei care trăiau asemenea monahilor, iar în alte locaşuri erau găzduiţi pelerinii şi străinii. Preacuratei i s-a dat a vieţui în locaşul fecioarelor. Astfel a petrecut copila Maria în anii ce au urmat. Învăţarea Scripturilor Sfinte ale Vechiului Testament, rugăciunea în Sfânta Sfintelor şi lucrul mâinilor erau îndeletnicirile ei. Hrana o primea de la Sfinţii Îngeri, după cum mărturisesc Părinţii Bisericii.

Sfântul Apostol Pavel a scris: ,,Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos pentru învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare… pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pregătit pentru orice lucru bun’’ (II Timotei 3, 16-17). Sfânta Fecioară a fost pregătită de Dumnezeu pentru împlinirea a ceea ce covârşeşte orice minte omenească: primirea în preacuratul său pântece a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta este Sărbătoarea  de care şi noi ne-am învrednicit astăzi, cinstite cititorule.

Presbiter Iovița Vasile

Sufletul să se întoarcă la Dumnezeu Care l-a dat

,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de Acela Care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena’’ (Matei 10, 28). Aceste cuvinte de întărire şi încurajare le-a rostit Mântuitorul nostru Iisus Hristos în vremea când i-a trimis pe Sfinţii Aposoli la propovăduirea Evangheliei Sale. Precum ne învaţă Biserica, fiecare om este o alcătuire Dumnezeiască din trup muritor şi stricăcios şi din suflet nemuritor. În Cartea Ecleziastului (12, 7) citim despre trupul omenesc că-i este dat ,,ca pulberea să se întoarcă în pământ, cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu Care l-a dat’’.

Vieţile Sfinţilor aduc mărturie despre faptul că Sfinţii Mucenici primeau moartea cu bucurie, având Credinţa nestrămutată că sufletele lor se vor odihni lângă Dumnezeu. Că sufletele Mucenicilor şi, de fapt ale tuturor oamenilor, sunt vii, au ştiinţă, voinţă şi simţire, ne-o spune Dumnezeu prin Sfântului Ioan Evanghelistul: ,,Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne Sfinte şi Adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei care locuiesc pe pământ?’’ (Apocalipsa 6, 9-10) Textul ne arată, cu limpezime, că sufletele Mucenicilor sunt în ceruri, lângă Dumnezeu.

Acum este necesar să înţelegem Cine poate să piardă şi trupul şi sufletul în gheenă. Răspunsul l-am şi dat, oarecum, prin faptul că am majusculizat pronumele ,,Cine’’. Mulţi au fost înclinaţi să creadă că diavolul ar fi cel care poate să piardă pe om în gheenă. Diavolul, cu puterea lui mărginită, nu poate să piardă niciun suflet peste voia acestuia şi peste voia lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur a desluşit înţelesul, scriind: ,,Domnul nu le spune deschis acum că El este Cel Care poate pierde şi trupul şi sufletul în gheeenă, a arătat aceasta mai înainte, spunând că El este Judecătorul’’ (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1994, p. 424). Într-adevăr, la judecată Dumnezeu va hotărî ca unii să meargă în împărăţia Sa cea cerească, alţii se vor pierde de la faţa lui Dumnezeu, în iad.

,,Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului Celui Viu’’, a scris Sfântul Apostol Pavel (Evrei 10, 31). Înfricoşătoare va fi judecata, înfricoşător este numai gândul că mulţi se vor pierde, pentru veşnicie, în împărăţia diavolului. Bunul Dumnezeu să ne ferească de această primejdie, cinstite cititorule.

Presbiter Iovița Vasile

Biruința asupra celui potrivnic

În fiecare ceas al vieţii noastre suntem asaltaţi de diavolii pierzători de suflete. Este acesta un adevăr ce nu mai trebuie demonstrat. Diavolul se arată biruitor asupra multor oameni tocmai prin faptul că reuşeşte să-i convingă că el nici nu există. Sfânta Biserică Ortodoxă ne învaţă cum putem fi biruitori asupra duhurilor celor întunecate. Ne învaţă şi ne dă şi mijloacele necesare. Mulţi dintre oameni manifestă o frică absolut nejustificată faţă de diavolul.

Sfântul Apostol Pavel scria Bisericii din Efes: ,,Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, răspândite în văzduhuri’’ (Efeseni 6, 12). Aşadar, înţelegem din capul locului că Dumnezeu nu ne vrea defetişti, pasivi sau fricoşi în confruntarea noastră cu diavolul şi slujitorii lui. Dimpotrivă, ne îndeamnă să ducem lupta cea bună (I Timotei 6, 12; ). Celălalt Apostol, Sfântul Iacov, acelaşi lucru ne învaţă, scriindu-ne: ,,Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi’’ (Iacov 4, 7). În cele ce urmează, vom vedea cum putem birui pe cel rău.

Să avem încrederea neclintită că suntem robi ai lui Hristos, Care ne poartă de grijă. Domnul Iisus Hristos S-a confruntat de multe ori cu diavolul şi întotdeauna l-a biruit. El, Stăpânul, ne ajută şi nouă să biruim.     Să ducem o viaţă curată, mergând regulat la biserică, unde primim învăţăturile folositoare pentru sufletele noastre. Ne vom spovedi de mai multe ori pe an curat, adică complet şi sincer, şi vom primi Sfânta Împărtăşanie, învingând piedicile pe care diavolul ni le ridică. Vom făptui binele de câte ori ni se iveşte prilejul, ştiind că diavolul nu poate suporta fapta bună, cum spunea Sfântul Antonie cel Mare. Ne vom îngriji de rugăciunile zilnice, fiindcă Însuşi Mântuitorul ne-a arăta că ,,acest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post’’ (Matei 17, 21). Vom cerceta cât mai des calendarul bisericesc, pentru a ţine cum se cuvine Posturile rânduite de Biserică. Ne vom însemna cu semnul Sfintei Cruci. Cântarea de la Sfântul Maslu ne spune: ,,Doamne, armă asupra diavolului, Crucea Ta ai dat-o nouă; că se îngrozeşte şi se cutremură, nesuferind a căuta spre puterea ei’’. Sfântul Antonie cel Mare s-a rugat şi i s-a arătat calea de biruinţă asupra celui rău: smerenia. Socoteşte-te, asemenea Sfântului Apostol Pavel, cel dintâi dintre păcătoşii lumii (cf. I Timotei 1, 15) şi vei birui răutatea diavolului. Dacă ne vom întrarma cu aceste învăţături, nu ne vom mai teme de diavolul, chiar dacă ar veni asupra noastră cu toate cohortele de demoni ale iadului.

Presbiter Iovița Vasile

Voi sunteţi Poporul lui Dumnezeu

Israel a fost poporul ales al lui Dumnezeu. Lui Avraam i s-a făcut această făgăduiţă: ,,Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi voi fi izvor de binecuvântare’’ (Facere 12, 2). Cu bunele şi relele lui, cu căderile şi revenirile sale, cu vremurile fericite ori cu rătăcirile lui, Israel a fost poporul prin care ne-a venit Revelaţia Dumnezeiască a Vechiului Testament.

Când însă Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a întrupat în mijlocul lui Israel şi S-a făcut Om, s-a produs ruptura între Dumnezeu şi Israel, ruptură ce durează de mai bine de două mii de ani. Totul s-a datorat faptului că fiii lui Israel au refuzat să-L primească pe Fiul lui Dumnezeu, şi mai mult, I s-au făcut vrăjmaşi de moarte, în înţelesul propriu al expresiei, căci L-au răstignit pe dealul Golgotei. A fost o nerecunoştinţă fără seamăn în istorie, pentru binele pe care l-a adus Domnul Hristos acestui popor şi lumii întregi. A fost vremea în care Israel a pierdut calitatea de popor ales al lui Dumnezeu.

Dumnezeu şi-a rânduit un Popor nou, dintre toate neamurile pământului. A spus-o chiar Mântuitorul Iisus Hristos: ,,Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor. Iar fiii împărăţiei (iudeii) vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor’’ (Matei 8, 11-12).  Sfântul Apostol Petru ne încredinţează de aceasta, prin cuvintele din întâia sa Epistolă: ,,Iar voi sunteţi semninţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, Popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui Care v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată, voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi Poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar scum sunteţi miluiţi’’ (I Petru 2, 9-10).

Poporul cel nou al lui Dumnezeu este alcătuit din toţi cei care sunt cuprinşi în Biserica lui Hristos, Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Nu din cei ce sunt numiţi cu numele generic de ,,creştini’’, ci din adevăraţii creştini, cei ortodocşi, singurii care păstrează Dreapta Credinţă mântuitoare.

Cugetă, iubite cititorule, la privilegiul fără egal pe care îl avem, de a fi număraţi în poporul lui Dumnezeu, în Turma lui Hristos, singura căreia i-a spus Fiul lui Dumnezeu: ,,Nu te teme, Turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia’’ (Luca 12, 32).

Presbiter Iovița Vasile

Cunoscând scurtimea vieții noastre. O istorioară orientală

Prințul moștenitor al Persiei a chemat într-o zi pe toți învățații imperiului și le-a spus: Învățatul Zeb, dascălul meu, m-a învățat că regii s-ar expune mai puțin erorilor, dacă ar fi luminați de de exemplele trecutului. Iată  de ce, vreau să studiez analele popoarelor. Vă poruncesc, deci, să compuneți o istorie universală, să nu neglijați nimic, pentru ca s-o redați cât mai completă. Savanții s-au arătat dornici să împlinească întocmai dorința prințului. Au plecat și s-au așternut pe lucru.

După treizeci de ani de muncă, s-au prezentat în fața regelui – prințul devenise rege – cu 12 cămile, fiecare purtând câte 500 de volume: ,,Sire, academicienii împărăției voastre au cinstea să vă depună la picioare istoria universală pe care au alcătuit-o. Ea cuprinde șase mii de volume și include tot ceea ce nouă ne-a fost posibil să găsim, referitor la oboceiurile popoarelor și la vicisitudinile împătaților,,

Regele a răspuns: Vă sunt recunoscător pentru strădanii. În acest timp și eu am îmbătrânit cu treizeci de ani. Anii care mi-au mai rămas de trait nu-mi vor îngădui să citesc tot ceea ce ați scris. Vom depune aceste manuscrise la arhivele împărăției, iar voi mergeți și faceți un rezumat al acestei istorii, pe care să am vreme să-l citesc.

Învățații s-au supus voinței regelui. După douăzeci de ani, s-au întors purtând 1500 de volume, pe trei cămile.

,,Ați făcut o lucrare bună. Vârsta mea înaintată nu-mi îngăduie să citesc nici rezumatul pe care l-ați făcut. Mergeți și scurtați și mai mult, și nu întârziați!

După zece ani, s-au întors cu o singură cămilă, purtând cinci sute de volume. Regele s-a arătat dezamăgit. Îmbătrânise și mai mult și l-a nemulțumit și această scurtare. A poruncit o scurtare și mai mare.

După cinci ani, s-au prezentat cu o singură carte Învățatul care a condus această lucrare s-a prezentat la palat, îmbătrânit, gârbovit, sprijinindu-se în cârjă. Aici i s-a spus: ,,Grăbiți-vă, regele este pe patul de moarte,,. Când au ajuns la rege acesta le-a spus: ,,Voi muri și nu voi cunoaște istoria omenirii’’.

Decanul i-a răspuns: ,,Sire, am să vă rezum această istorie în cuvinte puține: S-au născut, au suferit și au murit,,.

Astfel, regele Persiei a cunoscut istoria omenirii cu puțină vreme înainte de a trece în lumea cealaltă.

(După Miere și fiere, Editura Albatros, București, 1982, pag. 166-168) A

Biserica suntem noi, creștinii ortodocși, care adormim și ne trezim cu nădejdea la Dumnezeu

Vă citesc, vă ascult si vă cred! Unde să-i gasim pe cei care veghează la sufletele noastre? Cunosc vreo cativa preoti, la sute de km distanta, te duci o data, de doua ori. De cate ori te poti duce in vremurile astea de saracie? Care ierarh este marturisitor? Care nu este mason?
E greu parinte, e cumplit.

Biserica nu e zid, nu e crucea cu lant gros si aurit la gatul ierarhului din masina Mercedes cu geamuri negre, nu e tacerea popilor si transformarea datoriei lor de pastori de suflete in afaceri de colectare de bani pentru agape, bucurii personale. Biserica suntem NOI, crestinii ortodocsi care adormim si ne trezim cu nadejdea la Dumnezeu Tatal, la Duhul Sfant, la Mantuitorul Iisus Hristos, la Maica Domnului si toti Sfintii. Suntem pacatosi, amarati, inconjurati de gropi in care putem cadea continuu si din care sa ne nevoim cu lacrimi si rugaciune, cu mila, iertare si iubire fata de fratii nostri, sa ne ridicam neincetat.

Capul Bisericii este Domnul nostru Iisus Hristos! Nu ne vom lepada de Ortodoxie, în veci, dar nu vom pierde ultimele clipe cu fariseii si carturarii.

Om păcătos

Ascultând de Biserică, ascultăm de Dumnezeu

Scriind Epistola către Evrei, Sfântul Apostol Pavel a dat, între multele învăţături mântuitoare, şi acest îndemn: ,,Ascultaţi pe conducătorii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea seama de ele – ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, lucru care n-ar fi spre folosul vostru’’ (Evrei 13, 17).

Cel dintâi lucru care trebuie lămurit este ce a înţeles Sfântul Apostol prin conducători voştri, (în alte versiuni: mai mari voştri). Bine ar fi ca această expresie să facă referire şi la conducătorii politici ai popoarelor, încât aceştia să fie preocupaţi în cel mai înalt grad de sănătatea sufletească a supuşilor lor, cu alte cuvinte, să avem pretutindeni în lume cârmuitori cu frică de Dumnezeu. Realitatea, din păcate, este departe de această dorinţă. Nu ştiu dacă în toată lumea mai există măcar un conducător dreptcredincios.

Prin urmare, este bine să ne îndreptăm spre cei care, realmente, veghează la sufletele oamenilor, la slujitorii vrednici ai Sfintei Biserici, episcopi şi preoţi. Lor le este dat de la Dumnezeu să călăuzească pe oameni spre o bună şi dreaptă vieţuire pe pământ şi, implicit, spre Împărăţia lui Dumnezeu. Pe ei se cuvine să-i ascultăm şi lor să ne supunem. A spus-o Însuşi Mântuitorul: ,,Cel ce vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi, se leapădă de Mine; iar cel ce se leapădă de Mine, se leapădă de Cel Care M-a trimis pe Mine’’ (Luca 10, 16). Acelaşi îndemn ni-l dă Mântuitorul prin cuvintele: ,,Iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş’’ (Matei 18, 17).

Mulţi sunt astăzi care se erijează în conducători spirituali ai oamenilor. Sectele şi bisericile mincinoase au în fruntea lor oameni care nu aduc lumina cunoştinţei lui Dumnezeu, ci întunericul pierzător al ereziei. Sunt aceia despre care ne-a prevenit Fiul lui Dumnezeu când a spus: ,,Vedeţi să nu fiţi amăgiţi; căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei’’ (Luca 21, 8).

Socotesc că acestea scrise mai sus îţi sunt, iubite cititorule, suficiente şi lămuritoare pentru a şti drumul de urmat, în această lume dezorientată de necredinţă şi păcat. Nu te înstrăina de Sfânta Biserică Ortodoxă, singura care călăuzeşte pe oameni pe calea mântuirii. Cinsteşte pe slujitorii ei care se ostenesc pentru binele tău. Să ai permanent în vedere că  cea dintâi şi cea mai mare grijă a omului este mântuirea sufletului său, ,,căci ce-i folosieşte omului câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? (Marcu 8, 36-37).

A început Postul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. Sârguieşte-te, iubite cititorule, spre Sfânta Spovedanie şi spre Sfânta Împărtăşanie. Cel rău va ridica piedici înaintea ta. Biruieşte-le!

Presbiter Iovița Vasile