Mărturisirea credinței și patimile sufletești

În ultima vreme, am căutat răspunsuri la câteva întrebări pe care mi le-am pus.

1.De ce mărturisim credința? Din iubire de Dumnezeu și de aproapele –  cred că ar fi răspunsul corect. Vrem să-I fim devotați lui Hristos și învățăturii pe care ne-a lăsat-o. În același timp, mărturisim credința pentru că dorim și mântuirea aproapelui și dorim să-l protejăm de erezii.

2. Cum trebuie să mărturisim credința? Cu sinceritate față de Dumnezeu și față de aproapele, cred. De ce? Pentru cuvântul Mântuitorului Care spune:

,,Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte.” ( Matei, 7, 15-16)

,,Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia.”( Galateni, 5, 22-23)

3. Care sunt principalele patimi sufletești? Sfântul Ioan Damaschin ne spune:

„Patimi sufleteşti sunt acestea: uitarea, nepăsarea şi neştiinţa. Când ochiul sufletului, sau mintea, e întunecat de acestea trei, e luat apoi în stăpânire de toate patimile care sunt acestea: neevlavia, credinţa strâmbă sau toată erezia, blasfemia, iuţimea, mânia, amărăciunea, înfurierea năpraznică, ura de oameni, pomenirea răului, vorbirea de rău, osândirea, întristarea fără temei, frica, laşitatea, cearta, rivalitatea, pizma, slava deşartă, mândria, făţărnicia, minciuna, necredinţa, zgârcenia, iubirea de materie, împătimirea, afecţiunea pentru cele pământeşti, trândăvia, micimea de suflet, nemulţumirea, cârtirea, înfumurarea, părerea de sine, trufia, îngâmfarea, iubirea de stăpânire, dorinţa de a plăcea oamenilor, viclenia, neruşinarea, nesimţirea, linguşirea, înşelăciunea, ironia, duplicitatea, învoirea cu păcatele părţii pătimaşe şi gândirea deasă la ele, rătăcirea gândurilor, iubirea de sine, care este maica şi rădăcina tuturor relelor, iubirea de argint, reaua nărăvire şi răutatea.” (1)

Când e vorba de păstrarea dreptei credințe, uitarea este, așadar o patimă sufletească de care trebuie să ne descotorosim. Nepăsarea presupune un om informat, dar egoist, care nu mărturisește adevărul, deoarece nu-L iubește nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele atât de mult, încât să-și sacrifice timpul sau confortul. Neștiința, din câte se observă, nu este o scuză pentru cei care cad în erezii, ci este o patimă sufletească. De obicei, omul nu-și cunoaște credința din ignoranță, fiind preocupat de alte aspecte ale realității… Și, așa cum spunea Sfântul Ioan Damaschin, oamenii stăpâniți de aceste trei patimi comit o mulțime de greșeli mai ales când se apucă să discute despre credință. Aceștia îi acceptă cu ușurință pe prorocii mincinoși, deoarece nu pot face diferența dintre adevăr și minciună. Unii  chiar se pun cu ușurință în slujba minciunii, denigându-i pe cei care mărturisesc adevărul.

 4.Care este cea mai grosolană minciună vehiculată în urma Sinodului din Creta? În urma Sinodului din Creta, unii clerici și credincioși au tras semnale de alarmă spunând mai mult sau mai puțin pătimaș că la Creta s-a legiferat ecumenismul care este o erezie, iar ierarhii, care au misiunea de a păstra Ortodoxia curată, ar trebui să condamne ecumenismul, nu să-l legifereze. În locul unui dialog sincer, cu dragoste de Dumnezeu și de aproapele, s-a observat preocuparea de a impune o strategie de luptă corectă politic împotriva celor care au mărturisit adevărul. Poruncile evanghelice au fost călcate în picioare în mod brutal. Cei care au întrerupt canonic pomenirea nominală a ierarhului în semn de protest față de implicarea lui în mișcarea ecumenistă în mare parte au fost caterisiți. În locul numelui ierarhului ecumenist, acești preoți rostesc formula canonică pentru astfel de situații: ,,pe toți ierarhii care drept învață cuvântul adevărului.” Cum ar putea demonstra cineva că astfel se face ieșirea din Biserică? Dacă toți ierarhii învață drept cuvântul adevărului, atunci sunt pomeniți și ei… Dacă nu învață drept cuvântul adevărului, de ce nu se pocăiesc? Pomenirea nominală a ierarhului înseamnă că preotul este de acord cu credința acestuia… Canonul 15 al Sfântului Ierarh Fotie îi dă dreptul preotului să nu manifeste supunere față de ierarh în caz de cădere a acestuia în erezie. Cu toții Îi datorăm cinstire în primul rând lui Dumnezeu și apoi oamenilor. Cu toate astea, cea mai grosolană minciună care este acum la modă este că preoții care au întrerupt pomenirea ierarhului sunt ieșiți din Biserică! Această minciună a fost repetată în conferințe și pe canale de Youtube de la noi și din Athos de către cei care se vor formatori de opinie. Din fericire, mulți nepăsători și neștiutori au început să se trezească și să-și pună întrebări. Dacă ecumenismul este minciună și erezie, cine râmâne în Biserică? Ecumenismul sau adevărul? Duhul Sfânt este Duhul Adevărului, nu duhul minciunii… Când spunem ,,Biserică”, la ce ne referim? La clădire? Nu. Capul Bisericii este Hristos, iar trupul Bisericii sunt clerul și credincioșii ortodocși.

5. Cât de grave sunt patimile sufletești? Și la această întrebare ne răspunde tot Sfântul Ioan Damaschin: ,,Beția, curvia, preacurvia, furtul și cele apropiate acestora, oricât sunt de urâte la arătare celor evlavioși și celor de fug de ele, sau le pedepsesc, nu pricinuiesc atâta durere celor ce stăruiesc în ele fără să se îndrepte, în comparație cu patimile sufletești, care sunt cu mult mai rele și mai grele ca acelea și care duc la starea dracilor și la osânda vesnică rânduită acelora pe cei stăpâniți de ele. E vorba de pizma, de pomenirea răului, de răutate, de învârtoșare și de iubirea de argint, care-i rădăcina tuturor relelor, după Apostol, și de cele asemenea.” (2)

Dumnezeu să ne ajute pe noi toți, cei stăpâniți de patimi, să ne pocăim și să mergem pe drumul despătimrii, al iluminării și al îndumnezeirii! Amin.

1.     –https://ortodoxiadreaptacredinta.wordpress.com/2017/09/24/sfantul-ioan-damaschin-cuvinte-de-folos/

2.     ibidem

Sora Pelaghia