Deoarece presiunile asupra acestei lichele au fost imense, sistemul a decis că e mai bine să-l retragă. A fost eliberat din funcție și i se vor încredința alte sarcini. Exact așa sunau comunicatele în vremea comunismului, cand un tovarăș era înlăturat din funcție. Bine că am scăpat de panaramă! De ani de zile, noi, aceștia mici și puțini, îngrădiți de erezie, am cerut ca individul să fie scos din Patriarhie cu un șut în posterior. Nu ne-au ascultat în acești ani. Abia acum vine cofirmarea că am avut dreptate. Nu era mai bine ca dintru început să fie înlăturat, să nu mai aibă posibilitatea să împingă lumea spre centrele de vaccinare, și să comită alte și alte ticăloșii? Acest nemernic s-a ridicat deasupra Bisericii noastre și a proclamat, zice-se, poziția oficială a acesteia, peste capetele sinodalilor, pe care nici nu-i băga în seamă. Ducă-se, învartindu-se!
Urmează să fie desemnat succesorul. Eu vă spun de-acum că acesta a și fost desemnat de către sistemul globalist, numele lui se cunoaște, pentru că aceștia nu lasă nimic la voia întamplării. Cum să nu-și numească omul într-un post cheie al Patriarhiei? Purtătorul de cuvant e deasupra patriarhului și a sinodului și transmite directivele antihriștilor imediat. Cuvintele lui vor fi interpretate ca fiind poziția oficială a Bisericii noastre.
Sunt deosebit de sceptic în privința celui care-i va urma lui V. Bănescu. Lucrurile vor evolua spre mai rău, pentru că diavolul îi pune în mișcare pentru a ne distruge Biserica. Noi, cei îngrădiți de erezie, putem propune cateva nume care, desigur, ne-ar face cinste cu prestația lor. Din păcate, nu vom fi băgați în seamă și ocultiștii vor veni iarăși cu omul lor și-l vor așeza în post, și vom vedea iarăși uraciunea pustiirii, stand în locul cel sfant.
Cum am prevăzut, Teodosie a fost tras de urechi și e lăsat în continuare să-și vadă de ale lui. Nu de cele ale Bisericii.
Vom mai vorbi, nu peste multă vreme, și să dea Dumnezeu să fie de bine.
Vremurile de silnicii şi de prigoane vor să vie iarăşi asupra Turmei Pravoslavnice, căci lumea de azi nu mai poate vedea cu ochi buni aşezămintele vechi ale Sfintei noastre Biserici. Omul modern caută să lepede rânduielile cele vechi ca pe nişte haine ponosite. Pentru asta se pornesc atacuri tot mai dese împotriva legii sfinte şi împotriva celor binecredincioşi. Atacurile de astăzi sunt mai mult ascunse, dar mâine-poimâine se vor da la arătare şi va trebui să ne apărăm Sfânta Credinţă prin mărturisire şi prin sânge. Să ţinem sus drapelul şi sfânta noastră armă, când va suna vreodată semnalul de alarmă! Să jertfim toate pentru a ne păzi sufletul curat şi Credinţa nestrămutată.
Mai bine să murim în strâmtoarea bolii, în necazul sărăciei şi în silnicia ascultării din mănăstire, decât să fim ademeniţi de cei înşelători şi de patimi vătămătoare de suflet! De mii de ori suntem mai fericiţi cu sărăcia noastră între streini, decât cu răsfăţul celor urâtori de creştini! De este cu putinţă, s-ar cuveni ca să sărutăm în fiecare ceas pământul acesta blagoslovit (care ne este liman de scăpare) şi să mulţumim Lui Dumnezeu cu lacrimi că „din foc şi din apă ne-a scos pre noi întru repaus”.
Am pierdut poate şi avere şi rudenii, dar ceea ce este mai scump decât toate, adică Sfânta noastră Credinţă, pe aceasta noi o avem întreagă, din mila lui Dumnezeu. Să o păzim până la urmă întreagă şi neprihănită şi Dumnezeu ne va păzi de toate primejdiile războiului văzut şi ale celui nevăzut. ă ascultăm cuvintele Sfântului Apostol Pavel care strigă: „Nu vă plecaţi grumajii sub jug străin cu necredincioşii, că ce legătură poate avea dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Sau ce unire are Hristos cu Veliar, sau ce tovărăşie poate fi între un credincios şi un necredincios, sau ce legătură poate fi între Biserica lui Dumnezeu şi între idoli? Căci „voi sunteţi Biserica lui Dumnezeu Celui viu. De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi”, zice Domnul.
Pe noi ne-a scos Dumnezeu din calea năvodului roşu, deci să nu ne încurcăm în aţele lui care au ajuns până aici, ci să păzim comoara strămoşească, căci zice Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan: „Biruinţa aceasta care a biruit lumea este Credinţa voastră”
Pseudo-sinodul roman se va reuni pe data de 29 februarie. Agenda lui e stabilită de vrăjmașii Bisericii și bătută în cuie. Niciunul, începand de la Daniel, nu va cuteza să propună dezbaterea unor probleme stringente pentru Biserica noastră. Ne opunem! Pseudo-sinodul e supus Bisericii Ortodoxe Romane. Daca un număr de credincioși ortodocși cer introducerea pe agendă a unor puncte care privesc bunul mers al Bisericii noastre, sinodalii sunt obligați, moralmente, să se supună glasului lor. Biserica este deasupra Sinodului și hotărăște dacă un sinod este eretic sau Ortodox. Biserica a hotărat că pseudo-sinodul din Creta a fost talhăresc, și așa rămane pentru veșnicie. Nu mai comentăm inutil în această privință.
1.Cerem imperativ pseudo-sinodalilor să introducă pe ordinea de zi, ca la partid, dezbaterea privind sodomiții din sinod.
2.Sinodalii au cunoscut bine apucăturile sodomite ale lui Corneliu Onilă de la Huși. N-au avut nicio luare de poziție, nici măcar o atenționare a acestuia. S-au prefăcut că nu știu. Cand scandalul a luat proporții, n-au avut încotro, l-au retras pe linie moartă și i-au asigurat reședință regală, secretar și șofer, pentru că dumnealui, Corneliu, a amenințat că va face dezvăluiri extrem de compromițătoare, privindu-i pe ceilalți pseudo-ierarhi care s-au întinat cu păcatul sodomo-gomorit. Biserica suportă capriciile acestui homosexual, prin cheltuieli deloc mici. Cerem ca acestui individ să-i fie retrase toate avantajele acordate.
2.Părintele Ciprian Mega a făcut dezvăluiri înfiorătoare privind rețeaua de sodomo-gomoriți adunați în jurul lui Sofronie Drincek de la Oradea. Individul s-a lepădat de Credința Ortodoxă și s-a alăturat papistașilor greco-catolici, care l-au primit imediat și l-au pomenit între pseudo-episcopii papistași. Apostazie evidentă, fără putință de tăgadă. Sinodalii nu l-au atins nici măcar cu o floare, și-i îngăduie în continuare să stea pe un scaun episcopal al Bisericii Ortodoxe Romane. Nu mai pomenim celelalte fărădelegi ale acestuia, despre care am scris la vremea cuvenită. Înclinațiile sodomo-gomorite ale lui Drincek sunt cunoscute de toți ceilalți ziși sinodali. Tac, nu spun un cuvant, se fac complici acestui cumplit păcat, acoperă pe cei care-l comit.
Onilă și Drincek sunt varful iceberg-ului. Lista sodomiților din sinod e mult mai consistentă și conține nume la care mulți nici nu s-au gandit. Ceilalți pseudo-sinodali o cunosc. Nu iau nicio atitudine, pentru că niciunul nu vrea să-și pericliteze avantajele oferite de sistemul ocult-antihristic.
3.Sri-ul cunoaște bine acestă listă, mult prea consistentă. Nu vă așteptați să o facă publică. Ei au interesul să scoată la arătare, periodic, cate un pseudo-episcop homosexual, pentru a atrage hule asupra Bisericii noastre și a provoca un scandal mediatic, menit să îndepărteze multe suflete nestatornice de Biserica Ortodoxă, stalpul și temelia adevărului.
4.Concluzie. Ajunge! Ne-am săturat de aceste complicități, favorizări ale sodomiților, care atrag hule teribile asupra Bisericii noastre. Pseudo-sinodul s-a făcut că plouă, de fiecare dată. Îi cerem imperativ să pună această problemă pe agenda sa. Nu o vor face. Nu depinde de ei. Sunt neputincioși și lipsiți de voință. Și-au vandut sufletele. Au făcut pactul cu diavolul. Ceea ce cerem noi este o utopie. Mie-mi plac utopiile, cand vizează un bine imposibil de realizat, omenește vorbind. Să nu uităm însă că acelea care sunt cu neputință la oameni, sunt cu putință la Dumnezeu. Să nu uite nici pseudo-episcopii romani. Să se gandească la aceea că timpul este repede trecător, iar măririle deșarte se risipesc degrabă și pier, precum se risipește fumul și nu mai este. Cum se vor duce în fața lui Dumnezeu?
5.Patriarhia ne poartă sambetele celor îngrădiți de erezie și, ne socotesc în schismă, în afara Bisericii. Cu aceste șmecherii golănești cred ei că-și acoperă ereziile lor din Creta, înclinațiile sodomite, apartenența la grupurile ocult-sataniste Nu stimabililor, voi sunteți în afara Bisericii. Voi, sodomiți, masoni, securiști, infiltrați, nu aveți ce căuta în Biserică. Nu căutați să vă acoperiți ticăloșiile, inducand ideea că suntem schismatici, iar voi sunteți curați precum cristalul, inocenți precum îngerii și infailibili precum diabolicul papă.
Cum tolerați ca un imbecil, precum V. Bănescu, să stabilească poziția Bisericii noastre, el care și-a înscris în cv-ul său că a început să studieze Teologia la Cluj-Napoca, într-un an în care această Facultate nu exista!
6.Aș dori ca pe ordinea de zi a celor care vor urca Dealul Patriarhiei să fie înscris un singur punct. O frază: Distinși ierarhi, cei care sunteți împovărați de păcatul îngrozitor al sodomiei, faceți bine și vă retrageți din scaunele episcopale pe care cu nevrednicie le ocupați, pentru a nu fi în centrul unor noi scandaluri, care să atragă hule asupra Bisericii noastre și să îndepărteze suflete de pe Calea Mantuirii’’. E suficient. După această frază, domnii să se ducă într-ale lor și cei vizați să se conformeze. Nu se va întampla așa, știm. Sinodul a demonstrat, în numeroase randuri, că nu are niciun cuvant de spus în alegerea candidaților la treapta arhieriei și că au ,,hirotonit’’ ceea ce i s-a livrat de vrăjmașii Bisericii.
6.De veți auzi vreodată că pseudo-episcopii romani au putere de decizie și lucrează pentru binele Bisericii noastre, vă rog să-mi dați de știre.
În plan juridic, Art. 48 din Constituţia României menţionează căsătoria fără a preciza sexul soţilor, însă în art. 259 din Codul civil se prevede că doar bărbatul şi femeia se pot căsători. Aşadar, potrivit legislaţiei actuale din România, două persoane de acelaşi sex nu se pot căsători.
Dacă până în anul 2000 actele homosexuale comise erau incriminate drept infracţiune la noi, prin Legea 273/2004 privind procedura adopţiei în România, care ,,nu prevede ca şi condiţie de a fi heterosexual al adoptatorului”, homosexualii și-au câștigat dreptul de a adopta copii!!! În România numai heterosexualii se pot căsători, dar în Grecia, homosexualii și-au câștigat și acest drept!!!
b) Pe plan politic
b)În plan politic, problema sexualității și chiar a homosexualității beneficiază de o atenție suspectă:
,,A împiedica un homosexual să se angajeze, să beneficieze de un serviciu public sau să adopte un copil pe motivul preferinţei sale sexuale este discriminare. Acest lucru este interzis – există adevărate manuale în acest sens, în România, în Europa sau la nivel mondial. Drepturile LGBTI trebuie promovate şi protejate – o spune Consiliul UE printr-un Ghid recent. Combaterea discriminării pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen este un obiectiv al Consiliului Europei – SOGI.” (https://www.juridice.ro/419428/despre-casatoria-si-adoptia-pentru-homosexuali.html)
Concluziile unui jurist privind drepturile homosexualilor atestă politizarea acestei probleme și prezentarea acesteia ca fiind o problemă de importanță majoră pentru societate:
,,În România numai heterosexualii se pot căsători. Căsătorirea homosexualilor nu este un drept al omului. În 21 state din UE se permite uniunea civilă, în 12 state se permite căsătoria între persoane de acelaşi sex, iar tendinţa este în creştere a numărului de state. Preferinţele sexuale ţin de viaţa privată şi intimă a persoanelor şi ele nu pot constitui temei pentru niciun fel de defavorizare.” (https://www.juridice.ro/419428/despre-casatoria-si-adoptia-pentru-homosexuali.html)
Agenda homosexuală se impune prin sfidarea voinței românilor, Referendum-ul din 2018 fiind falsificat:
,,Demersul din 2018 a ajuns la Referendum, dar prin afirmația falsă că nu ar fi întrunit cvorumul, pentru că doar 22% dintre cetățenii cu drept de vot s-au prezentat la urne, a fost invalidat. Procentul minim era de 30%. În realitatea, potrivit numărului real de alegători din România, procentul celor veniți la vot a fost de circa 33%.
De asemenea, marșurile, mitingurile și demonstrațiile publice ale grupărilor LGBT, au rolul de a legitima și de a răspândi această alegere.
În aceste condiții, mai multe organizații nonguvernamentale și chiar partide politice luptă pentru apărarea prin Constituție a căsătoriei dintre un bărbat și o femeie, deoarece homosexualitatea, ca alegere a unui anumit mod de viață departe de ascultarea de Dumnezeu, a depășit amploarea eșecului și a evoluat într-o mișcare, cu scopul politico-ideologic de a o impune întregii societăți.
c) Pe plan medical
În plan medical, această alegere este considerată în mod firesc de Biserica Ortodoxă și Teologia ei, ca o abatere de la viața naturală, ca o boală sufletească, vindecabilă printr-un comportament de pocăință.
,,Biserica este un centru de vindecare duhovnicească (Spitalul), care acceptă, ca membri ai săi, oameni care doresc să fie vindecați de patimile lor.” (Iraklis Rerakis, profesor, AUTH, Vindecarea Homosexualității în infirmeria Bisericii)
Christos Ios. Istikoglou, medic psihiatru afirmă: ,,Din punct de vedere științific, însă, singurul caz care justifică comportamentul efeminat este lipsa enzimei 21-OH hidroxilază, care predispune o persoană la caracteristicile efeminate. Toate celelalte teorii despre homosexualitatea înnăscută sunt invalide.
Dimpotrivă, am observat în Parlament comportamentul provocator al grupului parlamentar de homosexuali, care a fost preluat și de mass-media. Nu întâmplător, la cea de-a 26-a Conferință Panhelenică de Psihiatrie desfășurată la Kos, au dominat ca subiect situațiile trans gen, precum și problemele sociale și psihologice ale imigranților ilegali, probleme care se află în prioritate imediată pe agenda guvernului, atunci când aceștia s-au postat în situația de cetățeni de rangul secund, lucru dovedit în fiecare zi. Pentru că așa cum știm imigranții ilegali, adepții islamului nu au nimic de-a face cu niciun simț al culturii.
Totuși, subiectul care ridică întrebări uriașe este și adopția unui copil de către cuplurile de același sex, cu întrebarea clasică care domină, modelul parental pe care copiii adoptați de cuplurile în cauză îl vor dezvolta ulterior!
Homosexualii suferă de obicei de tulburări severe de personalitate, o afecțiune incurabilă în psihiatrie. Oricine incriminează aceste situații anormale este catalogat drept homofob și în acest fel homosexualii adoptă un rasism specific față de oamenii normali și sănătoși.
Din aceste motive, se cere Bisericii să manifeste o rezistență și mai puternică împotriva conducătorilor și homosexualilor, care sunt purtătorii acestor opinii și a unor comportamente deviante care lezează bunul simț și declanșează oprobiul public.” ( Christos Ios. Istikoglou, medic psihiatru, Homosexualitatea în engolpion)
d) Pe plan social
Având în vedere că în plan medical, homosexualii suferă de obicei de tulburări severe de personalitate, o afecțiune incurabilă în psihiatrie, adopția unui copil de către un homosexual ar trebui privită cu maximă circumspecție, deoarece este în general contrară intereselor copilului. Cu toate acestea, la noi a fost deja adoptată o lege în acest sens pentru a nu discrimina persoanele LGBT.
Acum aceștia luptă să li se dea și posibilitatea de a-și întemeia ,,familii”, deși căsătorirea homosexualilor nu este un drept al omului. Trebuie avut în vedere că această luptă pentru impunerea unei agende străine de modul de viață creștin afectează negativ modurile și regulile de viață de familie și sociale ale românilor, care s-au condus de secole după poruncile lui Dumnezeu în vederea mântuirii.
Trebuie remarcat și faptul că ideologia LGBT este încurajată în toate sferele vieții sociale prin propagandă nu fără un scop anume. Există interese ascunse și o față nevăzută homosexualității și a adopției de copii, despre care nu se vorbește. Nu se vorbește despre traficul de copii, nici despre traficul de organe, nici despre traficul de carne vie sub masca adopției de copii. În plus, nu se vorbește nici despre adrenocrom, care este un medicament destinat elitelor și care este extras din sângele copiilor torturați și sacrificați!
Așa cum deja se observă, grupurile LGBT vor, de fapt, să-și impună agenda în plan educațional, dovadă fiind ideologizarea tineretului în acest sens. În subcultura ideologizantă au apărut cărți și filme în care eroii au aceste deviații și care le sunt prezentate elevilor. Având vedere că ideologia LGBT nu a întâmpinat o opoziție clară din partea Sinodului BOR, deși promovează păcate strigătoare la cer, o parte din tinerii nu mai sunt capabili de a face distincția între bine și rău și cad pradă acestei ideologii. Ei sunt din ce în ce mai lipsiți de repere, deoarece o serie de factorii educaționali, în virtutea corectitudinii politice, le livrează acestora false modele: campioni care au câștigat concursuri datorită schimbării de sex, oameni care au obținut ranguri și funcții deoarece au fost homosexuali…
Se pune discuție însăși schimbarea denumirii de ,,mamă” și ,,tată” și înlocuirea acestora cu ,,părinte 1” și ,,părinte 2”! Totuși, avertismentul Mântuitorului pentru cei care îi smintesc pe tineri prin învățături pierzătoare de suflet este clar: ,,Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.”( Matei, 18, 6)
e) Pe plan istoric
Istoria ne arată că în toate perioadele în care homosexualitatea, care este un păcat strigător la cer, a fost afișată public, Dumnezeu a intervenit cu pedepse.
Desfrâul împotriva firii își trage numele de la cetatea Sodoma, ai cărei locuitori și-au atras mânia lui Dumnezeu prin săvârșirea acestor păcate: ,,Strigarea Sodomei și a Gomorei e mare și păcatul lor cumplit de greu. Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat așa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să știu” (Facere 18, 20-21). Îngerii lui Dumnezeu, când au sosit în Sodoma, au spus: „Noi avem să pierdem locul acesta, pentru că strigarea împotriva lor s-a suit înaintea Domnului și Domnul Ne-a trimis să-l pierdem” (Facere 19, 13).
Așadar nicio putere politică nu s-a putut opune lui Dumnezeu Care a ars cele două cetăți care spurcaseră pământul dat lor prin păcate strigătoare la cer.
În circumstanțele presiunilor de recunoaștere a parteneriatelor civile homosexuale, și chiar a ,,căsătoriilor” între cei de același sex, este deosebit de importantă mărturia lui Salvianus, scriitor bisericesc și preot din secolul al V-lea ,,care a trăit plenar prăbușirea Imperiului Roman de Apus, martor al năvălirilor popoarelor migratoare și al căderii în mâinile acestora a unor cetăți și provincii foarte importante, cum ar fi orașul Cartagina, Spania, o parte din Franța etc., textul constituie atât un document istoric asupra perioadei, cât și un diagnostic duhovnicesc foarte clar și categoric. (https://telegra.ph/O-istorie-nefardata-a-prabusirii-Imperiului-Roman-de-Apus-HOMOSEXUALITATEA-AFISATA-PUBLIC-SI-EXPLOATAREA-NEMILOASA-A-SARACILOR-V-02-19)
În cartea ,,Despre guvernarea lui Dumnezeu”, Salvanius prezintă ,,O istorie nefardată a prăbușirii Imperiului Roman de Apus. HOMOSEXUALITATEA AFISATĂ PUBLIC ȘI EXPLOATAREA NEMILOASĂ A SĂRACILOR, VICIILE CARE AU DUS LA PRĂBUȘIREA UNEI CIVILIZAȚII.
Salvianus descrie un imperiu care, deăi păstrase osatura structurii care-i asigurase mareția, anume organizarea administrativă, instituțiile politice și civice, superioritatea netă a civilizației materiale, se prabușea nu atât din cauza forței barbarilor năvaălitori, cât din cauza putreziciunii sale morale și sociale. Deși devenise de cel puțin o generație Imperiu Creștin, Apusul era caracterizat de o viață stricată de nevindecat. Pe plan social, persistau nedreptăți flagrante, potentații romani profitând de puterea conferită fie prin rang, fie prin funcție, pentru a apăsa pe cei săraci(…) Pe plan moral, desfrânarea este revoltătoare și are, dincolo de caracterul răspândit, și un caracter de exploatare a celui mai slab – adică a femeii (îndeosebi în postura slujnicelor obligate să devină concubine).
Ca și cum nu era de ajuns sau pentru a pune vârf păcatelor, în unele regiuni ale Imperiului prolifera și homosexualitatea. În Cartagina, chiar afișarea PUBLICA a homosexualitații, practicarea travestiului, erau ,,tolerate” de autoritați, fapt pentru care Salvianus considera inevitabilă cucerirea orașului de către vandali. Cu atât mai mult cu cât vandalii, popor ,,barbar”, interzic homosexualitatea, desființează bordelurile și impun căsătoria ca singură formă de conviețuire. Semnificativ este și că, după cum a notat de scriitorul bisericesc, în aceleași regiuni cotropite de homosexuali se manifesta și un puternic duh anti-monahal, pustnicii fiind ținta oprobiului public.
Descrierea pe care Salvianus o face corespunde, de altfel, avertismentului profetic pe care Biserica e datoare să-l dea societății în care se află. Nu prin sofisme fariseice, nu prin jumătăți de adevăruri, nu prin gâdilarea orgoliului celor ce ajung să se afișeze public cu patimile lor, ci prin aducerea constantă aminte a adevărurilor cu adevărat biblice. A faptului că tolerarea unor asemenea patimi ca manifestări publice, considerată de scriitorul bisericesc drept ,,crimă a statului” (s.n), duce la pedepsirea întregii societăți care le admite, nu doar a celor vinovati. (s.n)
În dimensiune istorică, se poate observa faptul că homosexualitatea și libertinajul sunt legate strâns de exploatarea sexuală a celor făra de puteră. De la tinerii cărați după armata romană pentru a fi oferiți drept ,,recompense” soldățoilor veterani până la prostituatele cartagineze care au trebuit să aștepte venirea vandalilor pentru a deveni soții legitime, obiceiurile sexuale ,,alternative” familiei și relatiei hetero sunt însoțite pretutindeni de siluirea celor lipsiți de apărare.”
Homosexualitatea și practicile sexuale împotriva firii sunt păcate strigătoare la cer, alături de omuciderea conștientă și avortul; asuprirea celor lipsiți de apărare: văduve, orfani, săraci, străini etc; nedreptățile sociale, mai ales cele financiare și materiale; nerespectarea și chinuirea părinților.
,,Păcatele strigătoare la cer se ridică împotriva înclinațiilor firești pe care Dumnezeu le-a pus în firea noastră. Aceste păcate întunecă și deformează chipul lui Dumnezeu din om. Ele sunt atât de grele, încât, mai mult decât altele, cer o răsplătire (dreptate) de la Dumnezeu chiar în lumea aceasta. Ele izvorăsc mai ales din necredința și răutatea conștientă a omului, fiind săvârșite cu multă înainte cugetare.”
Acestea ar trebui descurajate de către toți cei care răspund de mântuirea semenilor lor. Cu toate acestea, la nivel oficial, are loc ceva straniu. Aflăm că Papa îi binecuvântează pe homosexuali, iar purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ecumenice ne spune că ar trebui să evităm afirmații precum că ,,Nu există homosexuali în Biserică”!!!
Însă Capul Bisericii este Hristos, iar mădularele Bisericii sunt păcătoșii care doresc mântuirea, nu cei care doresc să dezincrimineze păcatul pentru a-și impune agenda LGBT!
Observăm că purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ecumenice admite, de fapt, existența homosexualilor în Biserică!!! Cu ce drept? Cine l-a autorizat să împiedice mântuirea celor care au căzut în mrejele păcatelor strigătoare la cer? În Biserică poate veni orice păcătos care e conștient că a săvârșit un păcat pentru a se pocăi. Așadar, în Biserica lui Hristos poate veni oricine în calitate de păcătos pentru a se pocăi, nu de homosexual care crede că are DREPTUL să păcătuiască! Nicio lege pământească nu poate să-i dea unui homosexual dreptul să fie mădular al Bisericii dacă nu se pocăiește.
Ierarhii au fost lăsați să păstreze dreapta credință și tot ei răspund de respectarea poruncilor divine în generație în genereație fără a face niciun compromis. Observând compromisurile care se fac la vârful ierarhiei bisericești, nu putem să nu ne îngrijorăm. Îi privim cu milă, deoarece își pun în pericol mântuirea disprețuind cuvântul Apostolului Pavel, care zice:
,,Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.” (Corinteni, 6, 9-10)
Așadar nimeni nu are voie să încurajeze păcatul.
Însuși Hristos a prorocit atât venirea smintelilor și pedeapsa celor prin care vine sminteala, cât și atitudinea pe care trebuie s-o avem față de sminteală și față de cei care smintesc, indiferent cine ar fi aceștia:
,,Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.”( Matei, 18, 7-10)
Prin cuvintele ,,mâna” și ,,ochiul” trebuie să înțelgem prietenii, rudele și formatorii de opinie care ne împing spre păcat. Însuși Hristos ne îndeamnă să rupem legăturile cu unii ca aceștia. Putem să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ei să le arate calea mântuirii și să-i întoarcă la pocăință, dar trebuie să urâm păcatul, oricare ar fi acesta, pentru a ne putea mântui.
În loc de concluzii
După o analiză a situației din Grecia, Konstantin Șemliucconstată că unii clerici au exprimat, de fapt, opinii ale ierarhilor trădători în favoarea homosexualilor, nu ale creștinilor:
,,Este deci foarte posibil ca prin intermediul arhiepiscopului Elpidoforos, al arhiepiscopului Evghenios și al altora ca ei, Patriarhul Bartolomeu, care trăiește pe teritoriul Turciei (stat islamic), să încerce să introducă în Ortodoxie tot ceea ce ne-ar rupe literalmente de credința Părinților noștri, de Sfânta Tradiție a Bisericii lui Hristos, de misiunea ei mântuitoare și – cel mai important – de unirea cu Hristos.” „Brațele deschise pentru Homosexuali”: Biserica Ortodoxă merge pe urmele Vaticanului | ActiveNews , O analiză de Konstantin Șemliuc publicată pe site-ul Uniunii Jurnaliștilor Ortodocși din Ucraina tradusă și publicată pe ActiveNews.
Legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex în Grecia ar putea deveni un punct de plecare pentru promovarea și implementarea inițiativelor similare în alte țări ortodoxe ale Uniunii Europene.
Eleftherios Andronis își exprimă durerea sfâșietoare pentru legea distrugerii sufletelor copiilor din ziua de 15 februarie 2024:
,,15 Februarie – Zi de doliu: 223 de „vaiuri” pentru Irozii moderni care Ei au vândut copiii și au răstignit familia. (…)Când au votat pentru memorandum-uri, au distrus economia. În pandemie au distrus vieți. Acum, cu facătura nenorocită, ei distrug suflete. Sufletele copiilor…(…)
Cu atitudinea lor mizerabilă, ei au declarat oficial război împotriva creștinilor. Este timpul ca Biserica să răspundă în mod corespunzător celor care ei și-au schimbat botezul cu votul lor trădător. http://aktines.blogspot.com/2024/02/15-223.html?m=1
Ce este un idol? Este, potrivit Dicţionarului, o divinitate păgână; idol este şi reprezentarea acesteia printr-o statuie, un chip sau o figură în care sălăşluiesc unul sau mai mulţi demoni, cum vom vedea în continuare. Este de la sine înţeles că închinarea la idoli este închinare la diavolul.
Sfântul Porfirie, pomenit astăzi, a fost hirotonit episcop pentru cetatea Gaza, care era predominant păgână. Marnas, Venera, Fortuna şi Prosepina erau câteva din zetăţile păgâne cinstite în cetate. Puţinii credincioşi aveau multe de suferit din partea păgânilor. Sfântul Porfirie însoţit de Sfântul Mitropolit Ioan al Cezareii s-au dus la Constantinopol pentru a lua scrisori împărăteşti prin care creştinii să fie apăraţi de păgâni. Deorece în Constantinopol păstorea Sfântul Ioan Gură de Aur, s-au dus la acesta pentru binecuvântare şi sfat. Dumnezeu a rânduit ca arhiereii lui Hristos să aibă trecere în faţa împăratului şi s-au întors în Gaza cu bune scrisori şi cu oaste care să apere poporul credincios de păgâni.
Când au ajuns lângă o insulă, cei doi episcopi au vrut să se oprească acolo, pentru a merge să se închine Cuviosului Procopie Sihastrul. Corăbierul, care în taină era eretic arian, n-a ascultat rugămintea lor, de aceea s-a stârnit puternică furtună, încât pe toţi i-a cuprins frica morţii. Atunci Cuviosul Procopie s-a arătat Sfântului Porfirie spunându-i: ,,Sfătuiţi pe cârmaci să se lase de eresul arian şi să-l blesteme, apoi să-l învăţaţi spre Botez şi îndată va înceta învăluirea cea înfricoşătoare’’. Sfinţii arhierei i-au arătat primejdia pieirii veşnice în care se afla, l-au învăţat Dreapta Credinţă apoi l-au botezat. Furtuna s-a potolit, după cum spusese Cuviosul Procopie.
Ajunşi în cetate, au început dărâmarea templelor, a idolilor de pe toate uliţele şi din casele păgânilor. Idolul femeilor era Venera, închipuită printr-o statuie goală ,,căruia gazeenii îi făceau mare cinste, iar mai ales partea femeiască, aprinzându-i lumânări şi cădelniţându-l cu tămâie mirositoare; căci diavolul, locuind în idolul acela, pe multe le înşela cu năluciri de visuri, îndemnând pe femei sau pe fecioare la necurata însoţire’’.
Când să dărâme templul spurcat al lui Marnas, unii au spus să fie cruţat şi sfinţit, pentru a-l preface în biserică. Printr-un copil nevinovat, Dumnezeu a spus acelora: ,,Să se ardă şi să se risipească templul lui Marnas, de vreme ce este întinat de mult sânge omenesc, vărsat pentru jertfa diavolilor, şi temelia din pământ să se sape şi să se arunce; iar în acel loc să se zidească noua biserică dumnezeiască’’. Aşa s-a dezrădăcinat păgânătatea din Gaza, şi prin osârdia Sfântului Porfirie, Biserica lui Hristos s-a arătat biruitoare (După Vieţile Sfinţilor pe februarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.301-318).
Noi, cei de astăzi, ar trebui să dăramăm statuile drăcești, pe care sataniștii le ridică pentru a-l cinsti pe diavolul. Ultimul exemplu e cel de la Iași.
Celor care doriți să beneficiați de servicii religioase avantajoase, Episcopia Sălajului vă face o ofertă avantajoasă. În limita stocului disponibil. Grăbiți-vă! S-ar putea ca oferta să fie valabilă pentru scurt timp. Așadar:
1.Dispensă pentru a doua Cununie (divorț bisericesc) – 100 lei
2.Căsătorie în timp oprit: 300 lei pentru Cununia în zi de vineri. Pentru alte timpuri, precum miercurile de peste an, cele patru Posturi, inclusiv Vinerea Mare a Sfintelor Patimi – 200 lei. Deci beneficiați de o reducere 33,333… la sută.
3.Dispensă pentru căsătoriimixte (adică ortodox cu persoane musulmane, mozaice, budiste, șintoiste, taoiste, atee, sau aparținand rătăcirilor africane care se închină zeilor demonici, etc). Înțeleg că persoanele respective trebuie să fie de sex masculin și feminin. Cand se vor efectua ,,cununii’’ între persoane de același sex, tariful se va comunica în timp util. Acum, tariful este zero. Este vremea să profitați de această ofertă avantajoasă.
4. Dispensă pentru persoane înrudite. Sfintele Canoane admit căsătoria între personae de sex opus, începand cu gradul opt de rudenie. Ce înseamnă aceasta? Că mirii sunt veri de-al treielea, ceea ce nu mai constituie un impediment, deoarece nu mai este amestecare necuviincioasă de sange. Să nu uit tariful:100 lei.
5.Dispensă Botez la Mănăstire. Dacă părinții doresc să-și boteze copiii într-o Mănăstire, tariful este 200 lei. Bașca celelalte cheltuieli subsidiare.
Menționăm că aceste tarife nu sunt pentru buzunarul episcopului. Ele se percep pentru ,,procesarea dosarelor’’. Ganditi-vă că auguștii din Episcopie se apleacă asupra fiecărui dosar, fără dosar nu se poate! Într-un minut procesază dosarul, iar dumneavoastră n-aveți nevoie decat de zece secunde pentru a băga mana în buzunar. Diferență mare, nu?
Eu sunt slujitor al Episcopiei Sălajului, tras pe linie moartă, din pricina pensionării. Pentru faptul că sunt pensionar, nimeni nu-mi poate diminua drepturile și nici îndatoririle mele față de această Episcopie și, în general, față de Sfanta Biserică Ortodoxă, în întregul ei. Deoarece la data sinodului talhăresc din Creta eram pensionat, n-am beneficiat de o caterisire nedreaptă, precum li s-a aplicat Părinților-frați mai tineri. Meritele mele ca preot îngrădit de erezie, sunt mult mai mici, insignifiante, aș zice.
Presbiter Iovița Vasile
Deși am respins din capul locului reclamele pe acest blog, el ne sunt vîrîte din ce în ce mai insistent. Nu le băgați în seamă. Noi ne dorim mîntuirea, nu cîștigul bănesc.
,,Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre’’ (Matei 11, 29). Acesta este îndemnul sfânt pe care ni-l dă Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Şi nu numai că ne-a dat îndemnul acesta, ci toată viaţa Sa pământească ne este o pildă de Dumnezeiască smerenie. Să ne gândim, bunăoară la pogorârea Sa din locaşurile cereşti şi Întruparea Sa când a luat trup omenesc cu toate slăbiciunile lui, dar fără umbră de păcat. S-a născut din Preacurata Fecioară Maria în ieslea din Betleem, căci numai pentru Fiul lui Dumnezeu nu s-a găsit loc în casa de oaspeţi. Când s-au împlinit patruzeci de zile de la Naştere şi Cel Unul şi Întâiul născut a fost dus la templu şi închinat Domnului, Fecioara Maria şi Dreptul Iosif au adus jertfă nu un miel, cum cerea Legea Veche celor înstăriţi (Levitic 12, 6-8), ci o pereche de turturele sau doi pui de porumbel, cum cerea aceaşi Lege celor săraci. Iar Fecioara Maria şi Dreptul Iosif erau săraci şi în această sărăcie a trăit şi Fiul lui Dumnezeu. Nu de puţine ori a fost lipsit chiar de cele mai elementare mijloace ale existenţei omeneşti: ,,Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul’’ (Luca 9, 58). Trăind în mijlocul unui popor rău şi îndărătnic, Mântuitorul a răbdat vorbele grele pe care i le adresau oamenii nerecunoscători. ,,Ai demon’’ (Ioan 7, 20) – Îl batjocorea mulţimea căreia îi făcuse atâta bine. Altădată iudeii cei necredincioşi au mers şi mai departe cu blasfemiile: ,,Are demon şi este nebun’’ (Ioan 10, 20). Şi limbile acelora nu s-au uscat! Pentru că Fiul lui Dumnezeu, în nemărginita-I smerenie, i-a suferit pe ei. Cum îi suferă şi pe blasfemiatorii vremurilor noastre care-i întrec pe aceia în răutate, prostie şi minciună. Cele ce nici nu gândeau iudeii de-atunci, cutează să spuna iudele botezate şi nebotezate de-acum., întrecându-se în a scorni cele mai înjositoare hule la adresa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi Dumnezeu nu-i pedepseşte încă, aştepând întoarcerea lor. A venit apoi vremea Patimilor Sale spre care a mers de bună voie. S-a supus tuturor umilinţelor imaginate de poporul Său, a răbdat toată batjocura oamenilor nerecunoscători şi orbiţi de o ură diabolică. Bătăi, scuipări, greutatea Crucii, urcuşul Golgotei, încununarea cu spini, pironirea pe Cruce între răufăcători. Toate acestea au primit din partea Mântuitorului un singur, dar Dumnezeiesc, răspuns: ,,Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac’’ (Luca 23, 34).
Acestea l-au făcut mai târziu pe Sfântul Apostol Pavel să scrie Bisericii din Filipi: ,,Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din mărire deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale ci fiecare şi ale altuia. Cugetaţi la voi la fel ca şi Hristos Iisus Care, în chipul lui Dumnezeu fiind, nu răpire a socotit a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte – şi încă moarte pe Cruce’’ (Filipeni 2, 3-8).
Sfânta noastră Biserică, având pilda cea Dumnezeiască a Mântuitorului său, ne învaţă pe noi acelaşi chip de vieţuire. Ne cere adică să fim răbdători, iertători şi buni chiar cu vrăjmaşii noştri. Asemenea Sfântului Apostol Pavel, ni se cere să ne socotim pe noi drept cei dintâi păcătoşi ai lumii. Rugăciunile sfinte pe care le rostim în diferitele împrejurări nu îngăduie decât o singură cale: cea a smereniei Dumnezeieşti. Înainte de a primi Sfânta Împărtăşanie într-una din Rugăciunile ce le rostim, mărturisim: ,,Eu sunt adâncul păcatului şi nu sunt vrednic, nici în stare a căuta şi a privi la înălţimea cerului, din pricina mulţimii păcatelor mele, celor fără de număr; că toate lucrurile rele şi meşteşugirile diavoleşti, toată răutatea iadului, îndemnurile spre păcat, dezmierdările şi alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine’’. Cu aceste gânduri şi simţăminte ni se cere să ne apropiem de Tainele cele înfricoşătoare, iar nu cu mândrie şi semeaţă cugetare.
Psalmistul şi împăratul David a cunoscut binefacerile smereniei şi mărturisea despre sine: ,,Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului’’ (Psalmul 21, 6). Şi David nu avea porunca sublimă a Mântuitorului, aceea de a fi smerit, adică a-ţi cunoaşte nimicnicia în faţa măreţiei lui Dumnezeu. Când preotul citeşte anumite Rugăciuni din Rânduiala bisericească, putem auzi cuvintele ,,şi nouă, măcar că suntem nevrednici, din iubire de oameni ne-ai dăruit această putere’’ sau ,,prin mine, smeritul şi nevrednicul slujitorul Tău, iartă robului Tău orice a greşit ca un om în această viaţă’’, cuvinte care ne pun pe noi în starea de a ne cunoaşte şi recunoaşte multele şi marile noastre slăbiciuni, fărădelegi şi păcate înaintea lui Dumnezeu. Iar această recunoaştere sinceră este începutul pocăinţei noastre.
Textul sfânt al Evangheliei din această Duminică are, pentru noi, tocmai menirea de a ne feri de mândrie diavolească şi slavă deşartă. Şi ştiţi cui S-a adresat Mântuitorul când a spus pilda aceasta? Unora ,,care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi’’ (Luca 18, 9), prin urmare, foarte potrivită şi pentru noi. Pentru ca învăţarea noastră să fie cât mai lesnicioasă, Mântuitorul ne aduce în faţa ochilor minţilor noastre doi oameni total diferiţi. Mai întâi fariseul cu avalanşa de laude pe care şi le aduce: ,,Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig’’. Nu avem motive să punem la îndoială că va fi făcut asemenea fapte, dar acestea îşi pierd valoarea tocmai din pricina acestei mândrii necugetate, căci a spus Mântuitorul: ,,Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem’’ (Luca 17, 10). Se poate ca fariseul să fie, într-adevăr, mai râvnitor la fapte bune decât vameşul, dar mândria îi este pricină nu de urcuş, ci de cădere.
De cealaltă parte, vameşul îşi vedea păcatele şi nu faptele bune, câte vor fi fost ele, şi din pricina lor nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer, ci numai se ruga cu sinceritate: ,,Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului’’. Văzându-şi greşelile şi scăderile sale, avea oricând posibilitatea mărturisirii păcatelor, a pocăinţei adevărate, a întoarcerii la Dumnezeu. Starea lui de smerenie era bineplăcută lui Dumnezeu, de aceea şi încheie Domnul Iisus Hristos pilda cu cuvintele: ,,Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa lui, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa’’. Chiar şi cele două cuvinte, ,,acesta’’ şi ,,acela’’, arată situarea fiecăruia din cei doi faţă de Mântuitorul. ,,Acesta’’, adică vameşul, arată apropiere de Dumnezeu tocmai prin smerenia de care a dat dovadă, în vreme ce ,,acela’’, adică fariseul era depărtatat de poruncile Dumnezeieşti prin marea şi demonica mândrie de care era stăpânit.
Dumnezeiasca smerenie este armă nebiruită împotriva demonilor în orice împrejurare a vieţii. Părinţii Bisericii spun că diavolul şi îngerii săi sunt incapabili de cel mai mic gest de smerenie, şi aceasta le va aduce osânda veşnică, de aceea, când întâlnesc un om smerit sunt, fără excepţie, neputincioşi. Un Sfânt al Bisericii noastre (Ignatie Brianceaninov, Despre înşelare, p.139-141), scria privitor la darul mântuitor al smereniei: ,,Mă cufund gânditor în cugetarea asupra curselor diavolului. Ele sunt răspândite în afara şi înlăuntrul omului. O cursă este unită îndeaproape cu alta; în unele locuri, cursele stau pe câteva rânduri; în altele sunt făcute deschizături largi, dar care duc în laţurile cele mai amarnice, din care izbăvirea pare deja cu neputinţă. Privind la cursele cele mult meşteşugite, mă tânguiesc cu amar! Fără voie reiau întrebarea fericitului locuitor al pustiei: ,,Doamne! Cine, oare, dintre oameni poate să scape de aceste curse şi să se mântuiască?’’ La întrebarea preacuviosului pustnic (Antonie cel Mare, n.a.) a venit de la Domnul răspunsul: ,,Smerita cugetare trece de aceste curse, iar ele nu pot nici măcar a se atinge de ea’’. Amin.
Iubiţi credincioşi, începând cu această Duminică, intrăm într-o altă perioadă a anului bisericesc, aceea a Triodului, care durează zece săptămâni, până în Sâmbăta Mare. Avem, aşadar, trei săptămâni premergătoare Postului Mare şi şapte săptămâni durata acestui Post. Sfintele Slujbe şi rânduielile bisericeşti sunt deosebite, potrivite timpului liturgic dinainte de Marea Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.
Masivul Ceahlău, văzut de la aşezământul monahal din judeţul Neamţ. De-a lungul existenţei sale, schitul Cerebuc nu era de sine stătător, ci aparţinea Mănăstirii Pionul, actuala mănăstire de pe muntele Ceahlău. Se spune că după 1830, cneazul Gheorghe Cantacuzino, care a deposedat de moşii Mănăstirea Pionul a început a prigoni şi pe cei de la schitul Cerebuc.
„În Menuariu şi inventariu despre fondaţiea, esistenţa şi dota schitului Cirăbucului din plasa Muntele, districtu Neamţu din 1876, aflăm: «Cînd s-a usurpat moşia mănăstirii Hangu (pe care este schitul) de către Cnejii (Principii) Cantacuzini, se aminteşte din predanii sigure că au trimis un vătav ca să dărâme şi să ardă schitul şi biserica cu totul, ca să nu mai rămâie urme ale proprietăţii mănăstiri Hangu pe acolo»“.
În a doua jumătate a veacului XIX începe decăderea vieţii monahale la acest aşezământ, odoarele schitului fiind duse la Mănăstirea Durău. Gheorghe Iacomi, un medic din Piatra Neamţ decedat de câţiva ani, pasionat explorator al Ceahlăului, afla o poveste despre Cerebuc petrecută după anul 1900 de la un bătrîn din satul Izvorul Muntelui:
„Pe pârâul Piatra Lupului, mai jos de Cerebuc, lucrau câţiva unguri la coborâtul lemnului pe uluc. Într-o seară, după ce terminaseră lucru, s-au dus la Cerebuc, care era în ruină şi s-au apucat să sape sub masa altarului, cu chip să găsească o comoară sau nişte bani ascunşi acolo. Negăsind nimic s-au înfuriat, au stricat icoanele ce mai erau, ba au dat şi foc. A doua zi a venit pedeapsa lui Dumnezeu, toţi trei fiind omorâţi de lemnele ce săriseră de pe uluc“.
Din 1995, schitul Cerebuc a renăscut, meritul aparţinând stareţului Gherontie Munteanu, la intrarea fiind consemnate următoarele:
„În memoria sihaştrilor călugări ce s-au nevoit de-a lungul anilor în această parte a Ceahlăului, cu binecuvântarea IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei şi PS Calinic Botoşăneanul şi cu ajurorul credincioşilor s-a început în 1995 construcţia unui nou aşezământ călugăresc pe vechea temelie a schitului Cerebuc“.
Am publicat acest articol în 23 ianuarie 2022. După o lună, pe 24 februarie 2022, începea războiul dintre Rusia și Ucraina. Am simțit nevoia să reiau articolul pentru ca avem, iată, doi ani de război declanșat de sataniștii aflați în varful piramidei. Pierderile de vieți, alungarea credincioșilor ucraineni din hotarele lor, distrugerile materiale de case și biserici sunt realități dureroase, pe care le resimt bieții oameni, și numai Dumnezeu le cunoaște în toată amploarea și monstruozitatea lor.
Jidanul Zelenski este varful de lance al acestor fărădelegi, fără număr. Americanii au stat pe margine și au pompat bani fără măsură, pentru întreținerea acestui război. Pentru că americanii nu ard, dar întrețin arderea. Confruntările militare au fost însoțite de acțiunile derbedeilor lui Epifanie, cărora Bartolomeu, agentul american din Constantinopol, le-a acordat o așa numită autocefalie. Să dea Bunul Dumnezeu ca acest monstru să nu mai calce niciodată pe pămant romanesc.
Vedem prin ce a trecut Vlădica Longhin, acum aflat în refacere, după o operație la Cluj, și toată Mănăstirea Bănceni. Se mai îndoiește cineva de faptul că prin acest război se urmărește distrugerea Bisericii Ortodoxe, în întregul ei? De ce? Pentru a putea instaura tirania lui antihrist, pe care Mantuitorul îl va ucide cu suflarea gurii Sale (II Tesaloniceni 2, 8).
Toate războaiele declanşate şi desfăşurate în cursul istoriei au fost absurde. Pentru niciunul nu poate fi găsită o justificare raţională. Doar partea care-şi apăra ,,sărăcia şi nevoile şi neamul’’ avea îndreptăţire în faţa lui Dumnezeu. Noi, românii, am fost mai mereu în această situaţie, exceptând cazurile când alţii ne-au târât în luptă, împotriva voii noastre.
Suntem în pragul unui război, care s-ar putea să fie al treielea mondial, cel despre care au profeţit Părinţii Bisericii. Este de mare trebuinţă să înţelegem cine sunt cei care vor declanşa această conflagraţie şi scopul major urmărit de aceştia. În acest sens, cel mai potrivit este să recurgem la textele Sfinte, mai exact la Cartea Apocalipsei:
1.,,Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; apoi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea! Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni. Şi şi-a deschis gura sa spre hule asupra lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer. Şi i s-a dat să facă război cu Sfinţii şi să-i biruiască, şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul’’ (Apocalipsa 13, 4-7).
2.,,Şi s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra Sfinţilor şi cetatea cea iubită. Dar s-a coborât foc din cer şi i-a mistuit’’ (Apocalipsa 20, 9).
Aceste fragmente biblice descriu, cum nu se poate mai limpede, confruntarea între puterile întunericului, adică funesta triadă diavol – antihrist – proorocul mincinos papa, de o parte şi Dumnezeu cu Sfinţii Săi, de cealaltă parte. La început, prin îngăduinţă Dumnezeiască, Sfinţii vor fi biruiţi. În lupta finală, Însuşi Dumnezeu va interveni şi va mistui cu foc puterile diavoleşti, care au împresurat ,,tabăra Sfinţilor, cetatea cea iubită’’, adică Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Observăm că războiul ce stă să înceapă va avea loc între hotarele ţărilor ortodoxe: Ucraina, aparentul măr al discordiei, Rusia, Belarus, Romănia şi Republica Moldova. Acestea sunt ţinta sataniştilor care pregătesc din umbră conflagraţia care va urma. După cum spun Părinţii Bisericii, se vor pierde milioane de vieţi. Oamenii sacrificaţi de demenţii lumii trebuie să fie ortodocşi, căci războiul împotriva Bisericii Ortodoxe se va duce, deoarece sataniştii ar dori să o şteargă de pe faţa pământului. Aceasta este cheia în care trebuie înţelese intenţiile diabolice ale mai-marilor lumii, cei care vor provoca acest război. Războiul se coroborează logic cu încurajarea găştii de golani schismatici ai lui Epifanie şi ai lui Filaret şi, bineînţeles, cu acordarea tomosului de recunoaştere a acestora, emis de agentul american Bartolomeu din Constantinopol. Pierderile imense se vor înregistra în rândurile populaţiei civile, adică ale credincioşilor ortodocşi. Pierderile militare vor fi minore şi nici nu vor mai conta. Părţile, zise beligerante, vor simula un conflict între ele, cu motivaţii şi pretexte inventate propagandistic. În fapt, ele vor avea un ţel comun, suprimarea credincioşilor ortodocşi.
Să ţinem seama că războiul se va desfăşura sub o comandă unică, aflată în Statele Unite. Şefii de state, guvernanţii, marii comandanţi militari sunt marionete legate cu fire nevăzute de mâinile celor care au provocat zisa pandemie, cu acelaşi scop declarat, reducerea populaţiei globului. Unde e comandă unică nu pot fi antagonisme. Disputele la nivel declarativ între conducătorii politici nu sunt decât simulacre, menite să ascundă adevărata stare de lucruri. În fapt, ei acţionează în deplin acord, se supun aceloraşi comandamente şi comenzi, nutresc aceaşi ură faţă de Hristos şi Biserica Sa, asemenea sataniştilor din vârful piramidei. Din această ecuaţie lipseşte aşa-zisul cel mai puternic om al planetei, Joe Biden, care joacă exact rolul unei momâi în mijlocul unui lan.
Ce avem noi de făcut în faţa iminenţei războiului? Nimic altceva decât ne îndeamnă Dumnezeu prin Sfânta Scriptură: ,,Moise a zis către popor: Nu vă temeţi! Staţi şi veţi vedea minunea cea de la Domnul, pe care vă va face-o El astăzi, căci egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul are să Se lupte pentru voi, iar voi staţi liniştiţi’’ (Ieşire 14, 13-14). ,,Aşa zice Domnul către voi: Să nu vă temeţi, nici să vă înspăimântaţi de mulţimea aceasta mare, căci războiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu’’ (Paralipomena 20, 15).
Acolo unde există Duh Sfânt, nimic spurcat nu poate ca să intre. Nici mama ecumenismului nu poate să intre, nici vreo pecete, nici nimic.
Ecumenismul a intrat pentru că Duhul Sfânt ne-a cam părăsit. Pentru că în Sinod de multă vreme nu mai alege Duhul Sfânt. Au ales ierarhi duhul partidului comunist și cel al securității. Duhul securității încă alege și astăzi, dimpreună cu cel al masoneriei. Simonia generalizată a fost și este încă o cauza ce a făcut ca Duhul Sfânt să ne părăsească. Faci preoți și ierarhi pe oricine, că are grijă Dumnezeu de ei și le dă har. Nu e așa. Duhul Sfânt nu se sălășluiește în vase spurcate. Mai cu seamă în cei care vor să dobândească Harul pe bani. Aveam o șansă în 89 să renaștem spiritual, dar am ales sa mergem cu aceiași ierarhi aleși de securitate, spurcați și învechiți in rele. Ce pretenții putem ca să mai avem azi?
Am alungat Duhul Sfânt de la noi. De asta ni se întâmplă toate câte ni se întâmplă. Nu din cauză că vrea să ne încerce pe noi Dumnezeu Iisus Hristos. Ne-am bătut și ne batem singuri. E suficient. Că dacă ar vrea să ne mai dea și Dumnezeu în plus ca să ducem, ar fi vai și amar de steaua noastră. Așa că să nu ne trufim, să pretindem că suntem noi aleși ca să ne încerce Dumnezeu. Mai bine am vedea cauza adevărată a raului care ne macină. Am fi pe jumătate izbăviți. Și dacă am mai pune și genunchiul la rugăciune…. Dumnezeu e mare!
Tratatul Internațional al Pandemiei – amenințare pentru suveranitatea României
Tratatul Internațional al Pandemiei (Tratatul) a fost propus de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în martie 2021. Prima versiune a lui a fost publicată pe 7 decembrie 2022 și urmează să fie votată în perioada mai-iunie 2024, cu prilejul întâlnirii anuale a OMS. OMS este compusă din 194 de membri.
Obiectivul Tratatului este „depistarea și prevenirea pandemiilor”, dar măsurile pe care OMS le propune pentru adoptare sunt extrem de îngrijorătoare, pentru că amenință libertățile noastre fundamentale și suveranitatea națională.
În primul rând, Tratatul va reduce suveranitatea națională în numele „prevenirii și contracarării pandemiilor”. Conform Tratatului, OMS își va extinde autoritatea la nivel intern, în afacerile statelor membre, prin măsurile pe care intenționează să le implementeze în cazul unei pandemii.
De asemenea, OMS își va aroga autoritatea de a înlocui măsurile naționale de prevenire și combatere a pandemiilor cu măsurile propuse de organizația internațională.
Țările dezvoltate vor avea obligația să doneze din vaccinurile lor către țările sărace, o cantitate de până la 20% din vaccinurile pe care le dețin.
În plus, Tratatul va înființa o Comisie a părților contractante care va gestiona, la nivel global, pandemiile și măsurile de combatere a pandemieiilor. Cu alte cuvinte, Tratatul va crea o birocrație globală ale cărei decizii vor avea prioritate în raport cu legislațiile naționale privind măsurile de combatere a pandemiilor.
Prin acest Tratat, OMS intenționează să creeze o forță multinațională de intervenție rapidă la izbucnirea unei pandemii. În opinia noastra, este foarte alarmant că țările care refuză aplicarea măsurilor OMS sa poata fi trimise în judecată în instanțele internaționale direct de către OMS. Acest aspect al Tratatului este cât se poate de îngrijorător, pentru că până acum doar statele se puteau da în judecată între ele la Curtea Internațională de Justiție de la Haga.
Avortul “serviciu esential”
Iată că în acest sens se face un pas decisiv înspre subminarea suveranității naționale, în sensul că o organizație mondială, precum OMS, va avea autoritatea de a în judecată țările membre. Mai mult, la fel de alarmant este faptul că Tratatul desemnează avortul ca fiind un „serviciu public esențial și indispensabil” pe perioada pandemiilor, serviciu care nu poate fi interzis sau suspendat – cu alte cuvinte, serviciile de prestare de avort vor continua să funcționeze chiar și pe perioada pandemiilor, ele fiind considerate „măsuri excepționale și de serviciu public”.
Tratatul mai propune că prevenirea schimbărilor climatice trebuie să meargă mână în mână cu prevenirea pandemiilor – un alt element îngrijorător.
Tratatul continuă și propune cenzurarea opiniilor diferite și alternative privind gestionarea viitoarelor pandemii și solicită statelor să ia măsuri directe, în cooperare cu uriașele platforme de media sociala, pentru cenzurarea și marginalizarea oricarei persoane care are o altă opinie.
În ultimul rând, Tratatul propune o companie masivă de propagandă la nivel mondial, pentru a stimula încrederea oamenilor de rând în eficacitatea vaccinurilor.
Concluzii
1. Dacă Tratatul va fi adoptat, asta va însemna mai multă globalizare și mai puțină suveranitate națională.
2. Tratatul va genera mai multă birocrație globală și mai puțină libertate pentru mine și tine.
3. Acest Tratat va constitui un pas decisiv către tirania globală, care va însemna automat mult mai puțină libertate pentru fiecare dintre noi.
4. Tratatul va încuraja marginalizarea și eliminarea din viața publică a opiniilor disidente față de politica OMS.
Sugestii pentru România
Solicitam ca România să nu semneze acest Tratat.
Recomandam ca Parlamentul României să nu ratifice acest Tratat.
Vă reamintim că anul 2024 este un an important, în care vor avea loc toate rundele de alegeri în România și la nivel european. Haideți, așadar, să ne unim forțele pentru a asigura un contingent mare de patrioți și că oameni, candidați care prețuiesc suveranitatea națională, vor intra Parlamentul European și în Parlamentul României.
Articolul 16 in Declaratia Universala a Drepturilor Omului
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: „Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului„. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
Alianta Familiilor din Romania Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082 www.alianta-familiilor.ro
Acest titlu pare ciudat și chiar ironic în condițiile în care păcatul și erezia iau amploare. Pe plan duhovnicesc, ne amenință ecumenismul și dezincriminarea unor păcate grave. Pe plan social, ne amenință pecetluirea care constituie un atac asupra sufletului în vederea realizării sclaviei lui Antihrist. Războiul și bolile provocate îi creează necuratului impresia că el e atotputernic… Însă noi știm că Dumnezeu îi permite să ne încerce aici, în viața aceasta cu un rost. De aceea, să alungăm deznădejdea în care ar vrea să ne arunce necuratul!
Mulți sfinți și-ar fi dorit să trăiască în vremurile noastreca să se nevoiască.” – spunea Sfântul Paisie Aghioritul. Aceste vremuri reprezintă o provocare majoră pentru un creștin acum, în era compromisului pe toate planurile. Dar, când e secetă, oamenii prețuiesc mai mult apa! Apa curată, apa de izvor potabilă și binefăcătoare, nu apa murdară! Să căutăm, așadar, Apa cea Vie pentru suflet și apa curată pentru trup!
Atunci când păcatul iese în evidență cu sprijin politic și chiar clerical, trebuie să ne întrebăm de ce îngăduie Dumnezeu așa ceva. Simplu. Ca să căutăm cu mai multă râvnă curăția sufletului și mântuirea! Ca să se deosebească în mod clar păcatul de virtute, iar creștinul să pornească mai hotărât pe calea mântuirii, să nu fie căldicel. Ca să ascultăm mai cu evlavie glasul Stăpânului Hristos și să nu-i permitem nimănui să ne învețe alteva decât ne învață El, chiar dacă s-ar crede infailibil și ,,stapân”…
Întrebat fiind cum să facem față acestor provocări, părintele Iustin Pârvu spunea:
,,Este mai bine să dobândești tu puțină pricepere duhovnicească, căci vin vremuri când nu numai că nu veți mai găsi îndrumător, dar nici măcar un cuvânt din Scriptură sau din Sfinții Părinți. Sfinții Părinți până acum recomandau povățuirea după Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților Părinți, însa vin vremuri când vor lipsi și acestea.”(1)
Atunci când a fost întrebat dacă în aceste vremuri mai avem motive de optimism, părintele Iustin Pârvu a spus: ,,Da, fără îndoială: Maica Domnului.Rugăciunile către Sfânta Fecioară primesc întotdeauna răspuns“. (2) Așadar Acatistele, Paraclisele, Canoanele și Psaltirea Maicii Domnului – toate acestea ne pot ajuta dacă avem posibilitatea să le citim. Însă pentru vremuri de prigoană de mare folos sunt Rugăciunea lui Iisus și rugăciunile scurte adresate Maicii Domnului care se pot rosti oricând. Pravila recomandată de Sfântul Lavrentie de Cernigov, de exemplu, este alcătuită din trei rugăciuni care se repetă de 24 de ori după rugăciunile începătoare: Psalmul90, Rugăciunea Sfintei Cruci și,,Apărătoare Doamnă…” Pravila se încheie cu rugăciunea ,,Cuvine-se cu adevărat…”
Pravila Bogorodicinaia presupune rostirea de 150 de ori a rugăciunii Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te…”.
Arhimandritul Rafail Karelin spunea: <<Pentru ca o persoană să fie cu adevărat fericită, viața sa trebuie să se potrivească în cuvintele: „Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate!”>>
Un alt stareț rus își învăța ucenicii să spună permanent, alternativ, rugăciunea următoare, urmată de ,,Apărătoare Doamnă:
Cineva mi-a recomndat ca la sfârșitul fiecărei rugăciuni ,,Tatăl nostru”, să spun:
,,Doamne, Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale Tuturor Sfinților, iartă-ne și ne miluiește pe noi! Amin. Și orânduiește cele de folos pentru…(Se pomenesc cei vii), pentru Sfântă Biserica Ta, pentru pruncii mei avortați ( dacă există) și pentru… ( Se pomenesc cei adormiți) cu tot neamul lor cel adormit.”
Se poate formula și o altă dorință atunci când postim conform rânduielii de mai sus. Dacă nu ținem această rânduială de 42 de zile, atunci putem să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu și să spunem rugăciunea cât mai des, de câte ori putem, fără să cerem ceva anume, căci știe Dumnezeu ce ne este de folos.
Tot părintele Iustin Pârvu spunea:
,,Dacă nu ne vom așeza genunchii la pocăință, dragii mei, nu vom reuși nimic. Dacă ne vom ruga însă cu râvnă, dacă ne vom osteni în rugăciune, Dumnezeu va face ca totul să fie posibil. Și toate aceste încercări, globalizare, ecumenism și cine știe care altele, toate vor fi spulberate de forța rugăciunii.” (3)
Rugăciunea trebuie țintită pe dobândirea mântuirii și atunci tot ce ne este de folos în acest scop, vom obține, după cuvântul Mântuitorului care spune: ,,Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” ( Matei 6, 33)
Actrița Stela Popescu povestea odată în ce fel era credința părinților ei din Basarabia. Odată cineva le-a furat un vițel. Aceștia s-au pus pe post aspru și rugăciune. După vreo trei zile, simțind din plin certarea lui Dumnezeu, hoțul a venit și și-a cerut iertare și i-a despăgubit. Începuseră să-i moară animalele lui…
Răufăcătorii pe toate planurile au acum spor pentru că noi nu ne rugăm cum trebuie. Ecumenismul îi cere Ortodoxiei să renunțe la conceptul de îndumnezeire, deoarece toți răufăcătorii se tem de rugăciunea puternică a oamenilor înduhovniciți. Dacă slăbesc Ortodoxia, atunci ei pot lucra în liniște… Astfel, dacă îi ascultăm pe ecumeniști, se diminuează drastic șansele noastre de mântuire
Acum apar cărți, înregistrări video și audio în care se amestecă adevărul cu minciuna pentru a sluji ecumenismul. În această capcană pot cădea și cei aleși care acceptă ca, pe lângă învățături sănătoase, să livreze creștinilor învățături corecte… politic! De aceea, un părinte recomanda în special cărți scrise până la începutul secolului al douzecilea, verificate de către Sfinții Părinți. Trebuie să ne cultivăm discernământul pentru a nu cădea victime unor învățături greșite.
Dumnezeu să ne ajute să avem sănătate duhovnicească prin despătimire, iluminare și îndumnezeire și să mărturisim credința ortodoxă! Dumnezeu să-i ajute și pe cei care suferă sufletește să aleagă calea mântuirii, nu calea pierzaniei!
Pentru a acoperi și a face uitată o fărădelege, un eveniment stanjenitor, o marșăvie, manualele de dezinformare și manipulare prevăd metode precise. Una dintre acestea spune că pentru a distrage atenția publicului larg și a o îndrepta în direcția dorită creezi o diversiune, o mediatizezi intens, mobilizezi propaganda mincinoasă și-i trasezi sarcini precise, ce să spună, ce să treacă sub tăcere, cum să influențeze gandirea oamenilor.
Această metodă a fost însușită și asimilată rapid de securiștii din Dealul Patriarhiei și pusă-n practică după sinodul talhăresc din Creta. Ca să-și acopere trădarea, încălcarea grosolană a Sfintelor Canoane, desființarea Dogmei ecleziologice exprimată în Crez, introducerea cancerului ecumenist în spațiul Bisericii și multe alte fărădelegi, ecumeniștii autohtoni s-au pus pe lucru.
Prevăzători din fire, pseudo-ierarhii romani au alcătuit un Regulament, încă din 2015, cu multe infracțiuni și abateri inventate, pentru a avea suficiente temeiuri să se îndrepte împotriva celor care urmau să se opună celor hotarate în Creta. Ați auzit de contrazicerea poziției oficiale a Bisericii? Aceasta a stabilit-o Mantuitorul Hristos, Sinoadele Ecumenice și locale, Sfinții Părinți. Nu fiți naivi. La noi, poziția oficială a Bisericii o stabilește nemernicul Vasile Bănescu, peste capetele tuturor. Aceasta trebuie respectată, altfel…
Șabloanele stabilite de dumnealor: Nepomenitorii au intrat în schismă, sunt în afara Bisericii, nu ascultă de ierarhi, fiindcă ei contrazic poziția oficială a Bisericii, și nu mai insist.
Un preot mai tanăr m-a invitat să revin în Biserică și din interiorul ei să lupt împotriva sinodului talhăresc. Părinte, i-am spus, nu vă faceți griji, suntem în Biserică, nu suntem atat de tampiți încat să ieșim din Biserica lui Hristos și să ne pierdem mantuirea. Ereticii nepocăiți și cei infiltrați spre a o distruge din interior, să plece.
Diversiunea ecumeniștilor e cu bătaie lungă, deoarece sunt aproape opt ani de cand își clamează elucubrațiile, și nu se întrevede sfarșitul lor. Nu ne înspăimantă, nu ne demobilizează. Dimpotrivă, ne stimulează și mai mult în apărarea Bisericii și a Credinței Ortodoxe. Ne dau imbold să dezvăluim abuzurile și nedreptățile săvarșite de lupii în piei de oaie, cocoțați în scaunele episcopale. Distrugerea Mănăstirii Frăsinei e un exemplu, în acest sens. Dacă vă spun că știm tot ce grăiește un episcop în sediul eparhial, și chiar în odaia lui de culcare, nu veți crede. Fără a folosi metode și tehnici securiste.
Am spus de multă vreme că sinodul talhăresc s-a născut mort și a intrat în putrefacție. E pus la secret, încearcă ei să-l resusciteze, îl stropesc cu aromate, spray-uri și parfumuri ieftine, dar acesta pute îngrozitor. Damful emanat se simte de la distanță. Asta l-a făcut pe Sfantul Apostol Pavel să ne spună să ne depărtăm de ei. Hoitul ecumenist cretan trebuie îngropat chiar înainte de ceea ce a mai rămas din trupul mumificat al lui Lenin.
Spre înţelepţirea tuturor celor ce vor urma întru adevăr Calea Ortodoxiei, Sfinţii Părinţi adunaţi la cele Şapte Soboare au întocmit legi bisericeşti numite Sfinte Canoane pe care le-au pus drept cârmă a Bisericii, dreptare sfinte ce şi astăzi îşi păstrează în Biserică aceeaşi tărie şi valabilitate, după cum Sfântul Fotie cel Mare grăieşte: „Există doar o singură Biserică a lui Hristos, apostolească şi sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor. Este nevoie să păzeşti toate fără nici o poticneală şi, mai presus de toate, cele ale credinţei. De te-ai depărta cîtuşi de puţin, păcătuieşti păcat de moarte… Şi toţi câţi păzesc cele pe care fie dintre Părinţi le-a scris, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecată.”.
Şi peste toate Soborul VII întăreşte: „Să nu faceţi nici inovaţie, nici omitere în Predania pe care am păzit-o cu evlavie până acum. Deoarece toţi câţi s-au păstrat înlăuntrul Sfintei Biserici Ortodoxe, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Şi cu mare pedeapsă va fi condamnat cel ce va face fie adăugiri, fie omiteri.” Învăţătura Bisericii Ortodoxe a Dumnezeu-Omului Hristos, rostită de către Sfinţii Apostoli, de către Sfinţii Părinţi şi de către Sfintele Sinoade asupra ereticilor, este următoarea: Ereziile nu sunt Biserică şi nici nu pot fi Biserică. Pentru aceea în aceste false Biserici nici nu pot exista Sfinte Taine, şi mai cu seamă Taina Împărtăşirii – această Taină a Tainelor; fiindcă tocmai Sfânta Împărtăşire este totul şi toate în Biserică, adică Însuşi Dumnezeu-Omul Iisus Hristos.
Întîiul Apostol în Epistola către Tit, cu puterea pe care a primit-o de la Hristos Dumnezeu- Omul, dă poruncă: De omul eretic, după prima şi a doua sfătuire, desparte-te (Tit 3:10). Acela deci, care nu numai că nu se desparte de „omul eretic”, ci-i dă aceluia şi pe Domnul Însuşi, în Sfânta Împărtăşire, se mai găseşte oare în Sfânta Credinţă Apostolică şi Gumnezeiască? Răspunde Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli ce porunceşte cu glas de tunet: „Episcopul, sau preotul, sau diaconul, care numai s-a rugat cu ereticii, să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit lor să lucreze ceva ca şi clerici, să se caterisească.” Iar Canonul 65 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: „Dacă vreun cleric sau mirean intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca să se roage, să se caterisească şi să se afurisească.”
Am ajuns să radem de un personaj comic, cum e Joe Biden, zis cel mai puternic om al planetei, care se compoartă ca un prunc prost, făcand gafe peste gafe. Omul acesta trebuia retras de multă vreme pe linie moartă, să i se dea rățuște cu care să se joace in baie, să facă avioane din hartie performante, lansate de la balconul său, să joace bîza cu colaboratorii și să-și petreacă timpul jucandu-se în nisip cu lingurițe și găletuțe. Sau sugînd degetele nu știu cui. Omul acesta penibil stă în biroul oval și e înconjurat de niște indivizi pe-o minte cu el, cum spunem noi, ardelenii.
Papa Francisc, un izvor de erezii cum nu s-a mai întalnit în istorie. Acesta rostește, urbi et orbi, pentru cetatea Vatican și pentru întreaga lume, toate inepțiile și ereziile lumii, că te întrebi cum nu obosește, cum de-l mai rabdă Dumnezeu. Îl rabdă, pentru că răul trebuie starpit din rădăcină. Iar rădăcinile papistașilor sunt mult mai adanci, decat ne închipuim noi.
Bartolomeu Americanul, ocupantul scaunului episcopal din Constantinopol. Pe acest tron au stat Sfinți Patriarhi și Sfinți Arhiepiscopi, care au luptat pentru Sfanta Credință Ortodoxă, au pătimit și s-au jertfit. Cine vrea să contabilizeze isprăvile acestui nemernic, să se uite la ceea ce pătimește Sfanta Biserică a Ucrainei, batjocorită și persecutată de niște derbedei mireni cu veșminte episcopale, cărora moșneagul acesta ursuz și neputincios în a face binele, le-a acordat zisa autocefalie.
Putin. Nu vreau să-mi caștig meritul de a-l combate pe acest monstru al istoriei. Nu vreau ca evaluările mele să coincidă cu cele ale antihriștilor. Putin e un condamnat. Veți vedea, nu peste multă vreme, de aceea nici nu vreau să insist. Veți vedea că va fi răpus nu de multele cancere ce i s-au atribuit de propaganda mincinoasă, ca să ne arunce nouă praf în ochi. Praful se va alege din toate nebuniile lui, pe care le-a revărsat în lume.
Zelenski. Un personaj comic și de joasă speță. Comicul devine tragic, pentru ortodocșii pe care i-a ucis cu ură disimulată, el, jidanul vrăjmaș al Mantuitorului Hristos. Stau mărturie veșnică despre ce înseamnă o otreapă care și-a scos mădularul spurcat și a cantat la pian, apoi a fost împins pe fotoliul prezidențial al Ucrainei. Ce vremuri! Ce (ne) oameni!
Klaus Iohannis. Vă rog să mă lăsați în pace. Nu vreau să mai vorbesc despre un personaj prost, îngamfat peste măsură, leneș cum rar s-a văzut, care a făcut atata rău Romaniei. Mi-e lehamite!
Pseudo-patriarhul Daniel. Ce ai putea spune de un om care a făcut pactul cu diavolul, și-a vandut sufletul pentru a ajunge pe tronul patriarhal? Sărmane Daniel Ciobotea! Sfarșitul slugărniciei tale se apropie. Tu n-ai slujit lui Hristos Mantuitorul. Te-ai pregătit în vizuinile ecumenice din Occidentul eretic și te-ai umflat în pene: Iată cine sunt eu. Sunt patriarhul Romaniei. Nu vei mai fi. Te vor arunca deoparte ca pe un lucru nefolositor. Știi cum a fost ucis Teoctist Ecumenistul, pentru a ți se face ție loc.
Am obosit! Am aceași varstă cu Daniel, cu Băsescu, cu Adrian Năstase. Glumeam adesea, spunand că sunt printre marii bărbați ai Romaniei, născuți în 1951. Primul dintre ei. Iertați-mi lipsa de smerenie. În fapt, sunt un ilustru nevrednic de Numele Mantuitorului Hristos. Așa să mă socotiți!
Aici am ajuns. Să fim conduși de demenți, masoni, eretici, apostați, atei, demonizați, și Dumnezeu știe de cați alți antihriști de toate nuanțele.
Presbiter Iovița Vasile
Dacă ați avut răbdare să citiți tot articolul, vă ofer un bonus, o epigramă:
De foarte multe ori, oamenii vremii se adresau Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu apelativul ,,Învăţătorule’’; aceasta deoarece ştiau că El le împărtăşeşte cuvântul vieţii, adică învăţăturile cele mântuitoare de suflete. Cuvintele Sale pătrundeau adânc în inimile oamenilor iubitori de Dumnezeu, transformând vieţile acestora, îndreptându-i spre împărăţia cerurilor. Apostolii înşişi se socoteau discipolii Săi şi atunci, în chip firesc, îi vorbeau cu toată cuviinţa şi-L chemau ,,Învăţătorule’’. Fiul lui Dumnezeu le-a spus lor, după ce le-a spălat picioarele la Cina cea de Taină: ,,Înţelegeţi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi Domnul, şi bine faceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora; că v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi’’ (Ioan 13, 13-15).
Cercetând cu mai multă evlavie şi stăruinţă Scripturile Sfinte, vom constata că, într-adevăr, Domnul Iisus Hristos a fost Învăţător fără egal în lumea aceasta, El le grăia întotdeauna cu înţelepciune Dumnezeiască; El S-a arătat ca un iscusit Dascăl care-şi povăţuieşte ucenicii cu dragoste şi iscusinţă; El a rostit acele minunate pilde reţinute şi scrise de Sfinţii Evanghelişti, care nu aveau alt rost decât acela de a uşura învăţăceilor înţelegerea mesajului Dumnezeiesc; El a făcut cunoscută oamenilor voia cea sfântă a Tatălui din cer. Înșiși iudeii cei îndărătnici, vrajmașii lui de moarte, care L-au și răstignit, au recunoscut: ,,Niciodată n-a vorbit un om șa cum vorbește Omul Acesta’’ (Ioan 7, 46).
Ca Dumnezeiesc Învăţător ni-L arată şi Evanghelia Sfântâ a acestei Duminici. Vă rog să observaţi şi să urmăriţi cum Fiul lui Dumnezeu îndreaptă toată convorbirea aceasta cu femeia canaaneancă şi cu Sfinţii Apostoli spre deznodământul ei firesc, spre învăţarea lor, dar şi a noastră, a celor care suntem prezenţi în biserică. Când femeia canaaneancă a strigat întâia oară, Mântuitorul nu i-a dat niciun răspuns. Părea că ignoră cu desăvârşire strigătul ei. Părea numai, căci, în realitate, avea o mare compasiune pentru durerea acelei femei. Au intervenit atunci Sfinţii Apostoli, mai mult pentru disconfortul pricinuit de strgătul ei: ,,Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră’’. Răspunsul ar fi fost, pentru mulţi, descurajator: ,,Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel’’. În aparenţă, un refuz categoric. E vorba însă de Dumnezeiasca înţelepciune pe care n-o pricepem întotdeauna; ne trebuie un timp oarecare spre a o înţelege. În momentul următor avem parte de un fapt pilduitor: femeia a venit şi s-a închinat Mântuitorului! S-a închinat Fiului lui Dumnezeu, s-a închinat lui Dumnezeu Însuşi, că doar aşa-L mărturisim noi pe Iisus Hristos, ,,Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat’’. De aici ar avea de învăţat mai ales cei rătăciţi, care tăgăduiesc cu încăpăţânare Dumnezeirea Fiului.
Departe de a cădea în deznădejde, femeia îşi însoţeşte închinarea cu un nou strigăt, în fapt, o nouă rugăciune: ,,Doamne, ajută-mă’’. Şi de ce a avut parte? De un nou refuz! Aparent numai. Era nevoie de acest părut refuz pentru a îndrepta lucrurile spre deznodământul lor Dumnezeiesc. Prin urmare, aşa i-a spus Mântuitorul: ,,Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor’’. Cuvinte ce par aspre, dure, nedrepte. În raport cu fiii lui Israel păgânii erau socotiţi câini. Iar canaaneanca era păgână. De unde va fi găsit ea putere să stăruie în rugăciune? Fără îndoiala, din Credinţa ei cea neclintită, în durerea ei de mamă neputincioasă în faţa demonului care-i chinuia fiica, în adânca umilinţă de a-şi asuma condiţia ce i se atribuia de mentalitatea vremii: ,,Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor’’. Dovada pilduitoarei sale Credinţe era făcută. Femeia canaaneancă s-a ridicat la înălţimea tuturor exigenţelor Dumnezeieşti. Dumnezeiescul Învăţător îi laudă Credinţa statornică, ei, femeii celei păgâne. Mai mult încă, o tămăduieşte pe fiica ei, biruind, iară şi iară, puterea funestă a diavolului.
Acum este momentul să ne întrebăm ce-ar fi fost dacă Fiul lui Dumnezeu ar fi tămăduit-o dintru început pe acea fată, căci El avea știința unor infinite posibilităţi? Eram, desigur, mai săraci în cunoaşterea noastră, ne-ar fi lipsit această Dumnezeiască pildă de înţelepciune a Învăţătorului, precum şi pilda de statornică Credinţă ce o învăţăm de la o femeie păgână. Înţelegem acum şi ignorarea, şi refuzul, şi cuvintele ce par aspre, şi transpunerea Mântuitorului în tiparele de gândire ale vremii. Toate au fost rânduite spre învăţarea noastră, a celor de dinaintea noastră şi a celor ce vor veni după noi.
Prin urmare cu ce învăţături ne îmbogăţim noi în această Duminică? Credinţa să ne fie precum cea a femeii canaanence, statornică până la moarte. În toate cererile noastre să fim perseverenţi, căci Dumnezeu împlineşte ceea ce ne este de folos, când voieşte El şi prin modalităţile pe care tot El le alege. Deznădejdea şi descurajarea sunt noţiuni ce n-au ce căuta în vocabularul nostru şi cu atât mai puţin în vieţile noastre. Dumnezeu se milostiveşte de orice făptură a Sa, fie păgân sau mădular al Bisericii, căci ,,El voieşte ca toţi oameni să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină’’ (I Tim. 2, 4). Fiul lui Dumnezeu are milă de toţi oameni lumii acesteia, milă ce izvorăşte din infinita lui iubire pentru orice făptură. Niciodată diavolul n-a avut în faţa Mântutitorului nici cea mai mică izbândă. De biruit îl putem birui şi noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, de care avem atâta nevoie în aceste vremuri când ,,potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită’’ (I Petru 5, 8).
Taratoarele și tîrîturile elene au trecut pe la picioarele sodomiților de ambe sexe, apoi s-au dus în clădirea parlamentului pentru a legaliza pornirile porcoase ale celor care au părăsit Legile lui Dumnezeu. Sodomiții, nu numai că se vor putea împerechea în voie, dar vor avea ,,dreptul,, de a înfia copii și a-i folosi pentru plăcerile lor împotriva firii. Ca să nu fie discriminați. Păi dacă nu vreți să fiți discriminați, comportați-vă ca oameni normali, nu pretindeți să luați pruncii altora și să-i sodomizați, după cum doriți voi.
Biserica Ortodoxă Greacă s-a opus acestor fărădelegi și cand spun asta, nu mă gandesc la ierarhii care ar fi trebuit să fie în prima linie, ci la preoții, monahii, monahiile și mirenii care s-au împotrivit acestor demersuri satanice. Ierarhii au avut palide și timide luări de poziție, au dat comunicate ambigue, nu cumva să-și supere stăpanii, care-i țin în scaune.
Punem în paralel trei elemente, care ne vor lămuri cum s-a ajuns la această dramă națională. Întai, în documentele sinodului talhăreasc se prevede negru pe alb că Biserica va urma legile statului! Vă dați seama ce enormitate e aceasta? Al doilea, hotărarea satanicului papa de a ,,binecuvanta’’ însoțirile dintre sodomiți! Al treielea, iată, aceste legi spurcate, cărora va trebui să se conformeze Biserica! Adică să alcătuiască niște randuieli de ,,binecuvantare’’ la început, apoi să le ridice la rang de Sfantă Taină! Doamne, miluiește-ne!
Distinșii noștri ierarhi ne spun zambitori că în Creta nu s-a schimbat nimic, să stăm liniștiți în ascultare, deoarece ei veghează, zi și noapte, la bunul mers al Bisericii noastre. Fariseilor! Voi ați dat tonul acestor fărădelegi, cu documentele voastre semnate la Kolimbari.Uitați-vă bine unde ne-ați adus cu nebunia voastră, pentru că s-ar putea ca Romania să fie următoarea țară, care să legifereze fărădelegea.
Grecia a căzut, dar Biserica Ortodoxă Greacă – fără treapta episcopală! – rămane nebiruită, pentru a-și împlini opera sa mantuitoare, încredințată ei de Domnul nostru Iisus Hristos.
Vocea unuia dintre ei ne spune că Vlădica Longhin greșește atunci cand nu se alătură Bisericii Autocefale! Ați înțeles. Daca ÎPS Sa s-ar fi dat cu bandiții lui Bartolomeu din Constantinopol, cel care a dat autocefalie unor derbedei, care devastează bisericile ortodoxe, sub atenta supraveghere a autorităților antihristice ale lui Zelenski, toate erau bune și frumoase. Cu alte cuvinte, nu s-a alăturat schismaticilor.
Alternativa ar fi, după spusele aceluiași proștovan, cum ar zice Caragiale, ca Vlădica să se alăture Bisericii Ortodoxe Romane, aflată sub stăpanirea antihriștilor, prin Daniel și zisul sinod de nevertrebrați. Adică Biserica păstorită de Vlădica Longhin să se supună lui Daniel și șlehtei care, periodic, se adună în Dealul Patriarhiei și ne spun că ei fac și desfac, hotărăsc și impun, lucrează cu mult sarg asupra binelui Bisericii noastre Ortodoxe Romane.
Terminați odată, mincinoșilor slugarnici. Voi n-aveți nicio autoritate, voi sunteți prea-supușii celor care v-au ales și v-au împins pe scaunele episcopale, care vă șantajează cand vor ei și vă dictează ce trebuie să faceți.
Dacă Vlădica s-ar supune lui Daniel și vouă, ați avea grijă să-l înlăturați în scurt timp.
A fost propusă și a treia variantă, de doamna aceea tembelă, Șoșoacă, care s-a alăturat sataniștilor. Zicea ea că-l va aduce pe Vlădica în parlamentul Romaniei. Doamne ferește! Îl vedeți pe ÎPS Sa în fauna aceea de nevertrebrate, radicand mana la comandă? Eu – nu!
Am vazut ca ati lasat adresa dvs pe site si am indraznit sa va contactez, intrucat sunt in nedumerire in privinta unei probleme delicate:
Sintetizez:
– In fata portilor Bisericilor din Iasi, imediat langa gard, au fost asezate placute denumite “Traseul Pelerinului – Orasul celor 100 de Biserici (din care fac parte: Ansamblul Mitropolitan Iasi – Catedrala Mitropolitana, Episcopia Romano-Catolica Iasi, Catedrala “Sfanta Fecioara Maria, Regina”). Deocamdata sunt 10 Biserici, urmeaza in curand 100.
– mentionarea pe aceste placute a sugestiei de accesare a Platformei comune de dialog interconfesional intre “Biserici” Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica prin accesarea codului QR (666);
Parerea mea: Eu, in calitate de mireanca, frecventand acele Biserici consider ca mentionarea pe placutele “Traseul Pelerinului” a “Episcopiei Romano-Catolica Iasi, Catedrala “Sfanta Fecioara Maria, Regina” ca si “Biserica” alaturi de Bisericile crestin ortodoxe dreptslavitoare, cu binecuvantarea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei si afisarea acestui lucru in dreptul portilor Bisericii Adevarate a lui Hristos, reprezinta punerea in lucrare a ereziilor ecumenismului si globalismului public si cu “capul descoperit”, si impunerea acestor lucruri si noua, celor care frecventam aceste Biserici din centrul orasului, de a le recunoaste prin simpla pasire pe pragul portilor acestor Biserici.
Am urmatoarele nedumeriri:
– am scris IPS si parohilor pe e-mail (nu mi-au raspuns la cele 3 solicitari) si ma gandesc sa fac si o petitie la registratura. Nu as vrea sa greșesc, din punct de vedere dogmatic.
– chiar daca sunt in scop turistic, eu cred ca aduc atingere Credintei, sau gresesc cand afirm asa ceva?
– ce as mai putea face pe langa petitii?
– ma gandesc, la un moment dat va trebui sa luam o decizie serioasa: ce sa facem, cum sa procedam?
Va multumesc anticipat si sper sa nu va fi obosit cu aceasta situatie. Binecuvantari de la Sfanta Parascheva
A.M.
Vă mulțumesc și vă rărspund punctual:
1.Ceea ce ați sesizat corect, este un pas pe care Savu Teofan cel Dănțăuș îl face pentru a pregăti calea antihristului și a face strambe cărările lui.
2.E o mare greșală, este erezie faptul că acest impostor pune pe picior de egalitate Sfanta Biserică Ortodoxă cu papistașii și cu celelalte erezii pierzătoare de suflete.
3.Faptul că le-ați atras atenția, e o datorie pe care ați împlinit-o, ca mireancă ortodoxă. Nu vă vor răspunde niciodată, pe ei nu-i interesează păstrarea Credinței Ortodoxe curate, au în vedere doar confortul lor și măririle deșarte.
4.Soluția? E una singură, să vă îngrădiți de erezii și de eretici, precum ne poruncesc Sfintele Canoane.
Doamne ajută, tuturor dreptmăritorilor creștini! Lucrarea drăcească împotriva Uneia, Sfinte și Sobornicești Biserici, a început de acum două mii de ani, prin crime asupra milioanelor de mărturisitori, prin tot felul de dezbinări, înființări de secte și organizații demne de calea cea largă.
În 1961, un an al ,,înfloririi” comunismului distrugător, România a aderat la Consiliul Mondial al Bisericilor, de mână cu Rusia! CMB-ul era unirea dreptmăritorilor creștini cu totți ereticii, în diverse adunări, programe de rugăciune, în fond ,,urâciunea pustiirii se va așeza în locul cel Sfânt!”. Ceea ce fac de zeci de ani, ierarhii noștri, nu are nici o legătură cu datoria lor de-a implementa în mintea și inima celor care-i țin în palate, în haine aurite și cu lanțuri de aur la gât, Legile Sfinte lăsate nouă de Iisus Hristos, Domnul și Dumnezeu nostru. Ele sunt bazate pe două mari reguli: smerenia și iubirea. Smerenia aduce lumina în minte și inimă, conșteintizând omul de greșelile lui, de părăsirea mândriei, a răutății, a minciunii și celorlalte capcane ale satanei, implementate astăzi, încontinuu, precum dreptul la libertate!
Doar că, smerenia nu se folosește doar așa…din când în când, pentru a ne autodeclara credincioși! Ea, trebuie îmbogățită, zi după zi, deși recunoaștem că e cumplit de greu în vremurile acestea în care majoritatea oamenilor este desacralizată, mulți dintre ei, refuzând cu învinețire a feței, orice posibilitate de a discuta despre Dumnezeu! Astăzi, Sfintele Liturghii se fac așa cum făceam noi producția de fiare, de materiale, în trei schimburi, pe vremea comuniștilor! O făceam pentru a ne crește copiii și a ne trăi viața din propria muncă – fără vreo mare plăcere sau speranță de progres întru funcții! Nu ne doaream bani, bani și iar bani pentru ziduri, mașini, și încălțări de firmă!
Ce fel de preot ești tu, astăzi, în vremurile cumplite pe care oamenii le trăiesc, fără nici o cateheză, fără nici o mărturisire a adevărului, fără nici o apropiere sufletească față de mirenii care te țin drept ostaș al Lui Hristos, întru Una Sfântă. Apostolească și Sobornicească Biserică? N-ai auzit depre sinodul tâlhăresc?….n-ai cum! Ai auzit, dar deciziile eretice care s-au luat acolo, nu cumva îi ating (cu foc) pe oamenii cărora le ești păstor, și pentru care vei răspunde primul, la Dreapta Judecată?
A rămas o mână de preoți mărturisitori, prigoniți, jigniți, caterisiți, atât ei cât și oamenii care realizează calea cea largă pe care ne vor duce; anularea Ortodoxiei și unirea într-o singură ,,biserică” – a antihristului!
Cu noi este Dumnezeu, este și va fi! Noi, trebuie să luptăm ca să rămânem cu Dumnezeu până la capăt!
"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 