Ce putem invata de la regele indaratnic, Asa

LUNA IANUARIE
Ziua a 24-a
Cuvioasa Xenia; Sf. Mucenici Pavel, Pavsirie, Teodotion, Vavila, Timotei, Agapie, Anastasie, Ermoghen, Mamant, Varsima, Ioan; Cuvioşii Macedonie, Filipic, Zosima, Dionisie, Neofit; Sf. Ierarhi Filon şi Gherasim

Sfânta Scriptură a Vechiului Testament la Cartea a II-a Paralipomena, capitolul 16 istoriseşte un episod din viaţa regelui Asa, în vremea când statul Israel era împărţit în două regate, cel de Nord şi cel de Sud. Atunci regele Baeşa s-a ridicat cu război împotriva fraţilor lor aflaţi sub domnia lui Asa. Regele Asa a scos imediat aur şi argint din vistieriile sale şi le-a trimis regelui Benhadad al Siriei, rugându-l să-şi retragă sprijinul pentru Baeşa şi ai săi. A fost cea dintâi greşeală a acestuia, faptul că s-a bizuit exclusiv pe puterea bogăţiei şi pe ajutorul oamenilor. Ca rege, era reprezentantul sau unsul lui Dumnezeu în mijlocul poporului, de aceea ar fi trebuit, dintru început, să-şi îndrepte nădejdea spre Domnul său şi al lumii întregi.
Dumnezeu a trimis pe Hanani Văzătorul la regele Asa cu misiunea de a-l mustra pentru că a nădăjduit în puterea oamenilor şi nu în Dumnezeu, cum făcuse altădată când s-a confruntat cu ameninţări din partea etiopienilor şi a libienilor, pe care i-a şi învins: ,,Pentru că ai nădăjduit în regele Siriei, şi n-ai nădăjduit în Domnul Dumnezeul tău, pentru aceea ţi-a scăpat oastea regelui Siriei din mâna ta… de acum înainte tu vei avea războaie’’. Firesc era ca regele Asa să-şi vină-n simţire, să primească bunele sfătuiri ale trimisului lui Dumnezeu şi să îndrepte păcatul făcut. Dimpotrivă, el a mai comis şi al doilea păcat: l-a întemniţat pe Hanani Văzătorul.
Pedeapsa lui Dumnezeu n-a întârziat: pentru îndărătnicia sa, regele Asa s-a îmbolnăvit grav şi boala i s-a întins de la picioare până-n creştet. Era şi acesta un prilej bun ca regele să priceapă rostul bolii sale şi să-şi îndrepte relele purtări de până atunci. Scriitorul sfânt ne înştiinţează că ,,nici în boala sa n-a căutat pe Domnul, ci pe doctori’’. Dacă acest rege ar trebui caracterizat printr-un singur cuvânt, acesta ar fi îndărătnicia. Vreme de pocăinţă şi îndreptare i-a dat Dumnezeu îndeajuns. Cum însă s-a complăcut în a refuza ajutorul Lui, regele Asa a murit, după patruzeci şi unu de ani de domnie, şi s-a adăugat părinţilor lui.
Iubite cititorule, am ales pentru această zi pilda regelui Asa pentru a evidenţia greşeala mare pe care o fac oamenii, o facem şi noi, când refuzăm ajutorul lui Dumnezeu. De multe ori ni se pare că problemele ori impasurile noastre se rezolvă mai repede şi mai uşor apelând la bunăvoinţa altora, băgând mâna în buzunar ori cerând ajutorul celor apropiaţi, ignorându-L cu totul pe Dumnezeu. El nu ne lasă pe niciunul fără răspuns, atunci când I-l cere cu credinţă. ,,Fără Mine nimic nu puteţi face’’ (Ioan 15,5), a spus Mânuitorul Iisus Hristos.

Pr. Ioviţa Vasile

Anunțuri

Anatema tuturor ereticilor! Anatema tuturor ereticilor!

LUNA IANUARIE
Ziua a 23-a
Sf. Mucenici Clement, Episcopul Ancirei şi Agatanghel; Doi Sf. Mc. din Parium; Cuv. Eusebie, Mavsima, Salaman, Ghenadie; Sf. Ier. Paulin; Sf. Părinţi de la Sinodul VI Ec.

,,Dau anatema pe Arie şi pe cei împreună cu dânsul cugetători şi părtaşi ai nesănătoasei lor cugetări; pe Macedonie şi pe cei cu dânsul, care bine s-au numit pnevmatomahi; asemenea pe Nestorie şi pe ceilalţi ereziarhi, şi pe cei de un cuget cu aceştia îi lepăd şi îi dau anatema, şi cu glas mare zic hotărât: Tuturor ereticilor anatema! Tuturor ereticilor anatema!’’ Iubite cititorule, Biserica noastră Dreptmăritoare a rânduit ca înainte de hirotonire întru episcop, candidatul să facă o foarte amplă mărturisire de Credinţă, în care sunt cuprinse şi cuvintele de mai sus. Este de la sine înţeles că odată rostită anatema asupra cuiva, acesta este îndepărtat din Biserică şi nu mai putem avea nici un amestec cu el. Este de aceea de neînţeles faptul că un episcop care a pronunţat anatema asupra ereticilor să stea în aceaşi adunare cu aceştia, încă şi să discute cu ei ca parteneri egali, negociind Sfintele Dogme. Ne aducem aminte că s-a nimerit ca Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan să se întâlnească sub acelaşi acoperiş cu ereticul Cerint, dar s-a grăbit să iasă de-acolo, nu cumva să se prăbuşească acoperişul peste ei! Pentru ca unul care a căzut în erezie să fie primit în Biserică se cer câteva condiţii; întâi să lepede şi să blesteme erezia, apoi să se pocăiască şi să-şi exprime dorinţa sinceră de a reveni în Biserică.
,,Peste acestea încă mai mărturisesc că voi păstra şi voi urma cu sfinţenie, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, toate Canoanele celor Şapte Sfinte Sinoade Ecumenice şi ale celor locale, învăţăturile de Dumnezeu purtătorilor Părinţi, tradiţiile Sfintei Biserici Ortodoxe’’. Este binecunoscut faptul că Sfinţii Părinţi nu intrau în dialog cu ereticii şi nu căutau să se unească cu ei, ci doar aşteptau întoarcerea şi pocăinţa lor, mărturisind cu tărie Adevărul revelat şi au statornicit ,,să fie dată anatemei orice erezie’’, cum spune Canonul I al Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol, din 381.
Potrivit celor scrise mai sus, şi întregii Tradiţii Sfinte, întâlnirile ecumenice, comandate şi programate de cei din afara Bisericii, au loc cu încălcarea Sfintelor Canoane, pe care toţi episcopii ortodocşi s-au făgăduit a le respecta. Faptul că se invocă dragostea creştină este o mască, căci nu poate exista dragoste acolo unde este făţărnicie, minciună şi înşelare. Faptul că se vorbeşte cu insistenţă de necesitatea ,,ca toţi să fie una’’, cum Însuşi Mântuitorul a spus, nu justifică în nici un fel întâlnirile costisitoare cu ereticii, care sunt chiar mai răi şi mai vicleni decât cei din primele veacuri.
Cum am spus şi altădată, Biserica nu a dat nimănui mandat să participe la întâlnirile ecumeniste şi nu se va uni niciodată cu ereticii. Se vor uni trădătorii lui Hristos şi ai Bisericii. Dupa sinodul II tâlhăresc din Creta, se poate spune că participanţii au căzut nu numai sub anatema Sfinţilor Părinţi. Au căzut sub propria anatemă. E dureros, dar cu să spui?
Citările de mai sus s-au făcut după cartea episcopilor, numită Arhieraticon.

Pr. Ioviţa Vasile

Cea dintai si cea mai mare grija a credincisilor

LUNA IANUARIE
Ziua a 22-a
Sf. Apostol Timotei; Sf. Mucenici Anastasie Persul, Manuil, Gheorghe, Petru, Leon, Sionie, Gavriil, Ioan, Leon, Parod, Anastasie; 377 Sf. Mucenici din Adrianopol; Cuvioşii Macarie şi Iosif

Cartea noastră de învăţătură Ortodoxă începe cu această întrebare: ,,Care este cea dintâi datorie şi cea mai mare grijă a credinciosului în viaţă?’’ Răspunsul este dat imediat, puţin mai jos: ,,Cea dintâi datorie şi cea mai mare grijă a credinciosului în viaţă este grija de mântuirea sufletului său, după cuvântul Mântuitorului: Ce-i va folosi omului de ar dobândi lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?’’
Dar ce este mântuirea? Mântuirea este eliberarea din robia păcatului şi a morţii şi dobândirea vieţii de veci, în Dumnezeu. Mântuirea ne-a fost făcută posibilă de Domnul nostru Iisus Hristos. A căuta mântuirea fără Hristos este nebunie, căci ne spune Sfânta Scriptură: ,,Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi’’ (Fapte 4, 12).
Oamenii din lumea aceasta pot fi împărţiţi în trei categorii. În prima îi socotim pe toţi aceea care vieţuiesc în Sfânta Credinţă Ortodoxă şi care se străduiesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-şi dobândească mântuirea. Aceştia vor fi chemaţi de Dreptul Judecător să moştenească viaţa veşnică.
A doua categorie o alcătuiesc acei oameni care au cunoscut Credinţa Ortodoxă, dar au respins-o, alegând să trăiască în secte sau biserici mincinoase, în necredinţă sau nepăsare faţă de Dumnezeu. Aceştia vor da greu răspuns la Judecată, ca unii care au cunoscut Calea mântuirii şi au refuzat cu încăpăţânare să meargă pe ea.
A treia categorie o formează cei care au trăit pe pământ, dar n-au auzit niciodată de Credinţa Ortodoxă, nu din vina lor. Mântuirea acestora este taină Dumnezeiască, pentru că numai Dumnezeu ştie modalitatea pe care a ales-o spre a-i aduce la Sine. Aşa cum Mântuitorul Iisus Hristos S-a pogorât la iad şi i-a slobozit pe cei ţinuţi acolo, în acelaşi fel Se va îngriji şi de cei care nu L-au cunoscut niciodată. Aceştia nu sunt vinovaţi, precum cei care L-au cunoscut şi nu L-au primit.
Când participăm la Sfânta Liturghie, cântăm împreună cu Biserica această cântare care ne îndeamnă: ,,Toată grija cea lumească de la noi s-o lepădăm’’, lăsând astfel loc pentru grija noastră de căpetenie, mântuirea sufletelor noastre.

Pr. Ioviţa Vasile

Doua pilde despre Credinta cea adevarata

LUNA IANUARIE
Ziua a 20-a
Cuv. Eftimie cel Mare, Lavrentie, Eftimie de la Pecersca, Eftimie, Teodor; Sf. Mucenici Vas, Eusebie, Eutihie, Vasilid, In, Rim, Pin, Tirs, Agnie, Zaharia; Sf. Muceniţă Ana; Fer. Petru; Sf. Împărat Leon I; Sf. Ierarh Eftimie

În multe rânduri, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a împărtăşit învăţătura Sa Dumnezeiască Sfinţilor Apostoli şi lumii întregi, sub forma unor pilde, unele foarte concise. Aşa bunăoară, Evanghelia Sfântului Apostol Matei cuprinde în capitolul 13 nu mai puţin de şapte pilde despre împărăţia lui Dumnezeu. Am ales două dintre acestea pentru înţelesul lor comun şi pentru bogăţia de înţelesuri exprimată în puţine fraze: ,,Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. Iarăşi este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat’’ (Matei 13, 44-46).
Comoara şi mărgăritarul sunt simboluri alese de Domnul Iisus Hristos pentru darul nepreţuit dat omului, Sfânta Credinţă Ortodoxă, singura care-l poate călăuzi pe om spre viaţa veşnică. Mulţi vor obiecta cu vehemenţă şi ne vor acuza de exclusivism. Unicitatea Credinţei noastre se postulează prin cuvintele Sfintei Scripturi: ,,Este un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez’’ (Efeseni 4, 4). Ce este mai mult decât aceasta, de la cel rău este. În lume există o mulţime de credinţe, unele cu aparenţă creştină, altele păgâneşti, de o varietate excepţională, care se numără cu miile. Bineînţeles că fiecare susţine că are credinţa cea adevărată, fără să poată aduce măcar un singur argument. Biserica Ortodoxă posedă Credinţa propovăduită de Mântuitorul şi Sfinţii Săi Apostoli, apărată şi dogmatizată de Sfinţii Părinţi la Sfintele Sinoade Ecumenice.
Au apărut apoi sectele. Fiecare şi-a formulat propria credinţă, negând Credinţa cea una. Ceea ce este comun tuturor sectelor este ura pe care o insuflă adepţilor, ură faţă de Biserica lui Hristos din care s-au desprins, şi faţă de Credinţa Ortodoxă. ,,Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: pliviţi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa Mea’’, sunt cuvintele preasfinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos (Matei 13, 30).

Cei care mărturisim Dreapta Credinţă avem comoara din ţarină, avem mărgăritarul cel de mare preţ pentru care vindem toate. Biserica lui Hristos cântă la fiecare Sfântă Liturghie: ,,Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat Credinţa cea Adevărată, Nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceea ne-a mântuit pe noi’’. Amin.

Pr. Ioviţa Vasile

Sfantul Macarie Egipteanul (lectura folositoare si pentru bogatii lumii)

LUNA IANUARIE
Ziua a 19-a
Cuvioşii Macarie Egipteanul, Macarie Alexandrinul, Marcu, Macarie de la Pecersca, Macarie Diaconul, Antonie, Teodor, Macarie; Sf. Ierarhi Grigorie Teologul, Marcu Eugenicul, Arsenie; Sf. Meletie Mărturisitorul; Sf. Muceniţă Eufrasia

Între Sfinţii ce se pomenesc astăzi în Biserica lui Hristos, este Sfântul Macarie Egipteanul. Acesta a trăit în secolul IV după Naşterea Mântuitorului Hristos şi a fost învăţător al semenilor cu cuvântul şi cu fapta. Cele ce vom relata în continuare, arată darurile duhovniceşti primite de alesul lui Dumnezeu.
,,Apoi a venit la dânsul un frate oarecare şi i-a zis: Avvo, spune-mi un cuvânt prin care să mă mântuiesc. Zis-a lui bătrânul: Mergi la morminte şi grăieşte de rău pe cei morţi. Deci a mers fratele şi-i grăia de rău, apoi şi cu pietre a bătut mormintele; după aceea venind a spus bătrânului. Iar acela l-a întrebat: Nimic nu ţi-au spus? Zis-a el: Nu. Atunci zise bătrânul: Mergi şi îi laudă pe ei. Deci a mers şi a început cu laude a ferici pe cei morţi. Apoi întorcându-se, a spus bătrânului că i-a lăudat. Iar bătrânul i-a grăit: Nimic nu ţi-au răspuns? A zis el: Nu. Bătrânul a zis; Vezi că nici când i-ai grăit de rău nu ţi-au spus ceva împotrivă, nici când i-ai fericit cu laude, nu ţi-au zis ţie ceva. Aşa şi tu, de vei voi să te mântuieşti, să fii ca un mort, nici ocărât fiind, să nu te mânii, nici cinstit fiind, să nu te înalţi, şi atunci te vei mântui’’.
A rămas scris despre Sfântul Macarie că se nevoia în Egipt şi, într-un rând, când se întorcea acasă, a aflat un tâlhar care îi fura puţinele lucruri din chilie şi le căra afară unde le punea pe dobitocul său. Când a văzut, Sfântul s-a prefăcut a fi străin de acea chilie şi a ajutat tâlharului să care acele lucruri. La plecare, l-a însoţit o bucată de drum şi l-a slobozit în pace. A cugetat apoi întru sine: ,,Nimic aducând în lumea aceasta, arătat este că nici a duce ceva de aici nu putem. Domnul a dat, şi precum El bine a voit, aşa a şi făcut, bine este cuvântat Dumnezeu întru toate’’ (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 376-400).
Ceea ce a făcut Sfântul Macarie Egipteanul îl arată trăitor al învăţăturii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, aşezată în paginile Sfintei Scripturi prin pana Sfântului Apostol Pavel: ,,Pentru că noi n-am adus nimic în lume, tot aşa cum nu putem să scoatem afară ceva din ea. Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea vom fi îndestulaţi. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare’’ (I Timotei 6, 7-9).

Pr. Ioviţa Vasile

Cinstiti Parinti din Sinaxa Ortodoxa Nationala, iubiti credinciosi monahi si mireni

Reproduc mai jos Textul Comunicatului de la Rădeni, cu comentariile necesare:

COMUNICAT
Ca urmare a publicării în mass media a unui proiect de rezoluție referitor la provocările actuale la adresa luptei antiecumeniste, noi, preoții ortodocși slujitori la Schitul Rădeni, împreună cu preoții susținători, facem următoarele precizări:
1. Acest proiect de rezoluție a fost conceput de un număr foarte mic de preoți care au evitat să se consulte cu majoritatea preoților îngrădiți de erezie. Cuvântul rezoluție înseamnă o hotărâre luată de un colectiv în urma unei dezbateri. În situația noastră această dezbatere nu a avut loc, de aceea rezoluția propusă este o construcție lipsită de temelie.

Dragii mei Părinţi, acest proiect este rodul muncii celor şase semnatari care l-au făcut public tocmai pentru o consultare amplă, la care suntem invitaţi toţi preoţii nepomenitori, monahii şi credincioşii mireni. Ştim ce înseamnă ,,rezoluţie’’ şi chiar dacă proiectul ar fi fost redactat de o singură persoană, cum se întâmplă de obicei, nu era niciun neajuns din moment ce este supus ,,colectivului’’ spre analiză De aceea e proiect de rezoluţie şi nu rezoluţie. Rezoluţie ar fi devenit în cazul adoptării lui într-o Sinaxă. Vă rog să înţelegeţi aceasta. Sigur că în acest moment nu are temelie. Sunteţi invitaţi să puneţi această temelie. Citiţi, vă rog cu atenţie textul acesta din proiect preluat prin copy paste: ,,Aceste principii vor fi propuse spre dezbatere publică, apoi vor fi supuse analizei celorlalți membri ai Sinaxei Ortodoxe Naționale, în cadrul următoarei întâlniri trimestriale legitim întrunite, aceștia putându-le cu acel prilej modifica sau completa, iar dacă vor întruni acordul necesar al majorității membrilor Sinaxei, vor fi transpuse într-o rezoluție față de care își va putea exprima adeziunea poporul credincios, în cadrul unei sinaxe legitim organizate, cu participarea clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea ierarhilor ecumeniști’’.

2 .Provocarea cea mai gravă din ultima vreme la adresa luptei antiecumeniste o constituie acțiunea preoților dezbinători care în loc să participe la o sinaxă clericală care urmărește să întrunească toți preoții ortodocsi îngrădiți de erezie lansează în mod pripit și unilateral un proiect de rezoluție prin care urmăresc obținerea unor adeziuni individuale – fără dezbatere din partea preoților și laicilor.

Dragilor, Îl luăm Martor pe Dumnezeu, şi acesta-i lucru mare, că nu dorim dezbinarea şi nici n-am făcut nimic pentru a o provoca, socotind că dezbinarea sau schisma e un păcat grav , la fel ca erezia. Ştiţi prea bine că nu ne-aţi consultat în privinţa întrunirii Sinaxei de la Roman, precum se stabilise la Beiuş, dar nici nu ne-aţi invitat decât prin Comunicat. Vă rog să spuneţi dacă mint sau spun adevărul. Sunt gata să vă cer iertare dacă mă socotiţi mincinos.

3.Atragem atenția că, lansarea în public a unor hotărâri amestecate, care nu au la bază nicio dezbatere prealabilă, dovedește în mod clar pericolul manipulării la care se expun semnatarii rezoluției.

Cereţi dezbatere şi iarăşi dezbatere. Citez din proiectul de rezoluţie:
,,… reprezintă un punct de vedere comun al semnatarilor săi și va fi propus spre analiză celorlalți părinți nepomenitori, iar dacă va fi aprobat, va putea deveni o rezoluție pe care să și-o însușească toți cei ce s-au îngrădit de erezia ecumenistă și de cei ce o propovăduiesc în Biserica Ortodoxă Română’’. Citatul este reprodus prin copy paste. Doamne, iarta-mă, mai limpede de-atât nu se poate. Este scris acest ucru în prembulul proiectului de rezoluţie sau nu? Dacă nu, spuneţi-mi că sunt mincinos şi-mi asum această ,,calitate’’. De ce să ne mai certăm pentru vini imaginare, când propunem exact ceea ce doriţi Sfinţiile Voastre?
Spuneţi-ne, vă rugăm, care este pericolul manipulării la care ne expunem şi de unde vine?, ca să ştim să ne ferim. Şi iarăşi: de ce hotărârile din proiect sunt amestecate? Cu ce?

4.Cei ce doresc să semneze un proiect de rezoluție mai întâi trebuie să aștepte să fie rezolvate problemele teologice controversate și eliminate toate concepțiile greșite. Abia după aceea se poate elabora o strategie teologică și pastorală sub forma unei rezoluții care trebuie acceptată de către toți.

Proiectul de rezoluţie nu este făcut public pentru a fi semnat. Nicăieri nu veţi găsi, în cuprinsul lui, această cerinţă. Vă este supus atenţiei pentru consultare şi analiză, cum spuneam şi mai înainte. Problemele teologice controversate se elimină în chipul cel mai simplu: să nu fie luate în discuţie. Cu tot dragul vă împlinim această dorinţă. Copy paste din textul proiectului de rezoluţie: ,,Recomandăm tuturor clericilor și credincioșilor care au întrerupt pomenirea să se dedice vieții liturgice și de rugăciune și împlinirii poruncilor evanghelice, prin care se obțin despătimirea și urcușul duhovnicesc, iar nu speculațiilor și dezbaterilor teologice inutile, ce riscă să producă dezbinare între cei ce au pornit la drum cu același țel și devieri schismatice sau eretice de la calea patristică a acestei lupte. Accentuăm nevoia de unitate, frățietate și coerență în mărturisirea celor ce au întrerupt pomenirea, pentru ca exemplul nostru să fie unul demn de urmat pentru toți cei ce ar dori să ia atitudine contra ecumenismului’’. Suntem de acord şi cu strategia teologică şi pastoral, ca atare, îngrijorarea exprimată în acest punct n-are niciun temei.

5.De aceea recomandăm preoților și laicilor care s-au implicat în lupta antiecumenistă să nu semneze acel proiect de rezoluție apărut în ultimile zile.

Cele afirmate la punctual 4 sunt valabile şi pentru acest punct. Nimeni n-a cerut, nimeni n-a semnat.

6..Întrucât există suspiciuni asupra sinaxei clericale ce urmează a se desfășura în 25 ianuarie în orașul Roman, aducem la cunoștința tuturor că scopul acesteia este de a rezolva în lumina învățăturii Sfinților Apostoli și Sfinților Părinți toate problemelor apărute până acum, fapt pentru care dorim participarea tuturor preoților care s-au îngrădit de erezia ecumenistă. Cu toată deschiderea și bunăvoința îi invităm și pe semnatarii proiectului-rezoluție. Cu ocazia sinaxei urmărim să elaboram o strategie unanim acceptată care să asigure atât pacea și unitatea între noi cât și eficiența în lupta în care ne-am angajat.

Din partea noastră nu există nicio suspiciune privind Sinaxa de la Roman. Atâta doar că nu ne-aţi consultat pe cei din Ardeal, cum ar fi fost firesc, dar nu vedem în aceasta un impediment major. Vă mulţumim pentru invitaţie şi vă spunem că nu suntem câtuşi de puţin deranjaţi de întârzierea cu care ne-o adresaţi. Iniţial eram hotărât să nu particip. Pentru a nu tulbura pacea şi a nu fi catalogat drept dezbinător, nădăjduiesc că voi veni. Vă rugăm să ne daţi informaţiile necesare privind ora de începere, locaţia, tematica ce urmează a fi discutată şi câteva aspecte legate de organizare.

Încheiere. Îi rog pe Cinstiţii Părinţi semnatari ai Comunicatului să dovedească public erorile cuprinse în proiectul de rezoluţie, să spună deschis motivul pentru care îl resping. Şi ca să fiu şi mai convingător, apelez la logica dumnezeiască a Mântuitorului, în momentul când era lovit de un slujbaş: ,,Dacă am vorbit rău, dovedeşte acest rău, iar dacă am vorbit bine, de ce mă baţi’’ (Ioan 18, 23).
Socotim incidentul încheiat, vă cerem iertare şi vă îndemn să purcedem împreună la împlinirea rosturilor pentru care ne-am constituit în Sinaxa Ortodoxă Naţională. Vă îmbrăţişez cu drag.

Pr. Ioviţa Vasile
18 ianuarie 20018

Sfantul Atanasie cel Mare: cum ar putea sta erezia cu Dreapta Credinta la un loc?

LUNA IANUARIE
Ziua a 18-a
Sf. Ierarhi Atanasie şi Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei, Maxim; Sf. Mc. Eliade, Boeţiu, Evagrie, Macarie; Sf. Muceniţe Xenia şi Teodula cu alţi patru Sf. Mucenici; Cuvioşii Marcian şi Atanasie

Cinstite cititorule,
Scriitorii bisericeşti din vechime ne-au lăsat multe lucruri pilduitoare despre Sfântul Atanasie cel Mare din Alexandria Egiptului. Aşa bunăoară, au scris despre dânsul că din pruncie avea dragoste, râvnă şi aplecare spre cele sfinte. Ceea ce a văzut el săvârşindu-se în sfânta biserică, a făcut întocmai în jocurile sale copilăreşti nevinovate. Copiii cu care se juca l-au ,,hirotonit’’ episcop, iar el, la rândul lui, a ,,hirotonit’’ preoţi şi diaconi şi-n felul acesta inocent imitau slujbele pe care le vedeau săvârşindu-se de slujitorii bisericeşti adevăraţi. Au adus la dânsul mai mulţi copii elini neluminaţi prin Sfântul Botez, şi i-a botezat întocmai cum a văzut pe preoţi şi arhierei, apoi le-a dat învăţături după priceperea sa copilărească. Vestea a ajuns la Sfântul Patriarh al Alexandriei, Alexandru, care i-a chemat şi a cercetat faptele lor, mirându-se de ştiinţa copiilor care au urmat toată rânduiala Sfântului Botez, după tradiţia bisericeasă. Atunci s-a sfătuit cu clericii săi şi au hotărât că Botezul săvârşit de copiii inocenţi este bun şi adevărat, aşa încât pe cei botezaţi i-a întărit prin ungerea cu Sfântul Mir. L-a încredinţat pe pruncul Atanasie părinţilor săi, pentru a-l creşte în frică de Dumnezeu, urmând ca la vârsta maturităţii să fie adus iarăşi la Sfântul Patriarh Alexandru, care apoi l-a hirotonit în treapta diaconiei.
Diacon fiind, Sfântul Atanasie cel Mare l-a însoţit pe Sfântul Patriarh Alexandru la întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Aici a dus o luptă grea împotriva ereticilor în fruntea cărora stătea Arie, cel ce izvodise erezia cea pierzătoare de suflete, şi care se opunea cu înverşunare adevărului revelat, apărat de Sfinţii Părinţi. Cu toate că Sinodul l-a osândit pe Arie şi pe cei de un cuget cu el, aceştia au continuat să-şi răspândească otrava ereziei în ogorul Bisericii. Împăratul ar fi dorit să înceteze aceste dispute şi să se restatornicească pacea, însă Părinţii Bisericii au arătat că este cu neputinţă, ,,căci cum putea fi erezia cu Dreapta Credinţă la un loc?’’
Sfântul Patriarh Alexandru a trecut la Domnul şi Biserica şi-a ales noul Patriarh, pe cel vrednic de această înaltă slujire, pe Sfântul Atanasie care apăra cu atâta ardoare Dreapta Credinţă. Arienii cei plini de răutate au uneltit împotriva sa în cele mai josnice chipuri, reuşind în mai multe rânduri să-l alunge din slujirea încredinţată de Biserică. N-au reuşit însă să-l clintească din Dreapta Credinţă, căci Sfântul Atanasie a rămas credincios Adevărului până la mutarea sa din viaţa aceasta, dând pildă de intransigenţă faţă de eretici, până în ziua de azi (După Vieţile Sfinţilor pe ianuarie, Ed. Mănăstirii Sihăstria, 2005, p 354-375). Pentru rugăciunile sale, Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi.

Pr. Ioviţa Vasile