Să nu ne luăm după aparenţe

De foarte multe ori, aspectele de suprafaţă sunt înşelătoare. Un fenomen, o persoană, un fapt oarecare trebuie privite în profunzimea lor şi, înainte de a emite judecăţi de valoare, e bine să lăsăm să treacă un oarecare timp. M-aş opri la trei exemple ale căror analize superficiale ar conduce, inevitabil, la concluzii eronate.

Petru Groza, cel cu primul guvern ,,democratic’’ al României, nu era membru al partidului comunist român. Nimeni nu-l bănuia de apartenenţă la comunism, realitate din care-şi făcea un titlu de mândrie. Şi totuşi, el a făptuit politica partidului comunist ca nimeni altul. În atari circumstanţe, mai are vreo relevanţă faptul că nu aparţinea pcr-ului? Niciuna.

Puţini ştiu că romano-catolicismul, respectiv comunitatea mondială a catolicilor, nu face parte din consiliul mondial zis al bisericilor, în vreme ce, majoritatea Bisericilor Ortodoxe naţionale sunt cuprinse în acest organism ecumenist, fireşte, la nivelul ierarhiei. Aici cred că avem de-a face cu o stratagemă, un plan bine conturat, potrivit căruia papa şi supuşii săi sunt ţinuţi în afara mişcării ecumenice până când aceasta va ajunge să unească Bisericile Ortodoxe cu comunităţile eretice monofizite, protestante, neo-protestante, etc. Acest amalgam de credinţe va fi pus apoi la dispoziţia papei, care nu cu multă greutate va face unirea cu catolicii, iar ce va rezulta din acest proces va fi ,,biserica’’ apostată care va sluji antihristului. Chiar nefăcând parte din organismele ecumeniste, papa şi catolicii săi sunt fervenţi propovăduitori şi făptuitori ai ecumenismului.

Parte a preoţilor şi credincioşilor care s-au delimitat de pseudo-sinodul din Creta, au întrerupt pomenirea ierarhilor lor, ca modalitate canonică de a atrage atenţia că în Biserică au pătruns ereziile ecumeniste, iar Sfânta Credinţă Ortodoxă trebuie apărată şi ferită de avalanşa eretică. Cam de la începutul anului 2018, s-a desprins o facţiune de preoţi nepomenitori care repede a alunecat în schismă. Este cunoscută sub numele Sava-…-Rădeni. Cum schisma se împleteşte cel mai adesea cu erezia, această grupare contestă existenţa oricărui ierarh ortodox, afirmând că Biserica ar exista doar prin preoţi, şi nu oricare preoţi, ci aceia care fac parte din facţiunea lor. Este o erezie numită prezbiterianism. Nu au nimic cu episcopii care au semnat documentele eretice din Creta, virulenţa lor se îndreaptă împotriva episcopilor care, realmente, se opun de ani de zile flagelului ecumenist. Cu alte cuvinte, fac jocul ecumeniştilor, pretinzând că sunt antiecumenişti. Între timp, facţiunea de care vorbim a avut o tentativă nereuşită de a se alătura episcopului sârb Artemie, schismatic şi el. Ţinând seama de toate aceste aspecte şi realităţi întristătoare, nu poţi să nu te întrebi: ce rost mai are întreruperea formală a pomenirii când, de fapt, aceasta a fost preludiul căderii în schismă şi erezie?

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru cei căzuţi în patima desfrâului (poate fi împlinit de cel căzut în patimă, sau de un apropiat)

-Acatistul Sfântului Mucenic Mina

-Acatistul Sfintei Tomaida

-Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei

-50 de metanii pe zi, vreme de 3 zile

-Psaltirea (de 3 ori)

 

Reclame

Urâciunea pustiirii

Cu câteva decenii în urmă, era cu neputinţă să definim sintagma aceasta cuprinsă în titlu. Cel mult puteam spune, la modul general, că e vorba de o putere demonică, o entitate a răului care va semăna fărădelegea în lume, luptând cu ardoare împotriva lui Dumnezeu şi a Poporului Său, Sfânta Biserică Ortodoxă. Cu trecerea vremii, aceasta putere prinde contur aşa încât, urmărind evoluţia evenimentelor lumii poate fi definită, lucru pe care mi l-am şi propus în scrierea de faţă.

Despre ,,urâciunea pustiirii’’ ne-a înştiinţat Dumnezeu prin Proorocul Daniel: ,,…iar la mijlocul săptămânii va înceta jertfa şi prinosul şi în templu va fi urâciunea pustiirii’’ (9, 27); ,,Şi din vremea când va înceta Jertfa cea de-a pururi şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile’’ (12, 11). Cele o mie două sute nouăzeci de zile arată durata imperiului antihristic, trei ani şi jumătate. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a arătat semnele premergătoare sfârşitului veacului acestuia: ,,Şi se va propovădui această Evanghelie a Împărăţiei în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel Proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă -, atunci cei din Iudea să fugă la munţi’’ (Matei 24, 15-16).

Ţinând seama de aceste proorocii cuprinse în Sfânta Scriptură, ca şi de realităţile lumii prezente, putem desluşi semnificaţia acestor cuvinte. Aşadar: Urâciunea pustiirii este antihristul în care va locui diavolul, împreună cu sistemul său satanic, pe care-l va extinde peste toată faţa pământului, având ca scop declarat nimicirea Credinţei în Dumnezeul Adevărului prin distrugerea Sfintei Biserici Ortodoxe, care este Poporul lui Dumnezeu. Ştim cu certitudine că antihristul va fi încoronat ca împărat al lumii în templul rezidit din Ierusalim, adică ,,locul cel sfânt’’. De ce ,,urâciune’’? A spus-o Mântuitorul: ,,Ceea ce este înalt la oameni, urâciune este înaintea lui Dumnezeu ‘’ (Luca 16, 15). De ce ,,pustiire’’?

  • Politica ultimelor decenii a urmărit dislocarea populaţiei din ţările ortodoxe şi înlocuirea ei cu populaţia musulmană, printr-un exod al acesteia, deliberat provocat. România, bunăoară, a pierdul circa patru milioane din populaţia sa. Această migraţie controlată urmăreşte descreştinarea Europei.
  • Populaţia ortodoxă rămasă este îmbătrânită şi a intrat într-un puternic declin. Satele odinioară înfloritoare sunt pustiite sistematic, încât multe nu mai sunt locuite, iar altele au puţini locuitori care, în câţiva ani, vor trece din lumea aceasta.
  • Bisericile sfinte ajung şi ele la pustiire, fiind lipsite de credincioşi şi implicit de slujitori. Locaşurile unde era preamărit Dumnezeu Adevărului, unde oamenii îşi lucrau mântuirea, rămân acum pustii, prin ,,grija’’ vrăjmaşilor lui Dumnezeu.
  • Pământuri roditoare sunt năpădite de bălării, pentru că mâinile care trudeau odată pe ele cu dragoste, nu mai sunt.
  • Se ştie cu precizie că există un plan satanic de exterminare a două treimi din populaţia globului, prin diferite mijloace. Cealaltă treime ar urma să se facă slujitoare a elitelor lumii. Aceştia din urmă se vor aşeza în cele mai prielnice regiuni al lumii, unde vor beneficia de toate ,,avantajele’’ pe care le oferă societatea prezentă: asistenţă medicală de înaltă calitate, produse alimentare fără otrăvuri, înlesnirile tehnicii de astăzi, etc.

Acestea sunt realităţi ale lumii în care trăim. Sunt evidente pentru oricine vrea să le vadă şi, mai ales, să le înţeleagă. Ele ne arată cât de preţios este timpul pentru mântuirea noastră. Ele ne îndeamnă să ne apropiem de Dumnezeul a tot binele, ,,Care voieşte ca toţi oameni să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină’’ (I Timotei 2, 4). Când Sfânta Credinţă Ortodoxă este batjocorită şi vor să o desfiinţeze, pasivitatea noastră înseamnă complicitate, de aceea Cartea Sfântă ne îndeamnă: ,,Luptaţi pentru Credinţa dată Sfinţilor, odată pentru totdeauna’’ (Iuda 3). Mă tem că lumea de azi seamănă cu Titanicul, după ce s-a lovit de iceberg. Cei de la nivelul de jos erau cuprinşi de spaima morţii şi unii s-au salvat. Ceilalţi, de la nivelele de sus, petreceau, cântau, dansau, fără griji. Sfârşitul îl ştim cu toţii.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru cei care nu se pot căsători (au cununiile legate)

Dacă în mod repetat dorinţa de a se căsători a doi tineri, băiat şi fată, este zădărnicită, este evident că avem de-a face cu o legătură diavolească. Cineva care se îndeletniceşte cu vrăjitoria s-a folosit de puterea celui rău şi a pus această legătură asupra lor. Tinerii să nu cadă în deznădejde, Sfânta Biserică are puterea şi mijloacele de a rupe legătura blestemată.

  • Primul Paraclis al Maicii Domnului (de 7 ori)
  • Acatistul Sfântului Apostol Simon Cananeul (de 3 ori)
  • Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae (de 3 ori)
  • Paraclisul Sfântului Nicolae Planas (de 3 ori)
  • Psaltirea (de 3 ori)
  • Preotul le va citi Rugăciunile de dezlegare (cele 4, din Molitfelnic)
  • Spovedanie şi Sfânta Împărtăsanie (o dată pe lună, trei luni consecutiv)

 

Înaintemergatorii antihristului s-au reunit la Novi Sad

Comuniunea cu ereticii înseamnă despărţire de Hristos şi zilnic constatăm că, Arhipăstorii trădători ai Ortodoxiei în Creta, transformaţi peste noapte în lupi îmbrăcaţi în piei de oaie,cu bună știință răspândesc minciuni și îndreptățesc fărădelegea, participând la tot felul de conferinţe si întruniri cum sunt cele din cadrul CEB (Adunare Generală a Conferinței ”bisericilor” Europene, desfăşurată la Novi Sad (31 mai – 6 iunie 2018) de către Patriarhia Serbiei alături de alte 3 grupări sectare.
Conferința bisericilor Europene (echivalentul european al Consiliului Mondial al bisericilor, CMB) este alcătuită din 116 biserici Ortodoxe, Protestante, Anglicane și Vechi-Catolice din întreaga Europă, la care se adaugă peste 40 de consilii naționale bisericești și organizații partenere. Fondată în 1959, instituția are sedii în Bruxelles și Strasbourg. Din partea Patriarhiei Române în 2018 au participat: Iosif Pop, minciuno-mitropolitul român al Europei Occidentale și Meridionale, pseudo-preotul Sorin Șelaru, pseudo-preotul Constantin Jinga și Gabriela Pipirig. Participant la sinodul tîlhăresc din Creta, Constantin Miron, pseudo-preot al bisericii ”Adormirea Maicii Domnului” din Köln (Patriarhia Ecumenică), a prezentat traducerea în germană a documentelor pseudo-sinodului din 2016.
Arhiepiscopul Eznik (al ‘bisericii’Armeniei) a recunoscut: ”Noi trăim în secolul XXI și suntem despărțiți din cauza a ceea ce s-a petrecut în secolul V… Eu cred că înțelegerile noastre diferite asupra naturii lui Hristos nu trebuie să fie un obstacol pentru unitatea bisericii”.
La Adunare a vorbit şi Justin Welby, ”arhiepiscopul” primat al anglicanilor, care a făcut apel la activismul creștinilor și al bisericii în ansamblu: ”Biserica depășește limitele și hotarele, de parcă nici nu ar exista. Cei ce sunt în Hristos, Dumnezeu îi unește într-o familie, răspîndindu-se în toată lumea și trecînd peste granițele culturale, lingvistice, ecumenice sub îndrumarea Duhului care distruge orice ziduri, oricîte le-am ridica”.

Dr. Gabriela Naghi 

Mai mult decât atât, observăm că la Novi Sad au participat și sodomiți, un cor de lesbiene concertând la acel eveniment spurcat. Un alt ,,ierarh” așa zis ,,ortodox” este Hrisostom din Cipru care, la fel, face lobby sodomiților. Ambele cazuri le-am postat pe diverse bloguri, le voi căuta iarăși acele articole și le voi reposta. La noi, la muzeul ţăranului Roman, vizavi de acel film superjegos la care s-a protestat, știm la fel de bine care a fost reacția ,,b.o.r”-s.r.l prin purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu.

Mihai

 

Linia roşie a potirului comun, o viclenie ecumenistă

Vrând să adoarmă conştiinţele, ca să nu fie tulburaţi de non-conformiştii incomozi, ecumeniştii români au născocit teoria lor, enunţată în titlu. Ce vor să ne spună prin aceasta? Că, deocamdată nu e nicio primejdie pentru Biserică, deoarece nimic nu s-a schimbat, aşa încât putem sta liniştiţi până când ni se va impune împărtăşirea din acelaşi potir cu catolicii. Aceasta ar fi linia roşie, limita, dincolo de care nu se cuvine să trecem. În acest fel, ecumeniştii ar avea un larg răgaz în care ar putea lucra nestingheriţi la ruinarea Sfintei Credinţe Ortodoxe şi la pregătirea ,,religiei’’ unice, al cărei ,,dumnezeu’’ ar urma să fie antihrist. Analizând cu atenţie starea lucrurilor, ajungem la concluzia că acea linie de demarcaţie nici nu va mai fi vreodată. Este ca şi cum ni s-ar arăta fata morgana şi am fi îndemnaţi să avem răbdare pentru a ajunge la ea.

Iată proorocia Sfântului Daniel care ne lămureşte asupra a ceea ce va urma: ,,Şi din vremea când va înceta Jertfa cea de-a pururi, şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile’’ (Daniel 12, 11). Înţelegem din aceasta că în toate bisericile nu se va mai săvârşi Sfânta Liturghie, deoarece în acestea se va fi înstăpânit duhul antihristic, adică urâciunea pustiirii. Nesăvârşindu-se Dumnezeiasca Liturghie, despre ce potir comun mai putem vorbi? Observaţi, vă rog, că cele 1290 de zile arată cu exactitate durata tiraniei antihristice de trei ani şi jumătate. Fiţi cu luare-aminte la exprimarea Sfântului Prooroc: ,,va înceta Jertfa cea de-a pururi, va începe urâciunea pustiirii’’.

Nicolae Corneanu a trecut cu multă vreme în urmă linia roşie, s-a împărtăşit din potirul catolic şi a trăit netulburat, în pace şi onor, celelalte zile ale vieţii sale pământeşti.

Sfânta Liturghie este o mare piedică în calea întronizării lui antihrist. În optica ecumeniştilor, ea trebuie înlăturată cu orice preţ. Şi este înlăturată, chiar în zilele noastre. Ceea ce fac preoţii ecumenişti necredincioşi, în bisericile deasupra cărora stă semnul satanic al lui bafomet, nu este Dumnezeiasca Liturghie, ci un ritual fără conţinut.

Concluzie: să nu ne culcăm pe-o ureche, aşteptând şi gândind că mergem liniştiţi spre linia roşie de siguranţă a potirului comun, la care ne vom opri. Nu ne aşteaptă nicio linie roşie. Ne stă în faţă prăpastia cea fără de ieşire a iadului. Dumnezeu Atotputernicul să ne ferească.

Preot Ioviţa Vasile

 

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a plâns pentru Ierusalim

Sfinţii Evanghelişti Ioan şi Luca au consemnat două momente în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a plâns. În vreme ce Se îndrepta spre mormântul lui Lazăr, a plâns Fiul lui Dumnezeu pentru că prietenul Său drag stătea de patru zile în mormânt, şi ca Om trăia aceaşi durere pe care o aveau în suflete surorile lui Lazăr, Maria şi Marta. A doua oară a plâns Domnul Hristos în vremea Intrării Sale în Ierusalim, pentru a pătimi de bună voie din partea celor care se socoteau poporul lui Dumnezeu.

A scris Sfântu Luca precum că atunci când Se apropia de Ierusalim, ,,văzând cetatea, a plâns pentru ea’’ (Luca 19, 41). Ştim că în acea zi a fost primit de mulţime cu un entuziasm rar, căci mulţi îşi aşezau hainele pe locul străbătut de Domnul, ţineau în mâini ramuri de finic şi strigau : ,,Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului. Pace în cer şi slavă întru cei de sus’’ (Luca 19, 38). De ce atunci a plâns Mântuitorul, dacă a fost primit cu acea bucurie nestăvilită? Lămurirea o aflăm în cuvintele Dumnezeului nostru Iisus Hristos: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum s-au ascuns de ochii tăi. Ci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile, şi te vor face una cu pământul şi pe fiii tăi care sunt în tine şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale’’ (Luca 42-44). Aşadar, o profeţie limpede despre un sfârşit apropiat al unei cetăţi mari, din pricina necredinţei evreilor. Domnul Iisus vedea în zare Golgota Pătimirii Sale şi ştia foarte bine că aceia care Îl primeau cu veselie nestăpânită, peste numai câteva zile vor striga ,,răstigneşte-L, răstigneşte-L!

Proorocia Mântuitorului s-a împlinit fără umbră de abatere, căci în anul 70 după Naşterea Sa, Tit a cucerit cetatea, şi ostaşii i-au trecut pe evrei prin sabie, templul l-au dărâmat, oraşul l-au distrus, jertfele şi slujbele iudeilor au încetat, iar statul Israel s-a desfiinţat. Drama naţională evreilor a survenit datorită necredinţei şi răutăţii faţă de Binefăcătorul lumii. Aproape un milion de evrei au fost ucişi, mulţi alţii luaţi prizonieri şi o seamă s-au împrăştiat în lume.

Abia în anul 1948 statul Israel a fost reînfiinţat, prin îngăduinţa lui Dumnezeu. Templul nu a fost rezidit încă, pentru că nu este voia lui Dumnezeu. Când va fi zidit, şi pregătirile sunt în toi, acolo va fi întronizat blestematul antihrist, iar Venirea Mântuitorului va fi aproape.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru tinerii dornici să ajungă la Sfânta Taină a Cununiei (pentru ca Dumnezeu să le rânduiască persoana potrivită)

-Acatistul Sfântului Apostol Simon Cananeul

-Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae

-Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon

-Acatistul Buneivestiri

-Paraclisul Sfântului Nicolae Planas

-Paraclisul Preasfintei Născoare de Dumnezeu

-Psaltirea (de 3 ori)

De la slujirea lui Hristos, la pactul cu diavolul

Există câte un om al cărui c.v. este de-a dreptul impresionant. Este născut din părinţi binecredincioşi, care au avut grijă de căpetenie să-l lumineze prin Sfântul Botez şi să-l întărească în Sfânta Credinţă Ortodoxă prin ungerea cu Sfântul Mir. De mic a fost dus la sfânta biserică, unde au deprins lucrurile cele bune şi sfinte ale lui Dumnezeu. Când a ajuns la vârsta potrivită, părinţii şi preotul locului i-au îndreptat paşii spre Seminarul Teologic, unde şi-a sporit educaţia şi cunoştinţele religioase. După Seminar, a urmat Facultatea de Teologie în care s-a distins ca un student cu merite deosebite, aşa încât, în urma licenţei, Biserica i-a încredinţat mai multe slujiri şi misiuni. Au urmat studii de doctorat în străinătate, la Facultăţi catolice sau protestante, ca şi cum cunoştinţele dobândite în şcolile ortodoxe n-ar fi fost suficiente.

Întors în ţară, Biserica neamului i-a încredinţat alte şi alte misiuni, şi nu după multă vreme omul este ridicat pe trepte încă şi mai înalte. Există însă lucruri care nu se vor scrie niciodată în c.v., le ştie Bunul Dumnezeu, dar cum ,,nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă necunoscut’’ (Matei 10, 26), aflăm, după o vreme, lucruri incredibile, care ne consternează şi ne fac să ne întrebăm uluiţi: cum este cu putinţă? Cum este cu putinţă ca un om care s-a învrednicit de atâtea daruri de la Dumnezeu, care a fost cu adevărat credincios, care a cunoscut adevărul şi calea mântuirii, care a fost lumină pentru alţii, să facă pact cu diavolul? Şi mai ales, de unde găseşte omul atâta tărie ca să pozeze, în continuare, în slujitor al Bisericii? Ce poate fi în sufletul lui, ştiind că s-a lepădat de Hristos şi a îmbrăcat haina murdară şi întunericului? Nu se cutremură, ştiind că va sta în faţa Dreptului Judecător? Pentru că anii de slavă deşartă trec oricum şi vremea morţii se apropie, vrând-nevrând.

Ca să întelegem ceea ce este de neînţeles, ar trebui să ne gândim în primul rând la Iuda cel trădător. Sfântul Evanghelist Ioan a descris momentele căderii sale: ,,Şi făcându-se Cină, diavolul a pus dinainte în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, ca să-L vândă’’ (Ioan 13, 2). După ce Mântuitorul i-a întins bucăţica de pâine, ,,a intrat atunci satana în el’’ (Ioan 13, 27). De-aici a decurs actul trădării şi al vânzării, toate sfârşindu-se în căderea abisală şi ireversibilă, când s-a spânzurat. Tragedia lui Iuda poate fi sintetizată în cuvintele: ,,de la sublimul slujirii apostoleşti, la prăbuşirea în iad’’.

          Doamne, dă-ne tuturor gând de întoarcere şi de pocăinţă!

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune la vreme de nelinişte şi întristare

-Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

-Psalmii 24, 54, 76, 85, 87, 89

 

Sfântul Constantin Brâncoveanu: Nu vă mişcaţi din Credinţa Ortodoxă

LUNA AUGUST

Ziua a 16-a

Aducerea chipului Mântuitorului la Constantinopol

Sf. Mucenici Diomid, Constantin Brâncoveanu, Ştefan, Constantin, Radu, Matei, Ianache, Alcibiad, Nicodim, Stamatie, Apostol, Serafim cu alţi cinci, Dorotei, Iacob, Dimitrie, Vasile, Sarantie; Cuv. Heremon, Nil, Gherasim cel Nou, Rafail; Sf. Ier. Timotei; 33 Mucenici din Palestina

Biserica lui Hristos a avut multe de pătimit din partea barbariei şi păgânismului turcilor musulmani. Mulţi credincioşi au mărturisit pe Hristos în faţa lor, apoi s-au încununat ca Sfinţi Mucenici.

În sinaxarele Bisericii Ortodoxe şi în cartea vieţii sunt scrise numele Sfinţilor Brâncoveni: domnitorul Constantin, fiii săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache. Din scaunul domnesc a făcut mult bine Sfintelor Biserici din Ţara Românească, dar şi din Moldova şi Transilvania, apoi din toate Patriarhiile, din Siria, Caucaz şi ţinuturile arabe, din Ierusalum, Sinai şi Sfântul Munte Athos, din Grecia şi din insulele acesteia.

În anul 1714, chiar în Săptămâna Sfintelor Patimi ale Domnului, domnitorul a fost trădat de boierii pământeni, de aceea sultanul a trimis un corp de oaste, care l-au luat împreună cu cei patru fii şi cu sfetnicul său, şi i-au dus la Constantinopol. Când s-a despărţit de cei apropiaţi, le-a spus: ,,Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui! Dacă sunt fructul răutăţii omeneşti, pentru pieirea mea, Dumnezeu să-i ierte pe duşmanii mei’’. Au urmat chinurile cele grele, căci barbarii voiau să ia întreaga avere a domnului, crezându-l foarte bogat. Au dobândit puţin, deoarece bogăţia lor cea mare era  ceruri. Le-au făgăduit că le vor cruţa viaţa dacă se vor lepăda de Hristos şi se vor face mahomedani. Zadarnic. Domnitorul şi cei ai săi au ales moartea în locul lepădării de Sfânta Credinţă Ortodoxă.

În ziua Adormirii Maicii Domnului, Sfinţii au fost scoşi din temniţă şi duşi spre locul muceniciei. Turcii au făcut mare adunare de lume, între care şi ambasadorii puterilor europene, zise creştine, veniţi şi ei ca la un spectacol. Sfântul Constantin i-a îmbărbătat pe toţi, spunându-le: ,,Fiii mei, iată, toate avuţiile le-am pierdut. Să nu ne pierdem şi sufletele! Staţi tari, bărbăteşte, şi nu băgaţi seama la moarte. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare în aceasta şi nu vă mişcaţi din Credinţa Ortodoxă’’. Rând pe rând, fiilor li s-au tăiat capetele şi când au ajuns la cel mai mic, Matei, acesta a avut un moment de ezitare. Tatăl său l-a întărit şi astfel toţi au pătimit ca Mucenici, ducându-se spre locaşurile cele cereşti. Pentru sfintele lor rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne pe noi (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.237-239).

Preot Ioviţa Vasile