Proorocul mincinos de la Vatican, fiara apocaliptică, se ridică împotriva lui Dumnezeu cu nebunească semeţie

,,Am văzut apoi altă fiară, ridicându-se din pământ şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur. Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare o are în mână, în faţa ei. Şi face pământul şi locuitorii de pe el să se închinei fiarei celei dintâi…’’ (Apocaliosa 13, 11-12). Observaţi duplicitatea: papa afişează o înfăţişare înşelătoare, ca a Mielului-Hristos. Cuvintele lui sunt însă ca ale ,,balaurului, şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana’’ (Apocalipsa 20, 2). Si si-a deschis gura sa spre hule asupra lui Dumnezeu, ca sa huleasca Numele Lui si cortul Lui si pe cei ce locuiesc in cer” (Apocalipsa 13, 6).

Convingeţi-vă singuri de monstruozităţile pe care le grăieşte diavolul prin proorocul său mincinos, Francisc:

În ultimele revelații, papa Francisc a declarat: „Cu umilință, căutare interioară și meditare a rugăciunii, am câştigat o nouă înțelegere a anumitor dogme. Biserica nu mai crede în iad, unde oamenii suferă. Această doctrină este incompatibilă cu iubirea infinită a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este un judecător, ci un prieten și un iubitor al umanității. Dumnezeu nu caută să condamne, ci numai să îmbrățișeze. Ca povestea lui Adam și Eva, vedem iadul ca o figura de stil. Iadul este doar o metaforă pentru sufletul izolat, care, la fel ca toate sufletele va fi în cele din urmă unit în dragoste cu Dumnezeu’’. Într-un discurs şocant care rezonează în jurul lumii, Papa Francisc a declarat: „Toate religiile sunt adevărate, pentru că ele sunt adevărate în inimile tuturor celor care cred în ele. Ce alt tip de adevăr este acolo? În trecut, biserica a fost dură cu ceea ce considera greșit din punct de vedere moral sau păcătos. Astăzi, nu suntem judecători. Ca un tată iubitor, noi (el adică) nu condamnăm copiii noștri. Biserica noastra este suficient de mare pentru heterosexuali și homosexuali, pentru cei pro sau contra avortului! Pentru conservatori și liberali, comuniștii sunt bineveniti și chiar sunt uniţi cu noi. Noi toţi iubim şi adorăm acelaşi Dumnezeu!

 Pe parcursul ultimelor șase luni, cardinalii, episcopii catolici și teologii au dezbătut la Vatican, viitorul Bisericii și să redefinească doctrinele si dogmele catolice. Al treilea Sinod de la Vatican II, este cel mai mare și cel mai important, după Sinodul de la Vatican II care a fost încheiat în 1962. Papa Francisc a numit noul consiliu „finalizarea Sinodului de la Vatican II.” Al treilea Sinod de la Vatican II a fost încheiat: „Catolicismul este acum o „religie modernă și rezonabila”, care a suferit schimbări evolutive. Este timpul să renunţăm la intoleranţă. Trebuie să recunoaștem că adevărul religios evoluează și este in continuă schimbare. Adevărul nu este absolut sau sculptat în piatră. Chiar și ateii recunosc divinitatea. Cu acte de dragoste și caritate chiar si ateul îl recunoaște pe Dumnezeu și îşi salveaza sufletul, devenind un participant activ în răscumpărarea omenirii.”

O declarație din discursul Papei a dus tradiționaliștii într-un acces de confuzie și isterie: „Dumnezeu se schimbă și evoluează ca şi noi înșine; Dumnezeu trăiește în noi și în inimile noastre. Când răspândim dragoste și bunătate în lume, atingem divinitatea noastra şi o recunoastem. Biblia este o carte sfântă foarte frumoasă, dar, ca toate lucrările mari antice, unele pasaje sunt invechite.Unii le arată ca intolerante si critice. Este timpul să vedem aceste versete ca ulterioare interpolări, spre deosebire de mesajul de iubire și de adevăr care este expus diferit in Scriptură. În conformitate cu noua noastră interpretare, vom începe să hirotonim femei cardinali, episcopi și preoți. În viitor, sper că vom avea un papă de sex feminin. Ca niciunei femei sa nu i se inchidă uşile, ele sunt deschise pentru toţi oamenii! ” Unii cardinali ai Bisericii catolice s-au aratat contrariaţi de recentele declaratii ale Papei…” 

Sursa: https://www.aparatorul.md//

,,Şi diavolul care-i amăgise a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos şi vor fi chinuiţi acolo zi şi noapte în vecii vecilor… Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iezerul de foc’’ (Apocalipsa 20, 10 şi 15).

Un avertisment pentru ierarhii români şi pentru toţi ecumeniştii. Uniţi-vă cu fiara de la Vatican, dar lăsaţi în pace Sfânta noastră Biserică. Textul de mai sus arată cu o dureroasă limpezime cine este cel cu care vreţi să fiţi una: Un monstru care cutează să-L sfideze pe Marele nostru Dumnezeu! Cine se aseamănă, se adună.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

,,Vrăjitorii de toate felurile sunt slujitorii diavolului. Nu vă duceţi la vrăjitori, că vă duceţi la diavolul. Ducându-vă la diavolul, vă pierdeţi mântuirea’’. Aceste cuvinte să le spui apăsat ori de câte ori ai ocazia, cinstite cititorule, pentru că multe suflete rătăcite nu se încredinţează lui Dumnezeu şi nu-I cer ajutorul, ci se duc la aceşti şarlatani, sperând din toată inima lor că ei le vor rezolva problemele vieţii. Aş vrea să cunosc măcar un singur caz când diavolul a făcut bine vreunui om.

Astăzi sărbătorim pe cei doi Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Petru şi Pavel, şi am ales să scriu despre vremea când Sfântul Petru propovăduia Evanghelia în mijlocul păgânătăţii din Roma.

În acea vreme, era în Roma un vrăjitor vestit, Simon, care, cu ajutorul diavolului făcea multe minuni părute, mincinoase şi ducea în rătăcire mulţime de oameni. Aşa bunăoară, a spus tuturor că i se va tăia capul şi a treia zi va învia. Pentru această înşelăciune a adus un berbec şi, prin nălucire diavolească, i-a făcut pe oameni să vadă că acel berbec ar fi chiar el. Naivii au văzut şi au crezut. Sfântul Apostol Petru i-a deşteptat şi le-a arătat că berbecului, nu lui Simon i s-a tăiat capul.

Fiindu-i vădită înşelăciunea, Simon a chemat iarăşi puterea diavolilor şi de pe o zidire înaltă le-a spus: ,,Romani, deoarece până acum aţi petrecut în nebunie şi lăsându-mă pe mine, aţi urmat lui Petru, acum şi eu vă voi lăsa şi nu voi mai apăra cetatea aceasta. Deci voi porunci îngerilor mei ca în faţa voastră să mă ia în mâinile lor şi mă voi înălţa la tatăl meu din cer, de unde voi trimite mari pedepse asupra voastră, că n-aţi ascultat cuvintele mele, nici n-aţi crezut în lucrurile mele’’.

Într-adevăr, după aceste cuvinte ameninţătoare şi mincinoase, Simon a fost luat şi purtat de demoni prin văzduh, iar oamenii nu încetau a se mira de puterile mari pe care credeau ei că le are. În mijlocul acestei mulţimi năuce, Sfântul Apostol Petru s-a rugat astfel: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, arată înşelăciunea acelui vrăjitor, ca să nu se smintească popoarele care cred în Tine!’’ Sfârşind rugăciunea, a strigat: ,,Vouă, diavolilor, vă poruncesc, în numele Dumnezeului meu, să nu-l purtaţi mai mult, ci să-l lăsaţi acolo în văzduh, unde este acum!’’ În acea clipă, puterea diavolilor a pierit, l-au părăsit pe ticălosul Simon, şi acesta a căzut şi s-a zdrobit de pământ. Dumnerzeu a rânduit ca să nu moară imediat, pentru ca să-şi cunoască puterea cea deşartă şi faptele ticăloase pe care le-a săvârşit.

A doua zi, sufletul său cel spurcat a fost dus de diavolii cei întunecaţi în împărăţia lor, adică în iad (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 484-485).

Presbiter Ioviţa Vasile

Impostorul Vasile Bănescu a nimerit iar cu oiştea-n gard

Părintele Stareţ Zenovie de la Mănăstirea Nechit nu se numără printre nepomenitori. Are însă curajul să mărturisească Adevărul, şi acesta-i lucru mare. Într-o vreme când o seamă de preoţi ai lui baal colindă din casă-n casă, îndemnând credincioşii să primească substanţa satanică, Prea Cuvioşia Sa trage un semnal de alarmă şi-i informează pe oameni despre primejdia de moarte, care, literalmente, bântuie în societatea noastră. Citiţi, vă rog, cu atenţie cuvintele Sfinţiei Sale şi veţi vedea care este gradul de adecvare la realitate şi cât de frumos se intersectează cu realismul creştin, ca să citez din behăiturile lui Vasile Bănescu:
„Este orice, vaccin nu este. Toți cei care și-au făcut vaccinul să se aștepte la următoarele boli: boli teribile de piele, insuficiență renală, accidente vasculare cerebrale, boli cardiace, boli neurologice, paralizie. Oamenii care au fost vaccinați, în combinație cu noua necunoscută – epidemia – nu vor avea putere să meargă, vor fi zombi, exact cum îi vedem pe cei drogați. Va fi cea mai gravă epidemie care a apărut pe pământ. Oamenii care sunt fericiți astăzi că și-au făcut vaccinul, mâine vor fi foarte nefericiți, pentru că nici măcar nu vor avea timp să se pocăiască pentru ceea ce au făcut împotriva lui Dumnezeu. Dacă mintea nu va mai funcționa la capacitatea normală, ai atentat la Dumnezeu. După vaccinare, după o perioadă mică de timp și în combinație cu noua boală, pielea oamenilor se va umple de solzi, ca la pești.

Nu va exista nici o explicație cu privire la originea acestei noi boli, mortale, care va afecta și sistemul imunitar. Nu există un nume pentru această boală. Oamenii se vor umple de solzi și cancere de sânge, care vor fi transmise către întregul corp uman. Se vor umple cu răni, din care va curge lichid, va fi înfricoșătoare această boală. Sfinții Părinți ne profețesc. Copiii mei, oamenii își vor pierde libertatea de gândire, vor fi inactivi. Lucrarea celui rău va rezista. Oamenii vor muri după vaccinare. Planul lor criminal este genocidul în lume, pe tot globul pământesc.” – a spus starețul.

Imediat după această predică, a urmat reacţia behăitorilor. Şi Vasile Bănescu a fost nelipsit. Aş remarca însă ieşirea unui papistaş, Doboş îl cheamă, care a afişat un aer şmecheresc, o atitudine de superioritate, luând în derâdere spusele Părintelui Zenovie, ca ale unui călugăr moldovean incult, ce nu trebuie ascultat. Ascultat trebuie să fie el, ereticul şi schismaticul din Bucureşti, supus al diabolicului Francisc de la Vatican.

Să revenim în ograda noastră, populată de specimeni vânduţi, neavând nimic cu Sfânta noastră Biserică, nici măcar Botezul, căci s-au lepădat de el când au făcut pactul cu diavolul. Aşadar, mireanul Vasile Bănescu se substiuie patriarhului şi tuturor episcopilor români. Orice problemă majoră se iveşte, iese Bănescu Behăitorul şi dă soluţia. Nu că am avea mari aşteptări de la ceilalţi ierarhi, dar măcar de ochii lumii ar trebui să contureze o poziţie comună. N-au loc de Bănescu, acest individ sordid, care ar trebui scos din Patriarhie cu un şut în posterior, şi trimis să lustruiască ghetele stăpânilor săi.

Nu se poate să nu ascultăm şi ceea ce s-a putut desluşi din behăiturile bănesciene, o înfierare tovărăşească, tipic stalinisto-bolşevică, în acelaşi inconfundabil limbaj de lemn, condamnând ferm, cu duritate, predica anti-vaccinare a Părintelui Stareţ Zenovie. Impostorul care vorbeşte în numele Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, a oferit, în exclusivitate pentru Digi FM, o reacţie despre predica stareţului de la în cazul stareţului Zenovie Grigore: „Faptul ca există persoane, inclusiv clerici precum acest părinte stareţ, care, departe de lumea reală a informaţiei medicale, nu împărtăşesc această poziţie normală, raţională, poziţie care nu are şi nu poate avea nicio conotaţie religioasă sau teologică, spune multe despre gradul de adecvare la realitate al acestora.
Amestecarea apocaliptică a vaccinării cu credinţa şi teologia, confundarea planurilor, punerea în opoziţie a credinţei cu raţiunea, a Tainelor Bisericii cu actele medicale, toate acestea si multe alte confuzii alimentate delirant de site-uri conspiraţioniste care dezinformează programatic, nu se intersectează niciodată cu realismul creştin şi cu atitudinea instituţiei Bisericii“. Consideră că impactul unor astfel de predici este şi va rămâne minor în societate. Mănăstirea Nechit este un secular aşezământ de cult din judeţul Neamţ, existenţa lui fiind legată de voievodul Ştefan cel Mare. În perioada comunistă slujbele au fost interzise, dar au fost reluate după 1990.

Confirmarea spuselor Părintelui Zenovie a venit nu după multă vreme. Un studiu al Centrului Național de Informații privind Biotehnologia al SUA, însoţit de fotografii înfricoşătoare, arată efectele terifiante ale substanţelor ce sunt injectate bieţilor oameni, sub numele mincinos ,,vaccin’’. Recomand să citiţi acest studiu pe blogul ActiveNews, şi vă veţi convinge. Veţi înţelege de ce un mirean neisprăvit, cu numele Bănescu, încearcă să înăbuşe în Biserică orice voce care cutează să rostească Adevărul, singurul cu care putem sta împotriva avalanşei de prostie, minciună şi răutate.

Dr Gabriela Naghi                     Presbiter Ioviţa Vasile

Un episcop-stareţ îşi impinge Turma spre vaccinul satanic, invocând ascultarea oarbă si absurda

Valaam, 25 iunie 2021

Toți cei care trăiesc și lucrează la Mănăstirea Sfânta Schimbare la Față sunt obligați să primească vaccinul COVID, iar oricine refuză va fi dat afară din mânăstire, a declarat ieri starețul pentru RIA-Novosti. Preasfințitul Episcop Pankraty de Troitsk, Starețul celebrei Mânăstiri Valaam, a fost recent infectat cu coronavirus. El a primit vaccinul Sputnik în septembrie, dar nu mai avea suficienți anticorpi pentru a combate virusul. După cum a explicat Episcopul-stareț, vaccinul va fi obligatoriu pentru frații monahi, clerici și toți lucrătorii. „Un principiu fundamental pentru orice mânăstire este ascultarea de stareț, ierarhie. Dacă este supravegheată, mânăstirea funcționează și se dezvoltă normal; dacă nu, atunci totul se prăbușește. Prin urmare, nu aș putea lăsa ca voia fiecăruia să decidă într-o problemă atât de serioasă ”, a explicat IPS Sa. Cei care refuză să fie vaccinați „vor fi pur și simplu scoși din mânăstire fără niciun sprijin financiar”, a adăugat el, menționând că sunt câțiva care refuză vaccinarea. Voluntarii care vin la mânăstire vor fi rugați să arate fie dovada vaccinării, fie un test PCR recent. „Dar dacă suntem vaccinați, atunci nu va mai fi totul atât de înfricoșător pentru noi”, a comentat IPS Sa.

Referindu-se la propria lui luptă cu virusul, IPS Sa a subliniat că el și alții pe care i-a văzut erau la un pas de moarte. „Prin urmare, polemicii și opiniile personale anti vaccin sunt complet irelevante”. „Susțin vaccinarea absolută, completă, sută la sută a întregii populații a Federației Ruse. Aceasta este poziția mea: eram chiar în zona roșie, aproape de moarte și am văzut oameni care așteptau moartea, pe un ventilator ”, și-a amintit el.

Există opinii diferite despre vaccinarea obligatorie în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, care nu și-a exprimat poziția oficială în această privință. Înaltpreasfințitul Mitropolit Hilarion (Alfeyev) a declarat recent că personal este în favoarea ordinului obligatoriu de vaccinare al administrației orașului Moscova pentru lucrătorii de serviciu, în timp ce Preasfințitul Episcop Savva de Zelenograd, Administratorul adjunct al Patriarhiei Moscovei, a negat ieri zvonurile că vaccinarea obligatorie va fi pusă în aplicare pentru clerul din Moscova. „Pot spune destul de oficial că nu există astfel de intenții”, a spus Preasfinția Sa. Și vorbind personal și neoficial, el crede că vaccinul este bun și util, „dar fiecare decide pentru el însuși”.

În aprilie, Primatul Bisericii Grecești, Arhiepiscopul Ieronims din Atena, a indemnat toți credincioșii să se vaccineze, numind această alegere un act de dragoste pentru Dumnezeu și aproapele. În februarie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene a declarat în mod specific că nu își va asuma responsabilitatea promovării vaccinului.

Sursa :https://orthochristian.com

Traducerea Dr. Gabriela Naghi

Remarcă. Bădia Pankraty de Troitski-stareţul minte când spune că a fost infectat cu virusul ucigaş, răspândit de antihrişti. A simulat acest fapt pentru a se face credibil, şi acum iată cât de frumos brodează pe această minciună şi se face sluga sataniştilor. Greu răspuns va da la Înfricoşătoarea Judecată.

Presbiter Ioviţa Vasile

Ierarhii români şi-au plecat genunchii în faţa lui baal (Romani 11, 4)

,,Eu sunt Păstorul cel Bun. Păstorul cel Bun îşi pun viaţa pentru oile sale. Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte’’ (Ioan 10, 11-12). Realitatea vremii noastre excede preasfintele cuvinte ale Mântuitorului Hristos, prin răutatea falşilor păstori, care ţin ocupate scaunele episcopale, din care Turma ar trebui păstorită de ierarhi vrednici. Lucru şi mai grav, nu fug, ci fratenizează cu lupii întru risipirea Turmei! Biserica Mântuitorului este asaltată din toate părţile de puterile satanice, şi recenta lege ieşită din parlamentul european arată măsura degenerării fiinţelor umane care s-au pus în slujba diavolului. Şi ierarhii noştri tac…

Tăcerea vinovată şi compromiţătoare a ierarhiei BOR, dovedeşte complicitatea la această mârşăvie fără seamăn împotriva sufletului neamului nostru. Slujbaşii trădători de neam, plătiţi din banii noştri, votează din jilţurile comode din Bruxelles sinistre legi, care vor distruge în timp inocenţa şi puritatea copiilor şi vor perverti sufletele tinerilor (cei care au scăpat deocamdată de tăvălugul vaccinist). „Nebuni şi orbi. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?”(Matei 23,19 şi 33).

Panerezia ecumenistă, a permis intrarea duhului mut şi surd în conştiinţa multora, şi greu va fi izgonit. Fenomene stranii meteo, tornade cu vânt de 140 km /h, focuri mistuitoare venite de nu se ştie unde, descărcari electrice, furtuni cu grindină care mătură tot în calea lor, ape ieşite din matcă care distrug case, arbori şi grădini. Jale mare… Invazie de gărgăriţe… semne prevestitoare ale răului iminent care se apropie. Întreaga natură se revoltă împotriva omului, devenit peste noapte duşman al ei. Ne întoarcem, la ordinele arhitecţilor întunericului, în era bolşevic-sionisto-masonică, coşmarul lumii atee, umaniste, a lumii care L-a izgonit pe Hristos, Lumina lumii, Dătătorul de Viaţă Veşnică, alegând în locul mântuirii şi izbăvirii, moartea şi întunericul fără sfârşit.

Dr. Gabriela Naghi

Maleficul Dan Barna, de la uniunea sataniştilor români (usr), stăruie ca în actele de identitate să nu mai fie înscris domiciliul titularului. Ştiţi unde ţinteşte fostul cântăreţ de strană? Spre nimicirea proprietăţilor. Nu spunea un înalt mocofan european că românii au prea multe proprietăţi? Ei bine, înscrierea domiciliului în actul de identitatea dovedeşte o proprietate. În optica lor neghioabă, proprietăţile trebuie jefuite banditeşte, cum s-a mai întâmplat în cursul istoriei.

Presbiter Ioviţa Vasile

Sataniştii europeni vor să sodomizeze lumea întreagă. Agresiune inimaginabilă împotriva lui Dumnezeu, a legilor şi făpturilor Sale

Dragi români,

Adunarea satanistă numită parlamentul european a votat recent un raport, un fel de lege izvodită în străfundurile iadului, prin care se ridică împotriva Atotputernicului Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului. Prevederile acestuia depăşesc tot absurdul pe care l-a putut gândi omenească în decursul istoriei. Să nască bărbaţii! Să omorâm copiii nenăscuţi, fără apărare! Dacă totuşi se nasc, să-i sodomizezi de mici,după fanteziile tale bonăvicioase! Să ne coborâm dub nivelul necuvântătoarelor! Iată Babilonul antihristic manifestându-se în toată murdăria şi virulenţa lui. De aceea a scris Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan cuvintele din Apocalipsa, referitoare la cetatea spurcată a Babilonului: ,,Ieşiţi din ea, Poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcaterle ei şi să nu luaţi pedepsele ei’’ (Apocalipsa 18, 4). Poporul lui Dumnezeu este Sfânta Biserică Ortodoxă, avându-L drept cap pe Hristos Biruitorul.

Perverşii sodomiţi au deplină libertate de manifestare. Faptele lor spurcate au fost dezincriminate şi nu mai sunt pedepsiţi cu ani grei de închisoare, ca în vremea comunismului. Sunt chiar lăudaţi şi promovaţi. Nu le este suficient! Ei vor mai mult, vor să transforme omenirea după fanteziile lor bolnă-vicioase, vor să domine lumea şi să stăpânească întreaga creaţie a lui Dumnezeu. Ceea ce fac ei, la cel mai înalt nivel, ne aduce aminte de proorocia Sfântului Antonie cel Mare, făcută cu mai bine de 1600 de ani în urmă: ,,Va veni vremea ca oamenii sa înnebunească şi când vor vedea pe cineva ca nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor’’. Ce împlinire dureroasă a acestei proorocii! Şi se ridică cu ameninţări de felul acesta: ,,Oricine va vorbi contra acestui „drept fundamental” (de a ucide pruncii, n.n.) sau a altor asemenea drepturi, cum ar fi preoții, vor suferi rigorile legii’’. Aşadar, închisoare dacă aperi firavele fiinţele umane de demenţa antihrştilor criminali. După închisoare – asasinatul. Îmbrăcaţi-vă în cămaşa morţii şi pregătiţi-vă de mucenicie!

Cât despre cetatea Babilonul antihristic, nu vă temeţi, nu-i departe vremea când se va auzi glasul Îngerului lui Dumnezeu: ,,A căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, închisoarea tuturor duhurilor necurate şi colivie tuturor păsăărilor spurcate şi urâte. Pentru că din vinul aprinderii desfrânărilor ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit’’ (Apocalipsa 18, 2-3).

Până atunci, Iohannis, Cioloş şi toată şleahta lor de neisprăviţi se vor pregăti să poarte sarcini şi, dacă nu vor avorta, vor şi naşte. Nebunilor!

Presbiter Ioviţa Vasile                                                                

Cariera Simonei Halep s-a încheiat. După ce a ratat turneele de la Roma, unde s-a accidentat, zice-se, Roland Garos şi Bad Homburg, acum s-a retras şi de la Wimbledon. Accidentul de la Roma s-a produs într-o poziţie aproape statică şi nu putea fi atât de grav. Problemele de sănătate ale tenismenei sunt mult mai grave şi nu au legătură cu ruptura de gambă. Ne aducem aminte cu câtă nesăbuinţă s-a oferit ca voluntară şi s-a vaccinat, ca să arate românilor ce bine mare refuză ei, ţinându-se departe de vaccin. Dumnezeu ştie câtă sminteală a produs şi câţi români  s-au vaccinat numai pentru că au văzut-o pe Simona primind să i se inoculeze drăceasca substanţă. De când a fost înţepată, cu reclama şi publicitatea de rigoare, Simona nu mai are zi bună. Nimeni nu va recunoaşte acest lucru.

Am scris cu drag şi admiraţie despre ea, atunci când a triumfat la Roland Garos şi Wimbledon. Era singura tenismenă care se însemna cu semnul Sfintei Cruci, şi nu se ruşina. Ce a determinat-o să facă pasul necugetat, e greu de înţeles. În niciun caz lipsa banilor. Mă tem că de-acum va aluneca încet spre zona mediocrităţii şi apoi a uitării. Sic transit gloria mundi. Nu-mi spuneţi că are suficiente milioane de euro, până la sfârşitul vieţii. Cine se sprijină pe bani prea mulţi, calcă pe nisipuri mişcătoare. Mă rog Bunului Dumnezeu măcar să o ţină în viaţă.

Ecumeniştii încearcă să distrugă sinodalitatea Bisericii, prin metoda reducţionistă

Dacă adunarea din Creta  s-ar fi voit sinod mare şi sfânt, prima condiţie ar fi fost aceea ca toţi episcopii să aibă drept de participare şi implicit de vot. Ştim că Biserica Ortodoxă are un număr de circa 800 de episcopi. Organizatorii din umbră n-au vrut să rişte ca sinodul să devină cu adevărat ortodox, şi-atunci au făcut o selecţie riguroasă, însărcinându-i pe întâistătători să aleagă episcopii cei mai obedienţi, buni executanţi, care să nu le creeze surprize nedorite. Aşa a fost limitat numărul fiecărei delegaţii la 25 de persoane. A fost prima şi cea mai drastică reducţie.

Au participat aproximativ 160 de ierarhi, plus papistaşii. Procentul de participare a fost de circa 20%. Asta da reprezentativitate! Cu cât mai puţini, cu atât mai bine, şi-au zis ecumeniştii, pentru că-i putem controla mai uşor. Au avut grijă ca nici măcar aceştia să nu aibă toţi drept de vot, privilegiul fiind acordat celor 10 întâistătători. A doua reducţie semnificativă, care ne arată că toţi episcopii sunt egali, cu remarca orowelliană că unii, cei 10, sunt mai egali decât ceilalţi. Întâistătătorii reprezintă 1, 25% din totalul episcopilor. Cam puţini votanţi, pentru pretenţiile megalomane ale ecumeniştilor.

Pe viitor, va avea drept de vot doar Bartolomeu din Constantinopol, papă al Răsăritului. Calculaţi Dumneavoastră procentul de reprezentativitate.

Următoarea grijă a fost să decreteze şi să înscrie în documente că sinodul este ,,judecătorul competent şi ultim în materie de credinţă’’. Se înţelege, sinodul în care doar 10 persoane au drept de vot! Cu asta au scrântit-o rău de tot, şi am să explic de ce. Atributul infailibilităţii aparţine exclusiv Bisericii, Poporul lui Dumnezeu, unit cu episcopii ortodocşi canonici. Sinodul este o modalitate de lucru şi de exprimare a glasului negreşelnic al Bisericii, când lucrează din încredinţarea şi în numele Bisericii, sub asistenţa Duhului Sfânt. Mă refer desigur la Sfintele Sinoade Ecumenice şi la cele locale, receptate de Popor ca fiind ortodoxe. Au fost şi sinoade eretice, tâlhăreşti la care ierarhii au hotărât împotriva Bisericii şi a Adevărului revelat. În acele cazuri, episcopii n-au mai fost uniţi cu Biserica şi nu au lucrat în numele ei. De prezenţa Duhului Sfânt, ce să mai vorbim.

Lipsa episcopilor ortodocşi canonici într-o anumită perioadă istorică, într-o Biserică locală, nu poate împiedica sobornicitatea Bisericii. ,,Nu ne aducem aminte ca atîta timp cît Biserica a suferit prigoane să se fi întrunit vreun Sinod Ecumenic, ceea ce nu înseamnă că Biserica lui Dumnezeu nu a vieţuit sau nu a lucrat într-un mod sobornicesc în acele vremuri’’. Sunt cuvintele Sfântului Iustin Popovici. Nicio prigoană, nici nevrednicia unor episcopi, nici vreun alt obstacol ori vitregie ale vremii nu pot împiedica Biserica în opera sa de mântuire a făpturilor lui Dumnezeu. Biserica este mai mare decât sinodul. Ea are atributul infailibilităţii, sinodul – nu.

Înţelegem acum de ce ecumeniştii se tem de sinodalitatea reală şi de ce papa Bartolomeu din Constantinopol vrea să reducă Biserica la persoana sa, întocmai ca şi confratele său întru erezie şi schismă, Francisc de la Vatican.

Presbiter Ioviţa Vasile

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

,,Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în poruncile şi rânduielile Domnului’’. Aşa scrie Sfântul Evanghelist Luca despre părinţii Sfântului Ioan Botezătorul, a cărui naştere o sărbătorim astăzi. Necazul vieţii lor era acela că, fiind înaintaţi în zile, Dumnezeu nu le dăduse copii, iar faptul de a nu avea urmaşi era socotit la evrei drept blestem. Mulţi ani au purtat ei această povară. Înţelepciunea cea tăinuită a lui Dumnezeu s-a arătat şi aici. În vreme ce se afla în templu, pentru a tămâia după obiceiul preoţiei, îngerul Domnului s-a arătat lui Zaharia. Acesta s-a tulburat văzând pe trimisul lui Dumnezeu. Îngerul însă venise să-i aducă mângâiere şi răsplata, lui şi soţiei Elisabeta, pentru răbdarea  şi dreapta lor vieţuire: ,,Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea, şi de naşterea lui mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici sicheră şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi cu puterea lui Ilie…  ’’ (Luca 1, 13-17).

Cinstite cititorule, ia seama cu atenţie la cuvintele subliniate şi aminteşte-ţi ce a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos despre Sfântul Ioan Botezătorul; ,,Şi dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină’’ (Matei 11, 14). Vrăjmaşii lui Hristos şi ai adevărului au strâmbat înţelesul acestor cuvinte, spunând că Sfântul Prooroc Ilie s-ar fi reîncarnat în trupul Sfântului Ioan Botezătorul. Domnul Iisus nicidecum n-a vorbit în acest sens, ci doar a vrut să spună că Sfântul Ioan Botezătorul va merge înaintea Domnului cu aceeaşi râvnă pe care a avut-o Sfântul Ilie, aşadar vorbeşte despre două persoane absolut distincte care au trăit în vremuri diferite. Şi aceasta să ştii: învăţătura despre reîncarnare vine din religiile demonice ale Indiei, şi n-au nicio legătură cu adevărul revelat de Dumnezeu.

Vestea cea bună adusă de îngerul Gavriil s-a împlinit într-o zi de 24 iunie, de aceea sărbătorim astăzi naşterea acestui Sfânt al lui Dumnezeu. ,,De naşterea lui mulţi se vor bucura’’. Să ne bucurăm, aşadar, şi noi în această zi de sărbătoare şi  să aducem slavă şi laudă Marelui şi Bunului nostrum Dumnezeu, Care este credincios cuvintelor şi făgăduinţelor Sale.

Presbiter Ioviţa Vasile

Incongruenţe calendaristice privind Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

l Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel a fost statornicit de Biserică după calendarul vechi, cel iulian, şi câtă vreme s-a ţinut sau se ţine acest calendar, nu se crează niciun fel de neajunsuri sau anomalii.

2.De când s-a schimbat calendarul, în 1924, lucrurile nu se mai potrivesc şi iată că avem Postul de o zi, trebuind sa se respecte norma patristică, anume că Postul acesta incepe imediat dupa Duminica Tuturor Sfinţilor, care în anul acesta e în 27 iunie.3.Mai grav e atunci când Paştile sunt la date mai târzii decât anul acesta. Sa luăm, bunaoară, anii 1983 si 2078, când Paştile sunt la cea mai târzie data posibilă – 8 mai. Apare atunci o situaţie ciudată, deoarece Duminica Tuturor Sfinţilor  cade după 29 iunie (Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel) şi atunci, în mod absurd, Postul ar trebui ţinut după Sărbătoare, deoarece trebuie respectată norma patristică. Pentru atari situaţii, cărţile bisericeşti spun că Sfântul Sinod hotărăşte cum vrea el, în privinţa Postului, şi vedem cum hotărăşte, sporind confuzia. Astfel în unele calendare anul acesta Postul ar începe în 22 iunie, în altele – în 28 iunie!

4.Aceste anomalii nu se regăsesc în Bisericile care ţin calendarul vechi. Precizare: Paştile sunt sărbătorite în toata Biserica la aceaşi dată, după cum au hotărât Părinţii de la Sinodul I Ecumenic (anul 325), deci pe calendarul vechi (iulian).

5. Dupa calendarul nou, Paştile se sărbătoresc într-un interval de 35 de zile, cuprins între 4 aprilie  şi 8 mai. Durata maximă a Postului Sfinţilor Apostoli este de 28 de zile când Paştile sunt în 4 aprilie, fiind realmente desfiinţat când Paştile sunt sărbătorite după 2 mai.

6. După calendarul vechi, Paştile sunt sărbătorite în acelaşi interval de 35 de zile, perioada coincide în timp cu 4 aprilie – 8 mai, însă calendarul vechi arată datele de 22 martie – 25 aprilie. Urmare a acestui fapt, Postul Sfinţilor Apostoli poate dura 42 de zile, când Paştile sunt în 22 martie, şi 8 zile, când Paştile cad cel mai târziu posibil, pe 24 aprilie (Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica Generală, Ed.I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1985, pag. 314).

Luăm exemplul concret al acestui an. Sărbătorim Duminica Tuturor Sfinţilor în acelaşi timp cu cei de pe calendarul vechi, numai că al nostru calendar arată 27 iunie, cel vechi cu 13 zile mai puţin, adică 14 iunie. Ei bine, din 14 iunie până-n 28 iunie sunt 14 zile, timp suficient pentru cei de pe calendarul vechi pentru a ţine Postul. Pentru noi, cei cu calendarul nou, rămâne abia o zi pentru acelaşi Post. Povara păcatului o poartă cei care au introdus, împotriva firii, calendarul papistaş al Papei Grigore al XIII-lea.

7.Trebuie remarcat faptul că toate cele legate de evenimentul cosmic-universal al Paştilor le ţinem şi noi după calendarul vechi şi, firesc, coincid ca timp în toate Bisericile Ortodoxe locale. E vorba de perioada premergătoare Postului. Postul propriu zis, Sărbătorile Intrării în Ierusalim, Sfintele Patimi şi Învierea Domnului, Înălţarea la cer, Pogorârea Sfântului Duh, Preasfânta Treime şi Duminica Tuturor Sfinţilor.

Când vorbim de celelalte Sfinte Sărbători ale Bisericii, apele se despart pentru că fiecare revine la calendarul său şi apare diferenţa de 13 zile. Asfel, când noi îi vom sărbători pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, calendarul vechi va arăta data de 16 iunie. Când cei de pe calendarul vechi îi vor sărbători pe Sfinţii Apostoli, calendarul nou va ara data de 12 iulie.

8.Concluzie: după calendarul nou (gregorian, papistaş) Postul Sfinţilor Apostoli nu se poate ţine în condiţii fireşti, cu durată normală, după cum au statornicit Sfinţii Părinţi.

Presbiter Ioviţa Vasile

Mitropolitul Atanasie de Limassol: Critici aspre la adresa hotărârilor sinodului eretic din Creta

Atunci când Biserica Ortodoxă se roagă – cum face întotdeauna – ,,pentru unirea tuturor“, cred că are în vedere întoarcerea, în unire cu ea, a tuturor celor care s-au despărțit și s-au îndepărtat, precum ereticii și schismaticii. Această revenire are loc după ce au renegat erezia sau schisma lor. După ce au părăsit acestea, ei sunt încorporați în Biserica Ortodoxă și se alătură ei – se unesc cu ea – prin pocăință și cerințele stabilite de Sfintele Canoane. Biserica Ortodoxă a lui Hristos nu a pierdut niciodată “unitatea de credință și de împărtășire în Sfântul Duh” și nu acceptă teoria restaurării unității a ,,celor care cred în Hristos“, deoarece ea crede că deja există unitatea respectivă, între cei care sunt fiii Săi botezați. Această unitate există între ei și cu Hristos, în Credința cea Dreaptă [a Bisericii], care nu o găsim în rândul ereticilor și a schismaticilor.

Cred că ceea ce este menționat în articolul 5 cu privire la “unitatea pierdută a creștinilor” este o greșeală, deoarece Biserica, ca popor de credincioși lui Dumnezeu, uniți între ei și cu Capul Bisericii Care este Hristos, nu a pierdut niciodată această unitate, care este a Sa și, prin urmare, nu are nevoie să o regăsească, sau încă, să o caute, aceasta deoarece a existat dintotdeauna și va exista, din moment ce Biserica lui Hristos nu a încetat și nu va înceta niciodată să existe. S-a întâmplat ca grupuri, sau popoare, sau persoane izolate, să părăsească trupul Bisericii. Or, aceasta dorește și trebuie să lucreze într-un spirit misionar pentru ca aceștia să se întoarcă în pocăință pe calea canonică în Biserica Ortodoxă. Aceasta înseamnă că nu există alte Biserici, ci doar erezii și schisme, dacă vrem sa fim corecți în formulările noastre. Expresia ,,pentru restaurarea unității creștine” este eronată, deoarece unitatea creștină – și anume membrii Bisericii lui Hristos – n-a fost niciodată sfâșiată, din moment ce aceștia rămân uniți cu Biserică. Separarea de Biserică, și abandonarea Bisericii, din păcate, s-a întâmplat de multe ori prin erezii și schisme, dar pierderea unității interne a Bisericii nu s-a produs niciodată.

Considerăm că atribuirea titlului “Biserică” comunităților eretice sau schismatice este teologic, dogmatic și canonic absolut greșită, pentru că una este Biserica lui Hristos, așa cum este menționat în articolul 1, o comunitate sau un grup eretic sau schismatic nu poate fi numit de noi Biserică. Doar Biserica Ortodoxă poate să fie (numita astfel n.n.). Nimic din acest text nu menționează că singura cale care conduce la unitate cu Biserica este doar întoarcerea ereticilor sau schismaticilor, în pocăință, la Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserica a lui Hristos, Care, în conformitate cu articolul 1, este Biserica noastră Ortodoxă.

Referirea la înțelegerea “tradiției Bisericii primare” ​​dă impresia că există o diferență ontologică între Biserica primară a celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și continuarea Sa autentică până în prezent, în care se află Biserica noastră Ortodoxă. Noi credem că absolut nici o diferență nu este între Biserica secolului XXI și cea din primul secol, căci una dintre trăsăturile distinctive ale Bisericii pe care o mărturisim în Crez este că acesta este Apostolică.
La articolul 12 se menționează că scopul comun al dialogului teologic este ,,restabilirea finală a unității în adevărata credință și în iubire“. Impresia care este dată este că noi, ortodocșii, căutam restabilirea în adevărata credință și unitatea de dragoste, ca și cum am fi pierdut-o și că o căutam să o găsim în dialogurile teologice cu eterodocșii. Consider că această teorie este teologic inadmisibilă de către noi toți.

În ceea ce privește ideea că salvarea Credinței Ortodoxe autentice este asigurată numai de către sistemul sinodal care este “judecătorul competent și ultim în materie de credință” [articolul 22 n.n.] conține un grad de exagerare, care nu este conform cu adevărul. Într-adevăr, în istorie bisericească, numeroase Sinoade au mărturisit și au legalizat dogme false și eretice, în timp ce oamenii credincioși le-au respins și au salvat credința ortodoxă, făcând să triumfe Credința Ortodoxă. Nici-un Sinod fără poporul credincios – pliroma Bisericii – și nici poporul fără Sinodul episcopilor săi nu se pot considera ca Trupul și Biserica lui Hristos, și să exprime corect experiența și doctrina Bisericii. Mai mult decât atât, un Sinod, pentru a fi validat canonic, nu trebuie în nimic să se separe de duhul și doctrina Sfintelor Sinoade care l-au precedat, precum și de învățătura Sfinților Părinți și a Sfintelor Scripturi, și nu trebuie să lase să se aștearnă nici o umbră asupra formulării adevărului de credință. Când grupările eretice și schismatice au fost numite Biserici de Sfinții noștri Părinții, când și unde în textele sfintelor canoane și definițiile Sinoadelor Ecumenice și Locale? Dacă ereziile sunt Biserici, unde este Una și singura Biserica a lui Hristos și a Sfinților Apostoli?

Nu doresc prin ceea ce am scris să întristez pe nimeni, și nu vreau să se considere că dau o lecție sau judec frații și Părinții mei în Hristos. Pur și simplu, simt nevoia de a exprima ceea ce conștiința mea îmi cere.
Cer ca opiniile mele să fie luate în considerare în actele Sfântului Sinod.

+ Atanasie de Limassol

(Orthodoxie. com, Lettre du métropolite de Limassol Athanase au Saint-Synode de l’Église de Chypre concernant le document adopté par la Synaxe des primats au sujet des «Relations des Églises Orthodoxes avec l’ensemble du monde chrétien»)

Traducerea Dr. Gabriela Naghi

Ce nu voiesc să înţeleagă ierarhii români

Înainte de toate, dumnealor nu înţeleg că le vrem binele, nu-i urâm, nu-i duşmănim, dorim ca toţi să se mântuiască, dimpreună cu cei încredinţaţi spre păstorire. Cu drag le recomandăm o scurtă dar elocventă lectură biblică din Cartea II Paralipomena, capitolul 18, potrivită şi sugestivă pentru starea noastră de astăzi. Despre ce e vorba? Regele Ahab urma să meargă într-o expediţie militară şi a intrebat proorocii despre deznodământul luptei. Cei patru sute de prooroci mincinoşi i-au spus, într-un glas, că va ieşi biruitor, dându-i încredere în minciună. Îndemnat de Iosafat, regele lui Iuda, cere şi cuvântul Proorocului lui Dumnezeu, Miheia. Acesta i-a răspuns cu cuvânt proorocesc precum că expediţia va fi un eşec. Imediat a fost lovit şi întemniţat pentru că a cutezat să spună adevărul, în vreme ce proorocii mincinoşi au fost păstraţi în locuri de cinste. Deznodământul luptei: regele Ahab a fost rănit grav şi până la asfinţitul soarelui a murit.

Cine i-a vrut binele regelui? Proorocii mincinoşi, sau Proorocul lui Dumnezeu, Miheia? Evident, nu vrem să insinuăm că noi ne-am ridica la statura morală a unui Prooroc.

Vrem să-i facem pe cinstiţii noştri ierarhi să înţeleagă că au greşit grav atunci când au făcut pactul cu vrăjmaşii lui Hristos şi au fost răsplătiţi cu scaune episcopale. Din acel moment, şi-au pierdut total libertatea, fiind sclavi ai acelora care urăsc Sfânta Biserică Ortodoxă, obligaţi să le execute ordinele fără crâcnire. De-aici, întregul şir de nenorociri abătute asupra Poporului lui Dumnezeu.

Am dori să priceapă că pseudo-sinodul din Creta n-a adus niciun bine Bisericii. Dimpotrivă, a produs multă tulburare, primejduieşte mântuirea multor suflete, ne-a adus erezii şi schisme, exact cum a proorocit Sfântul Cuvios Iustin Popovici. Când am încetat să-i mai pomenim la Sfânta Liturghie şi la celelalte Sfinte Slujbe, n-am făcut-o cu răutate, nici în chip răzbunător, ci am ales calea negreşelnică a Sfintelor Canoane, după care se cârmuieşte Biserica lui Hristos. Faptul acesta ar fi trebuit să le dea de gândit, să-şi revină din acest păcat neînchipuit de mare. Nu s-a întâmplat aşa.

Ar fi bine să-şi dea seama că oamenii slugarnici, făţarnici şi linguşitori cu care s-au înconjurat la centrele eparhiale nu le sunt prieteni adevăraţi, nu le vor binele, fiind interesaţi doar de păstrarea locurilor călduţe în care au ajuns.

Dorim  ca cinstiţii ierarhi să înţeleagă păcatul imens pe care l-au făcut atunci când au acceptat ca Sfânta Biserică să fie batjocorită de oameni fără simţire şi fără Dumnezeu, închizând bisericile şi oprindu-i pe credincioşi de la Sfânta Împărtăşanie şi interzicându-le să sărbătorească Învierea Domnului şi celelalte Praznice după rânduielile sfinte, sub pretextul unei pandemii inexistente. Ar fi trebuit să se ridice toţi şi să se împotrivească, apărându-şi credincioşii, chiar cu preţul libertăţii sau al vieţii.

Am avea o mulţumire sufletească imensă, dacă şi-ar da seama că singura ieşire din fundătura pierzătoare este lepădarea de satana şi de toate lucrurile lui şi de toţi slujitorii lui şi de toată slujirea lui şi de toată trufia lui. Cu orice risc. Altă ieşire nu există.

Ne-am bucura dacă ar înţelege că împingerea credincioşilor spre vaccinul ucigaş de suflete şi de trupuri, este o faptă inimaginabil de gravă şi şi-ar retrage sprijinul pentru slujitorii satanei, care-L urăsc pe Mântuitorul, ne urăsc pe noi, urăsc toate valorile româneşti. Înţeleagă domniile lor că slava deşartă e trecătoare, privilegiile sunt efemere, vremea plecării noastre din lumea aceasta se apropie cu fiecare zi şi de Dreapta Judecata nu vom scăpa niciunul.

În sfârşit, înţeleagă că nu e departe timpul când vor primi poruncă să intre în schismă, recunoscându-i pe schismaticii ucraineni. Mă tem că acela e punctul în care nici pocăinţa nu mai este posibilă.

Presbiter Ioviţa Vasile

Ecumenismul are duh de răutate și este condus de duhuri necurate

Scrisoare a D-lui Dimitrios Tselenghidis, Profesor al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Thessalonic, adresată Sinodului Bisericii Greciei.

Prea Fericite Părinte Președinte,

Preasfințiților Părinți Arhierei,

Vă trimit, cu evlavie, o cuprinzătoare evaluare despre „Sfântul și Marele Sinod” și vă rog să o studiați, deoarece cred că ar putea ajuta, cumva, în discuția responsabilă care va avea loc in cadrul Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii noastre, atunci când acesta se va întruni.

În ceea ce privește rânduiala lui bisericească și canonică, așa numitul „Sfântul și Marele Sinod” – judecat după criterii teologice – nu este literalmente „Sfânt”. Și aceasta deoarece nu este „următor Sfinților Părinți”, nici în mod formal, nici în privința conținutului, așa cum va reieși din cele pe care le vom spune în continuare. Nu este însă nici „Mare”, nu numai pentru că nu au fost prezente toate Bisericile autocefale, dar în mod principal pentru că a fost o foarte mică și selectivă reprezentare a acestora de către arhiereii locali. Dar cel mai important în această privință este că această „Adunare” a episcopilor nu poate fi caracterizată – pe baza criteriilor strict teologice – nici măcar un Sinod Local. Mai degrabă este vorba de o bizară, „Conferință presinodală lărgită a arhiereilor” cu zece Întâistătători sau de un „Congres” a zece Biserici Autocefale, care au fost reprezentate de Întâistătătorii lor și de cel mult 24 de Arhierei aleși. Am afirmat că această „Conferință” sau „Congres” nu poate fi numit nici Sinod Local, pentru că în cadrul Sinodului Local se întâlnesc și votează toți Arhiereii prezenți la acesta. La această „Conferință-Congres”, în acord cu Regulamentul de funcționare, drept de vot au avut numai cei zece Întâistătători prezenți. Această practică este fără precedent și arbitrară în istoria noastră bisericească și nu este deloc în concordanță cu practica cu caracter eclesiologic a Sinoadelor Ortodoxe de până astăzi, care presupun egalitatea duhovnicească a tuturor Arhiereilor, lucru care se vădește în egalitatea votului lor. Nici un episcop, sub nici o formă – nici măcar cu excepția Președintelui Sinodului – nu este „fără egal” (mai presus) decât episcopii împreună cu el. Ceea ce s-a aplicat în prezenta „Conferință”, trimite în mod indirect la o formă clară de catolicism, chiar și în situația în care votul Întâistătătorilor are un caracter colectiv.

În consecință, deciziile „Conferinței presinodale” sau a „Congresului Ierarhic” de mai sus nu au caracter obligatoriu. De altfel, ele nu au nici o autoritate nu numai asupra întregii Biserici, dar nici asupra Bisericilor locale autocefale care au fost reprezentate la acest „Congres Ierarhic” – cu totul fără temei instituțional – din moment ce Ierarhii care au participat nu au avut drept de vot. Dar deciziile sunt nule și pentru motivul în plus al principiului unanimității, care a fost încălcat prin neprezentarea celor patru Patriarhii (a Antiohiei, a Rusiei, a Bulgariei, a Georgiei).

Și acum evaluarea părții de conținut a originalului „Sinod”. În primul rând, trebuie să spunem în mod general, că la așa numitul „Sinod” din Kolimbari Creta, s-a încercat o scădere duhovnicească cu caracter instituțional de la învățătura dogmatică a Bisericii. Spunem că s-a încercat pentru că – în acord cu ceea ce am afirmat anterior – nu conferim un rol instituțional hotărârilor „Conferinței Arhierești” menționate mai sus. În Creta nu numai că nu a fost condamnată nici o credință diferită de cea ortodoxă (erezie), dar s-a încercat o teribilă, instituțională scădere de la credința delimitată în mod sinodal a Bisericii, în realitate o reducție de la definiția dogmatică (Oros-ul dogmatic) a Sinodului al doilea Ecumenic. Mai precis este vorba de o scădere de la învățătura dogmatică a Simbolului de Credință (Crezul), care se referă la identitatea Bisericii în sine. În Simbolul de Credință mărturisim: credem „Într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”. Dar la „Conferința” din Creta zece Biserici Autocefale, între care și Biserica Greciei, au acceptat, ateologic (în mod neteologic), „teologia baptismală” și, indirect, „teoria ramurilor”, recunoscând ca biserici pe romano-catolici, pe maroniți, pe nestorieni, pe monofiziții anticalcedonieni, pe monoteliți, care au fost condamnați pentru erezia lor hristologică de un rând de Sinoade Ecumenice (de la al treilea până la al șaselea inclusiv), dar și pe amestecătura de protestanți, care sunt reprezentați la Consiliul Mondial al așa numitelor biserici. Această tentativă de decizie sinodală la Kolimbari, de recunoaștere ca biserici a ereticilor condamnați de către Sinoade Ecumenice, constituie o nebunie spirituală și o lovitură de stat spirituală. Aceasta, în practică, este sincretism și ecumenism. Nu s-a mișcat mânia – facultatea rațională a sufletului – Arhiereilor „sinodali” împotriva lupilor înțelegători ai Bisericii. Din contră, „lupii” au fost numiți „oi” ale Uneia și singurei turme înțelegătoare, ale Bisericii. În special, pentru romano-catolici, în mod verbal am mărturisit credința noastră în definiția Sinodului al doilea Ecumenic, dar în mod practic noi am anulat această credință, recunoscând ca biserici nu numai pe aceștia, dar și alte comunități creștine, care se opun acestei definiții, prin filioque.

În consecință, nu este posibil ca într-un text sinodal cu caracter dogmatic să nu existe precizie teologică și eterodocșii să fie recunoscuți ca biserici. Aceasta ar însemna fie că se face o scădere conștientă în dogma eclesiologică, fie că există o dualitate de limbaj, cu tot ce aceasta implică.

Cu votarea celui de-al șaselea document, care se caracterizează prin neclaritățile intenționate și mai ales prin contradicțiile teologice, „Conferința Arhierească” din Creta a consolidat instituțional ecumenismul, introducând astfel și promovând confuzia eclesiologică în conștiințele credincioșilor. In mod special reamintesc paragraful 16, unde se afirmă următoarele: „Unul din organele principale în istoria mișcării ecumenice este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB)… în paralel există și alte organisme intercreștine și organe regionale, precum „Conferința Bisericilor Europene” (CEB), „Consiliul Ecumenic al Bisericilor din Orientul Mijlociu”, și „Consiliul Panafrican al Bisericilor”. Acestea, împreună cu Consiliul Mondial al Bisericilor susțin o importantă misiune pentru promovarea unității lumii creștine”.

Acceptarea termenului de ,,biserică’’ pentru eterodocși și în mod special pentru protestanți, întâlnim până la saturație și în paragrafele 19 și 21 în același text. Formularea de mai sus înseamnă că noi, Biserica Ortodoxă, suntem de acord că eterodocșii-eretici contribuie în mod important la promovarea unității lumii creștine! De aici se atestă că cei care au votat și cei care au semnat acest text nu au conștientizat, în mod sigur, că „Ecumenismul are duh de răutate și este condus de duhuri necurate”, conform cu experiența harismatică a fericitului Bătrân (Gheron) Efrem Katunakiotul. Poziția de bază a ecumenismului este pluralismul dogmatic. Aceasta înseamnă, în mod practic, legalizarea coexistenței diferitelor credințe deosebite între ele din punct de vedere dogmatic. În ecumenism toți au loc. Pentru că unitatea în acesta nu este împiedicată de varietatea diferitelor credințe, lucru care este eclesiologic inacceptabil, din punct de vedere ortodox.

Ca dogmatist al Bisericii Ortodoxe, am adânca convingere că ecumenismul este cea mai mare erezie eclesiologică, dar și cea mai riscantă poli-erezie care a apărut vreodată în istoria Bisericii. Și aceasta deoarece ecumenismul, datorită caracterului său sincretist, recomandă cea mai insidioasă contestație a credinței Bisericii, dar și cea mai gravă falsificare a ei. Tocește într-un grad inacceptabil conștiința dogmatică a pliromei Bisericii și generează confuzie în jurul identității credinței noastre. În mod viclean golește integritatea credinței mântuitoare a Bisericii – lucru care are consecințe soteriologice grave – cu considerația că toate credințele religioase sunt soteriologic valabile, atunci când susține că toate credințele eterodoxe și ale celorlalte religii sunt căi care conduc la aceeași mântuire.

În documentul despre „Taina Cununiei și impedimentele la aceasta”, nu voi repeta cele pe care le-am scris referitor la aceasta în prima mea scrisoare către Sfântul Sinod, la 3-2-2016, ca să nu vă obosesc. Voi adăuga numai că, în timp ce canonul 72 al Sinodului Ecumenic Quinisext așează condițiile eclesiologico-dogmatice pentru existența Tainei bisericești a Cununiei, decizia „Conferinței” Arhiereilor la Kolimbari Creta – cu totul necanonic și neautorizat – dă posibilitatea Bisericilor Autocefale Locale să devieze de la învățătura dogmatică despre Taine a Bisericii. În mod specific, recomandarea propusă a căsătoriilor mixte ca iconomie – dincolo de anticanonicitatea și ilegalitatea ei, dar și oximoronul relativizării unui canon (72) al unui Sinod Ecumenic (Quinisext) de către un „Sinod” mai mic, la care face trimitere tema – este, eclesiologic, extrem de neteologică. De altminteri, de aceea se recomandă în mod foarte sever de către canonul 72 anularea sau desfacerea acestei căsătorii, ca o conviețuire nelegitimă din punct de vedere eclesiologic. Mai departe chiar, argumentarea teologică a canonului, nu lasă loc deloc pentru nici o iconomie. „Căci nu trebuie să amestecăm cele neamestecate”, notează canonul, „după cum nici oaia nu se încaieră cu lupul tot așa nici partea lui Hristos cu moștenirea celor păcătoși; iar dacă va încălca cineva cele hotărâte de noi, să se afurisească”. Așadar, al 72 canon nu recomandă iconomia, ci atrage atenția asupra gravității nelegiuirii. Devierea de la canonul specificat constituie o foarte gravă ilegalitate și „para-iconomie” canonică, care are, de asemenea, foarte grave urmări eclesiologice, din moment ce amestecă cele neamestecate într-un „amestec neamestecat”, amestecă eclesiologic împreună pe „oaie” cu „lupul” și „partea” lui Hristos cu „moștenirea” păcătoșilor.

După „Sinodul” din Creta s-a editat „Enciclica Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe” (Creta, 2016), care prezintă neconcordanțe teologice. De aceea ne vom referi, pe scurt, la acestea. Mai precis, în paragraful al doilea se consemnează următoarele: „Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească constituie mărturia autentică a credinței în fața Dumnezeu-omului Hristos…”. Aici se naște, în mod rezonabil, întrebarea logică și teologică: Cum „Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească constituie mărturia autentică a credinței în fața Dumnezeu-omului Hristos…”, când acesta recunoaște pe nestorieni,, monofiziți, pe anticalcedonieni și pe monoteliți ca biserici, odată ce aceștia au Hristologia condamnată de Sinoade Ecumenice?

În paragraful al 20-lea se menționează în mod caracteristic următoarele: „Dialogurile inter-creștine au funcționat ca oportunități pentru Ortodoxie, de a arăta respectul față de învățătura Părinților și de a da o mărturie credibilă a tradiției autentice a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. Dialogurile desfășurate de către Biserica Ortodoxă nu au însemnat niciodată, nu înseamnă și nici nu se pune problema să însemne vreodată un compromis în materie de credință. Aceste dialoguri sunt mărturia despre Ortodoxie…”. Această afirmație, însă, este contrazisă de către documentele comune semnate și de către Ortodocși, așa cum sunt cele de la Balamand, Porto Alegre, Ravenna și Pussan. Și Enciclica Sinodală se încheie astfel: „Acestea se adresează în sinod către fiii din lume ai Preasfintei noastre Biserici și către întreaga lume, urmași fiind Sfinților Părinți și așezămintelor sinodale, întru păzirea credinței încredințată de Părinți”. Însă, Biserica Ortodoxă „următoare Sfinților Părinți și așezămintelor sinodale” nu a recunoscut niciodată în trecut, ca biserică, pe eretici, așa cum a încercat să facă această „Adunare a Arhiereilor” în Creta.

În ceea ce privește „Mesajul” „Conferinței Arhierești”, acesta recapitulează deciziile luate și, în paralel, e o provocare la adresa inteligenței credincioșilor informați. Mai precis, în primul paragraf al „Mesajului” se notează următoarele: „Principala prioritate a Sfântului și Marelui Sinod a fost proclamarea unității Bisericii Ortodoxe, întemeiată pe Dumnezeiasca Împărtășanie și pe succesiunea apostolică a Episcopilor. Unitatea existentă are nevoie să fie întărită și să aducă roade noi’’. Întrebarea rezonabilă a cititorilor acestui „Mesaj” este: Cum este proclamată atât de triumfalist unitatea Bisericii Ortodoxe, când este cunoscut că la această „Întrunire” nu au participat patru Patriarhate, care reprezintă în mod covârșitor mai mulți credincioși decât cei care au fost reprezentați de către cei zece Întâistătători care au participat la aceasta? Și cum se face referire cu atâta ușurință la Dumnezeiasca Împărtășanie ca temei al unității, din moment ce este în vigoare oprirea comuniunii liturgice între două vechi Patriarhii, a Ierusalimului și a Antiohiei?

Toate acestea de mai sus le spun cu dragoste plină de durere și respect față de rangul arhieresc al Dumneavoastră, fără a avea vreo altă aspirație, decât numai aceea că dorim să rămânem întotdeauna, ca membre vii, în Trupul tainic al lui Hristos, în Biserica Lui.

Predică la Duminica a 8-a după Paşti – a Pogorârii Duhului Sfânt. Mireasa Lui Hristos

În vreme se se afla în Capernaum, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a intrat într-o casă şi a stat la masă împreună cu Ucenicii Săi. Aici au venit câţiva dintre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul şi L-au întrebat: ,,Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar Ucenicii Tăi nu postesc?’’ Răspunsul Dumnezeiesc dat lor a fost tot sub forma unei întrebări: ,,Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti’’ (Matei 9, 14-15). Aşadar, Fiul lui Dumnezeu ni se prezintă pe Sine, pentru a ne înlesni înţelegerea şi cunoaşterea Lui, drept Mire. Cu alt prilej, rostind Pilda celor zece fecioare, Domnul Iisus a vorbit despre a Doua Sa Venire şi a asemănat împărăţia Lui Dumnezeu cu o nuntă în aşteptarea căreia cele zece fecioare şi-au împodobit candelele, fiecare cum a găsit de cuviinţă: cinci dintre ele şi-au arătat râvna şi înţelepciunea prin aceea că au luat untdelemn în candele pentru ca acestea să nu se stingă; celelalte cinci s-au dovedit delăsătoare şi nebune, neluând untdelemnul trebuincios. Şi pentru unele, şi pentru celelalte a sosit momentul de început al nunţii, acela când a venit Mirele, anunţat de cuvintele: ,,Iată, Mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea Lui!’’ (Matei 25, 6). Mirele este, şi aici, chiar Mântuitorul nostru şi al lumii întregi, Care, iarăşi va să vină cu mărire să judece viii şi morţii a Cărui împărăţie (nuntă) nu va avea sfârşit’’.

Dar logica şi firea lucrurilor ne spune că Mirele trebuie să se însoţească cu Mireasa şi aceasta va fi începutul nunţii celei veşnice, adică al împărăţiei Lui Dumnezeu. Care este, prin urmare, Mireasa Lui Hristos? Sfântul Apostol Pavel, scriind Epistola a Doua Bisericii din Corint (II Corinteni 1, 1) le-a scris aşa ,,Căci vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui singur Bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos fecioară neprihănită’’ (II Corinteni 11, 2). Înţelegem dar, cu limpezime că numele generic şi sfânt al Bisericii noastre, este Mireasa lui Hristos.

De când există această Mireasă şi Cine a adus-o la existenţă? Cred că vă aduceţi aminte de momentele acelea grele şi întunecate din istoria lumii când Fiul lui Dumnezeu era pironit pe Cruce, Preasfântul Său Sânge şiroia din rănile deschise iar El răbda cele mai inimaginabile dureri. Ajuns la capătul puterilor Sale omeneşti, Mântuitorul a rostit aceste cuvinte: ,,Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând Şi-a dat duhul’’ (Luca 23, 46). În acea clipă istorică, preţul pentru Sfânta Biserică a fost plătit. Aceasta l-a făcut pe Sfântul Evanghelist Luca să scrie, câteva zeci de ani mai târziu: ,,Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată Turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcope, ca să păstoriţi Biserica Lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său’’ (Fapte 20, 28). Cam în aceaşi vreme, Sfântul Apostol Pavel scria Bisericii din Efes Epstola prin care adresa îndemnul acesta sfânt: ,,Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită, nevând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană’’ (Efeseni 5, 25-27). Acesta a fost rostul Jertfei mântuitoare pe Cruce a Domnului Iisus Hristos: câştigarea Sfintei Sale Biserici în care vrea să-i cuprindă pe toţi oameni din lumea aceasta şi să-i ducă la mântuire. Evident, ştim prea bine că nu toţi oameni cred în Hristos, iar prin aceasta se află în afara Bisericii Sale. Ştim însă că Biserica îi aşteaptă pe toţi, chiar şi pe vrăjmaşii ei, să vină la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, singura cunoaştere prin care ne putem dobândi mântuirea. Însuşi Mirele Hristos îi voieşte pe toţi oamenii luminaţi de adevărurile Sale Sfinte pe care le-a dat Miresei Sale Sfinte, Bisericii celei de la o margine până la cealaltă a lumii.

După Înălţarea la cer a Mâmtuitorului, la zece zile, El a împlinit făgăduinţa dat mai înainte, aceea de a trimite în lume pe Mângâietorul, Duhul Adevărului Care să-i călăuzească în toate pe oameni. Aşa descrie Cartea Sfântă venirea Duhului Sfânt: ,,Şi când a sosit Ziua Cincizecimii, erau toţi Apostolii împreună într-un un loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt care vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le da lor Duhul a grăi’’ (Fapte 2, 1-4). A fost primul dar ceresc adus de Mângâietorul: vorbirea în limbi necunoscute de ei până atunci. Barierele ligvistice fiind înlăturate, au putut, după aceea, să propovăduiască tuturor neamurilor prezente la Ierusalim, Vestea cea Bună a mântuirii, încât se mirau: ,,Cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?’’ (Fapte 2, 8). Li se explică ceea ce nu ştiau: Duhul Sfânt le-a dat această putere excepţională de a grăi în toate limbile, iar ceea ce văd ei înfăptuindu-se, este lucrare Dumnezeiască, cuprinsă în planul veşnic al Lui Dumnezeu. Acum încep să strălucească razele cunoştinţei peste cei aflaţi, până atunci, în întunericul ignoranţei. Aceştia s-au arătat dornici de a primi Adevărurile veşnice. Momentul istoric este astfel relatat de Sfântul Luca: ,,Deci cei care au primit cuvântul s-au botezat; şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete’’ (Fapte 2, 41). Ei bine, iubiţi credincioşi, aceşti trei mii de oameni, bărbaţi, femei, copii, tineri şi bătrâni au alcătuit începutul Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos care, în decursul timpului, s-a întins peste toată faţa pământului, ducând mesajul evanghelic la toate neamurile lumii. De-aici a început să existe Mireasa lui Hristos cea care îşi aşteaptă Mirele. Iar Mirele îi va aduce mântuirea şi va intra cu ea la nunta veşnică, în împărăţia Lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel ne-a scris, şi noi credem cu toată fiinţa noastră, că Biserica Dumnezeului Celui Viu este stâlp şi temelie adevărului’’ (I Timotei 3, 15). Ne întrebăm cu îndreptăţire: poate exista mântuire în afara adevărului? Categoric, nu! Aceasta l-a şi făcut pe Sfântul Ciprian al Cartaginei să scrie că ,,în afara Bisericii nu există mântuire’’. Să reţinem aceste cuvinte pentru că ele ne vor însoţi şi la judecată. Să nu uităm niciun moment ceea ce am spus şi înainte: Hristos Şi-a vărsat sângele pe Cruce pentru a câştiga Biserica Sa. Dar Jertfa Lui are eficienţă pentru om numai dacă el se găseşte între hotarele Bisericii, şi nu în afara lor! Suntem ai Lui Hristos numai în măsura în care aparţinem, ca mădulare vii, Bisericii Sale. Nu vă faceţi iluzii în privinţa sectelor, care mai nou se autointitulează ,,biserici’’. Nu sunt Biserici, ci sinagogi ale satanei! Mântuitorul nu Şi-a vărsat sângele pentru secte, nici pentru mulţimea de religii păgâne şi demonice, ci pentru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, Mireasa Lui.

Mântuitorul nostru ne-a lăsat aceste cuvinte-testament la care ar fi bine să medităm cât mai des cu putinţă: ,,Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18). Aceasta înseamnă, indubitabil, că Mireasa Lui Hristos s-a aflat şi va fi până la sfârşitul veacului acestuia într-un război pemanent cu puterile iadului, oameni şi demoni. Istoria trecută până acum ne dovedeşte acest fapt. Ceea ce se întâmplă în vremurile noastre este limpede ca lumina zilei: se desfăşoară un război necruţător, pe toate fronturile, împotriva Sfintei Biserici: secte, biserici mincinoase, forţe oculte, ideologii criminale, religii demonice, perverşi de tot felul, politicieni fără Dumnezeu, satanişti declaraţi, toleraţi şi încurajaţi  de autorităţi, vrăjitori mediatizaţi, rockeri stăpâniţi de diavolul, presă mincinoasă şi ostilă Adevărului, mişcări antibisericeşti, lupi îmbrăcaţi în piei de oaie, ,,creştini’’ necreştini, atei, materialişti, evoluţionişti, apostaţi, eretici, schismatici, papi care recunosc descendenţa omului din maimuţă, păstori ce nu-şi iubesc turma, ecumenişti ce vor unirea în minciună, etc., sunt porţi ale iadului sau, dacă vreţi, fronturi de luptă împotriva Miresei Lui Hristos căreia-i produc multe vătămări. Biruinţa va fi, în cele din urmă, a Bisericii Lui Hristos. Iar noi biruitori nu putem fi decât ca mădulare vii şi lucrătoare ale acestei Biserici.

Sfântului Ioan Evanghelistul i s-a arătat, atunci când a fost exilat în Patmos, ceea ce se va întâmpla la sfârşitul veacului acestuia: ,,Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o Mireasă, împodobită pentru Mirele ei’’ (Apocalipsă 21, 2). Este vorba, iubiţi credincioşi de Biserica Biruitoare, de mulţimea Sfinţilor şi Martirilor lui Dumnezeu care şi-au câştigat cununile cereşti, de sufletele lor care se vor uni aici pe pământ cu trupurile lor şi vor învia. Laolaltă cu drepţii de pe pământ, cu Biserica Luptătoare, vor întâmpina pe Mirele Hristos şi atunci va începe Nunta, adică viaţa cea veşnică în împărăţia Lui Dumnezeu. Până atunci Duhul Sfânt, inseparabil de Biserică, lucrează pentru mântuirea noastră şi cheamă neîncetat pe toţi oameni să vină în Corabia Mântuirii, aşa cum scrie acelaşi Sfânt Evanghelist: ,,Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino. Şi cel însetat să vină, şi cel ce vrea să ia în dar apa vieţii’’ (Apocalipsa 22, 17).

Sărbătorim în această Sfântă Zi venirea Preasfântului Duh Dumnezeu în lume şi întemeierea Bisericii – Mireasă a Lui Hristos Mântuitorul. Slavă Lui Dumnezeu  pentru noianul de daruri revărsat asupra noastră, rugândi-L să ne facă vrednici de nunta Mirelui Hristos, acum şi în vecii vecilor. Amin.

Presbiter Ioviţa Vasile

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am încheiat şirul de Predici la Duminicile anului liturgic. Nădajduiesc că frăţiile voastre veţi fi având oarecari folose duhovniceşti, citindu-le. Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

O supraviețuitoare a Holocaustului acuză: „Dictatura COVID este o dictatură fascistă!… Depășește ce a făcut Hitler!”

 

O supraviețuitoare a Holocaustului a denunțat măsurile de sănătate publică „eugeniste” adoptate în timpul crizei COVID, care, spune ea, ar putea duce la o dictatură fascistă și la un genocid. Într-un interviu realizat cu avocatul german dr. Reiner Fuellmich, Vera Sharav, o veche activistă pentru drepturile medicale, a evocat experiența sa din timpul nazismului, trăgând un puternic semnal de alarmă față de „elementele opresive și represive fără precedent” instituite de era COVID. „Nu mi-am imaginat că o să apuc să trăiesc pentru a fi din nou îngrozită de aceleași lucruri”, a declarat evreica de origine română Vera Sharav. Sharav i-a spus lui Fuellmich că, „supraviețuind regimului de teroare nazist, copil fiind, am învățat lecții de neuitat despre natura răului. Știu ce înseamnă să fii stigmatizat și demonizat ca un răspânditor de boală.”

Născută în România, în tilmpul în timpul celui de-al doilea război mondial, Vera Sharav a fost deținută de copil într-un lagăr din Ucraina, iar tatăl său a pierit în Holocaust. „Ni se impunea, după cum germanii bine știu, să purtăm o stea galbenă a lui David pentru a ne identifica, pentru a-i segrega pe evrei. Legi discriminatorii împiedicau familia mea să ducă o viață normală, o opreau să participe la cele mai obișnuite activități. Proprietatea noastră a fostconfiscată, ni se interzicea să participăm la orice adunări educative, religioase, culturale. Evreilor le era interzis să călătorească, așa că nu aveau scăpare. Aceste amintiri dureroase din copilăria mea m-au sensibilizat față de amenințarea pe care o reprezintă diktatele restrictive actuale ale guvernului.

Sharav a acuzat „obligativitățile medicale de acum ca fiind „un mare pas către o dictatură fascistă și un genocid. Ce fac ei cu acest virus este să instituie elemente opresive și represive fără precedent care ne închid în casă ca în pușcărie. Obligativitatea purtării măștii este o armă psihologică insidioasă. Aduce atingere demnității noastre de ființe umane libere. Măștile nu funcționează nici în această epidemie, cum nu au fucționat în nici o alta, și sunt echivalentul simbolic al stelei galbene. Măsurile de izolare și lockdown s-au dovedit în această perioadă un instrument foarte eficient de control social, dar nu au reușit să oprească virusul Oamenii sunt dresați să se supună pasiv diktatelor guvernamentale, în vreme ce copiii, privați de educație, sunt dresați să se ferească de oameni”, a continuat Sharav.

Supraviețuitoarea Holocaustului a condamnat starea sistemului medical, făcând legătura dintre politicile medicale de astăzi și cele folosite de naziști. „Astăzi, dezbaterea este interzisă. Un medic nu are dreptul să spună că virusul este folosit pentru a întreține o stare de frică. Medicii și oamenii de știință care exprimă opinii ce contrazic dicktatele oficiale sunt tratați ca niște eretici. Sunt amenințați să-și piardă mijloacele de subzistență, iar presa le pune pumnul în gură și îi demonizează, atunci când vorbesc despre siguranța vaccinurilor anti-COVID.

Frica și propaganda au fost armele psihologice prin care naziștii au impus un regim genocid, iar astăzi unii încep să înțeleagă de ce în Germania oamenii nu se revoltă: frica este cea care îi împiedică să facă ceea ce trebuie. Ce a deosebit Holocaustul de alte genocide este rolul central pe care l-a avut sistemul medical. Fiecare pas al procesului criminal a fost susținut de doctori și universitari din sistemul medical. Medici și prestigioase societăți și instituții medicale au dat spoiala de legitimitate infanticidului și omorârii în masă a civililor.”

Sharav s-a referit la Aktion T4, o campanie criminală nazistă care a ucis zeci de mii de persoane, în special handicapați. „Primele victime au fost sugarii și copiii germani handicapați mai mici de trei ani. Ei erau identificați de către moașe, care semnalau statului existența lor. Următoarele victime au fost bolnavii mental, după care bătrânii din aziluri. Opt decenii mai târziu, criza COVID-19 a dezvăluit o uimitoare renaștere a „politicilor de sănătate publică axate pe eugenism în Europa Occidentală și în Statele Unite”.

„În Europa și în Statele Unite, spitalelor li s-a dat ordin să nu îngrijească, să nu ofere tratament medical, inclusiv oxigen, persoanelor vârstnice din aziluri. Mai mulți guvernatori din Statele Unite au trimis persoane infectate în aziluri, știind că acestea duc lipsă de mijloacele elementare pentru a preveni răspândirea virusului’’. Ea a citat cazul guvernatorului statului New York, Andrew Cuomo, care a emis decrete ce au provocat mii de decese ce puteau fi evitate, în ciuda faptului că știa riscurile acestei grupe de vârstă. Măsuri criminale asemănătoare au fost luate și de alți guvernatori Democrați, printre care Gretchen Whitmer din Michigan.

Noua amenințare a policilor eugeniste depășește chiar și ce a făcut Hitler, a avertizat Sharav. Ea a comparat programul Marea Resetare, susținut de Forumul Economic Mondial și de marile corporații, cu „programul general al lui Hitler”. Totuși, „Hitler viza doar Europa și Rusia, nu avea gânduri la nivel mondial”, a spus ea. Marea Resetare „este globală”. „Suntem urmăriți, supravegheați”, i-a spus Sharav lui Fuellmich, referindu-se la sistemele de identificare legate de vaccinare, cum ar fi „pașapoartele verzi”, care creează „o societate a aparteheidului cu două clase, „una privilegiată, cealaltă demonizată și discriminată”.

„Sună familiar? Urmează ghetourile și lagărele de detenție? Și cum vor fi omorâți oamenii?  Odată ce ai început să ai acest sistem cu două clase sociale, nu mai poți împiedica un holocaust mondial. Guvernul nu ar trebui să se amestece în viețile noastre personale, în alegerile noastre medicale. Ce este asta? De unde a apărut? A început odată cu naziștii. Nu mi-am imaginat că o să apuc să trăiesc pentru a fi din nou îngrozită de aceleași lucruri.”

Ştefan Constantinescu (Preluare de pe ActiveNews)

Păstori impostori: în România – tăcere vinovată, peste ocean – delir propagandistic şi patologic

De fiecare dată când slugile leviatanului au vreo inițiativă absurdă, exagerată, nejustificată, despotică sau de-a dreptul diabolică, (așa cum s-a întâmplat de-a lungul epidemiei gripale cu virus chinezesc, în curând în valul al 4-lea!), și a vaccinării ascuns forțate, pentru care a fost creeat nevăzutul virus ucigaș, reacția noastră se reduce la o indignare, din categoria lui „cum îndrăznesc să facă așa ceva!” Dar „ei” îndrăznesc și pentru că noi nu îndrăznim sa protestăm vehement și continuu prin mijloacele pe care le avem la îndemână. Aşa cum au acceptat (aproape) in corpore bolşevizarea ţării, tot astfel la vreme de criză ierarhii BOR tac .
În asemenea vremuri grele, tăcerea lor devine însă impardonabilă şi suspectă.
Spunea într-o vreme , vrednicul de pomenire, Mitropolitul Bartolomeu Anania:
„În faţa unui astfel de fenomen, păstorii spirituali ai poporului au obligaţia – cu atât mai mult în condiţii de libertate – de a se face auziţi în viaţa publică a cetăţii, după modelele biblice ale unui Ilie Tesviteanul, Ioan Botezatorul sau Iisus Nazarineanul, cei care au preconizat şi instituit vocaţia profetică a Bisericii.” Tăcerea ierarhilor de astăzi (majoritar şantajabili) este perfect explicabilă, chiar dacă nu-şi riscă viaţa ca-n anii ’50. Vocaţia profetică, interventiile publice în problemele sensibile nu sunt la îndemana oricui, toți, dar absolut toți, strâns uniți în jurul patriarhului lor, tac întrucât sunt conştienţi că dacă ar vorbi îşi asigură surghiunul şi îşi blochează eventuala ascensiune profesională, dovedind o data în plus cui slujesc.

Oamenii care au fost numiți în funcții de autoritate bisericească sau guvernamentală fac întocmai lucrurile pentru care au fost tocmiți să le facă . Dar noi pentru ce suntem încă aici prin mila Domnului Cel Vechi de Zile?
Cum îndrăznim să nu îndrăznim să apărăm așa după putere lumea, de agresiunea noii normalități de sorginte masonico-sionisto -neo marxisto- luciferică?
Dar, din păcate, în timpul nostru, oamenii nu acordă nicio importanță pericolului pe care îl reprezintă erezia pentru sufletul și viața noastră .. Acesta este un semn al vremurilor. Cel care nu Îl iubește pe Hristos, nu cunoaște voia Lui; cel care ascultă de voia stăpânilor acestei lumi înșelătoare, ia cu ochii închiși leacul otrăvit, trădând încrederea Domnului Hristos, și refuzând leacul Său dătător de viață veșnică, pe care Îl oferă cu dragoste tuturor.

Asistăm la alunecarea credincioșilor în abisul raționalismului, materialismului, necredinței și ateismului. Adâncirea în necunoaștere, nepăsare și credință căldicică i-a aruncat pe mulți în moarte trupească și sufletească sau i-a condamnat la o suferință viitoare. Suntem martorii veacului din urmă și prorociile Sfinților Părinți se întâmplă sub ochii noștri. Ce face ierarhia cufundată în erezie Tace!

Cultul personalitații de sorginte dictatorial -papistă se manifestă tot mai violent în ultima vreme din parte slujbașilor eretici ai conducătorului Fanarului. Pe 11 iunie 2021, șeful Arhiepiscopiei Fanarului în Statele Unite, Arhiepiscopul Elpidofor (Lambriniadis) a declarat că „ecumenismul se află chiar în nucleul valorii de a fi creștin”. În timpul ,,liturghiei’’ care a avut loc într-o „biserică” heterodoxă, în cinstea Apostolului Bartolomeu din Eparhia de New York a Bisericii Episcopale a Statelor Unite, Arhiepiscopul Elpidofor a declarat că pentru conducătorul Fanarului, Patriarhul Bartolomeu „nu există o prăpastie prea adâncă sau un pod prea îndepărtat pe care el a nu ar fi gata să le treacă din dragostea lui Hristos pentru fiecare ființă umană”. „Biserica” oferă o bursă comunității LGBTQ care „este pe deplin integrată în conducerea bisericii noastre mari”. Și cu doar cinci zile înainte ca ierarhii ortodocși să slujească acolo, la„biserică” a avut loc o ceremonie de binecuvântare a steagului „mândriei”comunității LGBTQ. Drapelul flutura deasupra intrării în momentul sosirii ierarhilor și va rămâne acolo pe tot parcursul lunii iunie, cunoscută sub numele de „Luna Mândriei” printre propagandiștii LGBTQ. Și explicând de ce au decis să sărbătorească într-o biserică heterodoxă, Arhiepiscopul a spus: „Tocmai datorită ecumenicității Primului Tron al Ortodoxiei și a slujirii ecumenice(ecumeniste) credincioase și inspiratoare a Patriarhului nostru ”. Potrivit Arhiepiscopului Elpidofor, „Sanctitatea Sa s-a adresat la toată lumea ortodoxă, ca libertatea și mărturia autentică să fie standardul pentru trăirea credinței noastre și să nu cădem în capcane și manipulări naționaliste”.

„În 2016, la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, care s-a desfășurat pe insula Creta, Patriarhul nostru i-a îndemnat pe Părinții Sinodului să aleagă mai degrabă dialogul decât divizarea – chiar și în fața intereselor naționaliste care puteau influența hotărârile Sinodului”, a declarat purtătorul de cuvânt al Fanarului în SUA. Pseudo Arhiepiscopul Elpidofor a notat că „angajamentul ecumenist se află în nucleul valorii de a fi creștin”. El a mai spus că în timp ce se ruga în lăcașul Bisericii Episcopale din SUA, a simțit un „privilegiu special” și „o sfidare”. „Este un privilegiu, deoarece ecumenismul autentic nimic nu primește ca o datorie. Și este totodată o sfidare, pentru că „Dialogul iubirii” și „Dialogul adevărului” merg împreună. Astfel, unul nu poate exista fără celalalt”, a spus conducătorul Arhiepiscopiei Fanarului din Statele Unite.

Angajamentul ecumenist de „construire a podurilor”, mai degrabă decât „recunoașterea zidurilor … stă în inima a ceea ce înseamnă a fi creștin”, a predicat Elpidofor. Frumusețea sufletului, a inimii și a minții nu este „nicăieri mai manifestă decât în ​​persoana sacră și mai venerată a Preasfinției Sale Patriarhul nostru Ecumenic Bartolomeu”, a continuat ierarhul GOARCH. „El este un apostol viu al iubirii”. Arhiepiscopul l-a lăudat pe Bartolomeu întotdeauna deschis dialogului cu toți, chiar și cu cei din afara credinței creștine. De asemenea, l-a lăudat pe patriarh pentru munca sa ecologică, care i-a adus porecla, de„Patriarhul verde”. La sfârșitul omiliei sale, Elpidofor a anunțat că Arhonii Tronului Ecumenic – Ordinul Sfântului Andrei au înființat Fundația Ecumenică Patriarh Bartolomeu – „un efort mondial pentru a se asigura că slujirea Bisericii Mame din Constantinopol va fi pusă pe o bază fermă pentru generațiile viitoare . ”

Șeful Arhonilor l-a lăudat și pe pseudo-patriarhul Constantinopolului pentru că a oferit „libertate religioasă celor 43 de milioane de credincioși demni ai Ucrainei” prin emiterea tomosului autocefaliei „Bisericii Ortodoxe din Ucraina”.

Rețineți că 43 de milioane reprezintă populația totală a Ucrainei, nu numărul celor care se identifică drept ortodox sau numărul celor care se identifică ca membri ai BOaU eretice care a primit tomosul. Șeful Arhonilor l-a lăudat deasemeni pe Patriarhul căzut în erezie, pentru că este omul care promovează unitatea Ortodoxiei și este cel care s-a întâlnit și a lucrat la acest deziderat cu ultimii trei papi ai Romei.

La rândul său Monahul Arsenie din Sf.Munte Athos își exprimă indignarea față de hula și blasfemiile slugilor „papei” Bartolomeu. Din partea clerului laic sau monahal din BOR nu există nici o reacție. Vai de acei păstori ai Bisericii Ortodoxe, care învață contrariul poruncilor lui Hristos și învățăturii patristice. Din păcate, exact asta face șeful Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești a Americii, Arhiepiscopul Elpidofor, cu mult mai multă îndrăzneală. Kyr Elpidofor a declarat: „Ereticii nu sunt papiștii, anglicanii, protestanții etc. Ei s-au născut așa și trebuie să-i acceptăm așa cum sunt. Eretici sunt agresivii și cârcotașii, care nu-i acceptă pe frații noștri creștini”.

Pseudo – ierarhul ne propovăduiește această idee și multe alte lucruri de genul acesta. Și astfel, conform doctrinei lui Elpidofor, toți Sfinții Bisericii Ortodoxe, care au luptat împotriva ereziilor, sunt acum considerați aparent a fi „cei care produc tulburări în Biserică”. Sfinții Apostoli, care luptau împotriva tuturor tipurilor de idolatrie și erezie, erau „ recalcitranți”? Apostolul Pavel a fost „un arțăgos ”, care i-a numit pe eretici „lupi cumpliți” ? Au fost „scandalagii” marii Sfinți Părinți care au luptat neîncetat împotriva ereziei lui Arie? Sfinții noștri care s-au împotrivit iconoclaștilor au fost „provocatori de tulburări”? Erau sfinții provocatori când luptau împotriva ereticului Nestorie și a apropiaților săi, care au insultat pe Preasfințita noastră Stăpână? Sunt marii Sfinți precum Patriarhul Fotie, Grigorie Palama și Marcu din Efes niște provocatori de tulburări după hotărârea lui Elpidofor?

Dr. Gabriela Naghi

Surse:
https://spzh.news/en/news/80564-byty-ekumenistom–znachit-byty-khristianinom–ijerarkh-fanara-v-ssha

https://orthochristian.com/139936.html

https://orthochristian.com/129926.html

Vestea bună: Copiii Cameliei Smigală au scăpat din barbaria scandinavă şi au ajuns lângă mama lor.

Vestea rea: Copiii urmează să fie exterminaţi legal, prin aşa zisul vaccin, sau să fie iarăşi luaţi de la părinţi, prin decăderea acestora din drepturile părinteşti.

De ce pseudo-sinodul din Creta s-a născut mort

Taman când să se împlinească cinci ani de la fatidica adunare din Creta, din 2016, ne trezim cu o  ,,sinaxă ortodoxă’’ cu pretenţii de sinod, la Sâmbăta de Sus. Dintru început ne-am dat seama că oamenii adunaţi acolo aveau sarcină să ridice ţinte false în faţa noastră, crezând că ne vom năpusti asupra lor şi nu vom scrie nimic despre sinodul tâlhăresc şi urmările sale nefaste pentru Biserică, vom lăsa deoparte referirile la ereziile şi schismele cu care ne cofruntăm. Nu intrăm în jocul lor şmecheresc-sacerdotal, ne vedem de ale noastre, întocmai cum ne-am propus cu ceva timp în urmă. Aşadar, revenim la cele anunţate în titlu:

1.Pentru că a fost pregătit şi convocat de ecumenişti, ca pas necesar spre unirea cu papistaşii şi celelalte comunităţi eretice, în vederea înfăptuirii ,,religiei’’ unice şi universale în care Dumnezeul Adevărului să fie substituit cu omul fărădelegii, antihristul.

2.Pentru că hotărârile lui au fost scrise dinainte, de mâini şi cugete ecumeniste, zisele dezbateri fiind un simulacru, menit să-i dea o aparenţă de normalitate şi legitimitate.

3.Pentru că ecumeniştii au stabilit data, durata şi locul de desfăşurare, Constantinopol, iniţial, schimbat cu Kolimbari (Creta), din motive de ei ştiute.

4.Pentru că, împotriva Sfintelor Canoane, ierarhii participanţi au fost selectaţi pe criterii de obedienţă şi fidelitate faţă de ecumenism. Episcopii cu cuget ortodox au fost împiedicaţi să partricipe, nu cumva să le strice socotelile. La toate Sinoadele Bisericii cunoscute în istorie, participarea a fost liberă şi deschisă tuturor ierarhilor.

5.Pentru că în cursul simulacrului de dezbateri, participanţii n-au avut drept de vot, acesta fiind acordat celor zece conducători ai delegaţiilor, adică întâistătătorilor. La încheiere, toţi ierarhii au fost constrânşi să semneze, 33 dintre ei refuzând.

6.Pentru că după Kolimbari sinoadele Bisericilor locale s-au reunit, iar episcopii care nu au participat au fost siliţi să semneze prevederile eretice, sub sancţiunea pierderii scaunelor episcopale. Să semnezi nişte documente la care nu ai avut nicio contribuţie şi nici măcar nu le-ai studiat cu atenţie, e o crasă inconştienţă.

7.Pentru că zisele lucrări au fost urmărite, supravegheate şi supervizate de papistaşi, care n-aveau îndreptăţirea să participe, fiind eretici şi schismatici.

8.Pentru că ordinea pseudo-sinodului a fost încredinţată serviciilor secrete americane! Aceasta denotă importanţa pe care au acordat-o ecumeniştii şi mai-marii lumii acestei adunări nelegiuite.

9.Pentru că zisele hotărâri sunt eretice, lucru de o gravitate extremă. S-a încercat ştergerea liniei de demarcaţie dintre Dreapta Credinţă şi erezii, ca pas necesar pentru unirea Ortodoxiei cu comunităţile eretice şi schismatice, fără ca acestea să se pocăiască şi să revină în Biserică.

10.Pentru că ecumenismul a fost introdus oficial în Biserică. Acesta e colecţia tuturor ereziilor şi rătăcirilor lumii, pan-erezie, după cum a definit-o Sfântul Iustin Popovici.

11.Pentru că s-au încălcat cu brutalitate Sfintele Canoane, pe care participanţii au făgăduit la hirotonirea lor că le vor păzi până la sfârşitul vieţii. Amintim aici căsătoriile nelegiuite mixte. Cum să administrezi Sfânta Taină a Cununiei unei persoane care nu crede în ea şi nu are Botez valid? 

12.Pentru că patru Biserici naţionale au refuzat să participe şi să fie părtaşe la aceste fărădelegi. Pun în fruntea lor Biserica Antiohiană, ca Patriarhie Ecumenică. Urmează Sfânta Biserică Rusă, cea mai numeroasă din Ortodoxie, însumând aproximativ trei sferturi ale acesteia, socotind numărul credincioşilor şi al ierarhilor. Bisericile Bulgariei şi Georgiei sunt celelalte două care au refuzat să participe şi să se întineze cu erezia.

De cinci ani de zile, ierarhii ecumenişti stau în jurul unui cadavru intrat în descompunere şi încearcă să-l resusciteze, iar pe noi să ne convingă de binele imens pe care ni-l aduce acest cadavru, apărut pe lumea aceasta în anul 2016, în Creta, localitatea Kolimbari.

Presbiter Ioviţa Vasile

Proorocia împlinită a Sfântului Iustin Popovici, despre sinodul tâlhăresc: Ne putem aștepta doar la schisme, erezii și pierderea multor suflete… sinodul, în loc să vindece, va face noi răni pe trupul Bisericii şi îi va pricinui probleme şi necazuri

Pregătirea sinodului tâlhăresc din Creta

Nicicînd în istoria şi viaţa Bisericii Ortodoxe, nici măcar un simplu sinod nu a căutat şi inventat, în acest chip nefiresc, probleme pentru lucrarea şi sesiunile sale; nicicînd nu s-au convocat astfel de conferinţe, congrese, pre-sinoade şi alte întruniri contrafăcute, necunoscute tradiţiei sinodale ortodoxe şi în realitate împrumutate de la organizaţiile occidentale străine de Biserica lui Hristos. Sfintele Sinoade ale Sfinţilor Părinţi, convocate de Dumnezeu, au avut întotdeauna una sau cel mult 2 sau 3 probleme, aşezate înaintea lor de extremă gravitate a marilor erezii şi schisme care denaturau Credinţa Ortodoxă, sfîşiau în bucăţi Biserica şi puneau în mare pericol mîntuirea sufletelor omeneşti, salvarea poporului dreptcredincios al lui Dumnezeu şi a întregii creaţii a lui Dumnezeu.

Starea de decadere a Constantinopolului, datorita patriarhilor nevrednici

Astăzi, (anul 1977, n.n.) situaţia este chiar mai primejdioasă: odinioară, Biserica Constantinopolului era un organism viu cu milioane de credincioşi, care a reuşit să depăşească fără întîrziere criza provocată de cursele din afară, ca şi ispita de a sacrifica credinţa şi Împărăţia lui Dumnezeu pentru bunurile acestei lumi.
Cu toate acestea, astăzi, ea are doar mitropoliţi fără credincioşi, episcopi care nu au pe cine să păstorească (adică, fără eparhii), care doresc totuşi să controleze destinele întregii Biserici. Soarta Bisericii nu mai este, nici nu mai poate fi în mîinile împăratului bizantin sau ale oricărui alt suveran. Nu este controlată de un patriarh sau de nici unul din puternicii acestei lumi, nici măcar de o „pentarhie” sau de „autocefalii” (înţelese în sensul restrîns al cuvîntului).

Prin puterea lui Dumnezeu, Biserica a crescut într-o mulţime de Biserici locale cu milioane de credincioşi, dintre care mulţi din zilele noastre au pecetluit cu sîngele lor Succesiunea Apostolică şi credincioşia faţă de Miel. Şi noi Biserici locale par să se înalţe la orizont, precum cea japoneză, africană şi americană, iar libertatea lor întru Domnul nu trebuie să fie răpită de nici o „super-Biserică” de tip papistaş (potrivit canonului 8 al celui de-al III-lea Sinod Ecumenic), fiindcă aceasta ar însemna un atac asupra însăşi esenţei Bisericii. Fără conlucrarea lor, rezolvarea oricărei chestiuni ecleziastice de importanţă ecumenică este de neconceput, fără a mai vorbi despre soluţionarea problemelor care le afectează direct, adică problema diasporei.

Profeţia pesimistă asupra sinodului tâlhăresc s-a împlinit

Înainte de a avea loc un sinod, să ne întrebăm pe noi înşine dacă va fi posibil ca la acest sinod să se facă auzite conştiinţele milioanelor de Noi Mucenici, curăţite prin sîngele Mielului. Experienţa istoriei ne învaţă că ori de cîte ori Biserica este răstignită, fiecare mădular al ei este chemat să pătimească pentru adevărul ei, şi nu să dezbată probleme artificiale sau să caute răspunsuri false la întrebări reale, „pescuind în ape tulburi” pentru a satisface ambiţii personale. Nu ne aducem aminte ca atîta timp cît Biserica a suferit prigoane să se fi întrunit vreun Sinod Ecumenic, ceea ce nu înseamnă că Biserica lui Dumnezeu nu a vieţuit sau nu a lucrat într-un mod sobornicesc în acele vremuri.

Avînd în vedere toate acestea şi conştientizînd cu durere situaţia Bisericii Ortodoxe contemporane şi a lumii, în general, care nu s-a schimbat substanţial de la ultimul meu apel către Sfîntul Sinod al Episcopilor din mai 1971, conştiinţa mă sileşte încă o dată să revin cu sîrguinţă şi rugăminte către Sfîntul Sinod al Episcopilor Bisericii Sîrbe muceniceşti: fie ca Biserica noastră Sîrbă să se abţină de la a participa la pregătirile pentru „sinodul ecumenic”, ba chiar de la a participa la sinodul însuşi. Fiindcă dacă acest sinod, Doamne fereşte, va avea loc cu adevărat, ne putem aştepta de la el doar la un soi de urmări: schisme, erezii şi pierderea multor suflete. Examinînd chestiunea din punctul de vedere al experienţei apostoleşti, patristice şi istorice a Bisericii, un asemenea sinod, în loc să vindece, va face noi răni pe trupul Bisericii şi îi va pricinui noi probleme şi necazuri.

(Epistola a fost adresată Episcopului Iovan de Sabac şi ierarhiei sîrbe de catre Cuviosul Iustin Popovici,  cu rugămintea de a o prezenta Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sîrbe).

Text selectat şi editat de Dr. Gabriela Naghi

Atenţie sporită, dragi români! Sataniştii vaccinează pacienţii în spitale, fără ştirea şi acordul lor

Pe scurt: Într-o postare pe fecebook, Sarandi Mirela relatează  experienţa nefericită prin care a trecut, fiind internată în spital. ,,Vreau să mărturisesc în numele lui Hristos povestea mea, ca să  nu vi se întâmple şi vouă’’, îşi începe relatarea. Sub un pretext inventat, în vederea unei operaţii ce urma să i se facă, i-a fost injectat vaccinul în umăr! Proba s-a făcut în momentul când a aplicat pe locul înţepaturii o monedă, care s-a lipit. De la o persoană din spital a aflat că toţi pacienţii sunt vaccinaţi prin vicleşug, fără a li se cere acordul. Aflaţi în stare de disperare, deoarece campania de exterminare nu merge-n ritmul dorit, antihriştii recurg şi la această metodă mârşavă. ,,Fiţi atenţi, oameni buni, ce semnaţi; mai bine v-aş sfătui să staţi acasă, să nu vă internaţi în spitale, orice-ar fi, pentru că ne vaccinează ca pe nişte animale’’.

Domnişoara care face publică această intamplare pare să fie, după grai, din Moldova noastră de peste Prut. Şi acolo e pământ românesc, răpit de bandiţii istoriei, şi acolo sunt românii noştri. Îi mulţumim pentru aceste dezvăluiri, care ne arată josnicia acestor ticăloşi, care speculează starea de sănătate a oamenilor pentru a-ş pune în practică planurile lor criminale.

În timp ce scriam, o fiică duhovnicească dintr-un oraş din nord-vest, m-a sunat pentru a-mi cere sfatul. Vrând să se angajeze la o anume firmă, după semnarea contractului, i s-a impus testul acela nenorocit cu introducerea acelor beţe în fosa nazală, până aproape de creier, unde se depun nişte microorganisme care pot pătrunde în creier, provocând efecte incalculabile. Deşi a cerut un test prin salivă, a fost refuzată, ceea ce denotă nemernicia cu care antihriştii batjocoresc făpturile lui Dumnezeu. Fata va refuza testul şi, bineînţeles, nu va fi angajată.

Atenţie, dragi români! Precauţie maximă în tot ce faceţi! Suntem într-un război necruţător cu diavolul şi slujitorii săi dintre oameni, de câştigarea căruia atârnă mântuirea noastră. Nu vă temeţi! Iisus Hristos Biruitorul este cu noi. Slavă lui Dumnezeu pentru toate.

Presbiter Ioviţa Vasile

Nimic nu este acoperit care să nu iasă la arătare: Adevăruri dureroase, ascunse cu mare grijă de pseudo-ierarhii români

După nefericita adunare eretică din Creta, pseudo-ierarhii români au ieşit înaintea credincioşilor cu trei stereotipuri pe care le repetă fără oprire, vrând să-şi ascundă fărădelegile de care se fac vinovaţi. Mai mult, s-a dat ordin pe unitate tuturor funcţionarilor din Eparhii, protopopiate, mănăstiri ca să răspândească clişeele respective prin toate mijloacele ce le stau la îndemână. Şi oamenii s-au pus pe treabă. Dar care sunt stereotipurile? Primul: nimic nu s-a schimbat în Creta, toate au rămas cum au fost. Al doilea: nu s-a elaborat şi nu s-a aprobat niciun canon nou. Al treielea: patriarhul Daniel a avut o contribuţie excepţională la lucrările sinodului, fapt recunoscut şi de străini (Ierotheos Vlahos).

Vă rog să citiţi cu atenţie extrasele de mai jos, cuprinse în super-memorandumul satanic, semnat şi de participanţii la sinodul tâlhăresc, cel puţin în secţiunea privitoare la Biserică:

b. Întrunirea Marelui Sinod Panortodox, undeva la mijlocul anului 2016, chiar în zi de Cincizecime, la Sfânta Mănăstire „Sfânta Irina“ de la Constantinopol. Hotărârile ce urmează a fi luate la acest sinod au fost deja incluse în SUPER-MEMORANDUMUL al cărui text îl redăm în continuare.

15. Acordurile menţionate mai sus vor fi validate de un Sinod Ecumenic al Bisericilor Creştin-Ortodoxe, ale cărui lucrări vor avea loc în perioada 19.06.2016 – 09.07.2016.

Aceste extrase ne relevă câteva adevăruri dureroase, privind adunarea din Creta.

1.Sinodul tâlhăresc a fost gândit, programat, convocat şi organizat de necredincioşii din afara Bisericii, de vrăjmaşii învederaţi ai Mântuitorului Hristos, ca pas necesar spre unirea cu papistaşii şi celelalte rătăciri ale lumii. Acest adevăr singur este suficient de lămuritor şi subminează orice pretenţie de legitimitate a pseudo-sinodului, revendicată de ecumenişti.

2. ,,Hotărârile ce urmează a fi luate la acest sinod au fost deja incluse în SUPER-MEMORANDUMUL’’. Aşadar, prin această frază hilară şi absurdă ni se spune cine a ,,hotărât hotărârile’’ ce urmau să fie luate la sinodul tâlhăresc! Ei ştiau dinainte că planurile lor vor fi respectate întocmai de ecumeniştii reuniţi la Kolimbari, cum s-a şi întâmplat, de altfel.

3.Vrăjmaşii lui Hristos şi ai Bisericii au stabilit dinainte că va fi un Sinod Ecumenic! Ce cutezanţă şi lipsă de cultură teologică! Dându-şi seama de absurdul în care erau aruncaţi, ierarhii au decis ca sinodul să fie doar ,,mare şi sfânt’’. N-a fost nici mare, n-a fost nici sfânt. A fost eretic şi trădător.

4.Ţinând seama de cele de mai sus, nu se poate să nu ne întrebăm cât de inestimabilă a fost contribuţia patriarhului Daniel la zisele lucrări, la simulacrul de dezbateri, când documentele aprobate au fost scrise în afara Bisericii, de vrăjmaşii lui Hristos, care doresc cu osârdie distrugerea Sfintei Sale Biserici Ortodoxe.

Presbiter Ioviţa Vasile

Expertul în diversiuni iese din nou la rampă

Peste câteva zile, se împlinesc cinci ani de la sinodul II tâlhăresc din Creta. Bine ştiind că vom scrie cu deosebire despre acesta, specialiştii în domeniu cu vârful lor de lance, pe care-l ştie toată lumea, au pus la cale o nouă diversiune, menită să distragă atenţia de la acest cincinal de erezii şi schisme, cu care se confruntă  Biserica. Mai întâi, dumnealui a scris un articol intitulat ,,La cinci ani după sinodul tâlhăresc din Creta’’. Citiţi-l şi veţi vedea că nu se ocupă de pseudo-sinodul amintit, cum zice în titlu. În schimb, pronunţă nu mai puţin de 11 condamnări, asupra a tot ce-i iese în cale, mai abitir decât oricare papă infailibil. Bineînţeles, dumnealui e deasupra tuturor ereziilor, în afara oricărei erori, cu autoritate doctrinară de necontestat, adică un fel de supervisor al Ortodoxiei. Să nu uite că poartă povara unei schisme, şi acuzându-i pe alţii de toate relele, nu face decât să-şi grămădească cărbuni aprinşi pe cap. Mai devreme ori mai târziu va veni şi scadenţa.

 Încercarea aceasta a eşuat.

Partea a doua. Simulează un conflict cu mireanul Sava Lavriotul, acela cu actele biometrice. Mai nou, aflăm că Sava a scris un fel de studiu despre Botez, cu care vrea să facă lumină în Biserică. Totodată, Lavriotul mercenar se pronunţă asupra unei cărţi pe care n-a citit-o, şi când e somat să dea explicaţii, cere răgaz să facă rost de acea carte. Oameni serioşi, nu glumă. Urmează o suită de întrebări, ca între mireni, adresate Lavriotului. Nu intrăm în amănunte privind ciorovăielile şi scălâmbăielile lor, în fond oamenii fac ce-au învăţat la cursurile de scurtă durată, adică diversiuni de doi lei, pentru care sunt plătiţi cu generozitate. Fie liniştiţi, nu mergem după fenta lor.

Partea a treia. Personajul nostru a convocat o ,,sinaxă ortodoxă’’ exact pe 15 iunie, cumva în ajunul ,,aniversării’’ sinodului eretic. N-a anunţat locaţia sinaxei din sud – secret sau surpriză? – dar cunoscându-l, ştim exact care-i va fi prestaţia prin care va învolbura şi mai mult apele în care se scaldă. Şi să vedeţi ce prezenţă selectă şi numeroasă vor avea. Acuma să nu credeţi că sinaxa n-a fost pregătită temeinic. A fost bine pusă la punct, citez: ,,rugându-ne şi studiind şi traducând şi slujind şi jertfindu-ne timpul şi sănătatea şi punându-ne viaţa întreagă la picioarele lui Hristos’’.

Hodoronc tronc! Diversiunea a eşuat, băieţi. Nu vă mai osteniţi degeaba.

Presbiter Ioviţa Vasile