Despre omenie și reputație

Conform DEX, atunci când vorbim despre omenie, vorbim despre un ,,complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă.” 

În locul cuvântului ,,omenie”, se impune în ultimul timp cuvântul ,,reputație”, care înseamnă ,,părere publică, favorabilă sau defavorabilă, despre cineva sau ceva; felul în care cineva este cunoscut sau apreciat.” Firesc ar fi ca aceste două cuvinte să rămână sinonime, adică omenia să atragă după sine și reputația cea bună.

 Auzim că despre unii se spune că ,,și-au mâncat omenia”. Asta atrăgea după sine și pierderea reputației. Dacă până nu demult astfel de oameni își plecau capul în jos, se rușinau, se pocăiau și căutau să se corecteze, acum unii dintre aceștia născocesc legi care să le protejeze reputația. Sub masca toleranței, omului de omenie i se cere astăzi să privească virtutea și patima cu aceeași detașare, diminuându-se astfel rolul tuturor celor responsabili de educarea societății în conformitate cu morala creștină.

Astfel, în locul omului de omenie, bun, cinstit, cumsecade, onorabil, ospitalier, devine la modă omul fără de omenie, lipsit de onestitate; inuman, nemilos. Acest fenomen se observă atunci când politica intră conflict cu morala creștină și este cunoscut sub numele de corectitudine politică. În acest caz, unii calcă în picioare orice valori și orice principii pentru a fi pe plac lumii și stăpânului acestei lumi. Are loc o deplasare de sens a cuvântului ,,reputație”, sens care se îndepărtează de ,,omenie” și de valorile creștine pe măsură ce răul se impune în lume. S-a observat acest lucru și în plandemie, iar sălbăticirea omului continuă prin digitalizare excesivă ori prin legi care permit haosul antihristic.

Dar Dumnezeu nu ne-a lăsat haos, ci bună rânduială în toate și repere clare după care să ne conducem.

Mai întâi,ne-a lăsat  Cele zece porunci din Vechiul Testament:

,,Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei.

Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!

Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!

Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam,

Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.

Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.

Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,

Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine,

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.

Să nu ucizi!

Să nu fii desfrânat!

Să nu furi!

Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!

Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!„

(Biblia ortodoxă, Cartea a doua alui Moise, Ieșirea, cap.20, versetele 2-17)

Toate acestea sunt porunci! Sunt cuvintele lui Dumnezeu și nimeni nu are dreptul să le subestimeze prin legi care să dezincrimineze păcatul!

În Noul Testament, avem mai întâi cele două porunci evanghelice:

,,Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta„. Aceasta este cea dintâi poruncă.

Iar a doua e aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi„. Mai mare decât acestea nu este altă poruncă. ( Marcu, 12, 30-31)

Apoi avem Fericirile pe care trebuie să le înțelegem tot ca pe niște porunci:

,,Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.” ( Matei, 5, 3-11)   Celor care înțeleg să mărturisească Ortodoxia și să apere valorile ortodoxe, Însuși Hristos le spune:   ,,Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.” (Matei, 5, 12-20)   Distrugerea reperelor creștinilor este o strategie antihristică pe care trebuie să o recunoaștem la timp. Astfel, asistăm de câtva timp la distrugerea  reputației Bibliei, prin pseudo-știință, a unor oameni înduhovniciți (culminând cu întemnițarea sau cu uciderea lor) precum și a unor valori creștine (prin cultura antihristică). Alteori oameni care habar nu au ce e Duhul Sfânt sunt ajutați să ajungă ierarhi pentru ca mai apoi aceștia să trădeze Ortodoxia. Cine nu pricepe, spune: ,,Un cleric/ ierarh ortodox a făcut cutare sau cutare.” Eu cred că creștinul trebuie să-și cunoască bine credința și să facă diferența dintre un ortodox și un fals ortodox. Dacă este ortodox, prețuiește toate poruncile divine și toate canoanele. Dacă este un fals ortodox ( ecumenist sau mason), are alte repere și alt stăpân. E o mare luptă să putem rămâne ortodocși plăcuți lui Dumnezeu în aceste vremuri.   Dumnezeu să ne ajute să fim oameni de omenie, plăcuți lui Dumnezeu și să facem față tuturor ispitelor acestui veac pentru a intra în împărăția cerurilor! Amin. Sora Pelaghia