Cu gândul la vămile văzduhului

În gândirea patristică, gândul la moarte este considerat absolut necesar în vederea asumării unei atitudini creștine în toate situațiile de viață. Astfel, Sfântul Antonie cel Mare spunea: ,,Amintește-ți că vei muri și nu vei mai păcătui.” Iar Sfântul Ignatie Briancianinov avertiza: „De ce sa vă temeți de moarte ? Doar de ceea ce este după moarte trebuie să vă temeți și să vă străduiți a fi întotdeauna pregătiți în această privință.” Aflăm, de asemenea, că Maica Domnului s-a rugat înainte de adormire ca Hristos să o ia direct în brațele Sale pentru a evita trecerea prin vămile văzduhului. Așadar, după moarte urmează examenul examenelor, adică se decide dacă sufletul omului are parte de fericirea veșnică sau de chinurile iadului. ,,Scopul viețuirii creștine este dobândirea Duhului Sfânt” – spunea Sfântul Serafim de Sarov, invitând lumea întreagă la despătimire în vederea fericirii veșnice. Deducem de aici că păcatele și patimile sunt incompatibile cu dobândirea Duhului Sfânt și cu experimentarea unor momente de fericire cerească aici, pe pământ.

Părintele Nicodim Măndiță, în cartea ,,Calea sufletelor în veșnicie. Vămile văzduhului”, prezintă mărturia SfinteiTeodora despre cele petrecute după moartea sa și despre drumul ei prin cele 24 de vămi ale văzduhului.

Astfel, aflăm că vama întâi este a vorbirii deșarte. Aici necurații au scrise în catastifele lor glumele indecente, cântecele care promovează păcatele, vorbăria multă, smintitoare sau fără rost, râsetele nestăvilite dacă omul nu s-a spovedit pentru acestea și nu s-a pocăit.

Aflăm de la Sfânta Teodora că la vama a doua, a minciunii,  ,,se întreba de tot cuvântul mincinos; iar mai ales, de călcarea jurământului, de chemările numelui Domnului în deşert, de mărturia mincinoasă, de neîmplinirea făgăduinţelor făcute către Dumnezeu, de mărturisirea păcatelor ce se face neadevărată şi de altele asemenea ca acelea mincinoase.”

La vama a treia, a osândirii, a clevetirii și a judecății aprapelui, Sfânta Teodora a aflat ,,cât de greu păcat este a osândi pe aproapele şi cât de mare rău este a cleveti pe cineva, a osândi, a defăima, a huli, a batjocori şi a râde de păcatul străin, iar pe ale tale a nu le vedea.”

Vama a patra este a lăcomiei pântecelui și a beției. Aici sunt osândite mâncatul și băutul peste măsură, deoarece sunt pricini pentru alte păcate. De asemenea, sunt osândite și mâncatul pe ascuns și neținerea posturilor.

Aflăm că la vama a cincea, a lenevirii, ,, se cercetează toate zilele şi ceasurile cele petrecute în zadar şi se opresc cei ce mănâncă osteneli străine, iar ei nu vor să lucreze, precum şi cei care sunt plătiţi şi după datorie nu lucrează. Se mai cercetează acolo şi cei ce nu se îngrijesc de lauda lui Dumnezeu, se lenevesc în zile de praznic şi Duminicile să meargă în biserică la Utrenie, la Dumnezeiasca Liturghie şi la celelalte slujbe ale lui Dumnezeu.”

La vama a șasea, a furtului, ,,se face foarte mare cercetare, sufletelor ce trec pe acolo, de au furat: oameni, fecioare, femei, copii, dobitoace, păsări, bani, lucruri, haine, alimente… de au înşelat pe alţii cu ceva, de şi-au însuşi avere străină cu jurăminte false, mincinoase şi cu viclenii sau de au găsit ceva şi n-au dat înapoi, ori au împrumutat bani, haine etc., şi nu le-au dat înapoi celui ce le-a făcut bine cu ele, sau cu diferite viclenii şi ponegriri au despuiat de pace și cinste pe aproapele, îndurerându-l până la sacrificiu şi în sfârşit, orice furtişag se cercetează acolo cu multă asprime şi amănunţime.”

La vama a șaptea, sunt sancționate: avariţia, iubirea de arginți și zgârcenia și păcatele care derivă din acestea.

Vama a opta este a cametei și a vicleșugului. Astfel, este păcat ca un creștin să se îmbogațească din dobânzi ori prin vicleșuguri.

Vama a noua este vama nedreptăţilor şi a păcatelor strigătoare la cer: ,,asuprirea săracilor, a văduvelor şi a orfanilor, oprirea plăţii slugilor şi a lucrătorilor; defăimarea părinţilor trupeşti şi duhovniceşti. Acolo se cercetează cu de-amănuntul toţi judecătorii cei nedrepţi care judecă pe plată, mită şi care părtinesc celor vinovaţi, iar pe cei nevinovaţi îi osândesc. Acolo se mai cercetează şi oprirea de plată a lucrătorilor pământului şi cei ce vând cu lipsă şi fac cumpene şi măsuri nedrepte cu care neguţătoresc, ca şi orice lucru făcut cu nedreptate se cercetează acolo.”

Vama a zecea este a zavistiei şi a duşmăniei. ,,Acolo se cercetează toţi cei care s-au zavistuit unii pe alţii, vrăjmăşiile, urâciunea, neiubirea de fraţi şi de aproapele; cu feluritele răutăţi ce izvorăsc din aceste păcate ucigătoare de suflet.”

Vama a unsprezecea este ,,vama mândriei şi a fiicelor ei: iscodirea, trufia, slava deşartă, lauda, iubirea de sine, obrăznicia, înălţarea cu mintea, pregetarea în facerea binelui, mărturisirea făţarnică, lepădarea de dreapta credinţă cu trecerea la eresuri şi superstiţii, voia slobodă, obişnuinţa în păcate, neascultarea de părinţii trupeşti şi sufleteşti în toate cele ce ei îi învaţă după Dumnezeu… unde, cu mândrie, duhurile rele cercetează sufletele. Acolo se cercetează cu dinadinsul dacă cineva n-a dat datorita cinste părinţilor, tatălui şi mamei, asemenea preoţilor şi celor mai bătrâni şi celor mai mari rânduiţi de Dumnezeu şi puşi întru stăpânire, şi de câte ori nu i-au ascultat pe dânşii și celelalte lucruri de mândrie şi cuvinte în deşert.

La vama a douăsprezecea, a mâniei şi a iuţimii, necurații verifică relațiile deteriorate cu aproapele din cauza acestor păcate.

La vama a treisprezecea, ,,cu nemilostivire se întreabă cei ce ţin în inimile lor răutate asupra aproapelui şi cei ce răsplătesc rău pentru rău. De acolo cu multă mânie duhurile cele rele aruncă sufletele în tartar.”

La vama a paisprezecea, a uciderii, ,, vameşii aceia cercetează cu de-amănuntul pe creştini de păcatele grele ale uciderilor şi mai ales uciderea de prunci în pântece, apoi tâlhăria, otrăvirea, uciderea fără voie, îndemnarea la ucidere, la sinucidere şi uciderea sufletească şi toată rana, toată lovirea, oriunde, pe spate sau peste cap, ori palmă peste obraz sau grumaz, sau lovirea din mânie, cu armă, cu lemn, cu piatră, toate acestea cu de-amănuntul se întreabă şi în cumpănă se pun.”

Vama a cincisprezecea este vama vrăjilor, a fermecătoriei şi a chemării diavolilor. Aici sunt osândiți atât cei care fac vrăji, cât și cei care apelează la vrăjitori pentru a li se ghici sau în alte scopuri.

La vama a șaisprezecea, a desfrânării, ,,se cercetează tot felul de desfrânări, şi nălucirea păcatului desfrânării cea cu mintea, şi zăbovirea gândului într-acel păcat, şi învoirea cu necuratele şi pătimaşele atingeri.”

La vama a șaptesprezecea, a preadesfrânării, ,,se cercetează păcatele celor ce petrec în căsătorie, dar credinţa însoţirii unul cu altul nu o păzesc, nici nu-şi feresc patul lor curat, asemenea şi silirile la desfrânare. Aici se cercetează şi persoanele cele sfinţite şi dăruite lui Dumnezeu, ce şi-au făgăduit fecioria şi curăţia lui Hristos şi n-au păzit-o de căderile în desfrânare groaznică.”

La vama a optsprezecea, a sodomiei și a gomoriei, se cercetează păcatele desfrânării cele peste fire, bărbăteşti şi femeieşti, şi împreunarea cu diavolii şi cu animalele necuvântătoare, amestecările de sânge şi alte păcate mai necurate făcute în taină, pe care este ruşine a le şi pomeni.”

–          Cine va putea da o lege pentru a-i scuti de pedeapsa divină pe cei care cad în acest păcat sau îl promovează?

La vama a nouăsprezecea, a ereziei, ,,se cercetează falsele raţionamente asupra adevăratei Credinţe Ortodoxe, lepădarea de dreapta Credinţă Ortodoxă, hulirea, blasfemia… Acolo se întreabă gândurile nedrepte şi socotelile strâmbe faţă de Credinţa Creştinească, depărtările de drept măritoarea mărturisire a adevăratei credinţe, neîndeplinirea făgăduinţelor şi îndatoririlor creştineşti, îndoirea în credinţă, hulele asupra Sfinţeniei şi altele asemenea acestora.”

–          Cei care promovează Crislamul au auzit de această vamă?

Vama a douăzecea este a zgârceniei, a nemilostivirii, a cruzimii şi a împietririi inimii. ,,Şi de s-ar afla cineva de multe nevoinţe săvârşitor, de posturi şi de rugăciuni, şi dacă acela a păzit curăţia, de a avut înfrânarea trupului său, dar a fost neîndurat şi nemilostiv, închizându-şi milostivirile sale dinspre aproapele, acela de la acea vamă se duce în jos şi întru adâncul iadului se încuie şi nici nu câştigă milă în veci.”

Vama a douăzeci și una este vama idolatrizării și a credințelor demonice. Aici se încadrează și superstiţiile satanice şi drăceşti, credinţele băbeşti, jocuri… ,,Vameşii draci ai acelei vămi, cu şeful lor drăcesc, aveau chipurile lor asemenea idolilor neamurilor păgâne: asiatice, egiptene… prin care au înşelat sumedenie de lume în cursul vremurilor. Unii aveau cap de bou, ca baal, alţii cap de lup, alţii cap de crocodil şi alte chipuri de brezai, capre, turcă, şi de felurite jivini şi târâtoare(…)”

În legătură cu vama a douăzeci și doua, sulemenirilor, Sfânta Teodora relatează: ,,Plecând mai departe am ajuns la vama acelora care se sulimenesc, fâcându-şi faţa albă şi rumenă, ca să se arate frumoase, şi să-i tragă pe tineri spre pofta curviilor, şi a acelora care se împodobesc cu feluri de podoabe şi cu flori, şi cu miresme se ung, şi dracii acelei vămi erau mârşavi şi foarte grozavi şi urâţi, arătându-se ca şi cum ar fi femei sulimenite, şi cu feluri de podoabe pe capetele lor, şi alţii cu mulţime de flori împodobiţi şi ieşea o mare putoare de la dânşii, şi alţii se arătau cu cutii, cu dresuri, cu păhăruţe pline de scârnăvii.(…)

Și ducându-ne vorbeau sfinții îngeri între dânșii, vezi de la această vamă nu scapă nici una din femeile acelea care se sulimenesc şi se împodobesc ca să se arate frumoase, că le răpesc dracii de la această vamă şi le aruncă jos în iad, fiindcă ele socotesc că n-ar fi păcat, şi este mai mare decât curvia, că dă sminteală celor ce le vor vedea, şi răpesc pe tineri, asemânându-se dracilor.

La vama a douăzeci și treia, a fumatului, ,,sunt opriţi aceia, care fumează tutun sau trag tabac, şi erau draci păzitori ai acelei vămi, foarte grozavi şi plini de fum şi cu negură acoperiţi, şi toţi erau cu lulele şi cu tabachere şi slobozeau fum din nările lor ca dintr-un cuptor. (…) De la această vamă se opresc şi se aruncă jos, în iad, toţi fumătorii şi fumătoarele, fiind de prisos şi netrebnică firii omeneşti, această rea obişnuire şi dare sau bir satanic al tutunului sau al tabacului!”

La vama a douăzeci și patra, a simoniei, ,,se cercetează arhiereii care iau plată pe cele sfinte, vânzând darul Duhului Sfânt pe bani.(…) Dracii aceia se lăudau tare că vor umple iadul cu arhiereii care iau bani sau alte daruri pe hirotonii şi cu aceia care dau bani să se facă diaconi şi preoţi, fălindu-se că îi aruncă jos în iad, la un loc cu Simon Vrăjitorul.”

În aceste vremuri, când păcatul a ia o amploare îngrijorătoare, gândul la vămile văzduhului poate reprezenta o stavilă, un reper. Nimeni nu-i va putea înșela pe vameșii din văzduhuri indiferent cât de abil se dovedește în înșelarea semenilor. Însă cât timp se află în trup, fiecare suflet este chemat la pocăință, indiferent câte păcate a săvârșit. Dumnezeu să ne ajute pe toți să ne curățim sufletele prin Spovedanie și pocăință pentru a nu fi opriți la vămile văzduhului! Amin.

Lucreția P.

Valoarea unei fapte bune

Sfântul Petru era vames si traia în părţile Africii. Acesta avea bogăţie şi rang social înalt, dar era foarte zgârcit. Nimeni dintre săracii de-atunci nu primise ceva din mâna lui. Au început săracii vremii să se roage pentru casele celor care le dădeau milostenie, iar pe cei zgârciţi îi vorbeau de rău. Vestea aceasta a ajuns şi la casa lui Petru vameşul. Unul din cei care primeau milostenie s-a legat cu cuvânt că va aduce ceva şi din casa lui Petru. Pe când stătea la poarta acestuia, un slujitor, a aruncat cu o pâine în faţa săracului. Acesta a luat-o, s-a dus şi binecuvânta pe Dumnezeu, zicând că Petru l-a miluit.

Vameşul s-a îmbolnăvit şi i s-a arătat în vedenie o cumpănă având de o parte nişte diavoli urâţi la chip, iar de cealaltă parte bărbaţi cu chipul luminos. Diavolii au pus în cumpănă toate faptele cele rele pe care Petru le săvârşise până atunci şi cumpăna s-a înclinat spre ei, deoarece bărbaţii luminoşi n-au găsit nimic să pună în cumpănă. Şi totuşi, unul din ei a spus: ,,Cu adevărat nu avem nimic, fără numai o pâine pe care a dat-o lui Hristos mai înainte cu două zile, şi aceea fără de voie’’. Când au pus pâinea în cumpănă, aceea a atârnat mai greu decât toate faptele cele rele. Atunci i-au zis îngerii luminoşi: ,,Mergi, sărace Petre, şi mai adaugă la pâinea aceasta, ca să nu te ia pe tine arapii aceia mârşavi şi să te ducă la chinul cel veşnic!’’

A cugetat atunci Petru că ceea ce văzuse nu era nălucire, ci un lucru prea adevărat şi a socotit cât bine va primi de la Dumnezeu, dacă va milui pe săraci. Mergând la vamă, s-a întâlnit cu un corăbier. şi acesta i-a cerut o haină. Petru şi-a lepădat haina şi i-a dat-o. Dumnezeu a rânduit ca Petru să aibă iarăşi o vedenie în care i s-a arătat Mântuitorul nostru Iisus Hristos, purtând haina pe care o dăduse săracului. Vameşul a înţeles cât preţuieşte o faptă ca aceea înaintea lui Dumnezeu şi se gândea: ,,Dacă săracii sunt Hristos, viu este Domnul că nu voi muri până ce voi fi şi eu unul dintre ei!’’ A slobozit pe robii ce-i avea, şi a împărţit averile săracilor. A pruncit slujitorului ca după ce vor ajunge în  Ierusalim să-l vândă pe el ca pe un rob, iar banii să-i împartă săracilor. Fiind vândut unui creştin, Petru a slujit ca rob. A fost recunoscut de oarecari oameni, dar a fugit, nedorind mărire omenească. Aşa s-a sâvârşit şi s-a dus la Hristos Domnul

 (După Vieţile Sfinţilor pe septembrie, Ed, Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 289-293).

Presbiter Iovita Vasile

La ce ne foloseste un comunicat plin de ambiguitati?

O ştire importantă, în care redacţia Revistei Atitudini, ne informează:

Pentru că tot se vehiculează pe diverse bloguri ortodoxe cum că Părintele Justin Pârvu ar fi avut o anumită poziţie faţă de ierarhie şi ecumenism, reamintim cititorilor poziţia fermă a Părintelui Justin faţă de abaterile dogmatice ale episcopilor. Acesta este de altfel ultimul interviu al Părintelui Justin, acordat Revistei Atitudini, Nr. 28, 2013, Revistă ce aparţine Fundaţiei al cărei fondator şi preşedinte era însuşi Sfintia Sa. In acest interviu Părintele Justin este foarte tranşant atât în privinţa cipurilor, cât şi în privinţa ecumenismului, atât de tranşant si îndurerat încât Părintele afirmă cu durere: „Mai bine o Biserică împărţită decât una rătăcită!”.

Referitor la intreruperea pomenirii ierarhului, Părintele nu a recomandat aceasta în acea perioadă, deoarece era o situaţie cu totul diferită, dialogurile ecumeniste, în care se făceau grave compromisuri prin slujirile în comun cu ereticii, nu erau recunoscute la nivel panortodox, adică ne acorda posibilitatea să ne delimităm de abaterile lor, să ne dezicem de ecumenismul lor, cum Părintele a și făcut-o de nenumărate ori, prin mărturisiri publice. Acum însă ne aflăm în altă situaţie, aceea prin care ni se impune ecumenismul drept dogmă, suntem obligaţi sinodal să recunoaştem caracterul apostolic si patristic al ecumenismului, un ecumenism sincretist, iar nu un ecumenism mărturisitor de propovăduire apostolică. Nu! Această diferenţă nu se face în textele adoptate la Sinodul din Creta, nu se menţionează nicio epitimie, nicio judecată, nicio analiză asupra slujirilor în comun, asupra documentelor compromiţătoare semnate în cadrul dialogului ecumenist de până acum, despre care s-a tot scris, cum ar fi: documentele BEM de la Lima, 1982, Balamand, 1991, Chambessy, 1993, Ravenna, 2007 și toate întrunirile CMB, ce conţin grave abateri de la dogma Bisericii.

L-am auzit de nenumarate ori pe Părintele Justin afirmând, în cazul in care ierarhul ar fi săvârşit vreo erezie cu capul descoperit: „Inchidem porţile mânăstirii, rămânem în Biserica noastră şi nu îi mai pomenim! Ei se rup singuri de la Biserică, nu noi”. Da, Părintele Justin nu era de acord cu schisma (adică cu trecerea la altă biserică schismatică), şi a luat poziţii publice hotăratoare în această privinţă, dar nu şi cu îngrădirea faţă de erezie. Părintele Justin nu a vorbit doar împotriva ecumenismului, ci a vorbit împotriva ereziei de orice fel, iar acest Sinod din Creta din păcate conţine şi alte erezii, pe care le vom detalia amănunţit ulterior, în afara ecumenismului. Nu lungim acum cuvântul (este nevoie încă de rugăciune şi dezbatere pe acest subiect), nu spunem că acum este momentul întreruperii pomenirii (în acest sens vom expune studiul şi mărturisirea noastra imediat cum acesta va fi finalizat), spunem doar ca Părintele Justin nu accepta erezia!
Exemplificăm prin ultimul interviu al Părintelui Justin, cu puţin înainte de a trece la Domnul

 (Redacţia Revistei Atitudini)

Cuviosul Părinte Justin Pârvu: Ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru, la ordinele stăpânilor lumii

„Să nu risipim turma! Cum să nu fie risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate”?

-Părinte, știți foarte bine că a fost acest miting împotriva actelor cu microcip, la care am participat și noi. Mulți spun că atmosfera de acolo a fost una de rugăciune şi un protest paşnic prin care s-a cerut alternativă simplă la cardurile de sănătate electronice. Din păcate majoritatea reprezentanţilor mass-mediei au prezentat manifestația în defavoarea noastră, încercând să ridiculizeze prezența noastră acolo, intervievând mai mult bătrâni sau cerșetori care se aciuaseră pe lângă manifestanți și banalizând evenimentul. Credeți că a avut vreun efect pozitiv acest miting?

-Bineînțeles că cei care au fost prezenți acolo și-au făcut datoria față de societatea în care trăiesc, față de neamul din care se trag, față de generația de mâine. Acești oameni au riscat atât imaginea și poziţia lor socială, cât poate și pâinea de la gură. Aceștia sunt modele și repere pentru generația de mâine și sunt dovada existenței unei rezistențe de luptă împotriva abuzurilor acestui sistem ce se impune din ce în ce mai dictatorial. Acest sistem de control total la un moment dat se va întoarce împotriva noastră, a cetățenilor şi abia atunci vor înţelege cei care au ridiculizat și nu au înțeles jertfa acestor oameni.

Dar mai presus de acestea, pentru mine acest miting a fost mai mult ca un examen pentru societatea ortodoxă românească. Un examen cu rezultate foarte slabe pentru cinul preoţesc în general, pentru că ei trebuiau să fie primii, în fruntea poporului și în număr cât mai mare ca să fie exemplu de jertfă pentru credincioși. Dar ei au fost de fapt ultimii. De aceea sunt şi foarte dezamăgit, pentru că dacă preoţii nu au răspuns la apelul acesta, la strigătul disperat al turmei pentru ajutor, înseamnă că noi nu mai avem preoţie. Nu mai are cine propovădui cuvântul adevărului în faţa credincioşilor.
Care adevăr îl propovăduiesc ei? Degeaba vorbești cuvinte frumoase pentru Evanghelie dacă nu vezi că Hristos este în aproapele, în aceștia mai mici ai tăi. Deci pentru ce mai stăm noi în altar şi apărem în faţa bieţilor oameni? Ei vor să audă ceva de la noi, să spunem ceva turmei acesteia, să înveţe ceva de la noi. Nu mai are însă de la cine, cum spune psalmistul: „toţi netrebnici ne-am făcut”.
Sunt foarte deprimat când văd un preot că îmi trece pragul acestei chilii şi nici nu pot să îl mai privesc, că e ţepos în convingerea lui şi se face că nu ştie despre ce este vorba. Nu este o atitudine creştină. Nu ştiu ce spun ei credincioşilor din faţa altarului. Ce atitudine au ei faţă de pericolele ce ne înconjoară? Post şi rugăciune – e uşor de zis, când şi aşa biata mamă nu mai are ce pune copiilor ei pe masă. Nu prezintă realitatea vieţii în care trăim, se tem să spună un adevăr. Se pierd oamenii cu grămada, cu naţiunile, nu numai câţiva, nu doar ca indivizi. Şi ei stau liniştiţi. E o situaţie foarte grea, pentru că am ajuns la cuvântul Scripturii: „bate-voi păstorul şi se vor risipi oile”. Să nu risipim turma! Cum să nu fi risipite oile când păstorii sunt bătuţi şi pironiţi de propria lor frică şi laşitate?

-Asta poate şi datorită faptului că unii nu înţeleg pericolul acestor cipuri şi chiar ne acuză pe noi că facem dezbinare în Biserică pentru o problemă care nu este așa de semnificativă şi capitală în mântuirea noastră.

-După cum spun și Sfinții Părinți, mai bine o biserică împărţită decât una rătăcită. Cum să nu fie o problemă majoră lucrarea masoneriei azi în lume, că până la urmă aici ajungem, aceasta este în spatele acestui sistem? Cipul nu este altceva decât lucrarea masoneriei și cel mai bun mijloc de a subjuga Biserica şi fiinţa umană, de a o depărta, uşor, uşor, pe nesimţite de Creatorul său. Dacă noi ne facem că nu există acest rău luciferic, masoneria, înseamnă că nu avem răspuns la niciuna din problemele şi necazurile oamenilor de azi. Înseamnă că ne facem că nu vedem nimic rău. Cipul este propaganda masoneriei şi acceptându-l dăm curs şi putere acestei organizaţii dubioase care vrea să îl instaleze pe antihrist ca lider mondial. Dacă oamenii nu conştientizează că sunt societăţi secrete care conduc din umbră, nu vor înţelege nimic. Răul și fărădelegea nu se mai lucrează la lumină, se lucrează în ascuns. Nu mai sunt închisori şi prigoană ca pe vremea comunismului, au altă metodă, de a ne obişnui şi a îndrăgi tehnica şi cipul, care deocamdată par folositoare, ca ei să ne subjuge şi să ne controleze permanent ca într-o închisoare invizibilă, dar cu mult mai puternică.

-Cum să nu se descurajeze creştinul simplu când vede că nu mai are susţinere duhovnicească din partea păstorilor duhovniceşti?

-Oamenii nu au de ce să se descurajeze, pentru că cei care au fost acolo sunt bine documentaţi şi informaţi şi ştiu ce pericole ne pândesc, aceştia ştiu mai bine decât păstorii lor ce să facă. Și la protest au fost majoritatea intelectuali cu o poziție în societate, medici, profesori, ingineri, și nu doar analfabeți așa cum a vrut să prezinte mass-media. Mă doare sufletul pentru cei care din neştiinţă cad în capcanele şi mrejele acestui sistem antihristic. Sunt sigur că oameni ar fi fost mai mulţi dornici să vină la acest miting, în număr mult mai mare (pentru că, să nu uităm, au fost 1 milion de semnatari împotriva actelor biometrice), dar foarte mulţi dintre aceștia nu au avut un ban să plătească drumul până la Bucureşti, sau poate au avut serviciu sau nu au știut. Şi cine a vrut să fie la datorie a riscat. În împrejurări grele creştinul trebuie să aibă o limpezire a lucrurilor, o catehizare din partea preotului care nu a existat. Și poate că mulți nu au știut.

-Ce părere aveţi despre ierarhii ortodocşi care, în frunte cu Patriarhul ecumenic, au participat la întronizarea papei dând chiar sărutarea păcii la liturghia lor catolică?

-Este o situaţie cum nu se poate mai vitregă, foarte primejdioasă pentru noi, creştinii ortodocşi, şi nu doar pentru ortodocşi, ci şi pentru lumea catolică de altfel care nu cred că are ceva în comun cu evreii şi budiştii şi musulmanii, care au fost invitaţi la întronizarea Papei. Cum să mai ajuţi tu prin dialog ecumenic, să îndrepţi un catolic la adevărata credinţă a Sfinţilor Părinţi când tu însuţi, ca şef al ortodocşilor, te pupi cu papistaşii şi cu evreii, pe care îi consideri fraţi cu tine de credinţă? Doar pentru că suntem creaturi ale lui Dumnezeu??? Ei vor să niveleze toate religiile într-una şi nu mai cântăresc diferenţele majore, ci doar micile asemănări, pentru aşa-zisa pace falsă. Nici catolicii nu cred că sunt împăcaţi aşa deplin cu situaţia aceasta de vânzare a creştinismului, încât să te aliezi şi cu musulmanul. Este o demonizare a lumii. Iar ierarhii noştri ortodocşi nu fac altceva decât să joace un teatru care dă bine şi pe care sunt obligaţi să îl dea cât mai bine, la ordinele stăpânilor lumii. De altfel în adâncul lor nici ei nu au o convingere solidă despre acest ecumenism, dar nu au curajul să se opună acestui curent, să se opună masoneriei care le impune acest ecumenism şi nivelare a credinţelor. Sunt nişte păpuşi care însă au pierdut harul adevărului, care doar mimează adevărul. Dar nu îl mai deţin. Se sărută cu ereticii, dar duc pe umerii lor răspunderea căderii unui neam, a unei biserici în apostazie. Îi întreb şi eu pe aceşti ierarhi dacă îi îndreptăţeşte vreun canon să fie eretici?

Iar acest papă, Dumnezeu să îl ierte, are un rol malefic nemaiîntâlnit pentru creştinătate, pentru omenitate, pentru neamurile creştine.

(Interviu cu Cuviosul Părinte Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 3 aprilie 2013)

Selectie si editare: Sora Gabriela Naghi

Visarion Alexa – schiţă de portret

Visarion Alexa este ecumenist. Aceasta este propoziţia cheie de la care pornim acest demers. Aceasta explică tot ce a făcut acest individ îmbuibat, trimis ca slujitor al lui Hristos într-una din cele mai bune parohii ale Bucureştiului. Nu mă interesează ultima lui ispravă, e una dintr-un lung şir. N-au importanţă nici concluziile la care vor ajunge autorităţile bisericeşti şi nici sentinţa pe care o va pronunţa instanţa. În privinţa acestora, popa nostru n-are emoţii. Şi nici ruşinea nu-l prinde, având obrazul suficient de tăbăcit şi de gros. Despre frica de Dumnezeu, ce să mai vorbim… Când spun că e ecumenist, spun, pe cale de consecinţă, că e omul sistemului antihristic care se întinde ca o plagă peste omenire. Fără această apartenenţă, Visarion n-ar fi ajuns popă în Bucureşti. Toată lumea să ştie că parohiile în capitală se dau slugilor devotate, ca răsplată pentru serviciile aduse.

1.Când antihriştii au inventat pandemia şi au declanşat campania criminală de vaccinare, Visarion a fost în linia întâia a celor din Biserică, alături de sinistrul Vasile Bănescu, care au militat pentru ca oamenii să se injecteze cu substanţa ucigaşă, prezentată drept ,,vaccin sigur, eficient şi gratuit’’, singurul care ne va scoate din pandemie.

2. Când la Mănăstirea Sihăstria Putnei s-au reunit  partizanii desfrânării mondiale, hop şi Visarion! Hop şi Necula de la Sibiu! Hop şi zoofilul Vasilică Danileţ! Vedeţi-i cu câtă promptitudine se adună? Pentru că se aseamănă.

3. Pentru cei care-i plâng de milă, am un cuvânt de mângâiere. Staţi liniştiţi, pe linie bisericească nu va păţi nimic, deoarece va fi anchetat de cei asemenea lui. Cel mult va fi canonisit la vreo mănăstire unde va da de un stareţ, ecumenist şi el. În vremea slujbelor vor juca table, se vor cinsti cu un deţ de coniac şi vor pune ţara la cale. Când grupurile de vizitatori vor intra-n mănăstire, cei doi vor trece în revistă cu jind fetele şi femeile tinere care se vor perinda. După o lună, Visarion îşi va fi ispăşit ,, pedeapsa’’ şi se va întoarce la rosturile sale.

4.Dacă dosarul va ajunge în instanţă, – am mari îndoieli, – Visarion va ieşi curat ca lacrima, pentru că sistemul va avea grijă să dea comanda trebuitoare, iar magistraţii se vor conforma întocmai şi la timp. Justiţia e punitivă pentru Părintele Daniel Corogeanu, nu pentru Corneliu Onilă, Cristian Pomohaci sau Teodosie Petrescu.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfantul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul: Îl ispitim pe Dumnezeu când cerem ceva, dar viaţa noastră nu este potrivită cu voia Lui

Spune înţeleptul Solomon că Hristos „Se lasă găsit celor ce nu-L ispitesc pe El” (Înţelepciunea lui Solomon 1, 2). „Ispititorii” lui Dumnezeu sunt cei ce se îndoiesc, ezită sau, încă şi mai rău, se împotrivesc atotputerniciei şi atotînţelepciunii Lui. Sufletul nostru nu trebuie să se împotrivească, zicând „de ce a făcut Dumnezeu asta aşa, de ce pe cealaltă altfel, nu putea să facă altcumva?”. Toate acestea dovedesc o micime de suflet şi o împotrivire lăuntrică. Ele arată părerea înaltă ce-o avem despre noi înşine, mândria şi marea noastră iubire de sine. Aceste „de ce”-uri îl chinuiesc mult pe om, dând naştere la ceea ce lumea numeşte „complexe”. De pildă, „de ce să fiu foarte înalt?” sau, invers, „foarte scund?”. Şi se roagă cineva, şi face privegheri, dar se împlineşte tocmai contrariul. Şi suferă şi se răzvrăteşte fără folos.

În vreme ce cu Hristos, cu harul, toate pleacă. Există acest ceva în adânc, adică „de ce”-ul, dar harul lui Dumnezeu îl adumbreşte pe om şi, deşi rădăcina este un complex, la suprafaţă răsare un trandafir cu flori frumoase şi, cu cât este udat cu credinţă, cu iubire, cu răbdare, cu smerenie, cu atâta încetează să aibă putere răul, încetează să existe; adică nu dispare, dar se veștejeşte. Cu cât nu este udat, trandafirul se veștejeşte, se usucă, se pierde, şi îndată răsar spinii.

Însă nu numai împotrivirea şi „de ce”-ul arată că Îl ispitim pe Dumnezeu. Îl ispitim şi când cerem ceva de la El, dar viaţa noastră este departe de Dumnezeu. Îl ispitim când cerem ceva, dar viaţa noastră nu este potrivită cu voia Lui – adică e plină de lucruri potrivnice lui Dumnezeu; pe de-o parte – chinuri, frământări, iar pe de cealaltă – Îl rugăm.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Editura Egumeniţa, 2003, pp. 261-262)

Selectie si editare: Dr. Gabriela Naghi

ANUNT TRIST

29 Aprilie 2022. Pop Simona, soţia primarului din Cuzăplac, a murit pe neaşteptate. A fost inoculată cu substanţa ucigaşă numită ,,vaccin sigur, eficient şi gratuit’’

22 septembrie 2022. Primarul Comunei Cuzăplac, judeţul Sălaj, Pop Mircea, a murit subit. Era primar de la 23 de ani, din 23 decembrie 1989, cel mai longeviv din judeţ. A fost la pdsr, apoi a trecut la pnl. A fost inoculat cu substanţa ucigaşă numită ,,vaccin sigur, eficient şi gratuit’’. Dumnezeu să-i ierte.

,,Religia’’ babilonică a antihristului are chip şi nume

În zilele de 14-15 septembrie 2022, căpeteniile tuturor ereziilor şi rătăcitilor lumii s-au adunat la Nur-Sultan, în Congresul liderilor religiilor mondiale şi tradiţionale. Au fost prezente circa 100 de delegaţii din 60 de ţări ale lumii. A fost adopta documentul numit al Fraternităţii Umane, care e actul de naştere a Crislamului, numele blestematei ,,religii’’ a noii ordini mondiale asiduu pregătite pentru a-l primi, ca dumnezeu, pe spurcatul antihrist.

Capi ai răutăţilor au fost, nici nu se putea altfel, papa Francisc şi Mohamed bin Zayed. Au fost prezenţi mahomedani de toate orientările,  jidani, budişti, taoişti, şintoişti, anglicani şi Bunul Dumnezeu mai ştie câţi alţi alergători pe căile pierzării.

Antonio Gutteres, secretar general ONU şi Irina Bokova, director general al UNESCO au completat lista celor care Îl resping pe Unicul Mântuitor al lumii, Iisus Hristos, şi se pregătesc să-l întronizeze pe mesia cel mincinos, fiul pierzării – antihristul.

Din partea Bisericii Ortodoxe, se spune,  a participat Teofil al Ierusalimului. Nu cunoaştem motivele pentru care a lipsit ereticul şi schismaticul Bartolomeu din Constantinopol, cel care de multă vreme luptă împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale şi îşi dedică toată osteneala în vedere primirii lui antihrist.

Mie-mi plac exprimările clare şi exacte. În acest sens, am spus că nici la reuniunea cmb de la Karlsruhe, Biserica Ortodoxă, Mireasa lui Hristos, nu putea fi prezentă într-un loc al spurcăciunilor şi fărădelegilor. Au participat impostorii şi uzurpatorii care au vorbit în numele ei, fără să aibă mandat. În mod analog, la Nur-Sultan a fost prezent ereticul şi schismaticul Teofil al Ierusalimului ca reprezentant al ecumeniştilor trădători, care încearcă distrugerea Sfintei Biserici Ortodoxe din interiorul ei.

Întăreşte, Dumnezeule, Sfânta  şi Dreapta Credinţă a dreptmăritorilor creştini şi Sfântă Biserica Ta o păzeşte în veacul veacului. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Vaccinul împotriva frigului

Vin vremuri şi mai „interesante”! Pînă azi, cam toate teoriile conspiraţiei s-au adeverit, altele fierbinţi urmînd să devină realitate. Nu ştiu dacă mulţi înţeleg ce trăiesc astăzi, dar, vorba lui Cioran: „acesta este începutul involuţiei evoluţiei noastre” ca specie, un sfîrşit sever al libertăţii şi intimităţii individuale. Puterea, supremaţia şi banii cer, inevitabil, pandemii, războaie, crize, control, eugenie în masă, ca etape ale unei sclavii planetare. Ni se ia cu forţa latura spirituală, iar societatea tradiţională, aşa cum o ştiam cu toţii, va fi îngropată curînd, dacă ne acceptăm condiţia de sclav ca pe o favoare. E logica rece a vremii! Niciun sclav nu poate dezlega nodul gordian.

Neomarxiştii cer să nu ne mai spălăm şi să răbdăm în frig lîngă farfuria cu gîndaci. Ne aşteaptă restricţii mult mai dure decît în perioada Covid! Încă e liniştea dinaintea furtunii de la orizont! E vizibil că Europa nu se simte bine, fiind deliberat sărăcită. Iarna aceasta va fi una fierbinte ca gheaţa pentru români. Cariera lui Iohannis de călcător de Constituţie continuă! Prin terfelirea Constituţiei, România este colonizată pe ascuns! De la stăpînire a venit ordin să coborîm gradele Celsius în case! Vom stinge de nevoie sau ni se va stinge lumina, vom sigila sau ne vor fi sigilate aragazurile. Vom fi obligaţi să scoatem şi becurile din frigider! Popescu Virgil, care scrie cu pixul lui Ciucă, în loc să fie după gratii pentru că a vîndut Mintia, călăreşte ministerul şi ne va stinge lumina definitiv! A vîndut Mintia ca să importăm gaze toxice de la interlopul Zelenski!

Pregătiţi-vă şubele, mănuşile şi căciulile! Nici sacii de dormit nu ar strica! Propagandiştii ne îndeamnă să dîrdîim în case, ca să-i facem în necaz lui Putin! Ba chiar să-l învingem. Probabil, Usula va cere fabricarea unui vaccin împotriva frigului, că doar e interesată direct, mai scoate şi ea un ban neimpozitat, nu? Criminalii care au prostit planeta cu vaccinurile Covid au tupeu uriaş, pentru că au găsit teren slab! Trăim cea mai mare criză a gazului şi energiei! Propaganda „prin frig şi întuneric îl vom învinge pe Putin” nu va ţine de cald românilor. De reţinut că primele facturi uriaşe la energie au venit înainte cu cîteva luni de începerea războiului din Ucraina.

Planurile mondialiştilor au pus buldozerele în mişcare înainte de război. Fostele trompete „Covid” din ţară ţin acum lecţii despre război şi beneficiile frigului. Sînt pricepuţi la toate! Nici securiştii nu mai sînt ce-au fost sau ce-ar trebui să fie! La vîrfurl puterii de stat, baremul şi standardul de inteligenţă sînt atît de scăzute, încît pentru preşedinţie şi ministere s-ar califica cu brio şi vestitul Bulă. Chiar şi Ceauşescu ălă, blondul, care urlă din toţi rărunchii după fiecare corupt băgat la dubă! Noii securişti deştepţi lucrează după draperii. Sînt oameni de afaceri cu firme la secret. Cum naiba să facă politică pentru ţară?

În antecamera slugărniciei şi prostiei monumentale de la Bucureşti, Comisia Europeană a Abuzurilor şi-a arogat competenţe dictatoriale, cum ar fi politica energetică a Românei şi a fiecărui stat membru UE. Bruxellesul a făcut recomandarea de a reduce cu 15% consumul de energie, gaze şi căldură la iarnă. Oficialităţile de le Bucureşti, care poartă dovleci în loc de capete, au luat recomandările CE drept obligaţii, în loc să le respingă cum au procedat Ungaria, Polonia, Serbia, Spania. Că d-aia sîntem colonie!

Potrivit informaţiilor colportate în spaţiul media de oficialii Bruxellesului, în curînd vom cina la lumînare, ne vom spăla în lighean şi vom dormi sub şapte pături groase cu căciuli în cap şi trei perechi de ciorapi din lînă în picioare. Vînzările de candele, lumînări, felinare, lămpi şi alte surse primitive de lumină vor exploda. Ca să fiu sinceră, am primit în dar de la un român cu inimă bună un felinar uriaş şi o sticlă cu gaz lampant. Un felinar din acela pe care îl agăţau căruţaşii în satele de altădată. Un dar mai potrivit pentru timpurile tulburi pe care le trăim nu se putea. Pînă nu e prea tîrziu, montaţi-vă sobe în apartament, cumpăraţi-vă lemne şi pături groase, pregătiţi-vă o geantă cu obiecte necesare unui caz de criză majoră! Da de unde lemne, cînd trădătorul de serviciu de la Cotroceni a exportat copacii patriei la austrieci şi nemţi?

Românii sînt o naţiune unică pe planetă în tot şi în toate! Singurii care au permis vînzarea resurselor, vînzarea distribuţiei lor şi, chiar producţia de energie. Mintia reprezintă starul unui jaf de proporţii catastrofale în energie! Ştiţi care ar fi soluţia acestei crize? Naţionalizarea prin răscumpărare! Trezirea noastră la realitate va crea o realitate normală.

Maria Diana Popescu

Sinodul de la Bucureşti este Sfânt, sau este o adunătură de nelegiuiţi? Singura cale de urmat este plecarea acestora din scaunele pe care le ocupă cu nevrednicie

Un număr important de organizații civice și ortodoxe transmit public următoarea 

Scrisoare Deschisă

Către: Sinodul B.O.R., stareții mănăstirilor din România, cadrele didactice implicate în programele SuperTeach și părinții români

Organizațiile semnatare atrag atenția asupra unui fenomen care tinde să devină o practică curentă: desfășurarea în cadrul unor importante lăcașuri de cult din România a unor activități susținute de persoane și instituții care promovează interese străine de ethosul românesc și de Credința Ortodoxă. În ultimii ani a devenit aproape o modă organizarea unor acțiuni contrare moralei creștine chiar în cadrul mănăstirilor ortodoxe. Aceste acțiuni sunt susținute de organizații de orientare progresistă sau de atei declarați, militanți, care atacă în mod sistematic Biserica Ortodoxă. Intrucât fenomenul este în extindere, considerăm că este necesar ca următoarele informații să ajungă la membrii Sfântului Sinod și în mănăstiri:

Recent a avut loc „trainingul liberal” organizat la Mănăstirea Neamț de Fundația liberală Friedrich Naumann (adică de „orientări sexuale” diverse).1, cu participarea deputatului Iulian Bulai (cel care a afirmat că Mântuitorul Iisus provine„dintr-o familie foarte ciudată”,având „o mamă surogat și un tată care acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea”), fervent susținător al drepturilor persoanelor LGBTIQ. Printre prioritățile fundației organizatoare se numără „consolidarea mișcărilor feministe în organizațiile politice și apolitice” și „protejarea drepturilor omului, în special drepturile persoanelor LGBTIQ”.

Apoi, o altă vatră monahală de mare spiritualitate a găzduit un eveniment care a produs consternare în rândul credincioșilor ortodocși. Este vorba despre „teambuilding”-ul susținut în perioada 16 – 21 august la Mănăstirea Sihăstria Putnei de către Asociația SuperTeach, asociație care promovează, potrivit propriilor declarații,„centrarea pe nevoile elevilor și formarea cadrelor didactice după principiile Mentalității Deschise”.  La două zile după activitatea menționată, pe pagina sa de facebook,asociația.2și-a ilustrat viziunea asupra educației cu un citat din Yuval Noah Harari.

Precizări necesare: Yuval Noah Harari este consilier principal în cadrul Forumului Economic Mondial, care pregătește Marea Resetare (guvernarea globală printr-un Guvern Mondial), pe care deja ne-a anunțat-o deschis. Yuval Harari este homosexual declarat („căsătorit” cu un alt bărbat), promotor al ideologiei transhumaniste, susținător al reducerii populației globului prin eliminarea „mâncătorilor inutili”, și promotor al supravegherii biometrice totale prin implanturi cu microcip (după cum se știe, în Suedia mii de persoane au deja implantate pe mână microcipuri care pot fi utilizate zilnic pentru diverse operațiuni). 3

Ce poate avea în comun o mănăstire ortodoxă cu o asociație care aderă la viziunea unui personaj ca Yuval Noah Harari, pe care îl promovează în mod deschis? Legătura dintre Mănăstirea Sihăstria Putnei și Asociația SuperTeach este cu atât mai bizară cu cât între vorbitorii asociației se numără și „specialiști” în educația sexuală, precum Dana Harip.6

Nu dorim să se înțeleagă că am fi împotriva educării copiilor cu privire la unele aspecte ale vieții intime. Considerăm însă că elevii pot primi suficiente informații – firești și potrivite vârstei – în cadrul orelor de biologie și de educație sanitară. Stim, de asemenea, că „educația sexuală” așa cum este ea prevăzută în documentele OMS și promovată de așa-zișii „progresiști”, este bazată pe ideologia de gen, ideologie conform căreia omul s-ar naște ca ființă neutră, care poate să-și determine sau să-și schimbe „genul” în cursul vieții, după cum dorește.

Un alt vorbitor SuperTeach, judecătorul Cristi Danileț11, își exprima, în cadrul unui eveniment organizat la Cluj, dezamăgirea că orele de educație sexuală lipsesc din programa școlară, ironizând opoziția preoților și a părinților față de această materie: „Trebuie să îi învățăm pe copii că tot ceea ce transmit în mediul online poate fi periculos pentru ei, dar, desigur, noi evităm să facem educație sexuală în școli pentru că se supără preoții și probabil unii dintre părinți”12 Același Cristi Danileț a susținut cu tărie, încă din 2020, inițiativa președintelui Iohannis privind obligativitatea organizării în unitățile școlare a unor programe de educație sexuală pentru copii.13

Paranteză. Cristi Danileţ este zoofil, adică întreţine raporturi sexuale cu dobitoace. El zicea cu ani în urmă că aceste raporturi sunt îngăduite, dacă nu produc durere animalului.

Într-o lucrare apărută în 2021, Jean-Claude Larchet se referă pe larg la relația dintre Mitropolia Moldovei și Bucovinei și Institutul Arbinger. Domnia sa face următoarele remarci:

De exemplu, recent, în Arhiepiscopia Iașilor, în România, responsabilii cu formarea preoților au apelat la o întreprindere americană, Institutul Arbinger, al cărei slogan este „Mentalitatea antrenează comportamentul. Comportamentul determină rezultatele. Noi schimbăm mentalitatea. Este de mirare ce concepție despre Biserică pot avea cei care, apelând la un Mai multi preoți și-au exprimat în mod legitim îngrijorarea că formarea lor eclesială este încredințată unei instituții nu numai non-eclesiale, ci legate de secta mormonilor și care se inspiră din metodele în vigoare în această sectă. Într-o notă de subsol, Larchet precizează: „Trebuie notat faptul că în Arhiepiscopia Iașilor, în urma tulburării unei părți a clerului, experimentul a fost oprit și inițiatorul lui însărcinat cu alte responsabilități”.

Deși „formarea” preoților a încetat, experimentul continuă având drept țintă copiii, deoarece „inițiatorul” lui continuă să „formeze” profesori pentru învățământul public din România. Ne întrebăm și noi, împreună cu istoricul Mircea Platon: „Ce legătură este între gnoza mormonă și învățătura de credință Ortodoxă?”

Credem că o Mănăstire ca Sihăstria Putnei, leagăn al spiritualității ortodoxe unde s-au nevoit de-a lungul secolelor sute sau poate chiar mii de sihaștri, trebuie să manifeste multă precauție și reținere privind orice formă de colaborare cu astfel de „specialiști”.

Ne miră, în schimb, implicarea, ca vorbitori, a unor ieromonahi ai Mănăstirii Sihăstria Putnei, care apare în prezentarea oficială drept „facilitator Arbinger pentru Mentalitatea Deschisă în educație”.19, precum și a altor formatori care au conexiuni directe cu Biserica Ortodoxă, cum ar fi Cristina Gheorghe, directorul executiv al Fundației Varlaam Mitropolitul – fondată de Mitropolia Moldovei și Bucovinei (în cadrul căreia funcționează și Școala Varlaam) – și președintă, totodată, a Institutului de Dezvoltare Personală. De asemenea, Adrian Timofti, director și profesor de istorie la Liceul Varlaam.

Felix Tătaru a fost strateg al campanilor electorale pentru Traian Băsescu, Klaus Iohannis și PNL – în 2016, când l-a susținut pe Dacian Cioloș. Cioloș conduce în prezent grupul Renew Europe din Parlamentul European, grup care dorește „să reînnoiască” Europa militând pentru promovarea drepturilor homosexualilor în UE.21

Soția lui Felix Tătaru, Nadia, deține radioul pentru copii Itsy Bitsy care a promovat, în anii trecuți, educația sexuală și diversitatea orientărilor sexuale, filosofia religioasă care stă la baza acestui sincretism fiind falsă și primejdioasă.22De menționat faptul că printre cursurile pe care Nadia Tătaru le menționează în CV-ul dumneaei23 se numără și cele care promovează practici și tehnici de sorginte orientală24, care nu au nimic în comun cu ortodoxia. De menționat, de asemenea, că printre mentori se află specialiști în reiki, hipnoză sau alte practici necreștine.25

Dat fiind faptul că toate informațiile de mai sus sunt publice și accesibile oricui.caută. Este extrem de dezamăgitor comunicatul dat de Mănăstirea Sihăstria Putnei ca răspuns la reacțiile societății față de această ciudată colaborare. În locul atitudinii autosuficiente le și încărcată de reproșuri la adresa celor care și-au permis să-și pună și să pună întrebări, ar fi fost de așteptat o muncă de verificare a informațiilor și a temeiniciei obiecțiilor venite din spațiul public. Devine tot mai limpede că în asaltul împotriva Bisericii se folosește strategia „calului troian”, iar accesul în mănăstiri este asigurat de oameni considerați apropiați ai Biserici.

Dacă Asociația SuperTeach se numără printre cei 10.000 de „specialiști” consultați de Ministerul Educației în vederea implementării programului „România educată”, viitorul educației în România și, implicit, viitorul copiilor noștri se află în pericol.

Școala românească, o instituție care garanta cândva moralitatea punând bazele unei educații sănătoase, tinde să formeze un om nou. Un om spălat de tot ce e bun, modelat pe principiile unei lumi deformate. Căci, așa cum spunea Eminescu, „prin ignorarea laturii educative a școlii, a Bisericii, a vieții de stat, am ajuns a face dintr-o țară înzestrată cu atât de multe condiții de dezvoltare sănătoasă, această Americă dunăreană, o țară în care totul e atins de morbiditate.”

Considerăm periculoasă și inacceptabilă asocierea B.O.R. cu persoane și instituții care promovează interese străine de Credința noastră Ortodoxă, precum și desfășurarea în mănăstiri a unor activități care nu au nimic în comun cu rosturile unui așezământ monahal. Solicităm ierarhiei B.O.R. să ia măsuri urgente pentru stoparea acestui fenomen. Cu cât devin mai radicale atacurile care vizează credința, educația, viața și libertățile noastre, cu atât Biserica este mai datoare să intervină, astfel încât copiii noștri să nu devină ținta grupurilor de interese care au drept scop nu binele național, ci destructurarea societății prin ruperea sa de modelele morale, culturale și spirituale care o definesc.

(Preluare selectivă de pe ActiveNews)

Rechizitoriul sfâşietor al unei mame, la adresa criminalilor protejaţi de un sistemul satanic: Mi-ați ucis copilul și mi-ați distrus existența pe acest pământ!

Doina Gherebe, mama fostul sportiv al Naționalei de Hochei, Valentin Gherebe, fondatorul brandului Anonymous, mort subit într-o baltă de sânge la vârstă de 43 de ani după a doua doză de Pfizer, s-a revoltat pe contul ei personal de Facebook pentru că autoritățile nu întreprind nimic în situația deceselor subite din ce în ce mai numeroase. Urmarea: contul i-a fost restricționat.

„Adevărul este interzis!

Domnilor de la Facebook, tot ce am scris și am demonstrat sunt realități din viața noastră. Nu sunt de acord cu cenzura voastră în favoarea minciunii. Dvs aveți atitudinea gardienilor și ne interziceți comunicarea realității din lumea în care trăim? Personal nu am nici o teamă după ce statul român mi-a omorât copilul cu vaccinul otravitor și a îndemnat tinerii către moarte. Nu mai am ce pierde, ce am iubit cu mare drag mi-a fost luat de neomarxiștii vacciniști împreună cu viața mea distrusă.”

Reacția mamei victimei vine după ce a primit avertisment de la cenzura Facebook în urma reproșurilor sale publice către ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, care a declarat că pentru a se pronunța despre morțile subite are nevoie mai întâi de niște studii. Dar a trecut exact o lună de la această declarație și Rafila tot nu se poate pronunța, în timp ce românii mor pe capete în decese relaționate de statutul lor de vaccinați.

„Să-ți fie ruşine domnule Rafila, esti un mincinos! Ne-ai omorât copiii, tu, împreună cu incompetenții din sistemul medical Arafat și Gheorghiță. Ce studiu mai vrei, nu ai studiat la Facultatea de Medicină substanțele otrăvitoare? Dispari până nu se vor revolta mamele distruse. Să te ferească Dumnezeu de furia mamelor ce și-au pierdut copiii în urma injectării cu serul experimental! Nu ai competență si nici verticalitatea de a fi ministrul Sănătății! Juramântul lui Hipocrate l-ai călcat în picioare așa cum ai facut și cu viețile noastre.

Domnule Rafila, îţi dau eu material de studiu pentru moartea tinerilor, dar grăbește-te, că nu mai avem timp și răbdare pentru invenții mincinoase. Ești un monstru ce ai contribuit la uciderea atâtor tineri împreuna cu Arafat și Gheorghiță, prin convingerea lor să se vaccineze cu minciunile din mass media, cu restricționări dure și neconstituționale, când de fapt scopul vostru a fost de a ucide populația cu un ser experimental determinând tinerii să facă vaccinurile morții – Pfizer și celălalte.
Știați că tinerii sunt ușor de manipulat si înfricoșat. Va veni ziua dreptății când vă veți îneca în sângele copiilor noștri nevinovați! Doar atunci voi fi împăcată cu mine deși nici atunci nu-mi va putea lua nimeni durerea sfâșietoare a fiecărei zi din viața mea. Mi-ați ucis copilul meu ce-l iubeam atat de mult și mi-ați distrus existența pe acest pământ!”

sursa:activenews

Un omagiu celor nevaccinați




Chiar dacă aș fi vaccinat complet, i-aș admira pe cei nevaccinati pentru că au rezistat la cea mai mare presiune pe care am văzut-o vreodată, inclusiv din partea soților, părinților, copiilor, prietenilor, colegilor și medicilor. Oamenii care au reușit să aibă un asemenea caracter, curaj și gândire critică sunt, fără îndoială, cei mai buni dintre umanitate. Se găsesc peste tot, la toate vârstele, nivelurile educaționale, țările și opiniile. Sunt de un fel special; Ei sunt soldații pe care fiecare armată a luminii își dorește să-i aibă în rândurile ei. Ei sunt părinții pe care fiecare copil își dorește să-i aibă și copiii pe care fiecare părinte visează să-i aibă. Sunt ființe peste media societăților lor, sunt esența popoarelor care au construit toate culturile și au cucerit toate orizonturile. Sunt acolo cu tine, par normali, dar sunt superiori.

Au făcut ceea ce alții nu au putut, au fost copacul care a rezistat uraganului de insulte, discriminări și excludere socială. Și au făcut-o pentru că au crezut că sunt singuri și au crezut că sunt singuri.

Interziși de la mesele de Crăciun ale familiilor lor, ei nu au văzut niciodată ceva atât de crud. Și-au pierdut locurile de muncă, și-au lăsat cariera să se piardă, nu aveau bani… dar nu le-a păsat. Au suferit nenumărate discriminări, denunțuri, trădări și umilințe… dar au continuat.

Niciodată în omenire nu a existat o astfel de „distribuție”, acum știm cine sunt rezistenții de pe planeta Pământ. Femei, bărbați, bătrâni, tineri, bogați, săraci, de toate rasele și religiile, cei nevaccinați, aleșii chivotului invizibil, singurii care au reușit să reziste când totul s-a prăbușit. Voi sunteți cei care ați trecut un test de neimaginat pe care mulți dintre cei mai duri marinari, comandouri, berete verzi, astronauți și genii nu l-au putut depăși.

Ești făcut din cele mai mari lucruri care au trăit vreodată, din acei eroi născuți printre oameni obișnuiți care strălucesc în întuneric.”

Christian Blanchon, General al Armatei Franceze

Text preluat

Pocăința este numele meu!  



Numele meu este Pocăința! Prietenii de suflet care mă cunosc sau care mi-au cerut prietenia mă numesc Metanoia. Am aflat de la ei că înseamnă schimbarea minții. Am aflat prin experiență, văzând roadele pe care le aduc în sufletele oamenilor, mai ales acolo unde sunt lacrimi și suspine negrăite. Aș putea spune chiar că bucuria mea izvorăște din lacrimile și prihănirea de sine ale celor ce mă iubesc, însoțite mereu de Harul dumnezeiesc necreat. Fără Har nu am nicio putere de a transforma lăuntric pe om.

Am văzut multe manifestări false ale unor oameni care mimau sau schimonoseau pocăința, însă eu, Pocăința, nu eram acolo. Adeseori, am privit îndurerată chinurile și frământările sentimentaliste sau pietiste ale unora, care nu mă doreau cu adevărat ca prietenă, fiindcă nu mă cunoșteau. Credeau că mă cunosc, însă treceau nepăsători pe lângă mine fără ca măcar să mă privească. Întotdeauna mi-am ascuns frumusețea. Am primit sfatul acesta, cu mult timp în urmă, de la prietena mea, Smerenia. Mi-a șoptit atunci, cu vocea tremurândă și privirea timidă și luminoasă, să nu mă arat lumii cu adevărata mea bogăție și frumusețe, fiindcă voi suferi de pe urma falsității celor ce se vor folosi de mine.

Pe alții i-am văzut părăsind Adevărul, fără de care nu pot ființa, numindu-se pe sine pocăiți și crezând că au legături de rudenie sau de prietenie cu mine. Însă ei sunt păcăliți de întunericul din inima lor, nu sunt pocăiți! Nicicând nu i-am cunoscut pe aceștia și niciodată nu le-am acceptat prietenia. Mereu le șoptesc, prin cei care m-au cunoscut sau mă cunosc, că nu pot fi străină de Adevăr. Dacă vor să mă primească în viața lor, va trebui să primească baia Botezului, prin întreită afundare. Acolo sunt și eu, în Ortodoxie!

Mi-a trebuit mult timp ca să înțeleg puterea numelui meu și legatura pe care o am cu Cel ce mi-a dat viață și m-a așezat în inima omului. Am aflat că m-am născut, fără a vedea frumusețea Raiului, atunci când Adam și Eva mi-au dat viață în inimile lor, prin neascultarea care i-a alungat din Eden. Nicicând nu am văzut în istoria omenirii o tânguire și o plângere nemângâiate mai mari decât ale protopărinților neamului omenesc. Tot cosmosul participa la această durere a lor. Așa m-am născut eu! De atunci și până la sfârșitul veacurilor voi fi mereu acolo unde mi se va cere ajutorul. Pe nimeni, în cei 7500 de ani de la nașterea mea, nu am refuzat, dacă au fost sinceri în plângerea lor. Pe toți i-am ajutat, fără a cere nimic în schimb. M-a învățat Harul să ofer totul gratuit. M-a învățat Hristos să mă ofer pe mine însămi, pentru a-l câștiga pe cel care m-a cunoscut și mi-a cerut ajutorul. Am învățat, cu cei ce mă poartă în inimi, să strig cu durere, împreună cu ei: ,,Tată, iartă-mă!”

Preot Claudiu Buză

Mitropolitul Florinis Augustinos Kantiotis: E vreme de mărturisire? Mărturisiţi Sfânta Credinţă Ortodoxă

„Deci, oricine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, și Eu îl voi mărturisi înaintea Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 10:32)
„Căci dacă se va rușina de Mine și de cuvintele noastre în neamul acesta de adulteri și păcătoși, și Fiul Omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui Său cu Sfinţii Îngerii” (Marcu 8,38)

Acum se pune întrebarea: cum, în ce fel, ar trebui să-L mărturisim pe Hristos? Dragii mei, chiar și cel mai simplu creștin îl poate mărturisi pe Hristos. Cum?

Primul – primul cu semnul Crucii . De îndată ce îți faci Cruce, dezvălui imediat ceea ce crezi, te evidențiezi din toate religiile și ideologiile lumii. Pentru că au simbolurile lor: evreii au Steaua lui David și lampa cu șapte lumini, masonii triunghiul sau cele trei puncte, marxiştii secera și ciocanul sau pumnul ridicat, mahomedanii semiluna. Iar noi, copiii lui Hristos, care am fost botezați în bazinul sfânt, avem un semn și un simbol superior tuturor celorlalți, Sfânta Cruce. De îndată ce îți faci crucea, mărturisești că ești creștin ortodox.

Cu toate acestea, trebuie să facem crucea în mod normal, nu ca niște oameni moderni și adesea oficiali în elogii, care crezi că cântă la vioară. Nu! aceasta este o batjocură. Ești creștin; fă semnul Crucii în mod normal. Dar Crucea normală, așa cum ne-au învățat Sfântul Cosma Etolul și bunicile noastre analfabete, este: ne unim cele trei degete (francii au cinci, noi avem trei) și vrem să spunem: Sfântă Treime, miluiește lumea! Ne ducem mâna la frunte și ne referim la: Hristoase, ai fost în ceruri, deasupra stelelor. Apoi o ducem jos, și vrem să spunem: Îți mulțumim, Hristoase, că te-ai pogorât pe pământ și ai luat carne din sângele curat al Măreției Maicii Domnului. Apoi aducem mâna dreaptă la umăr și ne referim la: „Adu-Ți aminte, Doamne, când vei veni în împărăția Ta” (Luca 23,42). În cele din urmă o aducem la stânga și vrem să spunem: Nu mă pune în iad, Doamne. Aceasta este Crucea. Când o faci în mod regulat, cu credință, cu dragoste, cu frica de Dumnezeu și cu mâna curată, face minuni.

În 1912 țara noastră a avut un război cu turcii. Forțele noastre erau mici, în esență aveam o singură navă, „Averof”, în timp ce ei aveau armament greu. Dar pe navă erau lei creștini, cu căpitanul minunat Pavlos Kountouriotis, un copil al unei generații glorioase. Avea pe el lemn cinstit. Așa că și-a luat crucea din piept, a pus-o pe podul navei, și-a făcut semnul Crucii și cu acea navă a „condus” toată armada turcească în strâmtoarea Hellespont. Prin urmare, nu-ți fie rușine să-ți faci crucea, fie la masă, fie într-o mașină, avion sau tren. Mărturisești așa, pe Hristos. Și când închideți ochii, o Cruce pe mormânt vă va declara că ești ortodox.

Cum altfel ne mărturisim credința? Cu limba . De aceea ne-a dat Dumnezeu. Te-ai găsit printre necredincioși? Deschide-ți gura și mărturisește-ți credința în Domnul. Ai auzit blasfemie? Trebuie să protestezi, ca și cum tatăl sau mama sau soția ta ar fi insultați. A venit o tânără și m-a rugat să-i dau divorțul, pentru că în cafeneaua din sat, în fața soțului ei, unii o acuzau și acesta nu scotea o vorbă. Un om care nu îmi apără numele, nu-l vreau! spunea ea. Și nu a greșit. Cu cât mai mult când Dumnezeu estet insultat? Este vina celor care blestemă, dar este și vina celor care îi ascultă și nu protestează. Dacă ești creștin, nu vei tăcea. A vorbit, a sfătuit, a certat. Ce a spus Sfântul Cosma: „Dacă cineva o insultă pe mama sau pe tatăl meu, îl iert; dacă hulește pe Hristos și pe Fecioara mea Maria, n-am ochi să-l văd” (arh. p. 199). Numele mamei noastre, al tatălui nostru, al domnilor noștri este mare și înalt, iar numele lui Hristos și al Fecioarei Maria nu sunt? De aceea apărați sfântul și sfânta tăind vorba celor hulitori. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Când auzi un hulitor, sfătuiește-l o dată, de două ori, de trei ori; iar dacă nu ascultă, dacă ai o mână, lovește-l. O mână care lovește o plantă va sfinți. Cunosc un sat din Tracia, unde înainte toată lumea blestema, dar acum nimeni nu blestemă. Cum sa întâmplat asta; Un refugiat analfabet, dar cu profundă credință în Dumnezeu, a mers acolo. Și când cineva blestema, se ducea acasă, îl sfătuia, plângea, implora, amenința. Astfel, el singur a stins blasfemia.

Așa că mărturisește-ți credința cu Crucea și cu limba. Mărturisește din nou – cum? Cu lucrările tale, cu viața ta creștină. Când viața creștinului este conformă cu Evanghelia și cu poruncile lui Dumnezeu, ea strălucește și îi confirmă credința. Dimpotrivă, atunci când un așa-zis creștin nu are milă și se, apucă și fură, nu respectă cinstea celorlalți, aleargă la tribunal și bate din palme Evanghelia, se ceartă cu soția sa și obține un divorț, nu pune picior în biserică, nu se spovedește și nu se împărtășește, atunci viața lui este blasfemie; el dă prilej altora să acuze religia lui Hristos.

Deci să-L mărturisim pe Hristos cu crucea, cu limba, cu faptele noastre; haideți să-L mărturisim în sfârșit – aici este partea grea – și cu sângele nostru . Nu sunt profet, nici fiu de profet; Sunt un păcătos și nevrednic să vă sărut picioarele. Cu toate acestea, cred în Evanghelie și Apocalipsa, care spun că urmează zile cumplite. Dumnezeu ne va cerne. Va fi o persecuție cumplită împotriva sfintei noastre Biserici și atunci vom vedea câți vor fi creștini. Să ne mărturisim nu numai cu mâna, cu limba și cu viața; fie ca și viața noastră să fie vrednică să i-o dăm lui Hristos. După cum a spus Sfântul Cosma din Etolos: „Te implor, Doamne, cum ai dat sângele Tău pentru mine, merită să-mi dau și eu sângele meu pentru Tine” . Au arestat un creștin, care vorbea despre Domnul, și i-au tăiat limba. Apoi și-a luat sânge din gura însângerată cu degetul și a scris pe perete: „Cred în Hristos”. Să avem și noi o astfel de credință.

Iubiții mei, am terminat. Strămoșii noștri, patru sute de ani sub turci, și-au păstrat credința și mulți au fost martirizați mărturisind pe Hristos. Noi, cei care trăim astăzi, ar trebui să fim foarte atenți. Pentru a păstra credința părinților noștri. Să nu devenim cripto-creștini. Ce spune Evanghelia? „Oricine Mă va mărturisi, Eu îl voi mărturisi; oricine Mă va lepăda, Eu îl voi lepăda”. Dar Ortodoxia vrea cripto-creștini; vrea spovedanie, nu se ascunde precum copiii mici. Curajoși și îndrăzneți, să mărturisim Credința Ortodoxă pretutindeni. Și dacă vor veni zile grele, de persecuție și sânge și martiriu, să rămânem devotați lui Hristos. Și dacă toți îngenunchează în fața diavolului, nu-i așa. Și rămâi una, nu coborî steagul, ci spune: Cred, Doamne! Satana nu va învinge. Hristos va birui; dacă voi, copii ai grecilor, vă lăudați și vă înălțați în vecii vecilor; Amin.

†Episcopul Augustin

https://katanixi.gr/orthodoxia/mitr-florinis-aygoystinos-kantiotis-28/

Traducere din engleză: Dr. Gabriela Naghi

Asasinii lovesc iarăşi în Biserica Ortodoxă. Călugări greci, în proces pentru publicarea de materiale antivaccinare

Starețul și cinci călugări de la Mănăstirea Sfânta Treime din Ano Gatzea, Pelion, Grecia, vor fi judecați în curând la Volos pentru publicarea unui calendar de buzunar cu informații împotriva vaccinurilor COVID. Călugării sunt acuzați de distribuire de știri false pentru calendarul lor, intitulate „Gândește-te înainte de a te vaccina”, relatează Magnesia News.

Mănăstirea este o dependință a Mănăstirii athonite a Marii Lavre.

Publicația conținea declarații de la biologi moleculari, profesori și un avocat care avertizează oamenii să nu primească vaccinurile COVID. Unul dintre biologi a subliniat utilizarea țesutului fetal în producerea diferitelor vaccinuri. Potrivit unei legi modificate în noiembrie anul trecut, „orice persoană care difuzează public știri false, care este capabilă să provoace confuzie sau teamă cetățeanului și îi zguduie încrederea în sistemul public de sănătate, se pedepsește cu închisoare de la cel puțin 3 luni la 5 ani și o amendă.”

Sursa: https://orthochristian.com/148317.html

Traducere din limba engleză Dr. Gabriela Naghi

Isprava unui activist de partid

Era toamna anului 1976. Mă pregăteam să merg spre Curtea de Argeş pentru a începe ultimul an de Seminar. La 11 km de casa mea, în comuna Dragu, urma să fie sfinţită biserica satului, pentru că partidul dăduse aprobare. De dimineaţă m-am îndreptat spre această localitate, străbătând drumul pe jos. Când am ajuns, am văzut suflarea satului adunată în jurul bisericii, aşteptând cu drag să-l primească pe Preasfinţitul Părinte Vasile Coman, Episcopul Oradiei.

După ce Preasfiţia Sa a ajuns, din vecinătatea bisericii a început să se audă muzică cu mulţi decibel, slobozită dintr-o staţie de amplificare reglată la intesitate maximă. Lumea a rămas oarecum surprinsă, dar nimeni nu îndrăznea să spună nimic. Partidul se socotea atotputernic, activiştii şi miliţienii erau prezenţi. A început slujba de sfinţire, perturbată de vacarmul acela. La înconjurarea bisericii am fost aproape de soborul preoţilor. Parcă văd şi acum, eram în latura de răsărit a bisericii şi unul dintre preoţi a spus: ,,Preasfinţite, ar trebui să protestăm, vedeţi cum îşi bat joc de noi’’. Ierarhul nostru a răspuns: ,,Lasă-i să facă ce vor. Dumnezeu le va plăti. Încheiem rânduiala de afară, apoi intrăm în biserică şi acolo nu vom mai auzi muzica’’.

Am intrat în biserică, mulţi au rămas afară neavând loc, pentru Sfânta Liturghie. Muzica se auzea şi aici şi deranja în continuare săvârşirea celor Sfinte. Cu toate aceste piedici ale diavolului, s-a ajuns la sfârşit, dar toţi am rămas cu un sentiment apăsător de nemulţumire.

După puţină vreme am aflat cine a fost autorul acestei fărădelegi. Era chiar consăteanul meu S.V., mare activist de partid, care primise această însărcinare de la grangurii din Zalău, şi de care s-a achitat cu succes. Mi-amintesc că mă depăşise cu maşina în acea dimineaţă şi s-a dus să pregătească cele descrise mai sus.

N-a trecut mult şi Dumnezeu l-a lovit cu o boală teribilă de rinichi, încât a ajuns să fie dependent de dializă. Ca să-i înlesnească accesul la medicaţie şi tratamente, şefii i-au  dat o funcţie la Crucea Roşie. Boala avansa şi omul se veştejea văzând cu ochii.

Epilog. În 1977 am absolvit Seminarul, iar în 1978 am fost hirotonit preot pe seama Parohiei Bercea, aflată la 7 Km. Anii au trecut, eram la zece ani de la sfinţirea bisericii din Dragu. Într-o zi, mă duceam spre centru satului şi m-am întâlnit cu preotul locului, chiar în dreptul casei lui S.V. Deodată, am auzit ţipetele disperate ale unei femei. Am rămas consternaţi. Apoi am intrat în casa lui S.V., care-şi trăia ultimele clipe de viaţă. Dumnezeu a rânduit ca sfârşitul să-i fie vegheat de doi preoţi. N-am înţeles niciodată de ce. A plecat nespovedit, neîmpărtăşit şi nepocăit.

Acesta a fost sfârşitul unui om, tare şi mare în partid, care socotea că orânduirea socialistă e veşnică, partidul – nemuritor şi el va sta pe vecie în funcţia sa.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfântul Nicolae Cabasila: Dumnezeu aşa a rânduit lucrurile ca El să fie şi dragostea şi bucuria noastră

Dacă ochiul a fost făcut anume ca să caute lumina şisă se sature de ea, iar urechea pentru sunete şi toate celelalte după rostul lor, atunci dorinţa sufletului se împlineşte numai când găseşte pe Dumnezeu. Se vede că aşa este sortit sufletului să nu-şi afle liniştea decât în Hristos, căci singur El este şi Binele şi Adevărul şi tot ceea ce poate bucura pe om. Aceasta este şi pricina pentru care Dumnezeu nu ne lasă să îndrăgim ceva, căci dintru-nceput ni s-a sădit în suflete puterea de a iubi, precum și dorul de a afla bucuria și pacea după care veșnic însetează firea noastră, fără a le putea găsi aici pe pământ, iar drept facere de bine nu ne-a vărsat în suflet altceva decât dorinţa de a face voia Lui şi ceea ce ne dă apa înnoirii duhovniceşti.
Fiindcă din bunătăţile acestei vieţi, care nu sunt decât un joc de cuvinte mincinoase, nici una nu ne aduce în suflet dragostea şi bucuria. Pentru că până şi ceea ce ne-ar părea bun, nu-i decât un mincinos idol al adevărului. Dimpotrivă, în lumea Duhului, unde nu există nici o piedică, dragostea se poate arăta în toată măreţia şi nespusa ei frumuseţe, iar bucuria e atât de mare, încât nici nu poate fi cuprinsă în cuvinte. Şi ce-i mai important, Dumnezeu aşa a rânduit lucrurile ca El să fie şi dragostea şi bucuria noastră. De aici urmează, cred, că, vorbind despre măreţia şi măsura acestor simţiri, vorbim despre însăşi Bunătatea cea nesfârşită.

(Sfântul Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, Cartea a doua – Rolul Sfântului Botez în viața duhovnicească)

Selecţie şi editare: Sora Gabriela Naghi

Căsătoriile mixte, prin absurdul lor, sunt o batjocură la adresa Sfintei Taine a Cununiei şi o sfidare a Legilor lui Dumnezeu

La sinodul II tâlhăresc din Creta n-au existat dezbateri libere şi serioase, cum ne spune propaganda mincinoasă din spaţiul ortodox, şi nici contribuţia lui Daniel Ciobotea nu a fost hotărâtoare. Hotărârile acestei adunări sataniste au fost elaborate cu multă vreme înainte şi, pentru a fi impuse în Biserica lui Hristos, aveau nevoie să li se confere ,,autoritate sinodală’’, încât nimeni să nu aibă dreptul să le conteste. Lucrările, câte au fost, s-au desfăşurat în mare secret, sub ochiul vigilent al serviciilor secrete americane, care i-au percheziţionat corporal pe participanţi ca pe nişte pungaşi de rând, nu cumva să aibă asupra lor aparatură de înregistrare. De ce, oare?

Acum este vremea să vedem absurdul hotărârilor din Creta, şi mă refer la acea prevedere care îngăduie căsătoriile mixte, din dragoste pentru cei aflaţi în situaţia de a se fi însoţit cu persoane neortodoxe, de sex opus, se înţelege. Luăm câteva situaţii ipotetice, de care însă se vor izbi cei care nesocotesc Sfintele Canoane şi va trebui să săvârşească acele simulacre ale Sfintei Taine a Cununiei.

1.Un ortodox se însoţeşte cu o papistaşă. Ceremonialul (nu zic Sfânta Taină!) se va desfăşura fără dificultate, deoarece eretica papistaşă îşi va face (invers) semnul crucii, va înconjura masa, va săruta Sfânta Cruce, Sfânta Evanghelie şi Sfintele Icoane. Şi totuşi slujba nu va fi Sfântă Taină, iar cei doi vor trăi în curvie, periclitându-şi mântuirea. Din relaţia aceasta se vor naşte şi copii. Vor fi botezaţi în Biserica Ortodoxă sau la ereticii papistaşi? Menirea unei căsnicii întemeiate ,,în Hristos şi în Biserică’’ (Efeseni 5) este aceea de a naşte fii pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

2.Un ortodox se însoţeşte cu o baptistă (sau penticostală, sau adventistă). Imposibil de administrat Sfânta Taină a Cununiei unei eretice, care neagă întreaga Învăţătură Ortodoxă şi batjocoreşte Sfânta Biserică, Sfânta Cruce, Sfintele Icoane. Este cu neputinţă să dai cele sfinte uneia care are botezul ereticilor, vorbeşte blasfemiator la adresa Mântuitorului şi a Preacuratei Fecioare Maria şi nu crede în Sfintele Taine. Cât priveşte săvârşirea propriu zisă a ceremonialului, am mari îndoieli că baptista îşi va face semnul Sfintei Cruci, va săruta Sfânta Evanghelie şi Sfintele Icoane. Este posibil ca nici măcar să nu intre în biserică, şi-atunci ce veţi face, cinstiţi ierarhi, veţi duce în locul ei o manechină de cauciuc pe post de mireasă, căreia îi veţi spune Noemi, şi aşa veţi săvârşi ritualul? Nu vă daţi seama în ce fundătură absurdă aţi intrat? Doamne, câtă întunecime de minte! Ce va fi cu copiii rezultaţi din această însoţire nelegiuită?

3.Un ortodox se va însoţi cu o musulmană. Culmea absurdului! Musulmana e păgână, evident nebotezată. Ce veţi face, cinstiţi pseudo-ierarhi şi preoţi? O veţi spovedi şi împărtăşi, apoi o veţi ,,cununa’’? Credeţi că ceea cele veţi săvârşi vor fi Sfinte Taine, sau cei doi vor trăi în curvie, zicând că sunt ,,cununaţi’’? Va accepta musulmana să intre în biserică şi se va supune întregului vostru ritual? Am mari îndoieli. Copiii rezultaţi vor fi botezaţi în Biserica Ortodoxă, sau vor fi duşi la moscheie, spre a se închina drăcescului Allah? Răspundeţi, domnilor ierarhi ecumenişti.

4.Un ortodox se însoţeşte cu o necredincioasă. În mişcarea ecumenistă necredincioşii îşi au locul lor, pentru că în turma lui antihrist se cuvine să fie cât mai mulţi. E posibil ca necredincioasa să participle la ceremonial şi să execute toate mişcările rituale în care nu crede, aşa de formă, doar pentru a face şi acest pas, de dragul partenerului ortodox. Cei doi parteneri vor trăi în curvie şi îşi vor pierde mântuirea. Copiii lor nu vor fi crescuţi în Adevărata Credinţă şi vor apuca şi ei pe căile pierzării.

5.Un ortodox se însoţeşte cu evreică sau o budistă. Acestea sunt păgâne, la fel ca femeia musulmană. Nici nu vreau să mă gândesc cum va fi ritualul. Poate ne spun cinstiţii ierarhi, care au soluţii la toate problemele.

Se mai iveşte o problemă gravă, la care nimeni dintre ecumenişti nu s-a gândit. În cazurile enumerate avem de-a face cu păgâne şi eretice. Prin prezenţa lor în sfânta biserică n-ar face altceva decât să pângărească sfinţenia locului. În atari situaţii există în Molitfelnic ,,Rugăciunea la deschiderea bisericii pângărite de păgâni sau de eretici’’ (Molitfelnic, 1984, pag. 565). Ce facem, spurcăm întâi locaşul, apoi îl curăţim prin această Rugăciune? Ecumeniştii au soluţia: vor scoate din cărţile bisericeşti şi din practica Bisericii această Rugăciune, cum au făcut cu alte Sfinte Slujbe, Sinodiconul de la Duminica Ortodoxiei, bunăoară.

Calea de urmat este cea arătată de Sfintele Canoane ,,medievale’’, cum le zic, cu aer de superioritate, ecumeniştii şi sataniştii. Credinciosul sau credincioasa ortodoxă să nu accepte cu niciun chip însoţirea cu ereticii, păgânii şi necredincioşii, deoarece între Biserică şi aceştia este o prăpastie de netrecut, o incompatibilitate pe care n-o poate nimeni înlătura. Ori neortodoxul sau neortodoxa acceptă să creadă sincer în Hristos, sunt botezaţi şi primiţi în Biserică, ori vă despărţiţi de ei. Acceptând să vi se facă un simulacru de cununie, vă asumaţi acest păcat teribil al curviei, pierzător de suflete.

Nu vă faceţi iluzii că, intrând în relaţie păcătoasă cu un neortodox sau neortodoxă, lucrurile se vor aranja în timp. Ceea ce începe rău va ajunge şi mai rău şi va sfârşi catastrofal, prin pierderea mântuirii.

Presbiter Ioviţa Vasile

,,Bine, Maica Mea, îi voi mântui și pe ei!” – Vedenia Fericitului Părinte Filotei Zervakos

Starețul Filotei Zervakos din insula Paros, un om sfânt, mi-a spus, plângând, o vedenie pe care o avusese. Trăia o mare frământare, pentru că în societatea grecească se întâmplase ceva, iar el își spunea: „Cum s-a stricat societatea! Gata! S-a dus cu ea!” Dezamăgit, și-a ridicat privirea și… ce să vezi? O nenumărată oștire de Sfinți – fără început și fără sfârșit – în frunte cu Maica Domnului, care își înălțau mâinile către Hristos și spunea: „Aceștia sunt ai mei. Te rog să-i mântuiești și pe cei care sunt jos!”

Atunci Hristos i-a spus: „Dar păcătuiesc.” Iar Maica Domnului I-a răspuns: „Păcătuiesc. Dar cât există mila Ta și cât exist eu, Maica acestor oameni, nu se poate să-i lași să piară!”

„Bine, Maica Mea, îi voi mântui și pe ei!”

Iar Starețul vedea în chip tainic cum păcătoșii se adaugă, se tot adaugă, și apar noi Sfinți.

(Arhim. Emilianos Simonopetritul, Cuvântări mistagogice la sărbători, Ed. Sf. Nectarie, 2016)

Selecţie şi editare: Gabriela Naghi

Cuviosul Parinte Mărturisitor Roman Braga: Trebuie să-L simţi pe Dumnezeu în tine, nu în afară de tine

Ce să facem ca să-L iubim pe Dumnezeu mai mult, ca să-L simţim mai aproape de noi?

Trebuie să vorbim cu El. Trebuie să-L simţi pe Dumnezeu în tine, nu în afară de tine, în exterior, ci în interior, în inima ta, căci inima noastră este infinită întrucât în ea se sălăşluieşte Hristos de la botez. O persoană are nişte dimensiuni infinite ale personalităţii lui; în adânc, fără limită, persoana umană este veşnică. În adâncul acesta din noi există Dumnezeu, după cum spune Sfântul Pavel de atâtea ori: „voi sunteţi biserica Dumnezeului Celui Viu”. Să nu direcţionăm rugăciunea noastră într-un colţ, că Dumnezeu nu e material sau spaţial să-L pui într-un colţ şi să spui: acolo e Dumnezeu! Coboară-te în tine şi adresează rugăciunea în inima ta lui Dumnezeu şi vei simţi prezenţa Lui.

Convorbirea cu Dumnezeu îţi aduce simţirea acesta a prezenţei lui Dumnezeu. Spune-I lui Dumnezeu când ţi-e foame, când ţi-e sete, spune-I lui Dumnezeu că te duci la Rădăuţi, spune-I lui Dumnezeu ceva pe drum, arată-I lui Dumnezeu ce frumoase sunt florile. Vorbeşte cu Dumnezeu de toate. „Doamne, ce să fac? Uite trebuie să fac asta şi asta; mi-e foame, mă duc să mănânc o bucăţică de pâine”; tot ai în minte lucrurile astea, par copilăreşti, dar conversaţia aceasta cu Dumnezeu se preface în rugăciune. Pentru că ce este rugăciunea? Este o continuă comunicare a omului cu Dumnezeu.

Gândiţi-vă ce spunea Sfântul Apostol Pavel în epistola către Tesaloniceni: „Rugaţi-vă neîncetat!”. Cum putea el să se roage neîncetat când era un om foarte activ? Atâtea biserici a făcut, atâtea epistole a dictat, atâtea lucruri avea de făcut. Nu putea să stea în genunchi neîncetat. La asta s-a gândit: să ai întotdeauna în inima ta sentimentul prezenţei lui Dumnezeu.

De fapt, Sfinţii Părinţi aşa definesc rugăciunea: rugăciunea este sentimentul prezenţei lui Dumnezeu. Rugăciunea nu este doar atunci când citeşti din carte. Trebuie spus tinerilor lucrul acesta. Nu este doar când te rogi dimineaţa şi, gata, am terminat. Sau zici: „ah, nu mi-am sfârşit rugăciunile!”. Rugăciunea nu se sfârşeşte niciodată.

Vorbeşte cu Dumnezeu copilăreşte, că noi suntem copiii lui Dumnezeu. Şi vorba asta copilărească „Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune.”

Voi ştiţi proverbul călugăresc: „dacă te rogi numai când te rogi, nu te rogi deloc”. Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune. Omul are o stare de rugăciune, nu momente de rugăciune, momente când se roagă şi momente când nu se roagă. Ar fi groaznic. Trebuie să avem tot timpul simţirea lui Dumnezeu. Când spui: „Doamne!”, să fii sigur că Dumnezeu Se întoarce cu faţa la tine şi aşteaptă să-I spui ceva. Când eşti ocupat, fii atent la lucrul pe care-l faci. Când ai conversaţii, gândeşte- te la ce spui. Dar, dacă ai timp, puţin, 2-3-4 minute sau chiar într-o conversaţie cu oamenii, poţi să spui: „Doamne Iisuse Hristoase uită-te la noi, ajută-ne!” sau: „Binecuvintează-i pe oamenii aceştia!”.

(Părintele Roman Braga +29 aprilie 2015. Întemnițat timp de: 11 ani la: Piteşti, Jilava, Canal, Balta Brăilei, Salcia, Ostrov)

Rugăciunea de toată vremea, Editura Agaton, Făgăraș 2015, p.253-255

Selecţie şi editare: Sora Gabriela Naghi

Acum merg în casă luminoasă, în palat strălucit

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul, stareţul unei Mănăstiri, avea o vară, Ecaterina, care atunci când trăia, îi batjocorea pe preoţi şi pe psalţi, îngânând felul cum citeau, cântau sau cum mergeau. Râdea de ei. Deşi nu ducea o viaţă prea plăcută lui Dumnezeu, cu toate acestea stareţul o iubea mult.

Nu trecuse mult timp de când părintele Haralambie venise lângă noi, când Stareţul a aflat că verişoara lui, deşi foarte tânără, murise şi, desigur, nu cu o moarte bună. În ultimele clipe ale vieţii ei Dumnezeu a îngăduit ca să se facă pildă rudelor ei şi astfel să înţeleagă şi ele că purtarea Ecaterinei nu fusese bună. Astfel, când i‑a sosit clipa morţii a început să scoată strigăte, să facă diferite grimase şi mişcări ciudate. Şi în această stare şi‑a dat sufletul. Când stareţul a aflat, a început să plângă. Părintele Haralambie s‑a mirat de sensibilitatea stareţului. Acesta însă a înţeles gândul său şi i‑a spus:

– Fiul meu, nu plâng pentru că a murit, ci pentru că s‑a osândit.

Din acea zi stareţul a început să postească necurmat şi să se roage pentru vara sa. Mult timp însă a văzut‑o în întuneric. Odată, pe când se ruga în coliba sa, a văzut‑o aievea pe vara sa urcând din iad spre Cer, plină de bucurie, ţinând în mână o cheie şi strigând:

– Mare este pentru mine ziua de astăzi! Acum merg în casă luminoasă, în palat strălucit.

– Ecaterina, ce ţi s‑a întâmplat?, a întrebat‑o Stareţul.

– Mare este pentru mine ziua de astăzi!, a strigat ea din nou.

Aceasta arată că prin multele rugăciuni şi postiri ale Stareţului Iosif, Ecaterina a fost slobozită din legăturile iadului. Cu adevărat, „mult poate rugăciunea dreptului care lucrează”.

(Extras din Starețul meu Iosif Isihastul – Cuviosul Efrem Filotheitul, Editura Evanghelismos).

Selecţie şi editare: Sora Gabriela Naghi

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă