Posibilitatea excepţională a Bisericii de a-şi îndeplini totdeauna şi fără scăderi misiunea

,,Formularea dogmelor de către Biserică asigură şi ea neschimbabilitatea şi temeinicia dogmelor, ferindu-le de orice interpretări arbitrare, fapt dovedit în cursul Istoriei bisericeşti; căci definirea, propovăduirea, apărarea şi impunerea adevărului descoperit de Dumnezeu sunt lucrări ale Bisericii, care stau permanent sub asistenţa Duhului Sfânt, Cel ce îi dă puterea creatoare şi înălţătoare a vieţii spiritual religioase, ea păstrându-şi nebiruită, sub ocrotire divină, calitatea de stâlp şi temelie a adevărului’’ (I Timotei 3, 15).

Proclamarea solemnă a dogmelor o face Biserica prin Sinoadele Ecumenice (ecumenic = a toată lumea), care sunt ca nişte ,,trâmbiţe’’ ale adevărului revelat. Biserica Ortodoxă a păstrat neatins principiul formulării dogmelor în Sinoade Ecumenice, prin care vorbeşte întreaga Biserică, cea a toată lumea. Dar, cum în relitatea bisericească generală pot de fapt să vină vremuri nefavorabile întrunirii unui Sinod Ecumenic – istoria dovedeşte aceasta -, atunci proclamarea sinodală solemnă poate fi înlocuită prin ceea ce se numeşte consens unanim al Bisericii. Astfel, acel consens unanim al Bisericii este de fapt glasul Bisericii întregi, al Bisericii celei una şi, aşa fiind, adică exprimând acelaşi înţeles de pretutindenea a unei învăţături de credinţă, poate fi considerat ca suficient temei pentru calitatea de dogmă a respectivei învăţături. Prin acest fapt, nu se atinge autoritatea de drept a Sinodului Ecumenic de a formula şi proclama dogmele, ci numai arată şi altă posibilitate excepţională a Bisericii de a-şi îndeplini totdeauna şi fără scăderi misiunea.

(Pr. Prof. dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. dr. Ioan Zăgrean,Teologia Dogmatică, EIBMBOR, Bucureşti, 1991, pag. 15).

Concluzii

1.Sfânta Biserică formulează şi proclamă dogme prin Sfintele Sinoade Ecumenice

2.Când Sinoadele Ecumenice sunt împiedicate a se întruni de potrivniciile vremii, Biserica nu este împiedicată în exercitarea menirii sale fireşti, şi poate formula şi propovădui dogme prin consensul unanim. Acum suntem în situaţia în care un Sinod Ecumenic nu se poate reuni, şi am explicat pe larg de ce. Nu se pot întruni nici celelalte Sinoade, locale, ortodoxe sau panortodoxe. Singurul ,,sinod’’ posibil este unul de felul celui din 2016, din Creta. Nu ne dorim ca grozăveniile cretane să se repete. Se pare că în 2025 va avea loc un astfel de sinod mincinos, la împlinirea a 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic, Niceea, 325, prin care se va consemna unirea trădătorilor din Sfânta Ortodoxie cu papistaşii eretici şi schismatici.

3. Biserica Ortodoxă are de la Dumnezeu atributul infailibilităţii. Cum poate formula şi propovădui dogme, aşa poate recepta un Sinod ca fiind Ecumenic sau eretic. Cele şapte Sfinte Sinoade au căpătat această calitate, Ecumenice, numai după ce au fost receptate astfel de pleroma Bisericii.

4. În 449, la Efes, a avut loc sinodul I numit tâlhăresc, din motivele cunoscute. N-a fost condamnat de un Sinod ulterior, cu toate acestea a intrat în istorie ca fiind ,,tâlhăresc’’, întocmai cum l-a receptat pleroma Bisericii. În anul 754 a avut loc un ,,mare sinod’’ la Hieira, cu participarea a 338 de episcopi, având pretenţia de a fi al VII-lea Sinod Ecumenic! Sub presiunea forţelor externe, sinodalii au hotărât, nota bene, în unanimitate, ca sfintele icoane să fie înlăturate din sfintele biserici şi din casele credincioşilor. A fost vremea ca Biserica lui Hristos, pleroma, să-şi spună cuvântul: ,,Dacă majoritatea clerului superior (episcopii, n.n.), terorizat de puterea împăratului, s-a plecat, călugării au manifestat o rezistenţă dârzâ faţă de hotărârile pseudosinodului VII ecumenic şi ale voinţei împărăteşti. Îndârjiţi de lupta dreaptă şi de protestele venite din Apus şi din eparhiile răsăritene… rezistenţa călugărilor şi a femeilor pioase, precum şi a mulţimii dreptcredincioase, a umplut de mânie pe împăratul Constantin’’ (Rămureanu, Şesan, Bodogae, Istoria Bisericească Universală, EIBMO, Bucureşti, 1975, pag. 311). Niciun sinod ulterior n-a condamnat sinodul iconoclast din 754, şi cu toate acestea, prin intervenţia pleromei, au fost zădărnicite hotărârile iconoclaste ale acestuia. Câţi episcopi au paricipat la acesta? 338. Câţi episcopi au participat în Creta la sinodul trădător? Vreo 165. Ţineţi minte aceste cifre!

5.După sinodul II tâlhăresc din Creta, reacţia a fost promptă. Clerici şi credincioşi, în special din Bisericile Ortodoxe Română şi Greacă, au aplicat Sfintele Canoane şi s-au îngrădit de episcopii eretici. A fost fenomenul firesc de respingere a celor hotărâte împotriva Sfintelor  Dogme şi a Sfintelor Canoane. Credincioşii celorlalte Sfinte Biserici Ortodoxe nu au receptat sinodul din Kolimbari ca fiind ,,mare şi sfânt’’. Singurii apărători ai acestui pseudo-sinod au rămas episcopii participanţi căzuţi în erezie, şi aparatele lor propagandistice care încearcă şi acum să ne convingă că martorii lui Iehova sunt ,,biserică’’.

6.Putem conchide că pseudo-sinodul din Creta a fost respins de Biserică. Dorim ca un Sfânt Sinod Ortodox să se reunească cât mai curând. Este imposibil, omeneşte vorbind. Presupunând, prin reducere la absurd, că peste câteva săptămâni s-ar întruni un Sinod Ecumenic, ar spune acesta că adunarea din Creta a fost cu adevărat ortodoxă şi a hotărât pentru binele Bisericii? Doamne fereşte!

7.Deoarece Biserica a receptat adunarea din Creta ca fiind eretică, urmează, în chip logic, că acei episcopi care au semnat documentele sunt eretici, cu toate consecinţele canonice ce decurg din această stare de fapt. Vorbim de altă posibilitate excepţională a Bisericii de a-îndeplini, totdeauna şi fără scăderi, misiunea, cum spun autorii manualului citat. Să nu ne mai cramponăm obsesiv de un ipotetic Sinod Ecumenic sau Panortodox, care să condamne ceea ce lumea (pleroma) ortodoxă vede cu limpezime.

8.Să facem un exerciţiu de logică. Am întrerupt pomenirea celor din Creta cu convingerea neclintită că sunt eretici. Aceasta a hotărât Biserica, Poporul lui Dumnezeu. Aşteptăm un prezumtiv Sinod Ortodox (sau Ecumenic) care să-i condamne. Presupunem, prin reducere la absurd, că Sinodul se va reuni şi va hotărî că sinodalii cretani sunt ortodocşi, documentele semnate sunt ortodoxe, spre binele Bisericii. Ce am fi noi, nepomenitorii, în această situaţie? Eretici şi schismatici. Şi-atunci n-ar fi fost mai bine să aşteptăm Sinodul şi să nu întrerupem pomenirea? Sau, dacă am vedea că am greşit, n-ar fi firesc să reluăm pomenirea ierarhilor, cerându-ne iertare, ca să nu cădem în osândă? Doamne fereşte!

9. Dacă un Sinod Ecumenic nu se poate reuni, din pricina adversităţilor sataniceşti şi ecumeniste, rămâne suficientă respingerea de către Biserică a pseudo-sinodului cretan, căci altfel Biserica s-ar afla într-o imposibilitate de a-şi exercita misiunea de apărare a adevărului. Or, bine ştim că oricât s-a opinti porţile iadului, nu pot împiedica Biserica, nici măcar temporar, să-şi exercite menirea ei de apărare a Dreptei Credinţe, împotriva ereticilor şi a puterilor satanice.

Presbiter Ioviţa Vasile                              9 august 2020

Corabia mântuirii. Predică la Duminica a 9-a după Pogorârea Sfântului Duh

Ceea ce nu ne spune istoria profană despre începuturile lumii acesteia şi nici despre sfârşitul veacului acestuia, ne spune istoria sfântă, cuprinsă în paginile Sfintelor Scripturi. Aşa bunăoară, aflăm din Cartea Facerii că după un lung şir de ani de la crearea lumii, oamenii s-au înmulţit pe pământ. Din păcate însă, o dată cu înmulţirea oamenilor, s-au înmulţit şi fărădelegile lor: ,,Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ, şi că toate cugetele şi dorinţele lor sunt îndreptate la rău, în toate zilele, I-a părut rău şi S-a căit că a făcut pe om pe pământ’’ (Facere 6, 5-6).

Stricăciunea a cuprins pe cei mai mulţi din locuitorii pământului, de aceea Dumnezeu a căutat la sufletele cele drepte, la cei din familia lui Noe. Prin aceştia puţini, numai opt suflete, s-a păstrat dreptatea lui Dumnezeu pe pământ. Miile, sau poate milioanele de oameni existenţi la vremea aceea au părăsit Legea lui Dumnezeu şi s-au făcut netrebnici, de aceea a fost aleasă familia dreptului Noe pentru perpetuarea vieţii omeneşti pe pământ. Lor le-a poruncit Domnul Dumnezeu să construiască acea corabie în care au adunat animalele pământului perechi, apoi ei înşişi s-au urcat în corabia prin care le-au fost salvate vieţile. Când toate au fost gata, Dumnezeu a deschis stăvilarele cerului şi a plouat patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi fără încetare, încât apa a trecut peste vârfurile munţilor. Se înţelege că făpturile nevrednice de chemarea lui Dumnezeu au pierit rând pe rând, în vreme ce corabia plutea deasupra acestor ape, şi cele opt suflete drepte erau cruţate. După încetarea potopului, apele au început să se retragă, până când Dumnezeu a poruncit familiei lui Noe să coboare din corabie. Drept mulţumire, Noe ,,a făcut un jertfelnic Domnului şi a luat din animalele cele curate şi din toate păsările cele curate şi le-a adus ardere de tot pe jertfelnic’’ (Facere 6, 20).

Despre acele vremuri a scris Sfântul Apostol Petru, făcând legătură cu  Pogorârea la iad a Mântuitorului Hristos, în vremea celor trei zile cât Preacinstitul Său Trup a statîn mormânt: ,,Pentru că şi Hristos a suferit o dată moartea pentru păcate, El Cel Drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu Trupul, dar viu făcut cu duhul, cu care s-a S-a coborât şi a propovăduit duhurilor ţinute în închisoare, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, anume opt, s-au mântuit prin apă. Iar această mântuire prin apă închipuia Botezul, care vă mântuieşte astăzi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun căter Dumnezeu, prin Învierea lui Iisus Hristos’’ ( I Petru 3, 18-21). 

Sfânta Evanghelie a acestei Duminici întregeşte învăţătura noastră şi ni-L arată pe Mântuitorul în momentele Sale de singurătate, în munte, unde se ruga. În aceaşi vreme, Sfinţii Apostoli străbăteau marea cu corabia. Iată însă că a început o furtună deosebit de puternică, ameninţând scufundarea corabiei. Ucenicii Domnului se luptau din răsputeri cu valurile şi frica morţii era peste ei. Pieirea părea iminentă şi ea s-ar fi produs, dacă Mântuitorul Hristos n-ar fi vegheat asupra corabiei. La a patra strajă din noapte, S-a apropiat, umblând pe valurile dezlănţuite în chipul cel mai firesc. ,,Eu sunt. Nu vă temeţi’’. Doar Sfântul Apostol Petru, cuprins de groaza morţii, a îndrăznit să răspundă: ,,Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine, pe apă’’. ,,Vino’’, a fost chemarea Mântuitorului. În următorul moment, a coborât din corabie şi a început să păşească peste valuri. Puţin a înaintat, deoarece, fiind în mijlocul valurilor, s-a înspăimânta şi mai mult şi a început să se scufunde. ,,Doamne, scapă-mă’’, atât a mai apucat să strige. Pururea ocrotitoarea mână a Domnului Iisus s-a întins spre el, cu blândă mustrare: ,,Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?’’ Dumnezeiasca putere a făcut ca valurile să se înceteze şi liniştea s-a aşternut peste întinderea mării.

Faptul acesta istoric, de netăgăduit de orice minte sănătoasă, are înţelesuri mult mai adânci, în perspectiva sfârşitului acestui veac, înţelesuri pe care le vom desluşi în cele ce urmează, căci Dumnezeu nu ne lasă în neştiinţă. Asfel, vedem cu ochii noştri cum răutatea omenească întrece orice măsură, oamenii făcându-se, în cea mai mare parte, vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. Cel numit de Mântuitorul ,,stăpânitorul acestei luimi’’, diavolul, prin slujitorii săi, răspândesc păcatul în lume ca o molimă, acum sub pretextul unei pandemii inexistente. Genială izvodire a satanei, acesta zisă pandemie. Căci există şi genii ale răului, avându-l pe diavolul inspirator al lor. Ne spun puternicii zilei că ne apără vieţile, ei sunt binefăcătorii noştri, şi trebuie să ne supunem tuturor ticăloşiilor, atenţie, legale!, pe care le impun unui popor întreg, dezorientat de atâta propagandă mincinoasă. Bisericile ne-au fost închise, ne-au împiedicat să sărbătorim Învierea Domnului. Fiţi extrem de atenţi, că toate ticăloşiile lor converg spre distrugerea Corabiei Mântuirii, Sfânta Biserică Ortodoxă. Nu le pasă de secte sau de bisericile mincinoase, deoarece acestea sunt auxiliarele lor, îşi concentrează nemernicia spre distrugerea Adevăratei Credinţe în Mântuitorul Hristos. Suntem cu toţii în primejdie de moarte, căci valurile diavolului vin din toate părţile în intensităţi sporite.

Ne rămâne să alergăm spre Corabia Mântuirii, Sfânta Biserică Ortodoxă. Iată ce ne spune Mântuitorul Hristos despre zilele dramatice pe care le trăim: ,,Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi Venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în corabie, şi n-au ştiut până a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi Venirea Fiului Omului’’ (Matei 24, 37-39). Vă rog să cugetaţi la cele patru verbe – mâncau, beau, se însurau şi se măritau – nu sunt ele oare o imagine a senzualităţii păcătoase ce a cuprins această lume? Nimic despre grija pentru suflete, toate converg spre împlinirea pftelor trupeşti păcătoase.

S-a mântuit cineva din afara corabiei lui Noe? Nu! Nici în afara corabiei lui Hristos nu-i posibilă mântuirea, după cum a spus Sfântul Ciprian al Cartaginei: ,,În afara Bisericii nu există mântuire’’. Tocmai de aceea porţile iadului asaltează Sfânta Biserică Ortodoxă, pentru a împiedica mântuirea noastră. Diavolul aşa le dictează, ei aşa fac. Noi credem cu neclintire în cuvintele Mântuitorului, atunci când ne spune că Biserica Sa nu va fi biruită de porţile iadului, pe care le vedem acum la tot pasul.

,,Eu sunt. Nu vă temeţi’’. Nu vă temeţi de antihriştii de-acum, nici de cei ce vor veni. ,,Antihrist’’ înseamnă ,,împotriva lui Hristos’’. Cu noi este Dumnezeu, ei îl au ca stăpân pe diavolul. Biruinţa acestei lupte nu va fi pusă în cumpănă nici o clipă. Ea va fi a lui Dumnezeu, dar şi a noastră, dacă vom sta în Corabia Mântuirii. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Semnal de alarmă pentru începutul anului şcolar

Zilele trecute, s-au făcut publice condiţiile în care se vor deschide şcolile, începând cu 14 septembrie. Printre acestea, o declaraţie pe proprie răspundere suspectă, care trebuie semnată de părinţi, drept condiţie a primirii copilului în şcoală. Va rezuta din aceasta că elevul nu este infectat cu coronavirus şi a nu a venit în contact cu persoane infectate. O declaraţie absurdă, absolut ineficientă, dar care va conţine nişte prevederi perfide strecurate printre celelalte. Redau mai jos o avertizare pe care am primit-o şi care e bine să ajungă la cât mai mulţi părinţi, ceea ce se poate înfăptui prin bunăvoinţa Dumneavoastră.

,,Atenţie maximă la orice hârtie care vi se va da să o semnaţi la începutul şcolii, citiţi fiecare literă cu atenţie, nu cumva să fie acordul prezumat al părintelui pentru a se face acte medicale asupra copiilor. Orice frază, dacă vi se va părea suspectă, nu semnaţi. Refuzaţi, oricât vor insista cadrele medicale. Odată semnate, aceste hârtii dubioase, ar da dreptul să intre în şcoală trupe de comando în halate albe, care vor examina copiii şi le vor putea administra medicamente şi vaccinuri experimentale, sub cuvânt mincinos că vor să prevină infecţia cu covid. Copiii vor putea fi internaţi forţat în spitale-puşcărie, fără ca părinţii să aibă posibilitatea de a cunoaşte exact starea acestora şi a-i externa. Începerea şcolii va fi un prilej pentru afaceriştii veroşi de a-şi spori vânzările de medicamente, vaccinuri, termoscanere, măşti şi dezinfectanţi’’

Recomandăm părinţilor să  ceară formularele de declaraţie acasă pentru a le studia temeinic, urmând să se consulte cu alţi părinţi, cu jurişti şi avocaţi care pot sesiza prevederile criminale strecurate în textul declaraţiei. Dacă acestea vor exista, singura modalitate de anihilare a lor va fi refuzul semnăturii, indiferent de presiunile şi ameninţările mincinoase care se vor exercita asupra Dumneavoastră. Fiţi cu luare aminte: după ce veţi semna, nu veţi avea posibilitatea să vă retrageţi semnătura.

Adaug la cele de mai sus următoarea informaţie, primită chiar de la sursă. Trei muncitori străini care lucrau la o firmă românească, în condiţii de izolare, au contractat o răceală uşoară, în urma căreia au fost internaţi în spital şi declaraţi infectaţi cu coronavirus. După câteva zile au fost externate trei cadavre.

Presbiter Ioviţa Vasile                       7 august 2020

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos

          ,,Schimbatu-Te-ai la faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând Ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururrea fiitoare, pentru rugiunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie’’. Cu această cântare bisericească cinstim pe Mântuitorul lumii azi, în zi de praznic împărătesc.   

          Cu puţină vreme înainte de Sfintele Sale Patimi, Domnul Iisus Hristos S-a urcat pe Muntele Taborului. Avea Fiul lui Dumnezeu obiceiul sfânt de a se ruga în singurătate, cum s-a întâmplat în alte dăţi, dar acum a luat cu Sine pe Sfinţii Apostoli Petru, Ioan şi Iacov. Acolo S-a depărtat puţin şi a început a se ruga. Sfinţii Apostoli, obosiţi de greutatea urcuşului, au adormit. Mântuitorul S-a schimbat la faţă, aceasta făcându-I-se luminoasă, veşmintele-I erau asemenea zăpezii. Atunci s-au arătat cei doi Sfinţi Prooroci, Moise şi Ilie. Slava lui Dumnezeu s-a arătat aici atât cât îi era ochiului şi minţii omeneşti cu putinţă a cuprinde.

          Despre Moise ne spun Sfintele Scripturi că a murit şi a fost îngropat într-un loc necunoscut, până în ziua de astăzi. Şi totuşi Dumnezeu l-a adus la vederea ochiului omenesc, arătându-ne adevărul cuvintelor Mântuitorului: ,,Dumnezeu, deci, nu este al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El’’ (Luca 20, 37) şi alt cuvânt: ,,cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi’’ (Ioan 11, 25). Sfântul Prooroc Ilie nu a cunoscut moartea, deoarece Dumnezeu a trimis un car de foc, care l-a ridicat cu trupul la cer. Cartea bisericească ne spune că el a venit pe munte din rai, acolo unde se veseleşte până când Dumnezeu îl va trimite iarăşi în lume, la sfârşitul veacului acestuia, ca să întărească pe credincioşi în zilele de prigoană ale lui antihrist (Apocalipsa 11, 3-12). Aşadar, sufletele credincioase se întâlnesc întotdeauna în slujirea lui Dumnezeu, aşa cum Sfinţii Apostoli s-au întâlnit cu Sfinţii Prooroci din vechime, pe Muntele Taborului.

          ,,Dumnezeu este lumină’’, ne spune Sfântul Apostol Ioan în Întâia sa Epistolă (1, 5); ,,Eu sunt lumina lumii’’, a spus Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin Evanghelia aceluiaşi Sfânt Apostol (8, 12). Această lumină Dumnezeiască au văzut-o Sfinţii lui Dumnezeu, care s-au învrednicit a fi pe Muntele Taborului la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului. ,,Lumina lui Hristos luminează tuturor’’, citim întextul liturgic. De aceea datoria noastră sfântă este de a ne deschide inimile şi a primi lumina învăţăturilor lui Hristos Domnul, căci cine stă închistat în sine, nevrând să se lase luminat de lumina veşnicelor adevăruri, petrece în întunericul păcatului şi al neştiinţei.

          Iubite cititorule! Astăzi am fost împreună în sfânta biserică şi am participat la Sfintele Slujbe. Este ca şi cum am fi fost prezenţi pe Muntele Taborului, învăluiţi de Dumnezeiasca lumină, laolaltă cu Sfinţii Prooroci şi Sfinţii Apostoli. Laolaltă cu toate sufletele credincioase de pe faţa pământului.

Presbiter Ioviţa Vasile                     

Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile Turmei Mele (Ieremia 23, 1)

“Nu uitaţi că trecem prin vremuri grele şi este tre­buinţă de multă rugăciune. Să vă gândiţi la marea nevoie pe care o are lumea astăzi şi la marea aşteptare pe care Dumnezeu o are de la noi pentru rugăciune. Să vă rugaţi pentru situaţia general, cu totul ieşită din comun a întregii lumi, ca să se milostivească Hristos de făpturile Sale, pentru că merg spre cata­strofă. Să intervină dumnezeieşte în epoca complicată în care trăim, pentru că lumea se îndreaptă spre zăpăceală, nebunie şi impas. Dumnezeu ne-a chemat să facem rugăciune pentru lume, care are atâtea probleme. Unii sărmani nu apucă să-şi facă nici măcar o cruce. Dacă noi, monahii, nu fa­cem rugăciune, cine va face?’’ (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Nu vedem cu ochii noştri cum, în zilele noastre cele rele, masonii s-au pus de bunăvoie în slujba tiraniilor mai vechi sau mai noi? Nu vedem cum s-au vândut şi s-au angajat să ducă la pierzare Biserica, ocupând prin înşelăciune scaunele înalte de arhierei şi trădând Ortodoxia, fără a suferi nici cea mai mică mustrare? Evident cu aprobarea pseudopatriarhului apostat serghianist al BOR.

Slujitorii statului antihristic nu au niciun inters să existe o Biserică puternică, ci una docilă, care să satisfacă şi să se supună intereselor puterii trecătoare pe acest pământ, înrobită la rândul ei intereselor constructorilor Noii Ordini masonico-globaliste Mondiale. De teama de a nu se mai închide bisericile, ca în perioada stării de urgență, care a lovit duhovnicește și material BOR, ierarhia încearcă prin acest exces de zel de aplicare a restricțiilor pandemice să evite o nouă închidere a bisericilor și mănăstirilor. Dar nu din dragoste pentru mântuirea credincioșilor!
Participarea la slujbele religioase din bisericile parohiale și mănăstiri, dar mai ales în centrele episcopale a devenit o distopie, o malformatie hidoasă, în care iubirea aproapelui este înlocuită cu distanțarea socială, masca înrobirii şi a sclaviei este la loc de cinste pe figură, ceea ce face imposibilă închinarea la icoanele apărate cu străşnicie de eventuala infectare cu virusul ucigaş. Tot mai mulți preoți, ierarhi și chiar călugări din exces de zel, induc cu orice prilej în rândul credincioșilor teama de infectare care poate duce la sminteală, iar direct, ca reacție, la o reducere a prezenței pleromei la slujbele religioase.

Creștinismul înseamnă iubirea aproapelui, nu distanțare socială, mângâiere, nu primire glacială. Credinciosul când vine la biserică vrea alinare și mângîiere, nu blagosloveli cu masca pe figură de la doi metri de la un preot care se teme mai mult de boală și moarte, decât de Judecata Mântuitorului Hristos. Unde este dragostea mântuitoare ? Destui se smintesc atunci când în loc de iubire primesc …distanțare socială, în loc de un sfat duhovnicesc capătă un dezinfectant, în loc de sărutul icoanelor vindecătoare, un refuz prin montarea unui cordon de distanțare, în loc de curajul de a înfrunta boala au parte de un discurs teologic, în care frica de moarte prin covid e mai tare decât Învierea. Excesele în aplicarea restricțiilor alungă credincioșii din biserici.


Aflăm ca s-a ajuns în sate din Oltenia, ca preoții să vină la înmormântare în combinezoane sanitare cu mască chirurgicală profesională și vizetă ca să nu se infecteze cu Covidul de la decedatul din coșciugul sigilat sau de la rudele acestuia.

Unde mai este exemplul preotului curajos de pe vremuri, care din dragoste de semeni împărtășea muribinzii de lepră, ciumă, holeră, gripă spaniolă sau sfârtecați de bombe?  Ce exemplu oferă pleromei tratate cu dispreț, ierarhii trădători ai dragostei lui Hristos, care din exces de zel, fac prea des și prea multe plecăciuni mai marilor lumii trecătoare, fără a-şi da seama că s-au transformat treptat și sigur în cărturarii și fariseii din vremea Mântuitorului Iisus Hristos?


Preotul trebuie să fie un propovăduitor al vieții hristice, al mântuirii și Învierii, nu un martor speriat al covidului. Dacă creștinul nu-și mai găsește alinare la Biserică, în brațele binecuvântate și curajoase ale preotului fără frică de moarte, atunci unde să-și mai salveze sufletul pe calea mântuirii? Sinodul BOR ar trebui să dea nu numai reguli și restricții în vreme de pandemie, dar și să ofere exemplul evanghelic al curajului în fața bolii sau morții și dragostea față de oameni a Mântuitorului. Este o crimă ca mirenii să fie alungați de la potirul Împărtășaniei dragostei hristice, de teama pandemiei cu un virus sau a al repercusiunii din partea slugilor leviatanului.

Dăm cezarului ce este al cezarului, dar nu și conștiința și duhul Ortodoxiei, de teama puterii trecătoare, care ne diluează și ne falsifică Credința. Frica nu o întâlnim în Ortodoxie și în Sfânta Tradiție, ci doar curajul, credința și dragostea nebună în Adevăr. Să atingi cu mască și mănuși chirurgicale Sfântul Potir induce ideea că nu ai încredere în puterea vindecătoare și mântuitoare a Trupului și Sângelui lui Hristos. Cine poate face pasul de la dragostea aproapelui la distanțarea socială, de la vederea chipului Lui Hristos la o mască blasfemiatoare, de la epitrahil la combinezonul sanitar.  Unde a dispărut curajul mântuitor al Preoților români din războaiele pentru apărarea țării cotropite de dușmani și din închisorile bolșevice ale statului comunist?
„Unde sunt cei care nu mai sunt?”

Dr. Gabriela Naghi

Drag român,

Dumnezeu te-a adus de la nefiinţă la existenţă.

Dumnezeu ţi-a dat un nume şi un rost pe pământul acesta, acela de a-L preamări şi a-I sluji cu credincioşie.

Dumnezeu ţi-a dat o ţară binecuvântată, cum nu se află alta în Europa şi în lumea aceasta. Uită-te pe harta ţării tale şi vei vedea că nimic nu-ţi lipseşte pentu o bună vieţuire: câmpii binecuvânte, cu roade peste trebuinţele tale, ca să dai şi celor ce se află în lipsă; dealuri pe care te-ai aşezat, ţi-ai construit o casă în jurul unei biserici; munţi purtători de bogăţii, la care au râvnit şi râvnesc nespălaţii lumii; delta cu toate binefacerile sale; a îndreptat Dumnezeu spre pământurile tale un fluviu care să-ţi delimiteze hotarele; ţi-a dat un spaţiu generos pe care noi îl numim ,,ieşirea la mare’’, ca să poţi naviga spre celelalte popoare ortodoxe, ca împreună să preaslavim pe Marele nostru Dumnezeu. Ce-ţi lipseşte? Nimic din toate cele ce-ţi sunt necesare pentru traiul tău de fiecare zi.

Nu întotdeauna te-ai arătat ascultător de Dumnezeu, Creatorul tău. Au fost vremuri când nu ţi-ai împlinit rostul tău pe pământul binecuvântat, de acea a îngăduit El să vină asupra ta sabie, vrăjmăşie şi pustiire. Nu vreau să enumăr pe toţi păgânii care ţi-au trecut hotarele şi te-au umilit în pământul pe care ţi l-a dat Bunul Dumnezeu. Au trecut pe-aici, s-au dus şi au pierit din pricina nedreptăţilor lor, pentru că nimic durabil nu se poate clădi pe violenţă, silnicie şi barbarie.

Acum a îngăduit Bunul Dumnezeu să stai sub călcâiul unor barbari, veniţi din cele patru vânturi, la care se adaugă cozile de topor autohtone, care pentru un blid de linte te batjocoresc şi te umilesc în pământul tău binecuvântat de Dumnezeu. Vor ,,barbarii de tirani’’ să te adâncească într-un somn de moarte, din care să nu te mai trezeşti, ca să poată să jefuiască tot bunul pe care Dumnezeu ţi l-a dat. Uită-te la ei cât sunt de nemernici şi de nesimţiţi! Ţi se înfăţişează la televiziunile vândute, ca să te mintă în faţă şi să-ţi înfăţişeze un tablou apocaliptic, să te facă să porţi botniţă, precum animalele. Cu minţile lor bolnave, au închipuit această pandemie falsă, ca să te deposedeze de toate darurile lui Dumnezeu.

De multă vreme ne atacă Sfânta Credinţă Ortodoxă, ştiind bine că e singura mântuitoare. Îndepărtându-ne de Dumnezeu, ne apropie de iadul chinurilor veşnice. Povestea cu pandemia e una genială! Nu te mira, există şi genii ale răului, diavolul stă în fruntea lor şi a inspirat pandemia ca să ne poată robi pe toţi. De multă vreme ne-au umplut ţara de secte pierzătoare de suflete, pe care le-au numit ,,biserici’’, ca să te amăgească să părăseşti singura Biserică temeluită de Mântuitorul Hristos.

Drag român, nu da crezare ticăloşilor care s-au înstăpânit peste ţara ta. Gândeşte-te că la Judecată ne vom înfăţişa ca Popor Ortodox, ca Sfântă Biserică Ortodoxă, cu păcatele noastre, pentru care aşteptăm iertare de la Atotmilostivul Dumnezeu. Păgânii, necredincioşii, barbarii, toate leprele şi scursorile care acum te batjocoresc vor fi ca ,,praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului’’ (Psalmul 1, 4).

Sursum corda! Sus inimile! Cu Dumnezeul nostru, împotriva tuturor silniciilor.

Presbiter Ioviţa Vasile  

Ceea ce va semăna omul, aceea va şi secera (Galateni 6, 7)

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, în Cartea Proorocului Isaia, capitolele 36-37, relatează despre confruntarea armată dintre sirienii conduşi de Sanherib, şi iudei, în frunte cu regele Iezechia. Pentru iudeii din Ierusalim, situaţia era disperată: cetatea fusese împresurată şi izolată, populaţia era înfometată şi istovită de lupte. Căderea cetăţii părea iminentă. Atunci regele sirian Sanherib a recurs la o stratagemă devastatoare, în orice altă împrejurare: războiul psihologic, care constă în demoralizarea adversarului şi împingerea lui în deznădejde totală. A trimis, aşadar, un sol care a spus iudeilor: ,,Iezechia să nu înşele credinţa voastră, zicând: Domnul ne va scăpa! Oare dumnezeii neamurilor au scăpat fiecare ţara lui din mâna regelui Asiriei? Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului şi ai Samariei? Scăpat-au ei, oare, Samaria din mâna mea? Care din toţi dumnezeii ţărilor acestora au scăpat ţara din mâna mea, ca Domnul Dumnezeul vostru să elibereze Ierusalimul din mâna mea?’’

          Cutezanţa lui Sanherib a fost nebunească. Hula pe care el a adus-o Dumnezeului Adevărului a întristat pe Iezechia şi pe iudeii credincioşi. Regele şi-a sfâşiat veşmintele şi a intrat în templu. Teribil păcat este acesta să-L socoteşti pe Dumnezeu, Creatorul tuturor, asemenea dumnezeilor mincinoşi ai neamurilor, despre care Psalmistul ne spune că sunt demoni (Psalmul 95, 5). Aşa ne întristăm şi noi când ecumeniştii Îl socotesc pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos întemeietor de religie, asemenea lui Buda sau Mahomed.

          Dumnezeu a ascultat rugăciunea fierbinte a regelui Iezechia şi a trimis pe Sfântul Prooroc Isaia, ca să-i spună acestea: ,,Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nu te teme de cuvintele pângăritoare pe care le-ai auzit din partea slujitorilor regelui Asiriei. Iată, voi pune în el un astfel de duh, că va primi o veste şi se va întoarce în ţara lui şi acolo va cădea în ascuţisul sabiei… Nu va intra în această cetate şi nu va arunca nicio săgeată. Nu va porni împotriva ei cu scut şi nu o va înconjura cu valuri. Pe calea pe care a venit se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta’’.

          Evenimentele s-au desfăşurat întocmai. Dumnezeu a trimis îngerul său şi i-a lovit pe asirieni, încât dimineaţa s-a văzut o întindere mare, plină de cadavre. Imediat, regele Sanherib a ridicat tabăra şi a plecat. Deznodământul a fost acesta: ,,Pe când se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Sareser, feciorii lui, l-au lovit cu sabia si au fugit în ţinutul Ararat’’.

          Întâmplările acestea sunt pline de învăţăminte pentru cei ce hulesc pe Dumnezeu. Dar cum din aceste întâmplări învaţă tot cei înţelepţi, nu avem nădejde prea mare că toţi vrăjmaşii lui Dumnezeu se vor înţelepţi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Pâinea care se pogoară din cer. Predică la Duminica a 8-a după Pogorârea Sfântului Duh

,,Iată vin zile, zice Domnul Dumnezeu, în care voi trimite foamete pe pământ, nu foamete de pâine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului’’ (Amos 8, 11). Această proorocie a fost rostită şi aşezată în Cartea Sfântului Prooroc al lui Dumnezeu, cu aproximativ 760 de ani înainte de Năşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

După ce a aflat întristătoarea veste a morţii Sfântului Ioan Botezătorul, Fiul lui Dumnezeu S-a retras în loc singuratic (Matei 14, 13). Singurătatea a fost însă de scurtă durată, deoarece mulţimile au aflat că Iisus este în acel loc şi au venit la El din toate cetăţile învecinate. Ce i-a adus acolo pe aceşti oameni? Tocmai foamea şi setea după nemuritoarele cuvinte ale lui Dumnezeu, precum a scris Proorocul Amos. Sufletele lor tânjeau după această hrana duhovnicească, ilustrând, cum nu se poate mai bine, spusele Mântuitorului când a fost ispitit de diavolul în pustie: ,,Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu’’ (Matei 4, 4).

O zi întreagă a stat Dumnezeu Fiul cu aceşti oameni simpli, sinceri, ascultători dar împovăraţi de multe beteşuguri, ceea ce l-a făcut pe Sfântul Evanghelist Matei să scrie că Mântuitorului ,,I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor’’ (14, 14). Seara a venit pe nesimţite, oamenii erau împliniţi sufleteşte. Atunci au venit Ucenicii la Domnul, cerându-I să sloboadă mulţimile pentru a se duce în satele apropiate să-şi cumpere mâncarea a cărei lipsă o simţeau acum. Nu, Mântuitorul S-a împotrivit plecării acestor oameni, tocmai pentru a le înmulţi binele Dumnezeiesc ce li-l făcuse în acea zi şi a le da hrana trupească de care aveau nevoie. Puţinătatea hranei ce-o aveau Ucenicii la îndemână, cinci pâini şi doi peşti, a fost motiv de îngrijorare şi nedumerire, ştiind că în faţa lor stau cinci mii se bărbaţi, la care se adăugau femeile şi copii, în număr neprecizat. ,,Şi altceva învăţăm de aici: aflăm filozofia Ucenicilor faţă de cele de neapărată trebuinţă vieţii: ne face să cunoaştem cât de puţin ţineau ei la hrană. Erau doisprezece oameni şi aveau pentru hrana lor numai cinci pâini şi doi peşti! Atât de puţin preţ puneau ei pe cele trupeşti. Erau lipsiţi numai de cele duhovniceşti! Şi nici pe acestea puţine nu le-au oprit pentru ei, ci le-au dat când li s-a cerut. Dat trebuie să învăţăm că, chiar dacă avem puţin, şi cel puţin al nostru să-l dăm celor săraci’’ – ne spune, peste veacuri, Sfântul Părinte al Bisericii noastre, Ioan Gură de Aur.

La Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Aveau să se convingă de aceasta Sfinţii Apostoli – pentru a câta oară? – la scurtă vreme: aducând hrana lor, insignifiantă faţă de trebuinţe, Mântuitorul Şi-a ridicat ochii la ceruri, a binecuvântat şi a înmulţit pâinile, încât Ucenicii aveau acum în faţă belşug de hrană, din care au împărţit cu îndestulare bieţilor oameni. Aceştia au primit darul lui Dumnezeu cu mulţumire, la urmă rămânând  douăsprezece coşuri line cu fărâmituri.

Învăţătura Sfintei noastre Biserici merge încă şi mai departe. Merge la cuvintele Mântuitorului scrise de Sfântul Ioan Evanghelistul: ,,Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat’’ (Ioan 6, 26). Omul nu se poate împlini numai cu biologicul trupesc; strădania lui se îndreaptă spre cele înalte şi veşnice: ,,Eu sunt pâinea vieţii… Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va fi viu în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu’’ (Ioan 6, 48, 51). Aceste cuvinte Dumnezeieşti au depăşit puterea de înţelegere a acelor iudei, cum şi noi suntem neputincioşi, uneori, în a înţelege adâncimea şi sublimul Dumnezeieştilor învăţături. Chiar şi Sfinţii Apostoli s-au arătat profund nedumeriţi: ,,Greu este cuvântul acesta. Cine poate să-l asculte?’’ (Ioan 6, 60). Ceea ce atunci părea greu de înţeles, a căpătat înţelesuri limpezi în săptămâna Sfintelor Patimi, la Cina cea de Taină: ,,Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând Ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu’’. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor’’ (Matei 26, 26-28). La acestea, a adăugat Fiul lui Dumnezeu porunca: ,,Aceasta să o faceţi spre pomenirea Mea’’ (Luca 22, 19).

De-atunci, iubiţi credincioşi, avem noi Dumnezeiasca Liturghie în toate bisericile de pe faţa pâmântului. Cina cea de Taină a fost cea dintâi Liturghie, săvârşită de Însuşi Fiul lui Dumnezeu. Ce dar nepreţuit, faţă de care suntem nepăsători de atâtea ori, refuzând binele pe care Dumnezeu ni l-a pus în faţă. Peste nepăsarea noastră, vin acum antihriştii cei fără Dumnezeu, care ne închid bisericile, ne împiedică să primim Pâinea Vieţii, adică Sfânta Împărtăşanie. Ştiţi de ce? Pentru că ei vor să aducă pe antihristul, fiul fărădelegii, pe care vor să-l înalţe uzurpator drept conducător al lumii întregi. Al lumii lui Dumnezeu! Piedică de netrecut, în faţa nebuniei, lor stă Dumnezeiasca Liturghie, stă Sfânta Împărtăşanie, cea aducătoare de viaţă veşnică. Înţelegeţi acum unde ţintesc antihriştii ,,români’’, în frunte cu jalnicul papistaş protestant, Iohannis. Lupta lor nebunească e împotriva lui Dumnezeu. Datoria noastră este să le stăm împotrivă şi să nu ne lipsim de Sfânta Împărtăşanie, oricât s-ar încrâncena ei să ne oprească.

Presbiter Ioviţa Vasile

Erdogan

,,Creştinii să fie mulţumiţi că le păstrăm Patriarhia la Istanbul’’- zice el.

1.Creştinii autentici, cei ortodocşi, nu sunt mulţumiţi că Patriarhia de Constantinopol există sub un pseudo-partiarh eretic şi schismatic. Mă refer, desigur, la Bartolomeu, cel vândut vrăjmaşilor Sfintei Biserici Ortodoxe. Turcii păgâni nu păstrează nimic, sunt într-un oraş care nu le aparţine, cotropit prin violenţă şi nedreptate. Au alungat din acest oraş pe credincioşii ortodocşi şi au pus stăpânire pe el. Patriarhia din Constantinopol există nu prin bunăvoinţa lui Erdogan, ci prin legitimitatea ei istorică, legitimitate pe care turcii păgâni nu o vor avea niciodată. Potrivit proorociilor Părinţilor din Sfânta Biserică Ortodoxă a Greciei, acest oraş se va întoarce în posesia proprietarilor de drept, credincioşii ortodocşi.

2.Turcii ocupă abuziv un întreg teritoriu, care este proprietatea istorică a Bisericii Ortodoxe. Pe acest teritoriu existau Bisericile biblice, Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea, cotropite şi prigonite de puhoiul turcesc. Dumnezeu ştie de ce a îngăduit aceasta, şi tot Dumnezeu va da acest teritoriu proprietarului de drept, Sfânta Biserică Ortodoxă, prin modalităţi pe care El le va alege, în nemărginita-I înţelepciune. Atunci, turcilor păgâni le va dispărea trufia cu care stăpânesc acum ce nu este a lor.

3.Minunăţia care se cheamă Sfânta Sofia (Sfânta Înţelepciune Dumnezeiască) îşi va primi menirea sa, aceea de preamărire a Dumnezeului nostru Celui Atotputernic. Ortodocşii n-au răpit nicio moscheie musulmană şi n-au săvârşit cele sfinte într-un loc spurcat de păgâni. Turcii, în schimb, ne-au luat silnic un locaş sfânt şi l-au pângărit prin practicile lor necurate.

4.Erdogan va da seama în faţa lui Dumnezeu pentru fărădelegile sale. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Cuviosul Macarie nu a dezlegat postul, deşi se aflau intr-o situatie dramatica

Cine nu cinsteşte pe Sfinţi, nu cinsteşte nici pe Dumnezeu, şi se află într-o rătăcire de moarte. Sfinţii se roagă neîncetat pentru binele nostru şi ei înşişi faptuiesc acest bine. Nici chiar după trecerea lor din viaţa aceasta pământească, ei nu încetează a fi grabnic ajutători celor care îi cinstesc după cuviinţă, aşa cum vom vedea în cele ce urmează.

          Astăzi vom învăţa, în cuvinte puţine, despre Sfântul Cuvios Macarie, egumenul Mănăstirii de la Apele Galbene, din pământul Rusiei. De mic copil s-a simţit atras de viaţa călugărească, de aceea a plecat în taină de-acasă şi a intrat în Mănăstirea Pecersca. După trei ani, părinţii lui au aflat locul unde vieţuia fiul lor şi tatăl s-a dus să-l caute. Cuviosul Macarie abia dacă a vorbit puţin cu el, nevrând să se arate, căci iubea mai mult pe Hristos.

          Făcându-se năvălirea păgânească a tătarilor în părţile acelea, Sfântul Macarie, însoţit de mulţime, a plecat în părţile Galiţiei. Pe drum au răbdat osteneală şi foame, deoarece hrana se terminase. Atunci au prins un zimbru şi l-au rugat pe Cuviosul să le dea dezlegare de post, căci era vremea Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi până la praznic mai erau trei zile. ,,Dar Cuviosul nu i-a binecuvântat să dezlege postul cel aşezat de Sfânta Biserică, ci le-a poruncit să aştepte cu răbdare ziua praznicului apostolesc, mângâindu-i cu cuvinte insuflate de Dumnezeu şi întărindu-i în răbdare’’. Oamenii l-au ascultat şi Dumnezeu le-a dat putere să ajungă ziua de 29 iunie, când Biserica lui Hristos sărbătoreşte pe cei doi Sfinţi Apostoli, apoi le-a dat hrana de trebuinţă. Faptul poate fi o bună învăţătură de minte pentru noi cei leneşi la postire.

          După plecarea la Domnul a Sfântului, iarăşi au venit tătarii şi au luat mulţime de robi din poporul rusesc. Între aceştia se afla o femeie înţeleaptă, Maria, frumoasă la chip. Aceasta plângea neîncetat, temându-se că va fi necinstită de barbarii fără Dumnezeu. Nu înceta rugăciunea către Milostivul Dumnezeu, către Preacurata Fecioară Maria şi Cuviosul Macarie. Într-o noapte, dupa trei zile de drum istovitor, femeia s-a culcat legată pe pământ şi Cuviosul i s-a arătat în vis şi i-a spus: ,,Femeie, nu te mâhni, ci scoală-te şi mergi în ale tale!’’ N-a putut să se deştepte îndată, de aceea Sfântul a luat-o de mână şi a scos-o din mijlocul păgânătaţii. În zori, binefăcătorul său s-a făcut nevăzut, iar femeia a cunoscut că se află aproape de cetatea sa. Aşa s-a izbăvit de robie şi s-a întors la ai săi (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.517-53).) Pentru rugăciunile Sfântului Macarie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii.

De mâine, 31 iulie 2020, intrăm în Postul Adormirii Maicii Domnului. Pentru toţi cititorii – spor în viaţa duhovnicească şi în slujirea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Presbiter Ioviţa Vasile

Dictatura antihristică îşi întinde tentaculele peste tot pământul

,,Căci atunci va fi strâmtorare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa niciun trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile’’ (Iisus Nazarineanul, Regele lumii, Matei 24, 21-22).

Nicicând, în istoria veche ori recentă a omenirii, nu a mai fost avansat un asemenea punct de vedere absurd: „eşti bolnav, eşti vinovat!”. În România, cu capul şi privirea plecată, cu masca îngenuncherii voinţei libere, bine plasată pe gură şi peste nas, se trăieşte azi timpul vinovăţiei generale statuate prin lege. Fratele tău a devenit duşmanul tău, precum în vremea stalinisto-bolşevic- sionistă, când burghezo moşierimea şi chiaburii, cei care „sugeau sângele poporului, stând în spinarea lui”, erau demascaţi ca „duşmani de clasă” în cadrul şedinţelor publice de judecată, de sinistră şi tragică amintire. Cei mai înfocaţi apărători ai măştii, ai distanţării sociale şi prin asta ai sănătăţii omului, au devenit supraveghetori voluntari în slujba binelui comun, sărind ca arşi în magazine sau mijloace de transport în comun, demascând cu indignare şi mânie proletară, pe cel care este în culpă, prins că tuşeşte, sau masca nu-i stă cum se cuvine pe figură! Ferit-a Sfântul sa pui mâna ta infectată cu virusul ucigaş pe vreo legumă sau pe un fruct şi în loc să îl iei, nemulţumit, îl pui la loc în ladă!

Adevăratul scop al purtarii mastii este controlul minții, pe care controlorii Noii Ordini Mondiale îl vizează în mod deliberat cu propaganda lor subliminală.
Este modalitatea de a schimba mintea și caracterul unei persoane și poate fi realizată în mod conștient sau inconștient, cu voie sau fără voie. În primul rând, măștile cunosc cenzura, acoperirea gurii însemnând reprimarea vocii libere a conştiinţei umane. În al doilea rând, măștile simbolizează supunerea, renunțarea la accesul nerestricționat la oxigen, elementul vital al vieții. Întreaga agendă a NOM nu se referă la virus; este vorba doar despre control. Este vorba despre obligarea oamenilor să se supună voinței manipulatorilor NOM, chiar și atunci când este nejustificată din punct de vedere legal și medical.
În al treilea rând, măștile sunt o reminiscență a roboților. Sunt dezumanizante. Ele înlătură capacitatea unei persoane de a se vedea chipul unei alte persoane. Ele creează distanță și separare între oameni, ne îngreunează comunicarea prin limbajul corpului și ne îngreunează empatia pentru ceilalți, deoarece această empatie se bazează adesea pe a vedea cu adevărat o altă persoană. Prin mască și distanțarea socială, se urmărește modificarea modului de gândire, de reacție la ordine, instaurarea unui nou mod de comportament și relație între persoane.
Obiectivul final este așa cum s-a anunţat:„ nimic nu va mai fi ca mai înainte.”
Se construiește sub ochii noștri o nouă lume, permanent separată și deconectată (precum și testată, urmărită, monitorizată, supravegheată, medicată și vaccinată).
Distanțarea socială este într-adevăr distanțarea antisocială; este vorba doar de eliminarea atingerii umane din interacțiunile noastre. Oamenii, precum au demonstrat elitele reunite cu diverse ocazii, se ating doar cu partea laterală a brațului, evitând orice altă atingere. Această atingere a mâinilor este în fapt ceea ce ne face persoane, create după chipul și asemănarea cu Dumnezeu.

În mod oficial, fiecare dintre noi am devenit „Persoană suspectă de a fi infectată cu Covid-19” şi, totodată, ca o rezultantă logică: „Persoană suspectă de a infecta pe altcineva”. Deci, orice am face, suntem suspecţi! Aşa au stabilit slugile statului antihristic. Poate nu ne dăm seama că, iubindu-ne profund şi dezinteresat, ele luptă din răsputeri contra încăpăţânării noastre idioate de a ne îmbolnăvi şi de a-i îmbolnăvi şi pe cei din jur.

Desigur, această autoflagelare prostească nu rămâne fără ecou. Nu văd cât este interes politic dar se anunţă, sub directa îndrumare a slugilor prea plecate ale cezarului şi stăpâniţi de o emulaţie specifică tâmpitului, recorduri care ne îngroapă tot mai adânc în relaţie cu ţările şi partenerii noştri externi. Record de amenzi, record de îmbolnăviri în 24 de ore, record de internări, record de focare de infecţie, record de măsuri punitive, legi aberante anticonstituţionale, care în mod inutil limitează drepturile cetăţeneşti până la absurd… Ne lăudăm, prin toate trompetele mass-media, dar şi prin vocile autorizate ale unor exponenţi ai sistemului politico- sanitar, că am depăşit Italia, Germania sau Franţa în numărul zilnic de bolnavi descoperiţi! “Avem de 10 ori mai multe cazuri, raportat la populaţie, decât Italia. Am reuşit această performanţă în doar două luni de zile”, striga în gura mare, de curând, unul din comandanţii vânduţi iniţiaţilor lojilor masonice din umbră ai ocultei mondiale.

Şi, ancoraţi într-o altă realitate, persistăm în acest comportament sinucigaş fără a înţelege că sunt recorduri care, trâmbiţate, ne discreditează ca naţiune. Atât din punct de vedere social, cât şi economic. Atât pe tărâmul relaţiilor culturale, cât şi al turismului sau al legăturilor diplomatice fireşti dintre ţări. Nu, nu pledez pentru ascunderea adevărului, ci despre gestionarea lui cu responsabilitate. Deja o mulţime de state, şi numărul lor creşte, nu mai permit intrarea românilor pe teritoriul lor decât cu condiţia carantinării, deşi faţă de toţi ceilalţi graniţele sunt complet deschise. Deja, noi, românii, suntem suspectaţi a fi purtătorii predilecţi ai bolii şi agenţii europeni principali ai răspândirii acestei gripe care a înfricoşat omenirea.
Dacă până acum, tot din vina noastră, când spuneai că eşti român străinul îşi căuta instinctiv portofelul, sau se uita dacă lebedele de pe lac sunt tot acolo, acum, în plus, el trece repede pe trotuarul celălalt şi îşi fixează mai ferm masca pe faţă… Am devenit suspecţii Europei!
Şi va fi greu, extrem de greu, să ştergem această etichetă.

Dr Gabriela Naghi

Un medic al Bisericii noastre ne previne asupra a ceea ce va urma

Mă bucur foarte mult că tot mai mulți români se trezesc la realitate și își vin în fire.
Mă întristează cei care poartă mască și mănuși, pe stradă la plimbare, adulți si copii. Un rol important în toată această mascaradă impusă de slugile leviatanului, l-au avut și îl au din păcate colegii mei de breaslă, medicii. În mod deosebit epidemiologii. Foarte puțini dintre medicii români de renume, au devoalat tainele acestei infecții virale venită de niciunde, generată de nu se știe ce. S-a stabilit obligativitatea testării la părăsirea țării, care este o afacere excelentă. Socotiți o lună, două… Vom avea în curând graniță deschisă numai cu Marea Neagră.

Și încă ceva interesant. Din cele peste 8000 de teste făcute în privat, doar 4 au fost pozitive. În sistemul sanitar de stat, din  1119 teste,  1115 au ieşit pozitive. Nu le e ruşine! ,,Creșterea’’ numărului de infecții cu noul tip de coronavirus a determinat autoritățile de la Iași să dispună măsuri suplimentare de protecție. Pe lângă regulile stabilite la nivel național, autoritățile celui mai mare oraș din Moldova impun cetățenilor, de la finele săptămânii trecute, să poarte mască, în anumite condiții, și în spațiile deschise publice.
Deci pregătiţi-vă  mai întâi de carantinarea multor localităţi, apoi de obligativitatea purtării măştilor (botniţelor) în aer liber. Starea de urgenţă perpetuă este iminentă.

Reacţiile palide ale românilor, care-şi pun nădejdea în Dumnezeu, au dat putere sporită slugoilor ocultei mondiale de a restrânge drepturile şi libertăţile.

Ocupanţii scaunelor episcopale, care trăiesc regeşte din bănuţul văduvelor, nu ne vor apăra. Ei sunt parte a sistemului antihristic care-şi întinde tentaculele ucigaşe peste România.

În concluzie:

1. Vom fi ţinuţi în case regulat, în fiecare an

2. Masca va deveni obligatorie în spaţiile deschie. În cele închise, déjà e obligatorie

3.Încet-încet, va fi arestată la domiciliu sau în ,,spaţii specializate’’, ori în spitale, până la 70% din populaţia României

4. Venit minim global pentru 70% din populaţia arestată la domiciliu

5. Teleşcoală, telemuncă, telemedicină, certificate digitale, carnete de sănătate etc.

6. În 2023, toată lumea va fi vaccinată, primul pas spre nano-cipare (semnul pierzător al antihristului)

7. Din 2023 urmează al doilea experiment global…

Pe lângă această regulă, autoritățile au restricționat și numărul maxim de persoane ce pot fi, în același timp, într-o piață, la maximum 100.Vânzătorii trebuie să poarte și ei mască, marfa trebuie acoperită cu folie de protecție iar atingerea ei este interzisă. Prin aceeași hotărâre, autoritățile au impus mască de protecție și în șantierele unde lucrează cel puțin trei muncitori. Se face vorbire despre obligativitatea purtării măștii tot timpul, în spațiile deschise aglomerate, piețe, faleză!

Dr. Gabriela Naghi

I.P.S. Părinte Arhiepiscop Longhin Jar: Să ştiţi că harul lui Dumnezeu se păstrează numai în Adevăr

Cine este episcopul străin care seamănă vrajbă între ortodocşii români: „La Sinodul din Creta s-au adunat sataniştii“

Un episcop ucrainean, cu rădăcini româneşti, învrăjbeşte credincioşii şi ierarhii din România. Longhin Jar, episcop de Bănceni, îi îndeamnă pe monahii români să nu-şi mai pomenească superiorii ierarhici la slujbele religioase.

„Dacă … Părintele Mihail Longhin Jar, episcop de Bănceni, i-a adresat ÎPS Teofan, Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, o scrisoare în care deplânge soarta poporului ortodox român „îndurerat şi prigonit”. Mihail Jar, stareţul mănăstirii Bănceni de lângă Cernăuţi, a semnat la sfârşitul lunii noiembrie o scrisoare adresată ierarhilor români – numindu-l explicit pe ÎPS Teofan – prin care le cere acestora să se oprească „din drumul nebun al ecumenismului” şi să renunţe la „sinodul eretic din Creta”.

Episcopul Longhin Jar a încetat să-şi mai pomenească superiorul ierarhic la slujbele religioase încă din primăvară. Preotul ucrainean aparţine de Biserica Ortodoxă din Rusia şi a încetat să-l mai pomenească la slujbe pe Patriarhul Chiril al Moscovei încă de pe 25 martie, de la Bunavestire. Într-o predică adresată credincioşilor care au participat de Bunavestire la Mănăstirea Bănceni, episcopul Longhin Jar şi-a explicat demersul prin faptul că reprezentantul Bisericii Ruse ar fi căzut în erezie. „Am întrerupt pomenirea Patriarhului pentru că a făcut greşeli dogmatice. Eu, ca şi ierarh, am dreptul, conform Canonului 15 al Sinodului I II din Constantinopol, să întrerup pomenirea Patriarhului pentru a îngrădi turma de erezie. Să ştiţi că harul lui Dumnezeu se păstrează numai în Adevăr. Orice păcat se iartă, dar erezia, sau hula împotriva Duhului Sfânt nu se iartă!”, spunea în urmă cu aproape un an episcopul Jar.

Odată cu organizarea Sinodului din Creta, Longhin Jar a susţinut o predică tăioasă la adresa clericilor care au participat la lucrările acestuia. „Acolo s-au adunat sataniştii, masonii. Acolo s-au apucat împotriva dogmelor de a uni erezii. Aşteptăm cu nerăbdare să vedem, totuşi, ierarhii care au luat parte la acest sinod tâlhăresc, şi mincinos, şi viclean,  cum se vor întoarce înapoi la patria lor, la Biserica lor. Se vor întoarce (nu ca ierarhi), ci vor fi moş Gheorghe, moş Costache; nu se vor mai întorce patriarhul, arhiepiscopul, mitropolitul sau episcopul, se vor întoarce oameni fără Duhul Sfânt”, arăta episcopul de Bănceni în luna iulie. Longhin Jar a conturat şi îngrijorările sale faţă de soarta credincioşilor din România în acelaşi spirit. În scrisoarea pe care episcopul a adresat-o ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, preotul ucrainean vorbeşte despre presiunile şi prigoana pe care le-ar îndura unii călugări din Moldova. „Noi, românii ortodocşi din Ucraina, avem sufletele pline de durere pentru voi toţi: preoţi, monahi, monahii şi credincioşi din România, care mărturisiţi Dreapta Credinţă, fiind fii adevăraţi ai Bisericii noastre Ortodoxe, păstrând cu sfinţenie tot ce aţi primit de la Sfinţii Părinţi prin cele şapte Sinoade Ecumenice: dogme, canoane, Tradiţie, şi iubindu-vă mult Biserica-mamă. Voi, cei ce vreţi să rămâneţi statornici în credinţa strămoşească, sunteţi astăzi trataţi cu atâta răutate şi prigoniri, sunteţi alungaţi şi scoşi în drum, din mănăstiri şi biserici! Acestea le pătimiţi pentru că nu recunoaşteţi ereziile blestemate, nu sunteţi de acord cu sinodul tâlhăresc şi eretic din Creta. Aţi ajuns astăzi să fiţi loviţi chiar de arhiereii şi preoţii voştri, mai rău decât în vremurile comuniste”.

Episcopul ucrainean îi cere ÎPS Teofan să oprească „prigoana împotriva celor ce-şi iubesc Biserica, Adevărul şi singura credinţă mântuitoare, Credinţa Ortodoxă” şi să se întorcă astfel de la „rătăcirile ecumeniste”.  

MMB: Intervenţia episcopului încalcă Canoanele Bisericii. În replică, deşi scrisoarea nu a ajuns la Cancelaria MMB, ci a circulat doar în mediul online, ÎPS Teofan i-a oferit – prin intermediul biroului de presă – un răspuns stareţului Jar prin care îi arată că a participat la Sinodul din Creta „cu conştiinţa că împlinesc datoria de a rămâne în comuniunea sinodală a Bisericii”. În comunicat se subliniază mai ales lipsa de autoritate a episcopului Longhin Jar pe teritoriul MMB. „Nădăjduiesc că vă veţi reconsidera poziţia pe care aţi prezentat-o în scrisoarea Preasfinţiei Voastre şi că veţi înceta să îndemnaţi clericii din parohii, vieţuitorii din mănăstiri şi pe credincioşii mireni din Arhiepiscopia Iaşilor şi din România, în general, să întrerupă legătura liturgică în care se află cu păstorii lor canonici. Intervenţiile Preasfinţiei Voastre pe teritoriul canonic al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei sunt încălcări clare ale Sfintelor Canoane (Canonul 2 al Sinodului II Ecumenic şi Canonul 20 Trulan)”, se arată în documentul citat. Mai mult, reprezentantul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei accentuează că credincioşii din România nu sunt prigoniţi. „Cât priveşte aşa-numita «prigoană împotriva celor ce-şi iubesc Biserica», ea nu numai că nu există, ci, dimpotrivă, dorim ca toţi preoţii, monahii, monahiile şi credincioşii mireni să rămână în bisericile şi mănăstirile lor în stare de comuniune cu păstorii lor legitimi, arhiereii celor 14 Sfinte Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe autocefale”, conchide mitropolitul Teofan. Un scandal-monstru mocneşte în sânul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) după ce mai mulţi clerici au transmis scrisori de protest şi ultimatumuri superiorilor ierarhici. Cea mai vehementă revoltă a pornit din câteva mănăstiri din regiunea Moldovei. Mai mulţi preoţi ieromanahi au semnat pe 10 august o petiţie, promovată ca fiind asumată de 4.500 de preoţi şi credincioşi, adresată Înaltpreasfinţitului Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei (MMB), prin care îi cereau acestuia „să dovedească Ortodoxia sa întregii Biserici, prin dezicerea de: 1. semnătura de la Creta, 2. ecumenism (n.r. – mişcarea de refacere a unităţii universale a Bisericilor creştine) în general, 3. Consiliul Mondial al Bisericilor“. „Sămânţa“ nemulţumirilor este Sfântul şi Marele Sinod Panortodox care a avut loc în Creta în perioada 17-26 iunie 2016. Participarea delegaţiei României la Sinodul din Creta, dar mai ales semnarea documentelor aprobate în cadrul acestei întâlniri, a stârnit reacţii virulente printre clericii din mănăstiri. Principalul înscris care a provocat nelinişte a fost „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine“.

(Preluare de pe Iaşi)

Precizări necesare:

1.IPS Longhin n-a îndemnat pe nimeni să întrerupă pomenirea ierarhilor eretici şi nu învrăjbeşte românii între ei. Aceasta e minciuna aruncată în spaţiul public de ecumenişti. La vremea pseudo- sinodului cretan, nici nu ştiam prea multe despre IPS Sa. Noi, nepomenitorii din România, ne-am îngrădit de eretici prin aplicarea Canonului 31 Apostolic şi a Canonului 15 al Sinodului I II din Constantinopol, nu la îndemnul ÎPS Sale.

2.ÎPS Părinte Arhiepiscop Longhin nu este străin de Neamul Românesc, cu ,,rădăcini româneşti’’, cum se insinuează. Este român, mult mai român decât Iohannis, Orb.an şi Arahat. Mult mai român decât cei cocoţaţi în scaune arhiereşti, precum Drincek Sofronie şi Vincenţiu Grifoni, ca să nu amintim decât două nume.

3.ÎPS Arhiepiscop Longhin face parte din Sfânta Biserică Ortodoxă Română şi cea Universală, şi are toată îndreptăţirea sa fie preocupat de credincioşii români. Faptul că teritoriul în care slujeşte a fost răpit de bandiţii istoriei şi alipit Ucrainei, n-are relevanţă. Acest teritoriu este românesc şi aşa va rămâne în vecii vecilor.

4.Faptul că ÎPS Arhiepiscop Longhin nu-l pomeneşte pe ereticul Kiril se datorează rătăcirilor pe care acesta le-a semnat la Havana cu ereticul papă Francisc.

5.Invităm pe domnul Teofan Savu, şezător pe scaunul mitropolitan istoric al Moldovei şi Sucevei să plece, prin demisie, şi să nu mai insinueze că ÎPS Longhin ar interfera necanonic în Biserica Ortodoxă Română, din care face parte prin naştere şi prin păzirea Sfintei Credinţe Ortodoxe.

6.Invităm pe domnul Savu Teofan să înceteze prigoana asupra Parohiei Ortodoxe din Schit Orăşani, liberă de ecumenism, a Părintelui Ioan Ungureanu, şi să-şi retragă bolohanul instalat acolo, prin reaua credinţă a unor cozi de topor; să nu ne mai spună că clericii şi credincioşii nepomenitori nu sunt prigoniţi.

7.Îl invităm, încă o dată, să plece din MMS pentru faptul că, împotriva Sfintelor Canoane, a jucat ,,sârba în căruţă’’ în sinagoga din Iaşi.

Presbiter nevrednic de numele Mântuitorului Hristos,

Ioviţa Vasile

Triada funestă a vremurilor din urmă

Sfântul Prooroc Ieremia relatează în capitolul 28 al Cărţii sale un episod când, fără voia lui, s-a confruntat cu proorocul mincinos Anania. Acesta din urmă şi-a luat cutezanţa de a prooroci din voie proprie, fără a fi trimis de Dumnezeu. Această impostură era deosebit de nocivă, deoarece dădea poporului nădejde în minciună. S-a apucat Anania să ,,proorocească’’ despre încetarea robiei babilonene a evreilor şi întoarcerea lor în ţară, făcând un gest simbolic: a luat jugul de pe grumazul Sfântului Prooroc Ieremia şi l-a sfărâmat.

          În faţa acestei îndrăzneli nebuneşti, Proorocul Domnului a propus criteriul prin care voia să vădească adevărul lucrurilor şi să arate că Anania se numără printre proorocii mincinoşi: ,,Ascultă cuvântul acesta pe care ţi-l spun în auzul tău şi în auzul a tot poporul. Proorocii care au fost demult, înaintea mea şi înaintea ta, au prevestit multor ţări şi regate puternice război, strâmtorare şi molimă. Când însă un prooroc a prevestit pace, atunci numai aşa a fost el luat ca Prooroc, cu adevărat trimis de Domnul, dacă s-a împlinit cuvântul acelui Prooroc’’. Însuşi Dumnezeu a vădit minciunile pe care le rostea Anania, aşa încât Sfântul Prooroc Ieremia l-a înfruntat fără cruţare: ,,Ascultă, Anania: Domnul nu te-a trimis şi tu dai poporului acestuia încredere în minciună’’. Pedeapsa lui Dumnezeu n-a întârziat: proorocul mincinos a murit chiar în anul acela.

          Iubite cititorule, trăim vremurile despre care Fiul lui Dumnezeu a spus: ,,Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor ridica şi vor amăgi pe mulţi’’ (Matei 24, 11). Deasupra tuturor acestora va sta proorocul mincinos despre care ne înştiinţează Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, când scrie despre triada răului:,,Şi diavolul care-i amăgise a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos’’. Fiara despre care se face amintire aici este cea care se va ridica din mare (Apocalipsa 13, 1), adică blestematul antihrist, care se va prezenta pe sine ca fiind dumnezeu. Cine va fi proorocul mincinos? Să mă ferească Dumnezeu să nu fac aprecieri nedrepte, dar există temeinice indicii care ne duc la concluzia că papa (actual sau viitor) îşi va asuma acest rol funest. De secole, papa se pretinde a fi capul Bisericii, iar acum ni se arată având dorinţa de a stăpâni peste toate religiile lumii, între care va căuta să amestece şi Biserica Ortodoxă, evident pentru a o pierde. Astfel, în imperiul antihristic se preconizează o religie unică în care Dumnezeul Adevărului să fie înlocuit de tatăl minciunii, diavolul, de fiul lui, antihrist şi de proorocul mincinos, papa. Aceasta este triada funestă a vremurilor din urmă!

Presbiter Ioviţa Vasile

Atenţionare pentru toţi românii

Azi, la ştirile de la ora 17, la Radio Italia, am auzit că un vaccin experimental făcut la Oxford University va fi testat în România, datorită numărului mare de contaminări. Deci aici voia să ajungă acest guvern criminal cu raportările false de contaminaţi, pentru a vaccina populaţia cu un vaccin experimental. Planul îl aveau de mult.

Concluzia este că am fost vânduţi de această hoardă de nemernici. Dacă vă veţi vaccina şi consecinţele vor fi dezastruoase, să nu vă plângeţi că n-aţi fost avertizaţi.

Ana Stanculea

Observaţii

1.Fiind un vaccin în faza de experiment, românii au fost aleşi drept cobai. Nu vi se pare degradant pentru fiinţa umană?

2.Fiindcă suntem o ţară majoritar Ortodoxă, vom fi loviţi mai puternic decât alte popoare. Să ne încredinţăm purtării de grijă a Bunului Dumnezeu.

3.Cei care doresc binele semenilor sunt rugati sa raspandeasca aceasta stire, prin mijloacele ce le au la indemana.

I.P.S. Părinte Mitropolit Neofit de Morfou: Dacă Însuşi Hristos, Dumnezeu-Omul, a mers la închisoare, eu de ce să nu merg?

,,…Aceştia, (slugile cezarului şi sanitarii cu simbrie ai statului masonic –antihristic, n.m.), au ca scop impunerea globalizării şi a antihristului în locul lui Hristos în inimile noastre, deoarece antihrişti nu sunt doar turcii şi ateii din Rusia. Mereu au fost antihrişti şi vor acţiona din nou. Aşadar, în Mitropolia Morfou nu se va mai pune problema de acum înainte să se mai închidă vreo biserică. Ce vor face celelalte Mitropolii? Va da socoteală episcopul locului.”

Atenţie! Vor da socoteală NU “conducătorul”  urgentist alogen, nici funcţionarii statului, indiferent de locul ocupat în administraţie (care habar n-au de virusologie şi epidemiologie); s-a instaurat dictatura politico-sanitară globalistă şi elita medicală este pe cale de a nu mai sluji sănătăţii omului, ci mafiei politico-masonice.
Va da socoteală episcopul locului!

Mai există oare în BOR, măcar un singur ierarh, unul singur Doamne al Puterilor, care cu curaj şi bărbăţie, indiferent de consecinţe, să-şi apere turma Sa, drept învăţând cuvântul Adevărului? Te rugăm MultMilostive, descoperă-ni-l şi nouă, dacă mai există!

,,Eu le-am spus preoţilor (n.tr. din Mitropolia Morfou): când vă vor întreba de ce sunt în Morfou bisericile deschise, să spuneţi: aşa ne-a spus ierarhul nostru. Să mergeţi să îi cereţi socoteala lui şi să îl băgaţi la închisoare. Aşa şi trebuie.
Ştiţi de ce? Pentru că au mers la închisoare pentru Credinţa noastră şi Apostolul Pavel, şi Apostolul Petru. Toţi Apostolii au mers la închisoare. Însuşi Hristos, Dumnezeu-Omul, a mers la închisoare. Eu de ce să nu merg?
Episcopul este chipul lui Hristos. Nu e cu putinţă să avem doar slava, cântările şi cădelniţările. Trebuie să duc şi Crucea lui Hristos, să am şi răbdarea lui Hristos, şi Credinţa Sfinţilor, ca să merit să mă numesc Prea Sfinţitul [Episcop de] Morfou. Altfel, sunt decât un mic Neofit care profită de Hristos şi de buna dumneavoastră credinţă. Dar nu vreau să fiu aşa. Vreau să fiu şi eu părtaş la lucrare (la lucrarea lui Hristos ) şi vrednic de tronul pe care l-am moştenit, ca să pot mâine, când sufletul meu se va urca şi va sta în faţa Domnului, să-l privesc pe Sfântul Martir Kiprianos şi pe Sfântul Martir Lavrentie în ochi, fără ruşine. Și să îmi spună: vino, Sfinţite [Mitropolit de] Morfou şi tu cu noi să ne bucurăm în veşnicie de Slava Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. Aceasta este Biserica noastră şi credinţa noastră”

,,Asta au înţeles Sfânta Irina în secolul al IV-lea si Sfântul Efrem, în secolul al XIV-lea, că moartea este o binecuvântare când este cu şi pentru Hristos. Pentru că atunci când eşti cu Hristos, nu există moarte… De aceea, acum este epoca Sfintei Irina şi a Sfântului Efrem. Acum este epoca mărturisirii şi a martiriului. Secolul XX a fost epoca marilor cuvioşi, nu mai pridideşte Patriarhia să canonizeze Sfinţi.
Și încă aceştia pe care i-a canonizati până acum, sunt puţini faţă de marea de Sfinţi ai secolului XX. Cei mai mulţi dintre cei canonizaţi sunt Asceţi, adică Cuvioşi. Acum, în secolul XXI, cei mai mulţi vor fi Mărturisitori. Vor fi Mucenici. Să avem în vedere acest lucru. Este nevoie de bărbăţie ca să poti azi să Îl mărturiseşti pe Hristos şi să nu te temi de ce îţi vor spune jurnaliştii, conducătorii acestui secol, chiar şi câţiva dintre purtătorii de rasă, care încă nu au înţeles care este planul noii epoci.

Problema noastră nu este cum vom gestiona o boala, zici că prima oară a venit o epidemie în lume. Nu, boala nu este un motiv ca să înfricoşăm lumea , ci să vedem cum vom putea să controlăm şi să apărăm oamenii de următoarele epidemii care vor veni. De aceea, să avem discernământul duhurilor, să studiem viata Sfinţilor ca să avem inspiraţie divină, să iubim pocăinţa, ca să ne putem împărtăşi în modul pe care l-am descris deja, ca să avem cu adevărat parte de iertarea păcatelor şi de viaţa de veci. Dar mai ales să ne amintim mereu şi să îi învăţăm asta şi pe copiii şi nepoţii noştri: că viaţa noastră nu se termină în mormânt. ”

Minunat cuvânt de întărire, minunat exemplu pentru noi toţi, pentru supuşii patriarhului apostat serghianist BOR , pentru clerul laic şi monahal care îl ascultă orbeşte şi nu mai au discernământul duhurilor. Dacă toţi ierarhii ar proceda aşa cum propovăduieşte IPS Sa, Neofit, Mitropolitul de Morfou, slugile poliţieneşti nu ar putea să-i trimită la închisoare, încătuşati chiar pe toţi! Dar, cum spuneam, clerul BOR, în frunte cu patriarhul serghianist-apostat, au făcut deja legământ cu omul (ascuns printre inţiaţii de frunte ai lojilor masonice ) şi nu cu Împăratul Hristos, în slujba Căruia pretind că se află.

 ,,Atunci când am devenit episcop şi m-am întors odată supărat de la un Sinod la care am participat, mi-a amintit mama mea, Milia, un cuvânt. Și m-am mirat tare mult cum e cu putinţă să ştie acest cuvânt, pentru că ea nu ştia să citească. Și cu acest cuvânt m-a pus la locul meu. Mi-a zis: “Esti supărat?” I-am zis: ,,Da”. ,,De ce?” I-am zis: ,,S-a întâmplat ceva în timpul Sinodului şi m-am tulburat.” ,,Aşa ai învăţat tu atâţia ani lângă Sfinţi? Și te mai şi mândreşti, şi ţii şi omilii… Aşa ai învăţat? Ia, spune-mi, când eşti pe tronul arhieresc şi te cădesc diaconii, îţi place?” ,,Da, îmi place”. ,,Când binecuvântezi pe ceilalţi ca arhiereu, îţi place?”, ,,Da, îmi place”. ,,Când îţi sărută lumea mâna, îţi place?”, ,,Da, îmi place”. ,,Când îţi spun psalţii şi părinţii: întru mulţi ani, stapâne, şi ţi se închină, îti place?”,,Îmi place. ,, Ei, fiul meu, a zis şi Iov: dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?” Și atunci am tăcut.

De atunci, de câte ori îmi pierd răbdarea, o aud pe mama mea, Milia, în sinea mea cum îmi zice: dacă am primit cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele? Cine a zis asta mai întâi? Dreptul Iov către femeia sa, atunci când aceea i-a cerut să-L blesteme pe Dumnezeu. I-a răspuns ei: cele bune le-am primit când ni le-a trimis Dumnezeu, şi ne-am bucurat de ele. Acum, când a venit ora încercării, a examenelor, a operaţiei, ca să se plece “sinele” nostru, pe acestea nu le vom primi?
Asta să vi-o amintiţi, şi cei ce sunteţi aici şi cei ce ne aud. Pentru că vin anii răbdării pentru toţi. ”

Dr. Gabriela Naghi

Teologumena. Despre vămile văzduhului

,,Teologumenă este numirea ce se dă unei păreri teologice care poate constitui o bază a învăţăturii bisericeşti, întrucât are un temei în Revelaţie şi în scrierile Părinţilor bisericeşti, în special în ale ,,marilor dascăli ai lumii’’ (cum sunt numiţi Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul şi Sfântul Ioan Hrisostomul). Ea este concepţie adesea cu largă circulaţie printer teologi, dar fără să se bucure de consensul unanim al Bisericii, spre care, figurat vorbind, ,,aspiră’’ ea, teologumena. Valoarea unei teologumene depinde, pe de o parte de evidenţa ei în izvoarele Revelaţiei divine, iar pe de altă parte, subiectiv, de adaosul de lămurire cu care vine ea, în cercetarea şi cunoaşterea teologică, apărând uneori ca necesară din acest punct de vedere. Exemple de teologumene: cu privire la durata zilelor creaţiei;; soiul pomului cunoştinţei binelui şi a răului, din grădina raiului; teorii chenotice (numire de la grec. Kenosis = deşertare, golire, smerenie), adică referitoare la chipul Întrupării Domnului, prin deşertare sau golire de Sine, prin totală smerenie şi ascultare. ,,El Care, în chipul lui Dumnezeu fiind…, S-a smerit pe Sine, a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor…, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte’’ (Filipeni 2, 8).

 (Pr. Prof. dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. dr. Ioan Zăgrean,Teologia Dogmatică, EIBMBOR, Bucureşti, 1991, pag. 17).

O teologumenă cu largă răspândire în Biserică este cea privitoare la vămile văzduhului. Are aceasta temeiuri revelaţionale? Desigur:

1.Duhurile răutăţii sunt răspândite (şi) în văzduhuri, cum ne spune Sfânta Scriptură (Efeseni 6, 12).

2.Duhurile cele rele caută să zădărnicească mântuirea tuturor oamenilor – adevăr axiomatic, exprimat de Biserică.

3.Este de la sine înţeles că acele duhuri, răspândite în văzduhuri, se împotrivesc călătoriei sufletelor spre cer.

Vieţile Sfinţilor aduc numeroase şi ample mărturii despre aceste vămi, îngăduite de Dumezeu în înţelepciunea -I negrăită. Rugăciunea de la Catisma a 4-a cuprinde aceste cuvinte: ,,Că prin înfricoşătoare şi groaznice locuri va să trec, despărţindu-mă de trup, şi mulţime de diavoli înfricoşători şi fără omenie mă vor întâmpina, şi nimeni nu va călători împreună cu mine, ca să-mi ajute, sau să mă scoată’’.

Presbiter Ioviţa Vasile

Noua lume este pregătită de planul lui Hristos

Nu am auzit de la nici un ierarh al BOR cuvinte care să mărturisească Adevărul Hristos, referitor la starea în care se află acum Biserica, precum cele rostite cu Lumină primită în dar de Sus, de către Mitropolitul Neofit de Morfou cu ocazia omiliilor ținute în fața dreptcredincioșilor din eparhia Sa. Ferice de ei! De ce BOR prin trompeta sa propagandistică, basilica. ro , nu împărtășește tuturor acest cuvânt? Se sinte cumva vinovată? A căzut, ÎPS Mitropolit de Morfou, Doamne-ferește în erezie? Nu, categoric nu, dar ierarhii BOR în frunte cu patriarhul lor serghianist apostat, au alte preocupări acum decât luarea unor decizii prin care care să-și salveze Turma de pe drumul pieirii duhovnicești.

Cu ocazia Omiliei ținută in 5 iulie 2020, ÎPS Mitropolitul de Morfou spune:
“Veți auzi din nou că în anumite locuri a izbucnit din nou epidemia. Dar această greșeală (închiderea bisericilor) nu se va mai face, cel puțin nu în mitropolia noastră. Bisericile vor rămâne deschise; cine va dori va putea să vina să se împărtășească și să ia anafura – neambalată. În Biserică există doar energia necreată a Dumnezeului Treimic. Afară sunt și boli și microbi. Aici nu există. Așadar, fiecare să își măsoare credinta sa și, în funcție de credința pe care o are, să acționeze. Dar nu e normal ca fricosul, puțin credinciosul, fie că este el episcop, preot sau protopop, să își aducă fobia sa în mijlocul Bisericii, să ne-o impună și nouă și să o facă lege. Asta înseamnă negarea Credinței Ortodoxe.”

În altă minunată omilie, din mai 2020, ÎPS Mitropolitul Neofit de Morfou, ne spune: „(..)de aceea nu purtăm masca aici ( în Biserică-n.m.), pentru că toată atmosfera este pătrunsă de energia Duhului Sfânt. Spunea Sfântul Gavriil Georgianul, adormit în 1994, că dacă ar vedea credincioșii ortodocși, după săvârșirea Sfintei Liturghii, ce se găsește pe zidurile bisericii, și-ar unge fața cu praful de pe ele. Așa de mult har și energie se găsește în Biserică de la Duhul Sfânt, de la Tatăl, de la Hristos, pe icoane, pe sfintele moaște, în Vin și în Pâine, peste tot se găsește energia Duhului Sfânt, a Vieții Veșnice.”


Aveți cunoștință despre acestea, onor ierarhia trădătoare din BOR, în frunte cu patrisrhul, a Sfintei Ortodoxii în Creta, Preoți și stareți care îi pomeniți în continuare pe ierarhi la sfântul jertfelnic (din lașitate, comoditate, falsă credință ), smintind astfel turma lui Hristos, sau poate nu? Credeți oare că încetarea pomenirii înseamnă luarea Crucii și urmarea lui Hristos, așa cum au procedat Preoții iubitori până la moarte a Celui Prea Înalt, cei pe care, i-ați osândit fără vină și îi considerați eretici, răzvrătiți, alungându-i din biserici ? Sau poate, nu ? Întru nevrednicia mea, m-aţi făcut să cred că vă îndoiți de puterea lui Hristos, deci numai credeți în El, ierarhi ai BOR în frunte cu cel care se află spre pedeapsa neamului românesc la cârma Sfintei noastre Bisericii, cel care a felicitat pe toți cei care poartă masca și ascultă de ordinele slugilor statului masonic-antihristic. Concluzia logică nu poate fi decât una singură: credința voastră s-a statornicit în arhitectul universului și în zeița Geea, asemenea cu cea a papistașilor, conduși de fratele vostru iubit, ereticul Francisc, ctitor ca și celălalt eretic de seamă, Ioan -Paul al II -lea, al Catedralei Neamului.

„Mare păcat am făcut când am închis bisericile, când am ieșit să ne rugăm afară. În Biserică este Duhul Sfânt. Cine se teme, să pună masca. Dar noi, credincioșii ortodocsi, iubim Iubirea, adică pe Hristos, și avem și mulți mărturisitori ai Acestei Iubiri, precum sunt Sfinții Iliofori, și când iubești Iubirea – Iubirea desăvârșita alungă frica. De aceea, vă rog sa cereți în rugăciunile voastre credință puternică, deoarece vin evenimente mari pe întreg pământul, și deja vedeți o parte.
Erdogan este doar o marionetă, un instrument; cu toții sunt doar niște furnici care au făcut aripi. Şi cum zicem noi, grecii, când furnica vrea sa moară, face aripi și zboară. Are impresia că e ceva special dacă zboară. Şi unde se duce? Se duce în lumină și se arde. (…) Dar pentru că nu este curată, se arde. Așa va păți și sărmanul Erdogan și, din păcate, își va impinge și țara sa în foc. În aceste evenimente vor avea de câștigat și Ciprul, și Grecia și alții, kurzii și armenii, dar gândul nostru să nu fie doar la patriile noastre de pe pământ. Să nu uităm că anii noștri aici sunt limitați, aici avem o dată de expirare cu toții. Așadar, vin Sfinții și îmi zic: bine le spui, Neofite, dar să știi că și tu ai o dată de expirare, învață să te smerești mai mult, învață să ierți mai mult, învață să taci mai mult, învață să ai mai multă răbdare, iubește-ți boala. Ce frumos! ”

În mai 2020, într-o altă Omilie, Mitropolitul Neofit spunea:
„Şi această ispită, pe care o avem noi acum cu acest coronavirus, orice ar fi, este în primul rând o încercare a noastră ca și creștini, în primul rând a celor ce sunt purtători de rasă, a patriarhilor, episcopilor, preoților, diaconilor, cântăreților și călugarilor, și apoi a voastră, a credincioșilor, care insistați să participați, în ciuda propagandei care se face, la aceste atât de frumoase vecernii ce au gustul și bucuria Învierii, slava Vieții Veșnice.

(…) Cum zice și Apostolul Pavel: “Cel ce manâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind Trupul Domnului”.  Desigur ca Sfânta Împărtășanie este Viața Veșnică când ne împărtășim cu smerenie, în duh de iertare. Atunci nu doar că nu te îmbolnăvești dar, după cum spunea și Sfântul Porfirie, dacă ai vreo boală în tine, te curățești. Zicea că aceia care au cancere, leucemii și boli molipsitoare să se împărtășească cât mai des pentru că aceasta curățește și sufletul și trupul, dar cu condițiile pe care vi le-am spus. Asta au înțeles Sfinții noștri. Nu aveau teamă în ei, pentru că aveau în ei Credința întru Hristos, aveau în ei pecetea Duhului Sfânt.

Nu avem noi nevoie să luăm vreo pecete, nici cea a vaccinurilor lui Bill Gates, nici orice altceva. Noi suntem pecetluiți deja [cu harul Duhului Sfânt]. Alții să aibă grija, cei nemiruiți. A zis un politician de-al nostru : “Ce păcat! Să deschidem bisericile, dar să nu putem participa la evenimente politice și culturale?” Şi zic si eu, cu adevărat, această boală, dacă a făcut ceva bun, a arătat fiecare ce credință are. Acest an, poate și celălalt, zic cei ce văd, vor fi anii examenelor. Vom da examene. (..) Ceea ce trăim acum este începutul războiului mondial, este un război biologic. Şi mai ales este un război al fricii. Dacă reușești să înfricoșezi poporul, poti să îi faci ce vrei. Nu doar vaccinuri, ci te sui pe el și îți spune și mulțumesc!(..) Acum este ca și cum am începe o nouă viață. Şi vrea Hristos ca acum să fie trecerea de la viața veche la o viață nouă, începutul unei noi epoci, nu cea a Vărsătorului așa cum zic demonii noii lumi. Nu!


Noua lume este pregătită de planul lui Hristos. Nu au planuri doar Kissinger și Bill Gates, europenii și oligarhii ruși. Nu! Are planuri și Hristos. Şi El ne iubește mai mult decât oricine, mai mult decât mama noastră. Veți fi surprinși cât de repede vor cădea toate planurile acestor demoni și cât de mult va lucra Domnul. Zicea Sfântul Paisie că atât de mult va interveni Hristos, că vom crede că se întâmplă a Doua Sa Venire. Dar asta va fi operația pe care o va face Hristos, ca să se întărească credința celor slabi. Vedeți? Are un plan Hristos, nu deveniți lași, nu va îndoiți de puterea Sa, căci El vrea să ne dea Viata Sa veșnică. Noi vrem asta? Acum dăm examene, a început operația despre care vă spuneam de ani de zile. Cine ar fi crezut! Să știți că Hristos este hotărât să Își umple Corabia Sa cu un “echipaj” nou, si să o conducă spre lumina Ortodoxiei, pe care El dorește, ca ea să ajungă la toate popoarele, la toți oamenii. (…)”

Să ne străduim și noi cu toții, dreptcredincioșii ortodocși, având în frunte pe Preoții nepomenitori, să facem parte din noul “echipaj ”al Corabiei Lui Hristos, care să ne conducă către Lumina neînserată, având răbdarea și credința Sfinților. Amin.

Dr. Gabriela Naghi

Sf. Mironosiţă Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii

          Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne înştiinţează, în Cartea Apocalipsei, că în vremurile ultime ale veacului acestuia, la sfârşitul istoriei, puterile întunericului, demoni şi oameni, vor duce o luptă necruţătoare cu Sfinţii lui Dumnezeu. Se spune despre slujitorii diavolului că ,,vor vărsa sângele Sfinţilor şi al Proorocilor’’ (Apocalipsa 16, 6), iar în sistemul de teroare instituit de antihrist, numit cetatea Babilon, ,,s-a găsit sânge de Prooroci şi de Sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ’’ (Apocalipsa 18, 24). De fapt, războiul împotriva Sfinţilor şi Drepţilor lui Dumnezeu a început cu multă vreme în urmă şi-n acest fel mulţi dintre ei au fost ucişi pentru Hristos şi au devenit Sfinţi Mucenici.

          Astăzi sărbătorim pe Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii. Înainte de a ajunge în preajma Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aceasta era o biată demonizată, stând în puterea celui rău, după cum ne înştiinţează Sfântul Evanghelist Luca (8, 2): ,,Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli; Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni’’. Din momentul în care a fost izbăvită de puterea demonilor, Maria Magdalena a devenit mult râvnitoare pentru slujire şi răspândirea Evangheliei Mântuitorului. Sfânta Scripturădescrie în cuvinte frumoase faptele şi Credinţa ei. Nu găsim un cuvânt care să arunce măcar o umbră asupra vieţii ei. Dimpotrivă, ea s-a numărat între Sfintele femei Mironosiţe, adică purtătoare de mir, care au venit cu miresme să ungă trupul Mântuitorului, în pofida iudeilor, care semănau frică şi teroare printre credincioşi. Pentru râvna ce a avut-o pentru slujirea evanghelică, ea  este numită ,,întocmai cu Apostolii’’.

          Gnosticii de mai târziu, care n-aveau nimic sfânt, s-au găsit să arunce vorbe murdare şi defăimătoare asupra Sfintei, spunând că ar fi fost o femeie uşuratică şi multe alte minciuni cutremurătoare, care nici  se cuvine a fi amintite aici. Cu oarecare vreme în urmă, am primit o carte care prelua invectivele gnosticilor şi socotea pe Sfânta Maria în rândul celor care au fost desfrânate. Aşadar, împotriva Sfintei Maria Magdalena se duce şi acum un război mediatic murdar, căci vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi nu pot suferi vecinătatea sfinţeniei. De fapt, urmaşii gnosticilor de altădată aruncă vorbe mincinoase şi grele şi asupra Preasfântului nume al Mântuitorului, cu neruşinare şi cutezanţă diabolică (După Vieţile Sfinţilor pe iulie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.458-466).

          Pentru rugăciunile Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi nevrednicii robii Tăi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Nimeni n-a murit de coronavirus!

O personalitate marcantă a medicinii, la care mă gândesc mereu cu adâncă dragoste și recunostință, încă din vremea studenției, Domnul Profesor Dr. Vladimir Beliș, fostul director al Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici”, a declarat că autopsiile în cazul pacienților cu COVID-19 sunt deosebit de importante pentru aflarea numărului real al deceselor. „Plecând de la ideea că există cazuri asimptomatice. Deci omul are testul pozitiv, e infectat, dar nu are niciun semn. Plecând de la acest lucru, eu pun sub semnul întrebării categorisirea ca fiind decese cauzate de coronavirus pentru toți cei care sunt testați pozitiv. E o logică elementară. Dacă sunt cazuri asimptomatice. Există și alte cauze de moarte. Iar acest lucru pune sub semnul întrebării dacă raportarea de număr total de decese prin COVID-19 este cel real. Autopsia e necesară pentru că din mențiunea legală autopsia se face pentru stabilirea cauzei morții. Deci dacă plecăm de la ideea că nu toți cei care sunt etichetați că mor de COVID-19, chiar mor de COVID-10, atunci trebuie să facem o autopsie ca să vedem de ce a murit. Chiar dacă a fost infectat cu coronavirus, poate a murit din cauza unui infarct miocardic. Deslușirea cauzei morții prin calea autopsiei, primul obiectiv”, a explicat Profesorul Dr. Beliș.

Un al doilea motiv pentru care trebuie făcută autopsia, spune Beliș, este că „în orice afecțiune nouă care nu e suficient de bine studiată, nici din punct de vedere clinic, nici din punct de vedere morfo-patologic, e necesară autopsia”. „E necesară pentru a lămuri care sunt leziunile organice specifice determinate de această nouă maladie. De ce? Pentru că stabilind ce organe sunt afectate, putem aplica și tratamentul. Nu poți să dai un tratament dacă nu știi ce organ e vizat de boala respectivă. Și cum să afli dacă nu faci autopsie? Pentru mine e un mare semn de întrebare”, a declarat domnia sa.

Recent, șeful medico-legiștilor din Bulgaria a declarat că „nu a murit nimeni de coronavirus. Au murit oameni CU coronavirus, dar NU DIN CAUZA infecției de coronavirus. Nu e nevoie nici de pandemii, nici de epidemii. Asta au spus colegii noștri din Spania, Italia, Germania, Elveția și Franța. E o transmitere absolut manipulativă a informației, nimic comun cu realitatea”, a spus el.

Uneltele statului masonic antihristic, după luni de zile de mârșavă manipulare a psihicului și conștiinței colective, au votat legea privind carantina și izolarea, lege aberantă cu caracter neconstituțional, care nu apără cetățenii ci luptă împotriva lor, căci nicăieri în lume, niciodată o ființă umană nu poate fi internată cu forța, decât doar în cazul bolnavilor psihici agresivi care nu au un autocontrol. În caz contrar vorbim de o dictatură asemenea celei bolșevice de tristă amintire. Legea absurdă, de neconceput într-o țară civilizată a secolului XXI, nu a fost dezbatută public, așa cum era necesar, pentru că zeul covid nu așteaptă, fiind nerăbdător să terorizeze ca un veritabil ucigaș în serie, populația credulă și năucă.


Nu suntem în stare să oprim mersul lucrurilor, dar continuăm să atragem atenția tuturor, ca să nu ne facem părtași prin tăcere în fața Atotmilostivului Dumnezeu la această mișelească lucrare distrugătoare de conștiințe. Propaganda deșănțată a noii ideologii a obedienței și a dresajului liberticid, făcute în numele Evangheliei, care cere să girăm genocidul în numele Domnului Hristos, mârșăvie fără seamăn pusă la cale de slugile statului maonico-antihristic este susținută cu patos declarativ de către preoții îmbolnăviți de duhul aducător de moarte duhovnicească al ecumenismului satanicesc din cadrul BOR.


Dezbătută și votată în grabă, sub pretextul că virusul nu așteaptă, Legea înlocuiește în materie de posibile abuzuri pe securiștii de pe vremuri cu medicii de azi. Ea îi conferă lui doctorului Raed Arahat puterile unui Lavrentie Beria al ISU pe post de NKVD, afirmă un cunoscut ziarist

Dr. Gabriela Naghi