Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Lui

LUNA  APRILIE

Ziua a 22-a

Sf. Ierarh Teodor Sicheotul; Sf. Apostol din cei 12 Natanail (Simon Zilotul); Sf. Mucenici Nearh, Epipode şi Alexandru; Cuviosul Vitalie

            ,,Cel Care mă judecă pe mine este Dumnezeu. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu laudă’’. Acest îndemn ne este dat nouă prin Epistola către Romani (4, 4-5) a Sfântului Apostol Pavel.

Astăzi Biserica pomeneşte pe Cuviosul Vitalie, care a ales să aducă suflete pe calea mântuirii, într-un chip aparte, atrăgând asupra lui batjocura semenilor. Acesta şi-a scris toate desfrânatele din Alexandria şi se ruga pentru ele ca Bunul Dumnezeu să le întoarcă de pe căile pierzării. Mai mult, cu banii câştigaţi în timpul zilei se ducea în casa desfrânatelor, îi dădea câte unei femei şi îi spunea: ,,Te rog, ca pentru aceşti bănişori să te păzeşti toată noaptea aceasta în curăţie, neprimind pe nimeni la păcat’’. Apoi se aşeza la rugăciune într-un colţ, citea Psalmii lui David şi se ruga până dimineaţa pentru femeia aceea. Aşa a trecut pe la toate desfrânatele şi când isprăvea, se întorcea cu rugăciunea la cea dintâi. Unele alegeau să doarmă, altele stăteau ele însele şi se rugau, ruşinându-se de faptele lor. Pe toate le îndemna Cuviosul la pocăinţă, înfricoşându-le cu grozăvia chinurilor din iad. Aşa s-a făcut că multe din aceste desfrânate au părăsit păcatul şi s-au măritat cu bună rânduială, altele s-au călugărit sau au rămas să trăiască singure, dar în curăţie.

Femeilor de la casa cea cu rău nume le-a poruncit să nu spună nimic despre faptele sale, astfel încât oamenii au ajuns să-l socotească ca pe un desfrânat, care aduce hule asupra tagmei călugăreşti. Cuviosul primea cu răbdare toate ocările oamenilor şi chiar se bucura în sine că oamenii îl socotesc păcătos. Clevetirile au ajuns la Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei, însă n-a osândit pe Cuviosul, ştiind că numai Dumnezeu judecă cu dreptate.

Într-una din zile, Cuviosul ieşea din casa desfrânatelor şi a întâlnit un tânăr care mergea acolo pentru păcat. Tânărul l-a lovit peste obraz şi l-a mustrat cu prefăcută indignare: ,,Ticălosule şi necuratule, pentru ce nu te pocăieşti şi nu te lepezi de necurata ta viaţă, ca prin tine să nu se batjocorească mai mult numele lui Hristos?’’ Cuviosul i-a prezis că va ajunge să adune, cu răcnetele sale, toată suflarea Alexandriei, şi aşa s-a întâmplat, căci tânărul s-a îndrăcit şi s-a făcut arătare pentru tot oraşul.

După moartea Cuviosului, femeile care ştiau viaţa lui sfântă au povestit tuturor cât bine a lucrat Dumnezeu prin acest Sfânt, şi astfel clevetitorii porniţi asupra lui s-au ruşinat că osândiseră pe Cuviosul Vitalie, înţelegând cuvintele Apostolului, ,,nu judecaţi ceva înainte de vreme’’.

Preot Ioviţa Vasile

 

Anunțuri

Sfantul Grigorie Dialogul, papa al Romei, a fost un adevarat arhiereu al lui Hristos

LUNA APRILIE

Ziua a 20-a

Sf. Mucenici Victor şi alţi cinci, Zotic, Zinon, Achidin, Chesarie, Severian, Hristofor, Teona, Antonin, Anastasie şi Gabriel; Cuvioşii Teodor, Atanasie, Ioasaf, Alexandru; Sf Ierarhi Teotim din Tomis, Anastasie I, Grigorie; Sf. Apostol din cei 70, Zaheu 

Hristos a iniat!

          Iubite cititorule! De mai multe ori am scris cu bucurie că pe scaunul Bisericii din Roma au stat Papi adevăraţi, cu dragoste pentru Hristos şi aproapele, care nu s-au socotit a fi mai presus de ceilalţi episcopi şi stăpâni peste Biserică, ci au slujit tuturor, după cuvântul Mântuitorului: ,,Ştiţi că ocârmuitorii nemurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care dintre voi va vrea să fie mare, să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul, să vă fie vouă slugă, după cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi’’ (Matei 20, 25-28)

            Astăzi pomenim, între Sfinţii lui Dumnezeu, pe Fericitul Atanasie Sinaitul, Patriarhul Antiohiei. Acesta a trăit în vremea Sfântului Grigorie Dialogul, Papă al Bisericii Romei (590-604). Cei doi Sfinţi erau despărţiţi de o depărtare cu anevoie de străbătut, dar uniţi întru slujirea Mântuitorului. Câtă dragoste frăţească era între cei doi arhierei ai lui Hristos, mărturiseşte o scrisoare trimisă de Sfântul Papă Grigorie fratelui său, Sfântul Atanasie Sinaitul.. ,,Mă înştiinţezi, Preasfinţia ta, preaiubitule, că de ar fi fost cu putinţă, ai fi voit fără hârtie şi fără trestie să vorbeşti cu mine, şi pătimeşti de durere că depărtarea cea mare a Răsăritului de Apus ne opreşte pe noi. Însă adevărat zic, că şi în hârtie îmi vorbeşte gândul vostru, că în cuvintele Preasfinţiei tale este arătată dragostea voastră către noi şi nu suntem despărţiţi cu locurile, noi cei ce cu darul Atotputernicului Dumnezeu suntem uniţi prin legătura dragostei… Ci vă rog pe voi, rugaţi-vă pentru mine, neputinciosul, ca Domnul, scoţându-mă dintr-atâtea de multe învăluiri şi primejdii de la longobarzii cei ce au năvălit asupra Romei, mai degrabă să mă treacă la limanul odihnei celei veşnice. Cu mulţumire am luat binecuvântările voastre cele îndurate, pe care mie, omule al lui Dumnezeu, fiind sărac cu duhul, mi le-ai trimis, zicând:  Ce să dea săracul, decât numai cele ce sunt ale săracului? Dar de  nu v-aţi fi făcut săraci cu duhul pe voi singuri, binecuvântările voastre n-ar fi fost atât de îndurate’’. (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 228-231).

            Înţelegem de-aici cum cugetau adevăraţii arhierei ai Bisericii Romei şi  constatăm câtă diferenţă este între aceştia şi papii cei semeţi, care se socotesc stăpâni peste Biserică, locţiitorii lui Hristos, şi în numele Lui răspândesc o mulţime de erezii, încât catolicii nu mai sunt o Biserică, ci o adunare de eretici.

Preot Ioviţa Vasile

 

Cine a produs schisma in Biserica Ortodoxa Romana?

Părinţii care s-au îngrădit de pan-erezia ecumenistă, prin nepomenirea episcopilor eretici, au fost acuzaţi de schismă. Împotriva Sfintelor Canoane, au fost apoi judecaţi în consistorii şi în final s-au scris nişte hârtii fără valoare, prin care au fost anunţaţi că au fost ,,caterisiţi’’.

Dintru început voi face apel la semantica limbii române, aşa cum e consemnată în instrumentele normative ale limbii, adică în dicţionare. DEX-ul defineşte schisma drept ,,separare formală a unui grup de credincioşi de comunitatea religioasă căreia îi aparţine’’. În speţă, ar fi vorba de Biserica Ortodoxă Română. Pornind de la această definiţie, vom spune că un preot care a întrerupt pomenirea este o persoană, nu un grup de persoane. Apoi, preotul respectiv nu s-a separat de Biserica Ortodoxă, ci a întrerupt comuniunea cu altă persoană, cu episcopul căzut în erezie, ceea ce iarăşi nu corespunde definiţiei. Pentru pseudo-ierarhii români există însă reguli diferite de exprimare. Aşa au ajuns să decreteze ,,Anul omagial al Sfântului Maslu’’. Ce enormitate! Cum să aduci omagii Sfântului Maslu, când acestea sunt adresate, conform aceluiaşi dicţionar, doar persoanelor? Agramatisme de felul acesta nu fac cinste celor care se socotesc a fi stăpâni peste Biserica Ortodoxă Română.

Trecem acum la textele Sfintelor Canoane.  Canonul 15 al Sinodului I – II de la Constantinopol Spune desluşit, cu multă limpezime, despre preoţii care s-au îngrădit de erezie şi implicit de eretici: ,,CĂCI CEI CE SE DESPART PE SINE DE COMUNIUNEA CEA CU ÎNTÂIUL STĂTĂTOR AL LOR PENTRU OARECARE EREZIE OSÂNDITĂ DE SFINTELE SINOADE, SAU DE PĂRINŢI, FIREŞTE DE COMUNIUNEA CU ACELA, CARE PROPOVĂDUIEŞTE EREZIA ÎN PUBLIC, ŞI CU CAPUL DESCOPERIT O ÎNVAŢĂ ÎN BISERICĂ, UNII CA ACEŞTIA NU NUMAI CĂ NU SE VOR SUPUNE CERTĂRII CANONICEŞTI, DESFĂCÂNDU-SE PE SINEŞI DE COMUNIUNEA CU CEL CE SE NUMEŞTE EPISCOP CHIAR ÎNAINTE DE CERCETAREA SINODICEASCĂ, CI SE VOR ÎNVREDNICI ŞI DE CINSTEA CUVENITĂ CELOR ORTODOCŞI CĂCI EI NU AU OSÂNDIT PE EPISCOPI, CI PE PSEUDOEPISCOPI ŞI PE PSEUDO-ÎNVĂŢĂTORI, ŞI NU AU RUPT CU SCHISMĂ UNITATEA BISERICII, CI S-AU SILIT SĂ IZBĂVEASCĂ BISERICA DE SCHISME ŞI DE DEZBINĂRI’’. Iată cine sunt ,,schismaticii’’ pe care-i încriminează cu atâta vehemenţă pseudo-episcopii români: tocmai aceia care s-au silit să izbăvească Sfânta Biserică de schisme! În orice lucru este o măsură şi trebuie să primeze măcar bunul simţ elementar. Faţă de episcopii eretici, preoţii nepomenitori nu pot fi în raport de schismă. Schisma s-a produs în Creta şi autorii ei sunt semnatarii documentelor, împreună cu cei care li s-au alăturat ulterior. Avem de-a face, în acest caz, cu o împletire dintre erezie şi schismă, această împletire definind cu precizie raportul episcopilor români cu Biserica Ortodoxă Română. Şi acest raport l-au produs domniile lor, ocupanţii scaunelor episcopale. Căderea din treapta episcopală în erezie este ireversibilă, căci spune Canonul 3 al Sfântului Atanasie el Mare: ,,celor ce au căzut şi au apărat nelegiuirea (adică erezia), pocăindu-se, să li se dea iertare, dar să nu li se dea lor loc în cler’’. Prin prisma acestui Canon, scaunele episcopale din Biserica Ortodoxă Română pot fi socotite vacante, iar episcopii vor fi socotiţi în rândul mirenilor, cu condiţia să se pocăiască şi să părăsească erezia. Trist, dar adevărat.

Schisma cea mai cunoscută în istorie este cea din 1054, când Apusul căzut în erezie s-a rupt din Trupul tainic al Mântuitorului, Sfânta Biserică. Care este rezultatul? Sfânta Biserică Ortodoxă a rămas a fi singura păstrătoare infailibilă a Revelaţiei Dumnezeieşti, în vreme ce Apusul boleşte până astăzi în erezie. Faptul că apusenii pretind că sunt ,,biserica’’, iar ortodocşii sunt acuzaţi de schismă, nu schimbă cu nimic realitatea.

Desigur că propaganda ecumenistă nu va înceta să arunce venin, invective şi calomnii împotriva preoţilor, călugărilor şi mirenilor care s-au îngrădit de erezie. Este un semn al neputinţei, al lipsei de legitimitate. Aceaşi propagandă vrea să dea impresia că fenomenul delimitării de episcopii eretici s-ar reduce la câţiva preoţi. Vă spunem cu certitudine, numărul  celor îngrădiţi, preoţi, călugări, mireni, este mult mai mare. Cunosc preoţi care în viitor au intenţia să  se ridice împotriva ecumenismului, de aceea nu este bine să-i acuzăm pe cei care încă mai pomenesc numele ierarhilor.

Preot Ioviţa Vasile

Uciderea este pacat grav, strigator la cer

LUNA APRILIE

Ziua a 19-a

Sfinţii Mucenici Pafnutie şi Agatanghel; Sf. Ierarhi Gheorghe Mărturisitorul şi Trifon al Constantinopolului; Cuvioşii Ioan şi Simeon

            ,,Să nu ucizi’’ (Ieşire 20, 13). Este a şasea din cele zece Porunci date de Dumnezeu, prin Moise, poporului Israel şi lumii întregi. Călcarea acestei porunci este de o gravitate deosebită şi se numeşte păcat strigător la cer, după cum îi spune Dumnezeu Însuşi lui Cain, ucigaşul fratelui său, Abel: ,,Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ’’ (Facere 4, 10).

Viaţa este darul lui Dumnezeu, unic şi nerepetabil. Datori suntem să punem preţ pe acest dar, deoarece viaţa aceasta pământească este timpul în care suntem chemaţi să ne lucrăm mântuirea. Nu ne este îngăduit să ridicăm viaţa aproapelui, dar nici propria noastră viaţă, prin sinucidere. Această poruncă se încalcă şi atunci când unei femei însărcinate i se provoacă avortul, adică se curmă viaţa unei fiinţe nevinovate, lipsită de apărare, care nici măcar nu ajunge să vadă lumina zilei. În anii care au urmat după revoluţia din 1989, societatea românească a evoluat spre mai rău şi prin numărul mare de avorturi. A fost an în care au fost suprimate vieţile a peste un milion de prunci nevinovaţi, ceea ce este o grozăvie fără seamăn! Sa ne imaginăm că aceşti prunci ar fi fost lăsaţi să se nască şi ei ar fi înfrumuseţat românimea, prin nevinovăţia lor. Vinovaţi de acest păcat sunt femeile care solicită avortul, soţii lor, care le îndeamnă sau consimt la acest act criminal, mijlocitorii şi medicii care provoacă avorturile. Biserica a rămas singura care apără, cât îi este cu putinţă, viaţa pruncilor care urmează să se nască. De aceea este privită cu ură de slujitorii satanei, care încurajează avortul prin legi permisive. Greu răspuns vor da toţi aceştia la Judecata lui Dumnezeu!

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus: ,,Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă’’ (Matei 10, 28). Vorbim totuşi de o ucidere sufletească nu în sensul propriu, al nimicirii acestuia, ci în sensul afundării acestuia în păcate necurmate, neurmate de pocăinţă. Ucigaşi sufleteşti sunt ereticii de toate felurile, care răspândesc învăţătura lor pierzătoare ca pe o otravă, şi care duc multe suflete în rătăcire şi implicit în pedeapsa veşnică a iadului. Ucigaşi sunt socotiţi şi cei care îndeamnă pe aproapele la păcat, sau îi favorizează înfăptuirea păcatului, sau sunt ei înşişi sminteală altora. ,,Cel care urăşte pe fratele său, ucigaş de oameni este’’ (I Ioan 3, 15).

Războaiele, revoluţiile, pogromurile, genocidurile au fost şi sunt încălcări organizate ale acestei Porunci Dumnezeieşti.

Preot Ioviţa Vasile

 

 

 

Domnul Florin Zamfirescu: adevaruri dureroase despre Uniunea europeana

Florin Zamfirescu (Facebook):

„Draga Uniune Europeana. 

Trebuie sa-ti marturisesc ceva important.

Acum mai bine de zece ani am dorit sa ma cuplez cu tine.

Erai plina de promisiuni, prevedeam un mariaj fericit.

Abia mai tarziu am inteles ce le-ai impus celor pe care i-am trimis se te peteasca. 

Si ceeace noua nu ne-au spus: ca ne voiai fara industrie, fara agricultura si ca mai voiai ca toate averile noastre sa fie instrainate.

Fiindca veneam la tine, cea bogata, poate ca am fi acceptat…

Dar, mai Uniune Europeana, am observat apoi ca esti o curva perversa, ca vrei sa dereglezi mintile oamenilor, ca nu ai nimic sfant. 

Am inteles apoi ca averile tale, care ne-au atras, sunt de fapt furate chiar de la cei care, ca si noi, au crezut ca le aduci fericirea.

Nu mai vreau cu tine, Uniune!

Ne-ai distrus,ne-ai adus in sapa de lemn, ne-ai facut dusmani cu vecinii nostri, chiar si cu Sarbii cu care eram cuscri.

Crezi ca pe noi ne multumeste ca-ti recunosti „greseala” cu Milosevici?

Tu ucizi si pe urma regreti!

Ne-ai distrus invatamantul, cultura, ne-ai readus comunismul de care noi fugisem!

Ne-ai distrus creativitatea si identitatea!

Esti mai perversa decat Satana, sau esti chiar Satana, stimata Uniune, care te-ai transformat intr-o inchisoare din care nu se mai poate iesi.

Nu mai pot sa fac nimic, sunt singur si scarbit, o sa dispar si gata. Ma gindesc insa la copiii si nepotii nostri pe care i-am nenorocit, renuntand la identitate, la autonomie, la cultura si la traditii.

Sub „corectitudinea ta politica” ai introdus rasismul, fiindca numai asa pot sa-mi explic interesul tau pentru decaderea moravurilor si smintirea mintilor europene.

Ne vom reintalni, Uniune, in campii cu verdeata si vom mai discuta noi,fiindca cine rade la urma, rade mult mai bine! 

se dedica filosofului 

Andrei Plesu…”

 

Dragi cititori,

A trecut Săptămâna luminată. Din această săptămână, intrăm în rânduiala obişnuită a zilelor de post, adică miercurea şi vinerea. De câţiva ani, alcătuitorii calendarelor noastre bisericeşti, din prea marea ,,dragoste’’ ce o au pentru noi, au introdus nu mai puţin de 12 dezlegări la peşte în toate zilele de miercuri şi vineri, până la Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh. Cu alte cuvinte, au desfiinţat zilele acestea de post. Ca să ne convingem că este aşa, n-avem decât să consultăm calendarele şi sinaxarele vechi şi vom constata că aceste dezlegări au fost introduse în anii din urmă, pe nesimţite, mizând pe iuţeala mâinilor şi nebăgarea noastră de seamă. Ca la circ. Dacă-i întrebăm pe cei îndreptăţiţi să răspundă, ne spun stânjeniţi şi cu jumătate de gură că, au fost introduse aceste dezlegări la peşte fiind o perioadă de bucurie, după Sărbătoarea Învierii. Deci ar fi vorba de grija pe care ne-o poartă mai-marii noştri ca să ne asigure un trai tihnit, fără zile de post, iar noi ar urma să ne adaptăm la aceste schimbări.

Desluşim aici o încercare de erodare a rânduielilor bisericeşti care să ducă, în cele din urmă, la dispariţia Posturilor. Exact ce-şi doreşte şi diavolul care, în felul acesta, n-ar mai fi deranjat postul şi de rugăciunile noastre. Îi rugăm pe ierarhii noştri să nu se considere din cale-afară de deştepţi, că nu sunt, şi pe noi să nu ne socotească peste măsură de proşti, că nu suntem. Suntem cu ochii pe ei şi vom semnala orice abatere de la Sfânta Credinţă Ortodoxă, atâta cât Dumnezeu ne va sta în ajutor.

Iubitori de Hristos, nu vă potriviţi celor scrise în calendar, ignoraţi acele dezlegări la peşte şi ţineţi rânduiala posturilor aşa cum a fost statornicită de Biserica lui Hristos. Nimănui nu-i este îngăduit să schimbe o iotă sau o cirtă din cele ce ne-au lăsat Sfinţii Părinţi.

Preot Ioviţa Vasile

Scrisoarea deschisa a domnului Liviu Plesoianu catre presedintii celor doua Camere ale Parlamentului Romaniei privitoare la actiunea militara din Siria (selectiuni)

”Scrisoare deschisă către Președintele Senatului (domnul Călin Popescu-Tăriceanu) și către Președintele Camerei Deputaților (domnul Liviu Dragnea)

Îmi exprim deopotrivă nedumerirea, dezaprobarea și îngrijorarea cu privire la grabnicele dumneavoastră declarații publice prin care vă prezentați susținerea totală și fără rezerve față de recenta acțiune militară realizată în Siria de SUA, Marea Britanie și Franța. Iată motivele:

  1. Sunteți Președinții PARLAMENTULUI României, iar în această calitate ar trebui să vă îngrijoreze în primul rând faptul că premierul britanic, doamna Theresa May, a luat decizia implicării țării sale în bombardamente FĂRĂ APROBAREA PARLAMENTULUI BRITANIC!

Cum puteți fi de acord cu așa ceva!? Nu tocmai dumneavoastră, nu tocmai noi vorbim despre Constituția care spune că Parlamentul este forul reprezentativ suprem al poporului!? Cum să aplaude o intervenție militară efectuată fără aprobarea Parlamentului britanic tocmai Președinții Parlamentului din România!? Aveți idee despre scandalul din Marea Britanie care are loc în chiar aceste clipe? Cunoașteți faptul că Theresa May trebuie să dea socoteală chiar azi în fața Parlamentului britanic pentru faptul de a nu-l fi consultat!? Știți că, tot azi, se va încerca votarea în Parlamentul britanic a interdicției absolute a implicării armate a Marii Britanii fără acordul prealabil al Parlamentului!? Ați mai aflat, între timp, că deja a fost realizat un sondaj de opinie al cărui rezultat este acela că 54% dintre cetățenii Marii Britanii dezaprobă gestul premierului britanic de a decide bombardarea Siriei fără acordul prealabil al Parlamentului!?”, arată Liviu Pleșoianu, pe pagina personală de Facebook.

Sunt realmente îngrijorat de atitudinea dumneavoastră, nu o accept și o dezaprob ferm! Este împotriva oricăror principii democratice să implici o țară într-o intervenție militară fără acordul Parlamentului acesteia! În țara noastră ni s-ar părea în regulă o atare situație!?

  1. Așa cum nu susțin reținerea sau arestarea preventivă a unor oameni fără a exista indicii temeinice și probe indubitabile, tot așa nu susțin nicio intervenție militară înainte de prezentarea PUBLICĂ a probelor care să o justifice!

Știți, oare, că abia de câteva ore a intrat în acțiune echipa de experţi ai Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC)!? OIAC, care îşi are sediul la Haga, a afirmat că îşi continuă misiunea de anchetă privind presupusul atac chimic din Douma, în pofida loviturilor aeriene ale SUA, Franţei şi Marii Britanii! Cu alte cuvinte, deși s-a purces deja la bombardarea Siriei, nu există încă niciun rezultat OFICIAL al vreunei anchete, domnilor Președinți ai Parlamentului României! Vă sună pe undeva cunoscut? Seamănă oare cu maniera de acțiune a unor instituții de forță de pe la noi? Nu cumva ați picat în capcana dublei măsuri!?

Chiar dacă se va DOVEDI că Președintele sirian a folosit arme chimice, nu e corect să așteptăm mai întâi să DOVEDEASCĂ!? Nu așa cereți și cerem și în cazul DNA, tocmai pentru a preîntâmpina orice abuz sau orice eroare!?

  1. Mă așteptam la o minimă reținere din partea dumneavoastră și dintr-un alt motiv, care ține chiar de evidențe, probe, documente, recunoașteri și fapte. Sunt convins că nu vă e străină situația ulterioară intervenției din Irak, din anul 2003, intervenție justificată la acel moment de „probe evidente referitoare la producerea de arme de distrugere în masă”. Sunt convins că aveți cunoștință despre declarațiile lui Hans Blox, cel care a condus echipa ONU în Irak și care a exprimat în repetate rânduri faptul că echipa Organizației Națiunilor Unite NU a descoperit NICIO DOVADĂ despre existența arsenalului incriminat! Probabil știți și ce a spus Scott Ritter (şi el fost inspector ONU): încă din 1998, nici guvernul britanic şi nici cel american nu s-au aflat în posesia vreunui raport care să ateste că existau dovezi categorice că Saddam Hussein ar fi produs și/sau deținut arme de distrugere în masă.

 

CONCLUZIE:

Dacă tot s-a făcut vorbire (pe bună dreptate) în ultimele zile referitor la deviza SRI („Patria a priori”), în ideea că e greșită și că nu înseamnă „înainte de toate”, ci „înainte/independent de experiență”, atunci mă tem că, prin graba de a vă manifesta public susținerea față de bombardarea Siriei, ați căzut chiar dumneavoastră în capcana acestui „a priori”! Înainte de a se finaliza ancheta, înainte de a fi prezentate probe, înainte de a exista acordul Parlamentului (cazul Marii Britanii), v-ați exprimat… aprioric. Vă recomand să nu vă mai exprimați pe viitor în chestiuni atât de sensibile decât „a posteriori”…

Evident că folosirea unor arme chimice e o crimă împotriva umanității, însă toate normele care stau la baza relațiilor internaționale cer și administrarea unor probe. Or, despre ce probe putem vorbi câtă vreme au avut loc bombardamente ÎNAINTE ca echipa de experţi ai Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice să-și înceapă propriu-zis activitatea!??

De asemenea, dacă suntem responsabili, în România și în toate celelalte țări, vom căuta explicații și soluții nu doar cu privire la problema momentului, ci și cu privire la situația generală creată în Siria. Până la orice nou atac, cu sau fără arme chimice, în Siria au murit deja 500.000 de oameni și 2.000.000 au fost răniți! Și să nu-mi spună NIMENI că, în ceea ce privește Siria, statele occidentale sunt binele absolut, pur, inocent și imaculat! În Siria, singurii inocenți sunt civilii răniți și civilii care mor…

P.S. În ceea ce-l privește pe Iohannis, nu am absolut niciun comentariu. Ar fi complet lipsit de rost…”

(Text preluat de pe portalul Ortodoxinfo)