Cuviosul Părinte Emilianos Simonopetritul: Mergem la Liturghie cu acest dor? Atunci ne‑am asigurat Împărăția cerurilor

Chiar dacă obosesc la rugăciune în înfățișarea mea înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă nu‑L cunosc pe Dumnezeu, chiar dacă moțăi, sau nu înțeleg, sau îmi fug cuvintele rugăciunii, sau trăiesc în mii de întunecimi, sunt sigur că în această neștiință a mea, în orbecăiala mea, în acest întuneric al meu, Dumnezeu este prezent, Dumnezeu mă aude, Dumnezeu mă vede, Dumnezeu este de față.

Liturghia noastră, dragii mei, este o logodnă cu Hristos, o nuntă. Ne duce în împărăția Lui. Apoi vom ieși din nou ca să mergem la casa noastră cu patimile noastre, cu păcatele noastre, cu mizeriile noastre. N‑are nicio importanță! Vom merge iarăși la Liturghie, Îl vom răpi iarăși pe Hristos, ne va îndumnezei din nou.

Și astfel, printr‑o luptă continuă, printr‑o călătorie continuă, înainte fiind preotul, iar înapoia lui noi, vom ajunge în Împărăția cerurilor.
Mergem la Liturghie cu acest dor? Atunci ne‑am asigurat Împărăția cerurilor.

(Arhim. Emilianos Simonopetritul, Tâlcuiri şi Cateheze – Vol.I, Editura: Sfântul Nectarie, 2020)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Adevăruri tăinuite cu grijă de sataniștii sângeroși, care au planificat și declanșat războiul împotriva Bisericii Ortodoxe Canonice a Ucrainei

Fost lucrător în serviciile secrete, fost șef al propagandei regimului de la Kiev și o adevărată eminență cenușie a acestuia, Arestovici este cu mult mai mult decât un fost consilier, frustrat pentru că a fost obligat să demisioneze în urma unei gafe. Înainte de începutul războiului, Arestovici era văzut ca un viitor lider – premier sau chiar președinte. Deci un posibil rival pentru Zelenski. Fostul consilier al lui Zelenski, și șef al propagandei de la Kiev, Arestovici, anunță catastrofa pentru țara sa. În acest interviu el afirmă nu doar că Ucraina are foarte mici șanse să câștige războiul, dar și că ar putea să dispară ca țară (ActiveNews)

1.Războiul din Ucraina a fost planificat în Occident, încă din 2019.  Mai exact în Statele Unite, în înțelegere cu aliații europeni. Ca să planifici un război, să-l pregătești și să-l declanșezi, ai nevoie ca oamenii tăi, ai sistemului antihristic să fie instalați în punctele cheie. În Rusia, omul potrivit, Vladimir Putin, era de multă vreme la cârmă. Dacă Putin era un adversar al Occidentului, al sistemului antihristic, cum ne sugerează propaganda mincinoasă, credeți că SUA și aliații ar fi contat pe el, sau nu l-ar fi schimbat cu mulți ani înainte, cum obișnuiesc americanii? Fiindcă Donald Trump nu s-a încadrat în planurile lor, antihriștii au fraudat grosolan alegerile și au instalat la Casa Albă o momâie comică și senilă. Președintele Bolsanaro al Braziliei a fost înlăturat tot prin fraudă, pentru că s-a opus exterminării populației prin asa zisul vaccin. Trei președinți africani au fost asasinați din același motiv.

2.Argumente în favoarea tezei potrivit căreia Putin e parte a sistemului sionist-globalist antihristic:

-Participă la reuniunile ,,dumnezeilor lumii’’ care pretind că au menirea și puterea de a hotătî în numele tuturor făpturilor lui Dumnezeu de pe planetă.

-A avut o contribuție majoră la dislocarea masivă a populației musulmane asiatice și dirijarea ei spre Europa, cu scopul descreștinării acesteia, urmată de islamizarea ei. Sfântul Iustin Popovici vorbea de alungarea lui Hristos din Europa.

-Supunerea Poporului Ortodox Rus la campania mondială de pretinsă vaccinare, cu scopul precis de a extermina o mare parte a acestuia.

-Putin a impus și-l menține ca patriarh al Rusiei pe ecumenistul Kiril, cu rol major în lupta împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse.

-Cel mai puternic argument în favoarea acestei teze este vizibil, ușor de înțeles, adică faptul că Putin a declanșat războiul, îl duce cu o ferocitate animalică și împlinește întru totul planul americanilor.

2.De ce propaganda antihristic-globalistă a creat un val de ură îmotriva lui Putin și a rușilor, în general? Simplu de înțeles: pentru ca omenirea să nu vadă cine sunt autorii din umbră ai războiului, antihriștii americani. Putin e făcut răspunzător de toate relele lumii și oferă satanistului Zelenski un minunat pretext de prigoană și distrugere a Bisericii Ortodoxe Canonice din Ucraina, prin metodele și mijloacele pe care le vedem. Până și Sfinții ruși au fost inteziși în Ucraina.

3.De ce sioniștii globaliști au impus la președenția Ucrainei un măscărici satanist evreu, numit V. Zelenski? Pentru că, așa cum vedem, e omul potrivit care își joacă cu exactitate rolul și împlinește cu rigoare planurile celor care au planificat războiul. Evreu însemnă automat anticreștin, persoană care urăște cu sălbăticie pe Hristos și Biserica Sa. Or, știm cu exactitate că acest război e menit să distrugă Biserica Ortodoxă Canonică a Ucrainei, care e o piedică majoră în calea aducerii lui antihrist la cârma lumii. Arestov spunea fără ocolișuri, înainte de alegerea lui Zelenski ca președinte, că războiul a făcut parte de la bun început din „mandatul” echipei din spatele președintelui-actor. Ce vreți mai clar? Odată ,,ales’’ în 2019, sioniștii sataniști aveau cei doi criminali care să declanșeze războiul împotriva Bisericii Ucrainene, de fapt împotriva Bisericii Ortodoxe de pe toată planeta, pentru că acesta e planificat să fie extins și in alte țări Ortodeoxe. Vă dau un amănunt, nu lipsit semnificație: Rusia amenință direct Republica Moldova: Va deveni următoarea Ucraină. România și Polonia, următoarele pe listă. Iată ce frumos titrează ActiveNews, în 2 februarie 2023.

4.De ce forțele NATO stau la granițele Ucrainei și urmăresc cu atenție războiul, în condițiile în care nu au nicio obligație de apărare a acesteia? Pentru ca acesta să se desfășoare conform scenariului scris de americani. Miliarde de euro sau dolari pompate regimului criminal al lui Zelenski, armamentul cel mai ucigător, propagandă mincinoasă dezlănțuită, nimic nu este cruțat când e vorba ca războiul să fie prelungit, să suprime cât mai multe vieți, să bombardeze sistematic orașele și infrastructura, într-un cuvânt să distrugă Ucraina Ortodoxă.

5.O afirmație ale lui Arestov: Ucraina are foarte mici șanse să câștige războiul, dar și că ar putea să dispară ca țară. „Ce credeți, că declarația făcută de președintele Duda al Poloniei despre lunile decisive (care urmează) și că nu se știe dacă Ucraina va supraviețui ca țară, au fost doar niște vorbe în vânt sau spunea despre asta pe baza unor informații?” Înțelegeți că nu e vorba de dispariția Ucrainei ca țară, antihriștii vizează dispariția Bisericii Ortodoxe Canonice și înlocuirea ei cu bandele de asasini ale lui Epifanie Dumenko, combinate cu papistașii ziși greco-catolici.

6.Fumigene aruncate pentru a ascunde realitatea:

-Putin este bolnav, e măcinat de un cancer în fază terminală. Nu mai crede nimeni.

-Se pregătește un atentat împotriva lui Putin.

-Putin are un sistem de apărare dispus pe trei cercuri concentrice.

-Occidentul a impus sancțiuni drastice împotriva Rusiei. Pe ruși îi doare-n cot.

7. Arestov: ,,Faptul că războiul era planificat să înceapă exact în perioada „plandemiei” dovedește (dacă mai era nevoie) că ambele fac parte din același scenariu al marii resetări’’. Fără comentarii!

8.Un posibil conflict NATO – Rusia. Ideea e vehiculată cu multă stăruință. Nu e exclus ca acesta să izbucnească, după ce Ucraina va fi zdrobită, în viziunea globalistilor, iar războiul să fie mutat pe teritoriul Rusiei și să aibă ca obiectiv distrugerea Bisericii Ortodoxe Ruse, cu complicitatea satanistului Putin. Nebunii aceștia au mințile atât de întunecate, încât nu e exclus ca și acest scenariu să fie pus în practică. Ce mai contează niște milioane de vieți. în condițiile în care exterminarea cîtorva miliarde de oameni – obiectiv declarat al sataniștilor care, zice-se, conduc lumea. Nu o conduc, o aruncă în haosul din care vor să tragă foloase pentru ei. Vor fi atrase în război România, Belarus și Moldova. Se vor folosi armele nucleare selectiv, în anumite regiuni și numai după ce sataniștii se vor pune la adăpost.

9.China are în acest moment o atitudine oarecum oscilantă, insuficient definită. Fiți siguri că Xi și șleahta lui de la conducere sunt oamenii sistemului antihristic. Răspândirea virusului de pe teritoriul chinez e un argument mai mult decât suficient. Cu certitudine, există un scenariu în care China va avea un rol determinant. Cât va îngădui Dumnezeu.

10.E timpul să aflăm și Cine va ieși Învingător din acest război: Mântuitorul nostru Iisus Hristos, laolaltă cu Biserica Sa. Să n-aveți nicio îndoială. Atunci vom înțelege adevăratul cuvintelor Sale ,,nici porțile iadului nu o vor birui’’. Amin.

Presbiter Iovița Vasile

Cuviosul Părinte Tadei de la Mănăstirea Vitovnița (Serbia): Totul este cu putință cu ajutorul lui Dumnezeu

Să ne păstrăm pacea lăuntrică cu orice preț. Omul trebuie să se supună voii lui Dumnezeu, după cum îi este lui rânduit. Să fie mulțumit, să dea slavă lui Dumnezeu pentru toate. Dacă cere de la sine prea mult, atunci omul se chinuie singur. Nu trebuie să ceară prea mult, ci să primească totul ca din mâinile lui Dumnezeu. Imediat ce se liniștește, iată mântuirea lui.

Omul se încarcă singur cu gânduri care nu-i sunt de folos, căci el nu poate face nimic. El poate să cugete asupra binelui, dar a face bine fără Dumnezeu, nu poate. Numai cu puterea dumnezeiască putem face binele, căci singur Dumnezeu este bun. În El se află toată bunătatea și milostivirea. Slavă lui Dumnezeu, că Domnul este pretutindeni prezent și ajută pe fiecare, pe cel slab și pe cel tare.

Totul este cu putință cu ajutorul lui Dumnezeu. Când omul se adresează din inimă lui Dumnezeu, aceasta este o energie incredibilă cu care el poate să pună în mișcare tot ceea ce există. Poate opri soarele. Poate face minuni. Este de necrezut. Căci Dumnezeu este pretutindeni prezent.

Selectie si editare: Sora Gabriela Naghi

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Aman, aman! La Hagi-efendi să nu mergeţi să furaţi! – o întâmplare cu musulmani

Ştefan Zaharopulos a povestit că altădată au mers patru kurzi la Hagi-efendi ca să-l prade. În acea vreme părintele stătea pe piele şi citea. I-a văzut pe hoţi cum au deschis uşa sa, dar nu le-a vorbit deloc. Aceia au intrat în chilie şi căutau în dreapta şi în stânga, crezând că vor găsi lire. Părintele Arsenie îşi continua citirea sa, fără să le vorbească. După ce în cele din urmă n-au găsit nimic, hoţii au vrut să plece şi unul din kurzi a luat cele două ţoale pe care le avea părintele împăturite într-un colţ. Acestea erau toată averea lui.

Dar ce au păţit? Voind să plece, nu mai puteau găsi uşa să iasă, ca şi cum ar fi orbit. Umblau roată prin chilie, dar nu vedeau uşa. Fiindcă îl deranjau şi nu putea citi, Părintele Arsenie le-a arătat uşa ca să iasă, dar aceia nu o puteau vedea şi continuau să se învârtă prin chilie. Atunci Părintele s-a ridicat, a apucat pe unul dintre kurzi şi i-a spus:
‒ Iată uşa pe unde ies hoţii şi se duc în iad.
Numai atunci au putut pleca, pocăindu-se şi cerând iertare. Părintele Arsenie i-a iertat şi aceia au plecat. După aceea au spus şi celorlalţi kurzi ceea ce au păţit:
‒ Aman, aman! La Hagi-efendi să nu mergeţi să furaţi, pentru că deşi veţi intra în chilia sa, după aceea nu veţi mai putea afla uşa ca să plecaţi.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Sfântul Arsenie Capadocianul, Editura Evanghelismos, 2006, p. 99)

Selecție și editare: Dr. Gabriela Naghi

Dascălii Bisericii noastre, despre Rugăciune

Cuviosul Părinte Emilianos Simonopetritul: O imagine duhovnicescă a Rugăciunii lui Iisus. Numele lui Iisus, rugăciunea noetică, spun sfinții Părinți, este un vas de mir. Îl deschizi, îl înclini și mirul se revarsă, umplând camera de parfum. Tu strigi: „Doamne Iisuse Hristoase”, iar parfumul Duhului Sfânt emană din toate simțurile și din fiecare celulă a corpului tău; primești „Pogorârea Duhului Sfânt”.

Sfântul Cuvios Părinte Efrem Katunakiotul: Rugăciunea este cel mai important lucru. Sfinții Părinți proclamă că cel mai important lucru din viața fiecărui creștin este rugăciunea.

Vrei să-ți pui viața în ordine? Roagă-te. Vrei să fii mantuit? Roagă-te.

Toate rugăciunile sunt bune și sfinte, dar rugăciunea noetică este regina lor. „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Această mică, dar atotputernică rugăciune, a călăuzit toată viața pe Sfinții Părinți, care au devenit stele strălucitoare ale Bisericii. Spuneți neîncetat această mică rugăciune cât puteți, zi și noapte, și vă va învăța ceea ce doriți, ceea ce nu cunoașteți.

Umblați oriunde, oricând cu această mică rugăciune!

Sursa: https://www.orthodoxwitness.org/the-jesus-prayer-11-quotations-from-the-saints

Traducere: Sora Gabriela Naghi

Întâmpinarea Domnului

,,Bucură-te cea plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele Dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule Drepte, cel ce ai primit în braţe pe Mântuitorul sufletelor noastre, Cel Care ne-a daruit nouă şi învierea’’. Aceasta este cântarea, cu care Biserica lui Hristos Îl cinsteşte pe Pruncul Iisus, Cel de patruzeci de zile, adus la templul din Ierusalim spre împlinirea Dumnezeieştilor rânduieli, căci spune Legea Sfântă: ,,Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţească de sângele ei; de nimic sfânt să nu se atingă şi în locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei… După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotul la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat; preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţa şi curată va fi de curgerea sângelui ei’’ (Levitic 12, 2-7).

În această zi s-au împlinit cele patruzeci de zile de la Naşterea Mântuitorului  nostru Iisus Hristos. Despre necurăţie nu poate fi vorba când vorbim de Preacurata Fecioară Maria, căci ea a fost fecioară înainte de Naştere, în vremea Naşterii şi după Naştere, adică în vecii vecilor. Cărţile noastre bisericeşti o numesc ,,mai curată decât strălucirile soarelui’’. Dar din smerenie şi din dragoste pentru Legea lui Dumnezeu, a adus pe Pruncul Iisus spre a-L închina Domnului. Nu a adus jertfa celor bogaţi, mielul de un an, ci o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, cum obişnuiau cei mai săraci, pentru că săracă era Fecioara şi în sărăcie a crescut şi Pruncul Iisus.

La templu, aştepta această zi sfântă Dreptul Simeon, cel încărcat de ani mulţi, pentru că lui i se vestise că nu va muri până când nu va ţine în braţele sale pe Mântuitorul lumii. Ce privilegiu, ce cinste i s-a dat acestui om! L-a luat în braţe pe Prunc, a binecuvântat pe Dumnezeu şi L-a rugat să-i facă dezlegarea din trup, cu cuvintele: ,,Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor’’ (Luca 2, 29-31).

La templu s-a rânduit de Dumnezeu să fie şi Ana Proorociţa, cea care ,,de templu nu se depărta, slujind ziua şi noaptea în post şi în rugăciuni’’ (Luca 2, 37).

Din vremea binecredinciosului împărat Iustinian, Biserica are această zi sfântă de Sărbătoare, căci cinstind după cuviinţă Întâmpinarea Domnului, au încetat molima şi cutremurul ce se abătuseră asupra Bizanţului şi Antiohiei.

Presbiter Iovița Vasile

Cuviosul Părinte Emilianos Simonopetritul: Asta înseamnă mucenicie în viaţa de familie! Viaţa plină de iubire!

Să dai dovada de cuget mucenicesc, acolo unde este arena ta zilnica, in casa ta, faţă de soţul şi soţia ta! Atunci când bărbatul vine de la muncă obosit şi îţi vorbeşte cu grosolănie, tu să nu te mânii. Când el te ocarăşte, tu nu-i răspunde; nu te certa cu el. Arată-i iubire, înţelegere. Rabdă. Dacă soţia ta ţi-a ars mâncarea, tu nu striga la ea. Mănâncă ce-a gătit. Pune puţină lămâie, ca să fie mai gustoasă, şi spune-i soţiei tale că-i bună mâncarea, încât să nu-şi dea seama că i s-a ars.

Să-mpărăţească dragostea în casă! Când vezi că tovarăşul tău de viaţă te nedreptăţeşte, nu protesta că ai dreptate. Nu are importanţă dacă ai sau nu dreptate. Nu contează cine e cel corect, ci ceea ce îl odihneşte pe celălalt. Leapădă-ţi egoismul, renunţă la sinele tău. Pune-l pe primul plan pe celălalt. Asta-i mucenicie!

Într-o zi, mă grăbeam să vin la mănăstire, din Sfântul Munte, ca să vorbesc şi am luat taxiul ca să ajung la timp. Pe drum, îl întreb pe şofer: “Se întâmplă să mănânci vreodată împreună cu soţia ta, la prânz sau seara?” Ştiţi, sărmanii taximetrişti au o astfel de muncă încât nici ei înşişi nu ştiu când ajung acasă. “În fiecare zi”, – îmi spune- “ la prânz şi seara”. “Şi cum reuşiţi ?! La ce oră mâncaţi?” “Masa de prânz începe de la 10 şi poate ajunge până la 4 după-amiază, iar cea de seară de la 6 după-amiază până la 2 noaptea…” Adică de la 10 dimineaţa femeia lui avea mâncarea pregatită şi îl aştepta, la orice oră ar fi venit, ca să mănânce împreună! Iar seara, de la ora 6 îl aştepta de multe ori până la ora…2 noaptea!

Nu vă impresionează acest lucru? Asta înseamnă mucenicie în viaţa de familie! Viaţa plină de iubire!

(Extras din Familia Ortodoxa, Colecția Anului 2011, Editura OrtodoxPress, 2012)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

În toate mulţumiţi

Trebuie să mulţumeşti pentru toate. Aici să-ţi fie îndrumător Sfântul Pavel, care porunceşte: „În toate mulţumiţi” (1 Tes. 5, 18).
De asemenea, cuviosul Isaac, care zice: „Mulţumirea celui ce primeşte, stârnește pe cel ce a dat să dea daruri şi mai mari decât cele dinainte. Cine nu mulţumeşte pentru cele mai mici, va fi nerecunoscător (mincinos) şi nedrept şi în cele mai mari”. Şi: „Ceea ce călăuzeşte darul lui Dumnezeu spre om este inima ce se mişcă spre mulţumire neîncetată. Iar ceea ce călăuzeşte ispita spre suflet, este gândul de cârtire care se mişcă pururea în inimă”.


Inima care mulţumeşte lui Dumnezeu este o inimă deschisă Lui. De aceea în ea se revarsă alte şi alte daruri. Cea care cârtește e o inimă închisă în sine. Ea nu vede darurile primite şi de aceea nu primeşte, în fond, nimic de la Dumnezeu, sau de la altă persoană. Reducând toate la nimic, rămâne cu nimic, căci ea nimiceşte prin critică şi ceea ce primeşte.

(Calist și Ignatie Xanthopol, Metoda sau cele 100 de capete, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, în „Filocalia”, vol. VIII, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Sfântul Nicolae Velimirovici: Scrisoarea a 2-a, unui om care spune că are credinţă în Dumnezeu, însă nu I se roagă

Osteneşte-te să întăreşti credinţa din tine. Cu vremea vei simţi nevoia să te rogi. Credinţa ta nu-i tare, de aceea încă nu te mână la rugăciune. Am văzut odată cum pe o roată de moară cădea puţină apă. Şi roata rămânea nemişcată. Apoi a venit apă multă, şi roata s-a pus în mişcare. Credinţa e putere duhovnicească. Puţina credinţă nu mişcă nici mintea spre cugetarea la Dumnezeu, nici inima spre rugăciune către Dumnezeu.

Credinţa mare mişcă şi mintea, şi inima, şi tot sufletul omului. Cât dăinuieşte în om o credinţă mare, ea îi mişcă sufletul, prin puterea ei, către Dumnezeu. Ai citit, spui tu, cuvintele Mântuitorului: ştie Tatăl vostru de ce aveţi trebuinţă mai înainte de rugăciunea voastră, şi din ele ai tras încheierea că rugăciunea nu foloseşte, îndeobşte, la nimic. Într-adevăr, ştie Dumnezeu dinainte tot ce ne trebuie, şi totuşi El vrea să ne rugăm Lui. Lucrul acesta e mai uşor de explicat unor părinţi decât ţie, om necăsătorit. Uite, şi părinţii ştiu dinainte ce le trebuie copiilor, şi totuşi aşteaptă ca aceştia să-i roage – fiindcă părinţii ştiu că ruga înmoaie şi înnobilează inima copiilor, că îi face mai supuşi, smeriţi, blânzi, ascultători, milostivi şi nobili.

Vezi câte scântei cereşti iscă rugăciunea în inima omenească? Am citit că un oarecare călător s-a oprit lângă o casă de lângă drum. În acea casă muncitorii ţineau o întrunire. Pe dată se făcu linişte în casă. Muncitorii îngenuncheară la rugăciune – iar unul dintre ei ieşi şi începu să umble prin faţa casei. Călătorul îl întrebă ce se face înăuntru. Păi, se roagă lui Dumnezeu. Iar mie mi-e ruşine, aşa că am ieşit.

Călătorul tăcu şi aşteptă. Pe cine aştepţi? – îl întrebă muncitorul. Aştept să iasă cineva ca să-l întreb de drum. Dar de ce nu mă întrebi pe mine? Şi eu pot să-ţi arăt. Călătorul dădu din cap şi îi răspunse: Cum ar putea să arate calea dreaptă cel ce se ruşinează de Dumnezeu şi de fraţii săi? Eu cred că la tine nu este ruşine de rugăciune, ci pur şi simplu credinţă slabă, îngrijeşte, aşadar, îngrijeşte pruncul din tine. Când va creşte şi va ajunge viteaz, îţi va răsplăti însutit osteneala. Credinţa vitejească va pune în mişcare roata lăuntrică a fiinţei tale, şi vei dobândi o viaţă nouă.
Pace ţie de la Dumnezeu şi binecuvântare!

Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, Editura Sophia

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Părintele Ioan Ungureanu nu a câștigat nimic la CEDO. Nu putea câștiga ceea ce avea: Dreptatea. Așteptăm ca mâine, la prima oră, Savu Teofan să-și prezinte demisia și să plece din Biserica Ortodoxă Română

Caz unic în justiție – Preot caterisit readus în biserică de judecători, în baza unei decizii CEDO

Surpriză de proporții într-o dispută religioasă care a ajuns să fie tranșată în instanță. Caterisit de Mitropolia Moldovei și Bucovinei (MMB), fostul preot Ioan Ungureanu de la Parohia „Schimbarea la Față a Domnului” din satul Schit Orășeni, comuna Cristești, a fost achitat de magistrații Judecătoriei Botoșani în dosarul penal în care era acuzat de exercitarea fără drept a unei profesii. Motivul invocat de judecători – faptele nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.

„În temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod procedură penală achită pe inculpatul Ungureanu Ioan, trimis în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de exercitarea fără drept a unei profesii sau activităţi, prev. de art. 348 Cod penal rap. la art. 23 alin. 4 din Legea nr. 489/2006”, se arată în decizia instanței.

Pronunțată astăzi, hotărârea Judecătoriei Botoșani nu este definitivă și poate fi atacată cu apel. Decizia reprezintă însă o premieră pentru justiția din Botoșani și arată că judecătorii nu consideră că Biserica Ortodoxă Română (BOR) ar trebui să dețină un monopol religios, iar enoriașii dintr-o anumită parohie au dreptul la libertate şi conştiinţă religioasă.

Conflict izbucnit în 2016

Preot de zeci de ani în satul Schit Orășeni, Ioan Ungureanu a fost dat afară din rândul clericilor după un conflict izbucnit în vara lui 2016. Totul a început după un Sinod pan-ortodox de la Creta, unde s-ar fi semnat o serie de documente care nu au fost acceptate de toţi preoţii. Acuzând că deciziile luate acolo ar fi în contradicţie cu vechile dogme bisericeşti, părintele Ioan Ungureanu nu l-a mai pomenit în slujbe pe ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei.

Ulterior, preotul a fost acuzat de reprezentanții Mitropoliei de schismă, neascultarea faţă de feţele bisericeşti, de contrazicerea publică a poziţiei bisericii, de insultă, calomnie, defăimare şi clevetirea în public, dar şi de instigare la atitudini şi fapte negative şi de săvârşirea Sfintelor Taine cu nerespectarea prevederilor tipiconale. Rând pe rând, Ioan Ungureanu a fost sancţionat cu dojană arhierească, oprit de la slujire şi trimis în faţa Consistoriul eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor, care a decis caterisirea.

Observator

Părintele Ioanichie Popescu să se hotărască odată: Este cu Hristos sau cu satana și cu toți slujitorii lui, si cu toată slujirea lui și cu toată trufia lui

Reafirm cu toata responsabilitatea : in perioada in care ne aflam, minciuno-mitropolitul Olteniei, Irineu Popa, isi sustine probele practice ale examenului de ocupare a functiei de Patriarh al B.O.R.! Pe cele teoretice le-a absolvit de mult timp, cu brio! De fapt, Mitropolia Olteniei se comporta de facto ca si cand ar fi o Biserica Autocefala, desprinsa de Patriarhia Romana, iar arhiconul de la Craiova se comporta ca si cand ar fi deja Patriarh! Cu aprobarea explicita a asa-zisului purtator de cuvant al Administratiei Patriarhale de la Bucuresti, Vasile Banescu, cel care a laudat public ultimele infractiuni anti-ortodoxe ale academicianului cu 10 clase! Semnal inechivoc al directiei inspre care se merge!

Irineu Popa le arata faptic stapanilor lui pana unde este dispus sa actioneze cu distrugerea Ortodoxiei si in ce anume este capabil sa o transforme. Le arata, de asemenea, in ce mod tiranic-deiscretionar va conduce B.O.R.-ul, daca il vor introniza pe Colina Bucuriei. Dovedindu-si deplina obedienta fata de acestia, precum si faptul ca nu se va da in laturi de la nici o ticalosie si de la nici o blasfemie! Dictatura lui se vadeste si prin aceea ca este singurul mitropolit roman care nu are vicar, iar Eparhii Episcopiilor sufragane ale Mitropoliei Olteniei sunt papusi de decor! Confirmarea ultima a venit la Sinodul Mitropolitan din 26 ianuarie 2023, cand respectivii Eparhi au semnat fara sa carteasca deciziile sale luciferice. Deci, s-au facut pe ei insisi impreuna-lucratori ai acestor decizii!

Semnalez o chestiune peste care ar trebui sa nu se treaca prea usor cu vederea : in comunicatul sus-pomenitului Sinod Mitropolitan din 26 ianuarie 2023, membrii acestuia reconfirma necesitatea respectarii hotaririlor Sinaxei Staretilor si Staretelor, organizata la Manastirea Tismana, in data de 6 octombrie 2011.Or, la acea Sinaxă  au luat parte si : Episcopul Caransebesului, Episcopul Devei si Hunedoarei (astazi decedat, insa inlocuit cu unul care ii urmeaza calea neabatut! ), Episcopul romanilor ortodocsi din Ungaria, si actualul vicar al Arhiepiscopiei Aradului, la vremea respectiva vicar al Arhiepiscopiei Ramnicului. Asadar, toti acestia sunt subordonati minciuno-mitropolitului Irineu de cel putin 12 ani! Prin urmare, „jurisdictia”  lui reala depaseste granitele canonice ale teritoriului pe care se presupune ca ar trebui sa il pastoreasca! Iata cata putere institutional-ecclesiala concentreaza in realitate lupul asta in mainile sale!

Referitor strict la Manastirea Frasinei, apar elemente noi ale actiunii de distrugere. In afara faptului cunoscut inca de acum 3 saptamani ca Biserica ei din vale va fi inchisa definitiv si ca „va beneficia” de „o lucrare monumentala”, amplasata chiar langa Altar, mai aflam inca doua aspecte halucinante. Primul : ca vor fi dati afara din Manastire  calugarii care au produs sminteala prin neascultare si sperjur, si vor fi trimisi la „canonisire”, la alte Manastiri! O asemenea afirmatie ar fi trebuit obligatoriu sa fie insotiata de precizari si explicatii : 1. Cine sunt, nominal, acesti calugari ? ; 2. Cui au produs sminteala ? ; 3. Ce/pe cine nu au ascultat ? ; 4. Cum au comis sperjur si fata de ce/cine ? ; 5. Cine si cum a constatat sperjurul ? ; 6. Alungarea acestora este definitiva ? ; 7. Daca este definitiva, vor fi „canonisiti” pana la moarte, fara sa aiba voie sa iasa din Manastirea de „canonisire” ? ; 8. Daca nu vor fi „canonisiti” pana la moarte, atunci cand se vor putea intoarce la Frasinei, in ce conditii, si cine stabileste si constata indeplinirea respectivelor conditii ? Dar poate ca cea mai importanta intrebare ar fi : Ce sunt Manastirile de „canonisire”, care sunt nominal acestea, ce statut au „canonisitii” in cadrul lor si in ce consta propriu-zis „canonisirea” ?

Al doilea aspect halucinant : toti ieromonahii Manastirii vor fi nevoiti sa isi completeze studiile cu Licenta in Teologie! Da, ati auzit bine : exact asa a hotarit in-luciferizatul Irineu! Adica Parintii sexagenari, septuagenari si octogenari, cu zeci de ani de vietuire monahala, in care au stat in slujbe, in rugaciuni si au calauzit si tamaduit duhovniceste mii si mii de oameni din toate colturile tarii si din strainatate, vor fi obligati ca de acum inainte sa isi lase lucrarile, randuiala si linistea si sa se duca la Facultatea de Teologie din Craiova, al carui decan este insusi arhiconul, si sa fie reeducati acolo pana vor deveni agenti de nadejde ai ecumenismului! Dar oare nu cumva tocmai cu pretextul ca vrei sa le prezervi lucrarile, randuiala si linistea calugarilor ai inchis, precum ateii bolsevici, Biserica din vale a Manastirii Frasinei, anti-hristule Irineu? Iar cu Parintii care vor refuza asemenea batjocorire ce vei face? Ii vei „canonisi”? Si in locul lor pe cine vei aduce? Pe unii deja reeducati?

Apropo : il vei trimite si pe Parintele Ioanichie, la 89 de ani, la facultate? Ar merita o atare umilinta, caci el este cel care te-a „clocit” cand a „garantat” pentru tine in fata autoritatilor comunisto-securiste, si a trecut peste hotaririle Staretului Neonil si ale cvasiunanimitatii Parintilor de atunci, de a nu ii permite calfei de cioban/vacar sa plece la studii! Ar merita si pentru ca a uzurpat Staretia dupa adormirea Parintelui Neonil, ar merita si pentru ca a semnat documente de adeziune la hotaririle adunaturii talharesti din Creta din iunie 2016, ar merita si pentru ca i-a prigonit pe marturisitorii anti-cretani! Dar cel mai mult ar merita pentru ca invatatura lui de baza din ultimii 7 ani  a fost ca toata lumea sa faca ascultare neconditionata de ierarhi! De ierarhi, nu de Hristos! Ei bine, a venit timpul ca el insusi sa o traiasca pe propria piele! Oh, si cat de multe i-a daruit Hristos acestui om!

Va mai marturisesc si altceva : ma doare cumplit sufletul pentru Parintele Ioanichie! Pentru ca omul acesta a suferit cumplit in timpul comunismului si pentru ca, repet, Dumnezeu a lucrat Minuni de nedescris printr-insul! In plus, a adus catre Hristos mii de oameni! Dar, in acelasi timp, printr-un paradox pe care mintea mea este incapabila sa il desluseasca, a si prigonit cumplit pe destui dintre cei care lupta pentru Dreapta Credinta si impotriva legiunilor infernale! Ai zice ca un om atat de firav, de delicat si de bland nu poate fi capabil de asa ceva! Ei bine, este! Si este cu asupra de masura! Are o vina teribila in distrugerea Manastirii Frasinei! Asa incat aura lui de marturisitor si de anti-ecumenist, pe care multi credinciosi i-au confectionat-o, din necunostiinta, este de fapt o mare prestidigitatie satanica! Sigur, tartorul principal ramane in-luciferizatul Irineu, secondat de Varsanufie! Daca ar sti oamenii ce afaceri au astia doi, cu cine le fac si ce sume invart! Daca ar sti ce apartenente oculte au! Insa nemernicia lor cea mai mare ramane misiunea de dez-ortodoxizare a Bisericii si de pregatire a „unirii”! Ceva ce un suflet cu adevarat cautator de Hristos nici nu poate concepe!

Se implineste sub ochii nostri transformarea vietii ortodoxe in balci, in muzeu, in maimutareala. Si, vai noua!, in scoala ideologica anti-hristica! Iar ochii nostri continua sa ramana inchisi! Privim si nu ne vine a crede! In halul asta ne-a inlantuit satana : sa il vedem, dar sa urlam cu vehementa ca nu exista!

Mihai Dinculescu

Sfântul Efrem Sirul: Cuvânt către cei ce în fiecare zi păcătuiesc și în fiecare zi se pocăiesc

“Sârguieşte-te, deci, ca să te pocăieşti şi te vei mântui. Gata este Dumnezeu spre milă şi spre vindecare, grabnic spre ajutor, osârdnic spre izbăvire, celor ce cer le dă şi celor ce bat le deschide, celui ce se roagă îi dă iertare, tinde daruri celui ce-i trebuie şi nu le cruţă pentru acela ce caută, nu respinge pe cei căzuţi, ci spre mântuire îi trage. Dăruieşte dezlegare celor ce cer, ceartă pe cei ce nu ascultă.

Poticnitu-te-ai, deşteaptă-te; ai căzut, scoală-te; roagă-te şi cere; cazi, năzuieşte, caută pe Cel ce voieşte să te mântuiască, trezeşte-te, ca să nu cazi iarăşi, iar de vei şi cădea, să te scoli din nou. Doborât fiind, îndreptează-te, iar de ai greşit, întoarce-te. Iar după ce te-ai vindecat, poartă-te sănătos totdeauna, şi dacă te-ai mântuit, fereşte-te de boala de care ai fost biruit, ca să nu te ardă focul pe care abia l-ai stins. Să nu cazi în spurcăciunea din care te-ai ridicat. Să nu te asemeni porcilor, care se bucură de spurcăciune. Să nu te asemeni câinilor, care îşi mănâncă murdăriile. Că nimeni, punându-şi mâinile pe plug şi căutând înapoi, nu va fi îndreptat în Împărăţia cerurilor. Nimeni, după ce se spală şi iarăşi aleargă la spurcăciune, nu se face curat.

Unul este Hristos, una Credinţa, unul este darul, una este patima, una moartea, una Învierea. Şi nu se cade Celui ce S-a junghiat, iarăşi să se mai jertfească, nici altă izbăvire să se mai facă pentru tine. Slobozitu-te-ai, apoi nu te mai face rob prin voia ta. Spălatu-te-ai, nu te mai spurca iarăşi. Peste fire, în păcate aflându-te, să nu deznădăjduieşti nicidecum, fără numai să te pocăieşti şi te vei mântui. Întru Iisus Hristos, Domnul nostru, a Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin”.


Sursa: Cele sapte plânsuri ale Sfantului Efrem Sirul, Editura Bizantina – fragment

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Dumnezeu face întotdeauna dreptate

În 2022, grangurii lumii i-au interzis ortodoxului sârb Novak Djokovic să participe la Australian Open. Motivul? A refuzat vaccinul ucigaș și exista riscul ca acesta să infecteze toți locuitorii planetei cu virusul răspândit de criminalii lumii. De aceia care se socotesc ,,dumnezeii lumii,,. Blocându-i participarea, au netezit drumul vaccinistului Rafael Nadal să câștige cel de-al 22-le titlu de grand șlem. Și Nadal a câștigat. S-a exprimat foarte urât și critic la adresa ortodoxului Djokovici. Fie sănătos, dar nu prea e!

A venit Australian Open din 2023. Dumnezeu nu le-a îngaduit sataniștilor să-i intezică lui Djokovoc participarea. A jucat minunat, a trecut toate obstacolele, și în cele din urmă a ridicat trofeul deasupra capului. El, ortodoxul, care a refuzat să se inoculeze cu substanța ucigașă, căreia criminalii lumii i-au zis ,,vaccin,, , sigur, eficient, salvator și gratuit. Globaliștii, sioniștii, vacciniștii, sataniștii, sorosistii, ecumeniștii, papistașii, schwabiștii, bideniștii, trudeau-iștii, macroniștii, zelenkiștii, putiniștii, pfizeriștii… și aș putea înșirui multe ale spurcăciuni, dar nu vreau să provoc greața, au primit un picior în posterior cum nimeni nu le-a dat până acum. Acum li l-a dat Djocovic, ca nimeni altul.

Vaccinatul Rafael Nadal a fost penibil, a pierdut din primul tur și a plecat acasă. Vorbind deapre acest specimen, vă spun că e terminat ca jucător de tenis. Nadal nu mai contează, cum nu contează nici Simona Halep și mulți alți tenismeni și tenismene, care au plecat urechea la spusele unor criminali, care le-au promis binele lumii.

Nu vreau să transfer în plan sportiv valorile din Tezaurul Sfintei Ortodoxii. Lupta cu puterile întunericului de duce în plan duhovnicesc. Cei dornici de mântuire, care se vor angaja în această luptă, cu dragoste pentru Fiul lui Dumnezeu, Întrupat în istorie, vor fi biruitorii. Împreună cu Hristos!

Presbiter Iovița Vasile

Al doilea raspuns dat crestinilor…

Ceea ce ati scris dumneavoastra la raspunsul meu, necesita inca cateva precizari. Initial mi-ati pus o intrebare cu privire la acel interviu luat Parintelui Theodor Zisis si doresc sa discutam strict legat de subiect fara a extinde tema spre ,,partasia la erezie,, sau rezolutiile preotilor nepomenitori din Romania, Sinaxele Roman-Botosani cu disputele lor,etc.

1.Din interviu eu nu am retinut ca Parintele Theodor Zisis ar fi spus ca iconomia trebuie dusa la nesfarsit. Nu! ..… eu, am adus in prim planul discutiei atitudinea Sfantului Theodor Studitul, foarte relevanta, care arata ca pana la condamnarea sinodala a ereziei se lucreaza dupa iconomie.Odata cu condamnarea ei de catre un sinod (atentie nu de grupuri de crestini sau clerici ci Sinod ) atunci se aplica acrivia. Adica tinerea la distanta a ereziei pe toate fronturile. La Altar, in casa si la masa. Asa rezulta  din Epistola 39 catreTeofil a Sfantului Theodor Studitul. Acestea sunt de fapt invatatura si hotararile canonice ale Sinoadelor Ecumenice, ale Sinoadelor Locale si ale unor Sfinti Parinti ai Bisericii. Timpul nu -l stabilim noi, ci Biserica prin Sinod. Asa sunt Canoanele pe care trebuie sa le respectam.

2.Ziceti dumneavoastra  in zeflemea ,,Pr. Zisis, este ,,mare profesor universitar de renume mondial recunoscut si de protestanti si greco-catolici…,,etc. Fratilor, trebuie sa luam aminte ca Parintele Theodor Zisis nu a scris invataturi eretice sau favorabile ereticilor. El nu a scris in scop ecumenist, ci in lucrarile sale a scris despre Învatatura Ortodoxa a Bisericii. Daca cei din lumea protestanta sau catolica au apreciat ceea ce a spus el, bravo!, inseamna ca a biruit Ortodoxia.Vezi, ca si Parintele Staniloaie este apreciat ca teolog in intreaga lume.

3.La final vorbim de problema ,,cugetului orthodox ,,cand este el si cum se arata.Daca ati urmarit cu atentie interviul, chiar Parintele Theodor Zisis spune despre cugetul ortodox ca trebuie sa fie asumat, adica marturisit public. Ati amintit si de parintele (N)  cu care eu nu conslujesc, dar care se stie ca are cuget ortodox. Da, asa este pentru ca parintele respectiv are cuget ortodox dar nu marturiseste public adevarul, de aceea l-am avertizat si am interupt slujirea cu el. Ca sa fim pe baricada dreapta a Ortodoxiei, trebuie sa vedem lucrurile mai in profunzimea lor, cum ar fi aceasta actiune de  intrerupere a pomenirii. Ea nu este ,,un act in sine,,obligatoriu,, ci este o consecinta a cugetului ortodox si a marturisirii lui publice. Nepomenirea urmeaza acestui proces intern al clericului in cauza. Daca nu exista cugetul si marturisirea, nu exista nici nepomenirea. Este strict legata una de alta, iar Parintele Theodor Zisis arată chiar esenta problemei. Nepomenirea urmeaza dupa cele doua. Cugetul si apoi marturisirea. In tara nici nu se prea cunosc cazuri, in care preotul sa marturiseasca public impotriva ecumenismului si sa nu intrerupa pomenirea. In Grecia sunt probabil astfel de cazuri, cum este cel al parintelui Matei Vulcanescu la care face referire Parintele Zisis.

Că ordinea lor in Traditia Ortodoxa este asa, ne arata si cazul Sfantului Meletie al Antiohiei, care a fost episcop hirotonit de arieni. Dar el a marturisit public chiar de la inceput, Credinta sa Ortodoxa. Acest Sfant Ierarh Meletie prin cuget si marturisirea publica a adevarului ortodox a devenit un Sfant al Bisericii, care se praznuieste pe 12 februarie (vezi Strajerii Ortodoxiei, pag.60).

Deci ,o concluzie clara ar trebui sa fie pentru toata lumea, ca erezia nu este ca ,,râia porcina sau ciuma  bubonică ,,ce se transmite la cel mai mic contact cu cel contaminat, ci este un proces integru, interior in care principalul rol alaturi de cunoastere si vointa il joaca constiinta omului. Acesta este liberul arbitru al omului cu care a fost inzestrat de Dumnezeu si face diferenta dintre om si animal.

Timpul acordat iconomiei de Sfintii Parinti ai Bisericii prin canoane este pana la condamnarea  si anatemizarea ereziei. Pana atunci oricine are sansa de a se inoarce la calea dreapta.Dupa aceea se pot da epitimii, dar cu anumite cosecinte, mai ales pentru clerici.

O idee pertinent mentionata si de Parintele Theodor Zisis pentru rezolvarea acestui conflict in Ortodoxie este momentul in care Fanarul cu Roma, vor semna uniatia. Acest act nelegiuit va clarifica lucrurile si vor desparti apele. Voia Domnului!

Inca o concluzie : ingradirea de erezie este cea mai buna solutie, de fapt unica, pentru ca alta, nici nu exista. Dar nu este buna exacerbarea efectelor ei; judecarea altora, increderea prea mare in sine si propria intelepciune, care ii transforma pe cei ingraditi de erezie in super eroi ai Ortodoxiei. Aici este inselarea de care trebuie sa fugim, daca vrem sa avem folos de toata straduinta noastra. Amin!

Ajunul Bobotezei  2023                                                  Preot Nicolae Strizu

Răspunsul  dat  unor creștini care s-au îngrădit de erezie, dar au pierdut Evanghelia

Problematica   ecumenista a unei  devalmasii  crestine cu titlul de ,,biserici,,  provocata de Sinodul din Creta in 2016, a dus  la  efecte  dezastruase  asupra  unitatii  Bisericii Ortodoxe Universale. S-a  distins atunci  lupta  antiecumenista ,dar a fost divizata la randul ei  de  atitudinea clericilor ,legata de aplicarea  unei iconomii de inceput sau de acrivia momentului, fara  condamnarea sinodala  a ereziei .

A  aparut astfel  si o reactie  radicala  din partea unor crestini ,care cer aplicarea directa  a acriviei in relatia cu ceilalti oameni, mai acerb  chiar  decat  Sfintii Parinti, de la care  au luat doar fascicole de Invatatura, conducand  inevitabil  prin  maximizare  la izolarea si  ruperea comuniunii cu  toti oamenii.

Pentru ca erezia este un crez, o credinta gresita, evident, ea trebuie cautata mai întâi  in  interiorul omului, in constiinta lui, in gandurile si vointa sa, iar mai apoi in manifestarile  exterioare. Ca atare interpretarea  gresita  a manifestarii ei ca un automatism molipsitor, nu trebuie sa devina  un mod de gandire si de judecata intre crestini, ci  dimpotriva intoteauna este necesar de urmarit  raportul dintre erezie si constiinta omului.

Intr-un interviu  postat pe  Youtoube https://youtu.be/EbafcD8-xz4, Parintele  Theodor Zisis arata  calea de urmat. Dar unii crestini excentrici il acuza  pe Parintele Zisis fara temei, ca  s-ar abate de la calea Sfintilor Parinti. Acestora le-am dat urmatorul raspuns : 

Mi-ati cerut imperios sa va spun punctul meu de vedere cu privire la invataturile Parintelui Theodor Zisis, cuprinse in interviul acordat de acesta, preotului Matei Vulcanescu, publicat cu ceva timp in urma, cu mentiunea ca daca raspunsul nu este pe placul vostru, atunci nu o sa mai veniti la Biserica noastra din Foeni. De la inceput, trebuie spus ca a vorbi si a interpreta dupa Parintele Theodor Zisis, este aproape o impietate, sa pui la indoiala si sa reinterpretezi spusele marelui dascal al Biserici Universale, teolog renumit in intreaga lume. Pe langa aceasta Parintele Theodor Zisis, este un barbat adevarat al Bisericii lui Hristos, care nu odata prin cuvant si fapta si-a periclitat cariera de preot si profesor universitar pentru marturisirea adevarului si a fost in final caterisit pe nedrept. Ceea ce dumneavoastra cautati sa readuceti in discutie este o mai veche problema care a dezbinat Biserica; si anume ingradirea de erezia ecumenismului prin nepomenire si modul de aplicare a iconomiei si acriviei.

Referitor la interviul acordat de Parintele Theodor Zisis, se pot desprinde cateva idei.

1.Exista Biserici care nu au fost in Creta si ca urmare episcopii lor „drept invata cuvantul adevarului”. Ca atare nepomenitorii pot sa aiba comuniune cu Bisericile care nu au fost in Creta.

2.Acolo unde sunt preoti care au cuget ortodox si care marturisesc public impotriva ecumenismului si a Sinodului din Creta, din iconomie putem avea comuniune cu acestia. Parintele Theodor Zisis invoca aici invatatura Sfantului Nicodim Aghioritul care spune ca prin iconomie putem sluji cu un preot care are cuget ortodox. Aceasta se completeaza si cu canonul 3 al Sfantului Atanasie cel Mare, care hotaraste primirea clericilor care au fost in erezia ariana, daca nu au crezut in ea, motivul acceptari ei fiind teama. Chiar daca nu o spune direct, Canonul 3 da deci posibilitatea manifestarii constiintei omului, asa cum a fost inzestrat de Dumnezeu.

De asemenea s-a vorbit mult de lupta Sfantului Teodor Studitul unul dintre cei mai acrivisti Parinti ai Bisericii. Lupta sa este intemeiata si dreapta. Dar totusi la inceput nici Sfantul Teodor Studitul n-a aplicat acrivia. Si el a avut un timp al iconomiei si asteptarii, asa cum invata Canoanele Bisericii. De aceea vom gasi scris in Epistola 39 adresata Egumenului Teofil, cuvinte lamuritoare. Spune Sfantul Teodor: „…sa fugi de erezie, adica de eretici, incat nici sa te impartasesti, nici sa-i pomenesti la Dumnezeasca Liturghie,…si daca ar zice cuviosia ta cum de nu am spus aceasta mai inainte de robie, ba ca si noi i-am pomenit pe cei din Bizant, aceea sa stie ca atunci nu fusese sinod, nici era pronuntata anatema si dogma cea rea. Si mai inainte de aceastea nu era sigur daca trebuia sa ne departam cu totul de cei fara de lege sau numai sa fugim de impartasirea pe fata cu ei, dar sa-i pomenim totusi printr-o iconomie cuvenita, pana la o vreme. Dar cand necredinta eretica a iesit limpede pe fata si a fost data la aratare prin sinod, trebuie de acum sa-ti arati pe fata evlavia ta, impreuna cu toti ortodocsii, prin faptul de a nu te impartasi cu cei rău credinciosi, nici sa pomenesti pe vreunul din cei aflati in sinodul cel adulter, sau care cugeta la fel cu el.”(am incheiat citatul).

Ieromonarhul Evghenie, in lucrarea sa „invatatura Sinoadelor Ecumenice despre intinarea prin erezie si validitatea Sfintelor Taine” analizand iconomia Sfantului Teodor Studitul, conchide ca „iconomia are caracter terapeutic” si ca ” iconomia se exercita pentru neputinta oamenilor. „Ea vrea sa il ajute pe om incet-incet si indepartarea lui de acrivie sa o vindece prin iconomie.”(Citat din Sfantul Teodor Studitul).

Asadar pana la judecarea sinodala a ereziei si condamnarea ei Sfintii Parinti au folosit iconomia pentru a da posibilitatea indreptarii celor in cauza prin cunoasterea adevarului si marturisirea lui. Or, aceasta este exact si masura Canoanelor Bisericii Ortodoxe.

In concluzie ceea ce spune Parintele Theodor Zisis, se afla in deplina concordanta cu invatatura Sfintiilor Parinti si Canoanele Bisericii Ortodoxe. Pentru cine vrea sa vada calea de urmat sunt suficiente aceste argumente.

Pe de alta parte sa luam aminte ca ” Zelul fara cunostinta ” manifestat de unii crestini in interpretarea raportului dintre iconomie si acrivie „ajutati” si de manipularea ideilor pe internet, nu este benefica pentru Biserica, datorita dezbinarilor si schismelor pe care le provoaca.

Asadar, Dumnezeu sa va lumineze voua pasii si sa va aduca la limanul Bisericii Sale. Amin!

Preot Nicolae Strizu            31 decembrie 2022

(Mâine, al doilea Răspuns dat creștinilor)

Pentru ,,întărirea vieții monahale’’, sataniștii din Mitropolia Olteniei au închis biserica din vale, alungă călugării vrednici de la Frăsinei și ,,întăresc’’ Legământul Sfântului Calinic

În data de 26 ianuarie 2023, membrii Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei s-au întrunit în şedinţă de lucru, la Facultatea de Teologie din Craiova, pentru stabilirea mai multor hotărâri în vederea organizării optime a vieţii bisericeşti din mănăstirile oltene în general, şi din Mănăstirea Frăsinei, în mod particular, după cum urmează:

1. Au fost reafirmate vechile rânduieli de vieţuire călugărească, alese şi fixate de Sfântul Ierarh Calinic, la Sfânta Mănăstire Frăsinei. În acest sens, s-a hotărât „respectarea vechilor rânduieli athonite” şi „întărirea Legământului Sfântului Ierarh Calinic, potrivit canoanelor sale”. Totodată, membrii Sinodului Mitropolitan au decis că Documentul redactat de Consiliul Duhovnicesc al Sfintei Mănăstiri Frăsinei, în data de 10 ianuarie 2023, „constituie o lămurire canonică în termeni bisericești a Legământului Sfântului Ierarh Calinic”. Astfel, în acord cu Rânduiala monahală, s-a stabilit ca obligație pentru monahii din obşte să nu coboare și să nu participe la slujbe în „biserica de jos” sau în altă parte, în afara mănăstirii. Excepţie fac în acest sens părinţii duhovnici ai obştii, care vor fi prezenţi cu binecuvântarea Chiriarhului locului, după programul liturgic stabilit, la Mănăstirea Bistriţa Vâlceană.

În contextul situaţiei tensionate de la Mănăstirea Frăsinei, generate în special de atitudinea morală neconformă şi de comportamentul necanonic al unor vieţuitori din obşte, care au adus grave prejudicii de imagine Bisericii şi au generat sminteli și tulburare în rândul credincioşilor, Sinodul Mitropolitan a hotărât ca „monahii și ieromonahii care au încălcat rânduiala călugărească și au produs sminteală prin neascultare și sperjur, să fie excluși din obștea Sfintei Mănăstiri Frăsinei și canonisiţi la alte mănăstiri din Arhiepiscopia Râmnicului”. De asemenea, toţi monahii din Mitropolia Olteniei (hirotoniţi sau simpli vieţuitori în obşte) „care vor încălca de acum înainte rânduiala canonică, jurămintele și voturile călugărești, vor fi sancționați conform Sfintelor Canoane, Rânduielilor Bisericești și Regulamentului vieții monahale”.

Membrii Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei au hotărât, de asemenea, în unanimitate ca piatra de „Legământ” pusă de Sfântul Ierarh Calinic, ctitorul și ocrotitorul duhovnicesc al Mănăstirii Frăsinei, ridicată anterior de la locul ei în condiții de constrângere comunist-atee, să fie reașezată la locul inițial. Se va executa de asemenea „o lucrare monumentală care va sublinia importanța și istoria acestui Legământ al Sfântului Ierarh Calinic, a evenimentelor care îi justifică actualitatea și care s-au desfășurat până în prezent”.

Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei a reafirmat că potrivit statutului BOR „în baza autonomiei bisericești, problemele de la nivel local sunt analizate la nivel eparhial sau mitropolitan”.

2.Pentru „întărirea disciplinei monahale în Mitropolia Olteniei”, membrii Sinodului Mitropolitan au decis ca toţi monahii şi monahiile din cuprinsul eparhiilor păstorite să respecte în mod desăvârşit: Sfintele Canoane, Regulile monahale ale Sfinților Părinți, Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și a Regulamentului pentru organizarea vieții monahale și funcționarea administrativă și disciplinară a mănăstirilor, Hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Regulile Sfântului Calinic”. Totodată, în acord cu specificul local al zonei, membrii Sinodului Mitropolitan au reconfirmat necesitatea respectării „hotărârilor Sinaxei Stareților și Starețelor, organizată la Mănăstirea Tismana, în data de 6 octombrie 2011”.

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Craiovei

Observații

-Sfintele Canoane sunt bune atunci când trebuie pedepsiți călugării incomozi, care nu se supun orbește ereticilor.

-Călugării au datoria să respecte Sfintele Canoane, sataniștii – nu! Propunem călugărilor să înceapă cu Canonul 31 Apostolic și 15 I II Constantinopol și să se îngrădească de pseudo-episcopii eretici și sataniști, prin nepomenire.

-Aceștia tocmai au călcat în picioare Sfintele Canoane, cu prilejul săptămânii de spurcăciune ecumenistă.

-După toate ticăloșiile, minciunile și blestemele proferate, Irineu și gașca acuză călugării că ,,au adus grave prejudicii de imagine Bisericii şi au generat sminteli și tulburare în rândul credincioşilor!’’

-De zeci de ani, sataniștii țin, în sediul Mitropoliei și la toate sediile Eparhiale, niște muieri în straie monahale. Afară cu ele! Sfintele Canoane interzic cu asprime prezența lor printre sataniștii de parte bărbătească. Ai auzit, ciorângule academician Irineu? Uitasem să vă spun că dumnealui e și… academician! Cu zece clase.

Presbiter Iovița Vasile

,,Dreptul” de a mânca din roșcovele porcilor

CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) s-a angajat într-o luptă fățișă împotriva lui Hristos.  Acest organism internațional este din ce în ce mai preocupat să acorde mai multe drepturi persoanelor care trăiesc în concubinaj și, bineînțeles, cuplurilor LGBT! Când omul aude cuvântul ,,drepturi”, este tentat să se bucure, firește! Însă vedem că lucrurile nu stau chiar așa, ci este vorba despre o luptă dusă împotriva lui Hristos și a familiei creștine. Practic, femeia este încurajată să aleagă rolul de amantă sau chiar de prostituată în locul celeia de mamă într-o familie creștină.

Un mod pervers de a inocula ideile LGBT și cele antihristice este literatura pentru copii și tineret în care autorii corecți politic promovează personaje gay și destrăbălarea în general. Chiar basmele tradiționale sunt adaptate de către unii autori pentru a avea astfel de personaje! În etapa a doua, se fac presiuni asupra editurilor să tipărească astfel de scrieri pentru a nu discrimina persoanele LGBT!  În etapa a treia, se fac presiuni asupra școlilor să le recomande elevilor, tot din același motiv! CEDO nu se opune scrierii unor astfel de cărți, ci, cel mult, recomandă să fie însoțite de avertismentul ,,potențial dăunătoare pentru copiii sub 14 ani”, așa cum s-a întâmplat în Lituania. (https://evz.ro/cedo-decide-ca-propaganda-lgtbi-pentru-copii-sub-14-ani-nu-poate-fi-considerata-daunatoare.html)

În basmele tradiționale, exista o opoziție clară între bine și rău și se vedea clar că naratorul este de partea binelui. În cele mai multe cazuri, personajul masculin și cel feminin (care întruchipau idealuri de frumusețe fizică și morală) se căsătoreau, deci arta promova și ea valorile creștine și lupta pentru desăvârșire. Pervertirea minților tineretului în mod deliberat prin cărți care se opun moralei creștine ar trebui să fie sancționată într-o țară ortodoxă.

Din perspectiva unei femei creștine, observăm că societatea cu tot CEDO al ei se arată neputincioasă în a-i oferi mai multe drepturi decât i-a lăsat Iisus Hristos.  Dreptul de a fi mamă creștină este cel mai frumos drept. Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare și mulți alți sfinți au avut în primul rând mame cu adevărat creștine. Toate cărțile de pe lume ar trebui să încurajeze femeia să fie mamă, dar nu orice fel de mamă, ci mamă creștină ortodoxă. Și toate cărțile din lume ar trebui să-i ajute pe oameni să se iubească sincer, cu iubirea lui Hristos, iar Hristos să fie MODELUL.

Dacă ne plângem că în multe  domenii de activitate nu avem specialiștii pe care ni-i dorim, acest lucru se datorează atât educației primite, cât și mediului în care aceștia trăiesc. Distrugerea reperelor morale se face pe toate căile posibile, de aceea creștinul trebuie să aibă trezvie maximă. Încet și sigur femeia ,,cu drepturi mai multe decât i-a lăsat Mântuitorul” este transformață într-un obiect sexual.

Ca să nu fie ,,discriminați”, și unii bărbați ,,cu drepturi mai multe decât cele lăsate de Iisus Hristos” pot și ei să fie transformați în obiecte sexuale!

Pe lângă Decalog, Hristos ne-a lăsat două porunci importante: iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. Infirmitatea sufletească se observă atunci când ne dovedim incapabili să respectăm aceste porunci. Bombardarea tineretului cu idei antihristice și egoiste îl face infirm sufletește. Astfel  apare o societate satanizată, egoistă și plină de mândrie, trufie și slavă deșartă care răstoarnă valorile tradiționale pentru a-și câștiga ,,dreptul” de a mânca din roșcovele porcilor!

Atragerea tineretului în masonerie se opune poruncii iubirii lui Dumnezeu. Indiferent ce rol au în societate, până la urmă, pentru a-și demonstra fidelitatea față de superiorii din lojă, masonii Îl pălmuiesc sau chiar Îl răstignesc pe Hristos din semenii lor.

Întoarcerea la valorile creștine este singura cale care poate salva România și lumea în general. Acesta ar fi cel mai important obiectiv pentru CEDO!

 Dumnezeu să ne ajute pe toți să înțelegem acest lucru! Amin.

Sora Pelaghia

Părintele Claudiu Buză: Apostazie, plandemonie, pecetluire

Dacă ,,Sfântul și Marele” Sinod din Creta are meritul de a ne descoperi ecumeniștii și extremiștii din Biserică, plandemia are calitatea de a-i arăta pe trădătorii de neam și țară, pe iudele și criminalii acestor vremuri de pe urmă! Nu este greu de identificat potrivnicii lui Dumnezeu și dușmanii de neam! Toți cei care calcă în picioare așezămintele dumnezeiești și legile constituționale se fac vinovați de apostazie, genocid și trădare, înaintea lui Dumnezeu și a poporului român!

Pentru cei care vor să cunoască ce conțin serurile experimentale, există informații științifice verificabile, provenite din studii de genetică, biologie moleculară, virusologie, economie, politologie, relații internaționale, epidemiologie, medicină de familie etc., și nu din teorii ale conspirației așa cum mint cei care ne vor pieirea!

La fel și în domeniul teologiei, pentru a înțelege lucrarea apostaziei în Biserică (2 Tes. 2, 3-4) și legiferarea ecumenismului (pandemia spirituală), există descoperiri ale Sfintelor Scripturi, ale Sfintelor Canoane și Dogme, învățăturile Sfinților Părinți și ale Duhovnicilor. Cine caută sincer mântuirea este luminat de Dumnezeu! Rămâne ca fiecare dintre noi să înțelegem faptul că apostazia conduce la plandemonie și la pervertirea celor trei puteri sufletești, printr-o trăire în ,,închipuire pripită, poftă fără de minte și mânie fără de judecată”, după cum spune Părintele Cleopa Ilie!

Pecetluirea poate fi urmarea firească a unui mod de existență potrivnic voii lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, cele trei puteri sufletești (rațiunea, pofta și mânia), pervertite și nelucrătoare spre binele ființial propus de Dumnezeu omului, ajung să fie pecetluite mai întâi la nivel duhovnicesc de puterea celui rău și apoi trupește (frunte sau mâna dreaptă) prin mijlocirea tehnologiei. Am văzut pe foarte mulți creștini că se opun pecetluirii doar din perspectiva tehnologiei, fără a ține cont și de aspectul duhovnicesc (despătimirea și dobândirea virtuților, iubirea semenilor, milostenia, rugăciunea curată, îndepărtarea ereziei și mărturisirea Adevărului etc). Și duc o luptă după o strategie pur lumească, fără a ține cont de importanța dimensiunii duhovnicești a acestei lupte. Nu spun că toți care duc această ofensivă neglijează aspectul duhovnicesc, ci că există ispita de a se insista doar pe coordonatele configurării unei dictaturi electronice. La fel și în lupta împotriva ecumenismului.

Toată ofensiva pare a fi îndreptată spre apărarea dogmei ca formulare a experienței Sfinților, fără a lua în serios ceea ce este mult mai important: experiența în sine a Sfinților care a condus la formularea dogmelor pentru a apăra Biserica de erezie și, totodată, a arăta modul corect în care se face vindecarea în Ortodoxie!

Sfințitul Mucenic Gherasim Iscu de la Tismana, isihastul temnițelor comuniste, starețul apologet al iubirii creștine (1912- 1951)

Motto: „Duhurile întunericului stăpânesc acum pe oameni, dar să nu vă temeți, Hristos este aproape, cercetează lumea; iar lumea are nevoie de multă suferință… Dușmanii cred că am fost învinși, dar ei neagă lucrarea lui Dumnezeu în istorie și nu cunosc căile Lui…’’

În seara liniștită a Crăciunului anului 1951, în care muribunzii din camera 4 Spital vibrau la tot ce era nepământesc în atmosfera creștină a sărbătorii, Ioan Ianolide se oferă să vegheze peste noapte la căpătâiul bolnavilor. Într-un ungher al aceleiași macabre camere, Vasilescu, torționarul starețului Iscu de la Canal. ajuns și el victimă al „dreptății comuniste” și adus la Târgu Ocna ca să moară „umanitar”, se zbuciumă între caznele bolii și chinurile remușcărilor de conștiință.

Richard Wurmbrand își amintește: „Patul meu era între al starețului și al tânărului Vasilescu, alt fel de victimă a Canalului. Condamnat de drept comun, fusese repartizat la brigada preoților. Îi bătea până cădeau în nesimțire. Dar, cine știe de ce, colonelul Albon îl luase la ochi și fusese la rândul lui bătut atât de crunt, încât era și el pe moarte. Tuberculoza lui avansase mult. Acum, Vasilescu regreta toate acestea și-și plângea singur de milă. Îmi povestea mereu grozăviile pe care le săvârșise la Canal. Nu-l cruțase nici pe stareț. Era vizibil că se afla pe moarte și încercam să-i aduc puțină consolare, dar el nu-și găsea liniștea. Sufletul lui se chinuia în ghearele morții”.

Cu ultimele rămășițe de vlagă, sprijinit de alți doi deținuți, părintele Gherasim se îndreaptă spre patul torționarului său și-l mângâie pe cap. Pe Richard Wurmbrand gestul cutremurător de iubire îl zguduie lăuntric pentru tot restul vieții: „Nu voi uita niciodată această mișcare! Un om schingiuit continuă să mângâie pe asasinul său. Aceasta este Iubirea. Putea găsi o mângâiere pentru acela. Apoi preotul zise către acel om: «Ești tânăr, nu știai ce făceai. Te iubesc din toată inima mea». Dar nu a rostit așa simplu aceste cuvinte. Poți zice «iubesc» și să fie un simplu cuvânt de șase litere. Acesta însă zicea cu adevărat: «Te iubesc din toată inima mea». Apoi a continuat: «Dacă eu, care sunt păcătos, pot să te iubesc așa de mult, închipuiește-ți pe Hristos, Care este Iubirea întrupată, cât de mult te iubește! Și toți creștinii pe care i-ai chinuit, să știi, te iartă, te iubesc și Hristos te iubește. Îți dorește mântuirea ta cu mult mai mult decât ți-o dorești tu însuți. Te îndoiești dacă este cu putință să ți se ierte păcatele… El dorește să-ți ierte păcatele mai mult decât tu însuți dorești să fii iertat. Dorește să fii cu El în Rai, mai mult decât vrei tu să fii în Rai cu El. El este numai iubire. Dar trebuie să te întorci spre El ca să te pocăiești». În această celulă a închisorii, unde nu mai era posibil să fie secrete, am auzit mărturisirea ucigașului înaintea propriei sale victime. S-au rugat împreună, s-au îmbrățișat unul cu altul. După ce a primit spovedania lui Vasilescu și i-a dat Sfânta Împărtășanie, a fost ajutat să ajungă la patul său”.

Cu doar câteva clipe înainte să treacă pragul către tărâmul veșniciei, Părintele Gherasim „a deschis iarăși ochii adânci, duși în fundul orbitelor. «Să vă mai privesc o dată, dragii mei, copiii mei, frații mei, părinții mei!» a spus el stins”[17]. Înștiințat de sosirea ceasului despărțirii de lume, Părintele Gherasim își primenește atât haina sufletului, cât și pe cea a trupului de humă: „În noaptea asta trec dincolo. Te rog, spală-mă un pic pe față și, dacă ai cu ce, taie-mi și unghiile. Nu vreau să las aici un corp neîngrijit”[18]. „Apoi a tușit și în fine, a adăugat: «Plec! Dumnezeu să vă binecuvinteze!»”[19].

Osemintele acestui mare martir al Bisericii Ortodoxe Române zac și acum, neștiute de nimeni, aruncate în groapa comună din cimitirul penitenciarului Târgu Ocna. Nici până astăzi oficialitățile din România nu au luat nicio măsură de reabilitare a acestor martiri ai neamului, luptători anticomuniști, stâlpi de demnitate pe care se reazemă această națiune. Dimpotrivă, ei sunt și azi defavorizați în fața intereselor diverselor minorități străine ce se străduiesc să îngroape și să întineze memoria eroilor și valorilor noastre naționale.

Nădăjduim însă ca statul român să reușească să aloce un minim buget pentru a face demersurile necesare identificării eroilor și luptătorilor anticomuniști, morți fără nume și fără cruce în gropile comune din penitenciarele comuniste și astfel poate va exista o zi în care vom putea să ne închinăm și cinstitelor oseminte ale Mucenicului Sfințit, Gherasim Iscu.

fragment
[16]Ioan Ianolide, op. cit., pag. 326.
[17] Idem, pag. 289.
[18] Victor Stoica, Memorii. Petre Țuțea la verticală, Editura Fides, Iași, 1998, pag. 93-94.
19] Ioan Ianolide, op. cit., pag. 289.

(Articol preluat din Revista Atitudini Nr. 42)

Selecție și editare: Sora Gabriela Naghi

Păzea! Javrele se manifestă din nou

Sconcșii  cei spurcați (ierați pleonasmul!) au ieșit iarăși din vizuini. Poate nu toți știți ce sunt aceste ființe dezgustătoare, sunt acelea care-și aruncă dejecțiile lor grețoase peste tot ce este curat și se află în apropiere. Cu aceștia nu-i de glumit, dacă un strop din spurcăciunile lor ajunge pe o haină, pe mâna unui om, pute îngrozitor și persista chiar și două săptămâni. Deci, nu e de glumit, feriți-vă de ei.

Acum au o țintă precisă, indicată de antihriștii autohtoni, la fel de pestilențiali: Înalt-Preasfințitul Părinte Mitropolit Longhin. Primul dintre ei e unul, Mircea Cărtărescu, secondat de mulți alții, care nu merită să-i scriem pe pomelnic. Vă dați seama până unde vor sa-și arunce spurcăciunile? Aceste ființe nu sunt în stare de nimic alceva, se gudură pe lângă puternicii zilei , așteptând poruncile, și apoi sunt rasplătiți cu purcoaie de bani murdari, cum murdare le sunt sufletele, despre care nici nu știu că le au, necum să caute mântuirea lor. Azi așa, mâine la fel, și nemernicia se perpetuează, ne lovim în fiecare zi de ea. Aceste târâturi târâtoare par de nestârpit. Biete ființe vândute, care stârnesc până și greața stăpânilor lor, care se debarasează cu silă de ele, în momentul când nu le mai sunt de folos.

Marș în vizuinile voastre, scârnăvii ce sunteți!

Presbiter Iovița Vasile

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă