Întâlnirea de la Botoşani a clericilor, credincioşilor, monahi şi mireni, care s-au îngrădit de erezie

Preoţii nepomenitori și credincioșii care s-au îngrădit de erezie îi invită pe toți fiii Bisericii Ortodoxe Române să mărturisească deschis contra ereziei ecumeniste și contra adunării ecumeniste din Creta, din 2016, pentru ca astfel ierarhii români să fie înştiinţaţi că Biserica, Poporul lui Dumnezeu, respinge această erezie. Suntem chemaţi împreună, nepomenitori și pomenitori, să mărturisim public contra ereziei ecumeniste și să informăm Poporul Dreptcredincios despre pericolul contaminării Bisericii noastre cu ereziile ecumenismului. Întâlnirea din 1 mai se constituie și într-o poziție de dezaprobare față de anunțata vizită a papei Francisc. Aceasta se înscrie în programul ecumenist de atragere a credincioșilor ortodocși în mirajul „unității în diversitate”, idee eretică care desființează hotarul canonic și patristic dintre Ortodoxie și erezie, între Adevărul de credință și minciuna omenească. Întâlnirea va avea loc miercuri, 1 mai 2019, la Botoșani, în sala de conferințe a Hotelului Rapsodia, între orele 11-15, şi este organizată de semnatarii Proiectului de Rezoluție din ianuarie 2018, nepomenitori îngrădiți de erezia ecumenistă care urmează calea echilibrată a luptei. Invitați de onoare sunt fi Părintele Protopresbiter Profesor Theodoros Zisis și pe Părintele monah Serafim Zisis din Sfânta Biserica Ortodoxă a Greciei, care vor adresa un cuvânt de salut celor ce au luat în România atitudine față de erezie. Organizatorii evenimentului își propun ca acesta să se desfășoare în bucuria şi lumina Învierii Domnului, ca un un prilej de reafirmare a dragostei frățești între cei ce luptă pentru binele Bisericii. Scopului luptei antiecumeniste este curățirea Bisericii Ortodoxe Române de erezia ecumenistă și participarea la efortul de întrunire a unui Sinod Ortodox, care să condamne erezia ecumenistă și pe cei care o susțin. Lupta antiecumenistă se adresează tuturor credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române, pentru a determina ierarhia să renunțe la angajamentele față de organismele ecumeniste. Sunt așteptați să participe la eveniment toți cei care mărturisesc public ortodox, fie prin întreruperea pomenirii, calea canonică de luptă contra ereziei, fie în alte forme (predici, scrieri, luări de poziție față de ecumenism și sinodul mincinos din Creta). Întâlnirea de la Botoșani își propune ca obiectiv de lungă durată continuarea luptei contra ereziei, iar ca obiectiv imediat să transmită ierarhiei Bisericii noastre dezacordul față de apropiata vizită în România a ereticului papă Francisc. Programul întâlnirii va fi următorul: • Între orele 11.00-12.00: părintele Teodoros Zisis și părintele Serafim Zisis vor adresa un cuvânt de salut nepomenitorilor români, apoi se vor citi, în limba română, omilii ale Părinților, având ca teme caracterul eretic al papismului și perspectivele luptei antiecumeniste. • Între orele 12.00-12.30 se va lansa public cel de-al doilea număr al revistei teologice Mărturisirea Ortodoxă, care are ca tematică demonstrarea caracterului eretic al papismului. • Între orele 12.30-15.00 se va da citire unui set de 6 documente: 1. O declarație prin care preoții şi credincioşii îngrădiți de erezie, prezenți la eveniment, se dezic de extremele pe care le urmează unii dintre nepomenitori și reafirmă calea echilibrată și patristică de urmat. 2. Un memoriu în care se cere Patriarhiei Române să se dezică de erezia ecumenistă, de pseudosinodul din Creta și să înceapă procedurile de retragere a Bisericii Ortodoxe Române din CMB şi din celelalte structuri ecumeniste. 3. Scrisoarea prin care se cere ierarhiei române să nu participle la întâlnirile cu papa Francisc, cum bine procedează Biserica Ortodoxă Bulgară. 4. O scrisoare prin care se cere Patriarhiei să nu aprobe tomosul de autocefalie al schismaticilor ucraineni și să adopte poziția canonică față de schisma ucraineană. 5. Declarația nepomenitorilor privind apartenența lor la Biserica Ortodoxă Română. • Între orele 15.00-16.00 – agapa frățească. Teolog Mihai- Silviu Chirilă (Preluare după Mărturisirea Ortodoxă)

Reclame

Dragi cititori ai acestui blog,

Mă plec cu smerenie in faţa Preabunului Dumnezeu pentru încercarea prin care m-a trecut, un infarct miocardic. Asta îmi arată că am încă multe lucruri de îndreptat în viaţa mea. Măicuţa Sfântă, Sfinţii lui Dumnezeu şi Cereştile Puteri să-mi ajute, cu rugăciunile lor fără egal.

Mulţumesc frăţiilor voastre pentru faptul că v-aţi rugat pentru mine şi în momentele grele am simţit puterea acestor rugăciuni, căci Milostivul Dumnezeu mi-a înlăturat durerile şi neputinţele, inerente bolii de care aminteam. Atotputernicul să vă răsplătească din darurile Sale cele bogate. Pe cei care v-am primit şi v-am slujit până acum, vă rog să mă înţelegeţi că sunt într-o perioadă de refacere anevoioasă şi nu mai am aceaşi putere de slujire, aşa încât ceilalţi Părinţi îngrădiţi de erezie vă vor împlini cu drag trebuinţele duhovniceşti.

Astăzi se împlinesc doi ani de când mi s-a deschis acest blog, pe care-l văd ca o punte între mine şi frăţiile voastre. Cum spuneam şi la început, prin oprirea de la slujire am fost redus la neputinţa de a vorbi public oamenilor. Acesta e motivul pentru care am cerut Părintelui meu, mai tânăr, să-mi mijlocească tehnic înfiinţarea blogului. Cu trecerea vremii, am ajuns să depăşesc cifra de 500 de postări, adică articole, studii şi altfel de contribuţii, toate destinate frăţiilor voastre. Fireşte, nu toate-mi aparţin, deoarece am fost bucuros să găzduiesc scrierile Părinţilor şi fraţilor, ca şi excelentele articole, studii şi analize ale Distinsei Doamne Dr. Gabriela Naghi, sora noastră întru Hristos Domnul.

Aflându-ne în Săptămâna Sfintelor Patimi ale Mântuitorului Hristos, vă îndemn să petrecem această perioadă cu multă sobrietate şi bună cuviinţă, participând la Sfintele Slujbe rânduite de Biserică.

Ziua Învierii Domnului să vă inunde inimile cu alese bucurii duhovniceşti, întru preaslăvirea Dumnnezeului Adevărului, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea Cea Deofiinţă şi Nedespărţită.

 

Cu dragoste şi umilinţă,

Presbiter Ioviţa Vasile

 

 

 

Ierarhii români persecută pe cei care le vor binele şi leagă prieteşug cu ereticii

O atitudine fermă, puternică, împotriva ereziei, care bântuie acum în Biserica Ortodoxa, este prezentă în acest comunicat al Sinodului BOM, condus de Mitropolitul Vladimir.
Aceasta este adevarata iubire faţă de aproapele, nu cea recitată în fraze propagandistice cu ocazia diverselor pastorale si predici, prin care înaltul cler al BOR încearcă să ameţească oamenii simpli, credincioşi naivi, care nu au habar ce se întamplă lângă ei. Atunci când nu sunt ocupaţi cu iubirismul umanist, propovăduit în satanicul organism CMB, arhipăstorii noştri şi clerul ascultător promovează politica nedemnă a compromisului, tăcerii şi dezertării care îi face în final complici ai agresorilor, aflaţi la conducerea Patriarhiei Constantinopolului, sau autorilor schismei din Ucraina.
„Nu ştiţi oare ca prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş lui Dumnezeu” (Iacov 4, 2-4)
Prin conștiința martirică și mărturisitoare care caracterizează viața Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți trebuie să ne întărim în zilele noastre, în fața furtunii ereziei ecumenismului și a nepocăinței papismului, care în mod demonic impune să i se închine toți, așa cum din păcate, de multe ori în trecut și foarte pe față astăzi, fac mulți dintre ierarhii și arhipăstorii noștri, care încearcă să ne înspăimânte, să ne calomnieze, să ne prigonească, să ne reducă la tăcere. Ne regăsim în suferinţa fraţilor noştri ortodocşi ucrainieni, demni şi tari în aceasta cumplită incercare, alături de clerul credincios şi Preafericitul Mitropolit Onufrie.
Acum, când avem de-a face cu erezia ecumenistă, despre care încă oamenii nu conştientizează că este erezie, trebuie ca toţi cei cu sfântă nelinişte pentru Dreapta Credinţă să îi păzim pe oameni să nu se molipsească de erezie, iar pentru suferinţele, pentru crucea pe care o purtăm în viaţa noastră, să îi mulţumim lui Dumnezeu, căci aşa El ne fereşte de a iubi lumea aceasta. ,,Căci dacă cineva iubeşte lumea aceasta, atunci urăşte pe Dumnezeu’’, ne spune Sfântul Ioan Teologul (I Ioan 2, 15). „*Adevărata societate o reprezintă unirea omului cu Dumnezeu. Iar apostazia omului, însoţită de experierea vicleniei demonului constituie antisocietatea.”

O frumoasă rugăciune către Domnul Iisus Hristos, a Sf.Grigorie Palama, pentru reconcilierea tuturor celor care duşmănesc spre vindecare şi pace, care să alunge boala urii şi a corupţiei de la trupul Bisericii lui Hristos:
„*Mă rog Ţie să dezlegi vechiul blestem şi să reînnoieşti firea noastră, spălând chiar acum murdăria ce i-a acoperit pe aceştia din cauza nebuniei lor şi să-i cureţi de ocară, zidind de îndată duhul dreptăţii în cele dinlăuntru ale lor şi să le dăruieşti pocăinţă până îi vei mântui. Liberează-i din lanţurile urii, împacă-i şi-i uneşte. Fă-i să trăiască în pace şi înţelegere pentru tot restul vieţii lor. Dă-le ascultare şi bunăvoinţă în fapte şi cuvinte cu care sunt datori dumnezeieştilor noştri împăraţi, cărora Tu le-ai dat dreptul să conducă pe pământ şi care sunt îndatoraţi Sfintei Tale Biserici şi nouă, care doar prin Mila Ta cea Sfântă stăm dinaintea lor. Fă ca împăraţii, conducătorii, păstorii şi păstoriţii, aţintindu-şi privirea către un singur lucru, spre Voia Ta cea Sfântă şi călăuzindu-le paşii, să poată afla tot binele acum şi să ajungă la fericirea cea veşnică. Amin“ (HIEROTHEOS, MITROPOLIT DE NAFPAKTOS, “Sfantul Grigorie Palama Aghioritul”, Editura Bunavestire, Bacau, 2000).

Dr. Gabriela Naghi

 

 

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe

Sfântul nostru drag, Gheorghe, era ostaş în armata împăratului păgân Diocleţian. Faptul că era creştin a rămas tăinuit, o vreme. Când s-a aflat că este slujitor al lui Iisus Hristos, a fost dus în păgânească adunare şi acolo a mărturisit cu bărbăţie: ,,Până când, o, împărate, şi voi, domni şi sfetnici, care sunteţi rânduiţi pentru îndreptarea legilor bune şi a judecăţilor celor drepte, porniţi mânia voastră asupra creştinilor şi înmulţiţi nebunia voastră, întărind hotărârile celor fără de lege şi judecăţile cele nedrepte, dându-le asupra oamenilor nevinovaţi, care n-au făcut nimănui strâmbătate? Pentru ce-i prigoniţi şi-i chinuiţi pe creştini, silind spre a voastră păgânătate – întru care petreceţi nebuneşte – pe aceia, care au învăţat a ţine bine Sfânta Credinţă? Pentru că idolii voştri nu sunt dumnezei, deci nu vă amăgiţi cu minciunile, căci Hristos este Unul Dumnezeu şi Acela Unul, întru slava lui Dumnezeu Tatăl; şi toate s-au făcut prin El şi cu Duhul Lui Cel Sfânt toate s-au alcătuit. Deci ori singuri să cunoaşteţi adevărul şi să vă învăţaţi Dreapta Credinţă, ori pe cei ce ţin de adevăr şi de Dreapta Credinţă să nu-i tulburaţi cu nebunia voastră!’’

          Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul într-o zi de 23 aprilie.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe nu a încetat a lucra binele nici după moartea lui. Cărţile noastre bisericeşti ne istorisesc multele minuni ce s-au săvârşit prin acest Sfânt bineplăcut lui Dumnezeu. Se spune că un mahomedan a intrat într-o biserică la vremea citirii pravilei. A văzut un preot stând înaintea icoanei Sfântului Mucenic Gheorghe, citind rugăciuni în taină. Atunci a vorbit rău-credinciosul celor de un neam cu el: ,,Vedeţi pe acest nebun ce face? Se roagă la scândură. Aduceţi-mi un arc şi o săgeată, să săgetez scândura aceea’’. Încordând arcul a slobozit săgeata, dar aceasta nu s-a dus spre icoană, ci în înălţime şi căzând, a rănit mâna acelui nesăbuit, încât grea durere îi pricinuia. Preotul i-a vorbit cu înţelepciune, învăţându-l că se închină lui Dumnezeu şi nu scândurii. Ca să cunoască puterea lui Dumnezeu, l-a sfătuit să ia la sine icoana Sfântului Mucenic Gheorghe şi din candela ce va arde în faţa ei să ia ulei şi să-şi ungă mâna. Cu bunăvrerea lui Dumnezeu s-a vindecat şi a cunoscut minunile pe care le săvârşeşte Dumnezeu prin Sfinţii Lui, care sunt pe tot pământul. A cerut să fie botezat, lucru care s-a petrecut în puterea nopţii, de frica mahomedanilor păgâni, care ucid fără cruţare pe cei care părăsesc reaua şi deşarta lor credinţă.

Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Preabunul Dumnezeu să Se milostivească spre noi, cei păcătoşi (După Vieţile Sfinţilor pe aprilie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 274-300).

Nota. Cu toate ca Slujba Sfantului Mare Mucenic Gheorghe nu se savarseste marti, precum arata cartile bisericesti, socotesc potrivit sa nu lucram in aceasta zi, precat sta in puterile noastre.

 

Presbiter Iovita Vasile

 

Sinodul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova condamnă prigonirea Bisericii Ortodoxe Canonice din Ucraina

 

Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova, întrunit în ședință ordinară vineri, 19 aprilie 2019, își exprimă repetat profunda îngrijorare față de situația actuală de prigoană a Bisericii Ortodoxe din Ucraina, în frunte cu vrednicul ei Întâistătător, Preafericitul ONUFRIE, Mitropolitul Kievului și a toată Ucraina.

Ierarhii Bisericii Ortodoxe din Moldova condamnă implicarea necanonică a Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului prin acordarea „Tomosului de autocefalie” așa-numitei „Biserici Ortodoxe Ucrainene”, creată în mod artificial prin fuziunea a două structuri schismatice, fapt care nu a contribuit cu nimic la refacerea unității și păcii între creștinii din Ucraina, ci dimpotrivă a adus mai multă dezbinare și ură, provocând și consecințe grave asupra unității Bisericii Ortodoxe la nivel pan-ortodox.

Cu atât mai mult, modul în care Patriarhia Ecumenică înfăptuiește această „rezolvare a problemei bisericești” din țara vecină, cu implicarea și susținerea directă a autorităților de stat ale Ucrainei, dar și măsurile ostile și discriminatorii aplicate față de slujitorii și credincioșii ce aparțin de Biserica canonică subordonată Patriarhiei Moscovei, ne face încă odată să declarăm asemenea acțiuni străine vieții și învățăturii Bisericii noastre Drept-măritoare.

Încălcarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale slujitorilor și credincioșilor Bisericii canonice prin privarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene de numele său și legitimarea practicii de confiscare a bisericilor și mănăstirilor sale istorice cu susținerea structurilor de forță, efectuate contrar deciziilor comunităților care doresc să rămână în Biserica canonică, ne vorbește clar despre scopul principal al acestora de a lichida Biserica Ortodoxă canonică din acest spațiu.

În aceste triste realități prin care trece la moment Biserica Ortodoxă din Ucraina, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova, alăturându-se Bisericilor Ortodoxe Locale, își exprimă susținerea în rugăciune a ierarhilor, clerului și credincioșilor din R. Moldova față de confrații din Biserica Ortodoxă a Ucrainei, rugând pe Bunul Dumnezeu să-i întărească în suferință, răbdare și mărturisirea dreptei credințe, adresându-le îndemnul Sfântului Apostol Pavel, cel care la fel era în suferință pentru Domnul: „să umblați cu vrednicie, după chemarea cu care ați fost chemați, cu toată smerenia şi blândețea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în iubire, silindu-vă să păziți unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4,1-3).

În același timp, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova solicită atenția comunității internaționale asupra nedreptăților care se petrec în Ucraina prin încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, dar și prin implicarea brutală și abuzivă a autorităților statului ucrainean în viața și organizarea Bisericii Ortodoxe locale.

VLADIMIR, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove

Membrii:
+ SAVA, Arhiepiscop de Tiraspol şi Dubăsari
+ANATOLIE, Episcop de Cahul şi Comrat
+ PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni
+ MARCHEL, Episcop de Bălţi şi Făleşti
+ NICODIM, Episcop de Edineţ şi Briceni
+ IOAN, Episcop de Soroca, vicar al Mitropoliei Moldovei
+ SILUAN, Episcop de Orhei, vicar al Mitropoliei Moldovei
Protoiereu mitrofor Vadim CHEIBAŞ, Secretarul Sinodului 

(Preluare de pe Ortodoxiainfo)

 

Părintele Cosmin Tripon: Când ascultarea nu Îi este plăcută lui Dumnezeu?

Ceea ce li s-a reproșat cel mai mult din partea episcopilor și preoților ecumeniști preoților care au întrerupt pomenirea ierarhilor la sfintele slujbe, ca urmare a hotărârilor eretice asumate la minciunosinodul din Creta, este că nu au ascultat de episcopii lor, îngrădindu-se de aceștia. Din acest material, cititorii vor constata că ascultarea față de ierarhia bisericească sau de autoritățile civile nu trebuie să fie orbească, mai ales când acestea învață contrar legilor bisericești.
Când episcopii nu mai păstrează consensul cu învățătura Sfinților Părinți, oricine: preoți, monahi și credincioși trebuie nu numai să nu mai asculte de aceștia, ci chiar să li se împotrivească, ca nu cumva prin ascultarea lor să devină robi învățăturii denaturate a acestora, păgubindu-și astfel sufletul și primejduindu-și mântuirea.
Această atitudine trebuie manifestată și în relația personală dintre credincios și duhovnic, verificând prin intermediul Sfintei Scripturi și a scrierilor patristice dacă există corelație între învățătura acestora și viața și învățătura îndrumătorului duhovnicesc. În caz contrar, un astfel de duhovnic trebuie părăsit, fiind necesară căutarea unuia cu învățătură și viețuire autentic ortodoxe.

De Preot Cosmin Tripon / 18 aprilie 2019

Arhimandritul Lazăr, Despre bolile tainice ale sufletului,

Editura Sofia, București, 2012, pp. 163-168.

Toți știu bine cât de importantă este ascultarea în viața duhovnicească și cât de periculoase sunt cinstirea de sine și încrederea în sine. Avva Dorothei spune: „Eu nu știu o altă cădere decât aceea când omul își urmează sieși. Vei vedea pe cel căzut – să știi că el și-a urmat sieși. Nu există nimic mai periculos, nimic mai ucigător decât aceasta… Nu există oameni mai nefericiți și mai aproape de pierzare decât cei care nu au îndrumător pe calea lui Dumnezeu. Frunza la început este verde, înfloritoare, frumoasă, dar apoi, treptat, se ofilește, cade și este călcată în picioare. Tot așa și omul care nu este îndrumat: la început are sârguință spre post, priveghere, tăcere, ascultare și spre alte virtuți, apoi sârguința se răcește puțin câte puțin, iar el, neavând pe nimeni ca să-l îndrume, să-l susțină și să aprindă în el osârdia, se usucă, cade și devine rob supus vrășmașilor, care fac cu el tot ce vor”[1].

Ascultarea poate fi adevărată, duhovnicească, dar se întâmplă să fie și trupească, pe placul oamenilor. „Adevărata ascultare este ascultarea de Dumnezeu. Cel care nu poate să se supună singur acestei ascultări își ia în ajutor un om căruia ascultarea de Dumnezeu îi este mult mai cunoscută”[2].

Trebuie ca omul pe care îl ascultăm să înțeleagă clar voia lui Dumnezeu și să aibă o viziune corectă asupra vieții duhovnicești – în caz contrar el ne poate dăuna. Din nou sunt necesare supunerea, tăierea voii proprii și și ascultarea. Trebuie să ne supunem nu doar conducătorilor bisericești, ci și celor civili, acolo unde aceștia nu încalcă legile credinței noastre; trebuie să tăiem voia proprie întotdeauna și în toate, pe cât este posibil, nu doar în fața oamenilor, crezând că tot ce se întâmplă în jurul nostru se petrece după Pronia lui Dumnezeu.

Desigur, și aceasta trebuie să o facem cu chibzuință, să deosebim lucrurile păgubitoare de suflet de cele folositoare. Dacă însă sufletului nu îi este de folos, atunci nu numai că nu trebuie să te supui în fața voii străine, ci chiar să i te opui.

Aceeași tăiere a voii proprii este necesară și în relație cu conducătorii neduhovnicești, fiind obligați să îi ascultăm în tot ceea ce nu ne dăunează. În probleme importante însă, care determină direcția vieții duhovnicești, nu mai suntem obligați să ne supunem conducătorilor. Ne putem adresa doar acelor fețe duhovnicești fidele Ortodoxiei, care au o viziune duhovnicească clară și cunosc bine învățătura patristică. Doar față de asemenea duhovnici putem avea o ascultare adevărată. Dacă însă te supui orbește omului cu o înțelegere denaturată a învățăturii ortodoxe, riști să urmezi și tu această înțelegere și să devii împlinitor nu al voii lui Dumnezeu, ci al voii omenești denaturate – independent de  faptul că acela e monah, preot sau arhiereu. Părinții spun: „Tuturor fii ascultător în orice faptă bună, numai nu urma celor care agonisesc dragoste, sau iubitorilor de arginți, sau celor iubiți de oameni, ca să nu se arate ascultarea ta lucrare diavolească”[3].

„Folosește-te de un astfel de sfetnic care a încercat cu răbdare să discute cu tine ce trebuie cugetat și poate să-ți arate ceea ce este cu adevărat folositor pentru tine.”[4]

„Pentru sfat, pentru conducere nu este suficient să fii evlavios, trebuie să ai experiență duhovnicească și, mai mult decât toate, ungerea duhovnicească. Aceasta este învățătura Scripturii și a Părinților pe această temă. Sfetnicul evlavios, dar neexperimentat, te poate mai degrabă sminti decât să-ți aducă folos.”[5]

„În acest sens ne poruncește și apostolul: Nu fiți robi ai oamenilor (1Cor. 7,23). El ne poruncește ca orice slujire să o săvârșim duhovnicește, nu după exemplul celor care vor să placă oamenilor, ci după cel al robilor lui Hristos, în interior făcând voia lui Hristos, iar în slujirea exterioară pe cea a oamenilor (v. Efes. 6,6). Căci acum caut spune apostolul bunăvoința oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș plăcea încă oamenilor, n-aș fi rob al lui Hristos (Gal. 1,10)”.

„De la ascultarea adevărată se naște și smerenia adevărată, umbrită de mila lui Dumnezeu. De la ascultarea greșită și plăcută oamenilor se nasc smerenia falsă, înstrăinarea omului de Dumnezeu, care fac din el un supus al satanei.”

„Deosebit de dăunător este atunci când ascultătorul se străduie să urmeze ascultării depline, așa cum era aceasta la Părinții din vechime, când și călăuzitorii, și cei călăuziți erau conduși de Duhul Sfânt. În vremea noastră aproape că nu se mai găsesc astfel de oameni, care să conducă și să îndrume fără greșeală, și mulți sunt învățătorii ce rătăcesc ei înșiși în probleme de credință dintre cele mai importante. Este păcat când ucenicul unui asemenea învățător va începe să primească fiecare cuvânt al lui ca pe un adevăr desăvârșit și să urmeze exact acestui cuvânt.”

„Ascultarea este minunea credinței! O poate săvârși doar singur Dumnezeu și au săvârșit-o acei oameni cărora le-a fost dat de Sus. Dar când oamenii vor vrea prin propriile lor eforturi să atingă ceea ce se dă doar de Dumnezeu, atunci eforturile lor sunt inutile și zadarnice, iar ei se aseamănă ziditorilor stâlpului amintiți în Evanghelie, care încep edificiul fără a avea mijloace pentru săvârșirea lui.”[6]

„Studiază Scriptura Dumnezeiască, spune Sfântul Simeon Noul Teolog, și scrierile Sfinților Părinți, îndeosebi cele practice, pentru ca împreună cu învățătura lor să compari învățătura și purtarea învățătorului tău; să le poți vedea ca în oglindă și să le înțelegi. Ceea ce este conform cu Scriptura să-ți însușești și să-ți păstrezi în minte, iar ceea ce este fals și rău să recunoști și să respingi, ca să nu fii înșelat. Să știi că în zilele noastre au apărut mulți amăgitori și falși învățători.”[7]

Sfântul Ignatie Briancianinov vorbește despre ascultarea de bătrâni, despre cum era aceasta în vechiul monahism, și că „o astfel de ascultare nu este dată timpului nostru. Cuviosul Casian Romanul spune că părinții egipteni afirmau că a conduce bine și a fi condus este propriu celor înțelepți, și acesta este darul și harul Sfântului Duh. Condiția necesară unei asemenea supuneri este îndrumătorul duhovnicesc, care, prin voia Duhului, să mortifice voia noastră cea căzută, a celor care s-au supus lui pentru Dumnul, iar în această voie căzută să mortifice și toate patimile”[8].

„Este evident că omorârea voii căzute, săvârșită atât de măreț și biruitor prin voia Duhului lui Dumnezeu, nu se poate săvârși de voia căzută a îndrumătorului, când însuși îndrumătorul este robit de patimi.”[9]

Sub înfățișarea ascultării se pot ascunde diferite împătimiri, chiar și patima desfrânării. În genere, tot ce este nemărginit, dar sărac de duhul adevăratei smerenii, se întinează de orice necurăție și se supune batjocurii demonilor.

 

Note:

 

[1] Avva Dorotei, Învățături folositoare de suflet, Învățătura a 5-a.

[2] Sf. Ignatie Briancianinov, Scrisori către diferite persoane, Scrisoarea a 90-a, p. 149.

[3] Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Cuvântul al 9-lea.

[4] Idem.

[5] Sf. Ignatie Briancianinov, op. cit., vol. 4. Scrisoarea a 18-a, p. 454.

[6] Idem, op. cit., vol. 4, Scrisoarea a 54-a, p. 514.

[7] Filocalia, cap. 33, partea I.

[8] Sf. Ignatie Briancianinov, op. cit., vol. 5, p. 71.

[9] Ibidem.

 

Când îl sărbătorim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe?

Patriarhia Română a înscris în calendarul de anul acesta data de 23 aprilie cu slove negre. Deoarece în acest an această Sărbătoare este în Săptămâna Sfintelor Patimi, s-a hotarât strămutarea ei pentru altă dată, cum vom vedea în continuare. Regulile statornicite de Sfânta Biserică şi înscrise în cărţile de cult sunt acestea:

1.De cade Sărbătoarea Sfântului Mucenic Gheorghe în Duminica Floriilor (Sfintele Paşti la 30 aprilie), în bisericile care nu au hram Sfântul Gheorghe, Sărbătoare lui se amână, din pricina Praznicului, luni în Săptămâna Luminată, când slujba lui se va cânta împreună cu cea a Sfintelor Paşti, precum se va arăta mai departe… Dar în bisericile unde Sfântul este hram, potrivit învăţăturii pentru hramuri, din Tipicul cel Mare (Iaşi, 1816, faţa 685 şi 686), slujba lui se cântă în Duminica Floriilor, împreună cu cea din Triod…

2.De va cădea Sărbătoare Sfântului Gheorghe luni marţi, miercuri sau joi, în Săptămâna Sfintelor Patimi, (în ani când Paştile cad în 29, 28, 27 sau 26 aprilie), atunci se păzeşte regula din Tipicul Mare (tipicul mănăstiresc zis a Sfântului Sava… care spune: De se va întâmpla hramul unui Sfânt sau a unei Sfinte în Lunea sau în Marţea sau în Miercurea sau în Joia, cântăm toată slujba în seara şi dimineaţa din Duminica Stâlpărilor. Potrivit acestei reguli, păzită mai ales în bisericile mănăstireşti, în anii când se întâmplă unul din cazurile de mai sus, Slujba Sfântului Gheorghe se întâmplă mai dinainte, cu a Praznicului Floriilor, precum s-a arătat mai dinainte… Dar unii (Biserica grecească), atunci când Sărbătoarea Sfântului cade în oricare din zilele săptămânii Sfintelor Patimi (de luni până sâmbătă inclusiv), mută slujba Sfântului şi o cântă cu cea a Învierii, în a doua zi de Paşti (luni în Săptămâna Luminată) (Triodul, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2000)

3.Aceleaşi prevederi le găsim şi în Mineiul pe luna Aprilie (pag. 417).

4.În practica bisericească s-au mai întâlnit cazuri când Sărbătoarea Sfântului Mucenic Gheorghe a fost în Săptămâna Sfintelor Patimi, în anii 1995 şi 2006. Calendarele din aceşti ani pe care le-am păstrat arată că Praznicul Sfântului Gheorghe a fost înscris cu slove roşii, deci s-a ţinut pe 23 aprilie, fără ca aceasta să producă neajunsuri sau tulburări în rândul credincioşilor.

Concluzii. Precum se poate vedea din prevederile cărţilor bisericeşti, acestea nu stabilesc o regulă riguros unitară, ci lasă o oarecare libertate de alegere, în funcţie de anumite particularităţi. Socotesc că oricare din cele trei posibile opţiuni sunt corecte, rămânându-ne datoria de a prăznui cu evlavia cuvenită. În oricare zi s-ar săvârşi Slujba Sfântului, data de 23 aprilie trebuie înscrisă cu roşu în calendare şi respectată ca zi a muceniciei Sfântului nostru drag, Gheorghe. O ultimă precizare privind Sfânta Liturghie care trebuie săvârşită în acest an, marţi 23 aprilie, pentru cei care vor ţine acest Praznic la această dată. Se va săvârşi Liturghia Darurilor mai Înainte Sfinţite, care poate fi strămutată la ceasurile dimineţii (Tipic Bisericesc, Ed. IBMO. Bucureşti, 1976, p. 165).

Toate consideraţiile personale expuse aici sunt teologumene, adică păreri ale autorului, care pot fi ignorate. Normative rămân prevederile cărţilor bisericeşti.

 

Presbiter Ioviţa Vasile