Sfantul Grigorie de Nazianz: Cuvinte aspre pentru păstorii nevrednici

Erezia care îmbolnăveşte treptat madularele Bisericii Ortodoxe. Dupa trădarea Bisericii Locale a Greciei, condusă de Arhiepiscopul Ieronim, trădarea PatriarhuluTeodor a împărţit Ortodoxia şi a scos in evidenţă o dată în plus aspiraţiile conducătorului Fanarului de a deveni un „papă”ortodox, situaţie inacceptabilă pentru conducatorii tuturor Bisericilor Locale. Din cauza păcatelor, îndeosebi a slavei deşarte şi a negrijii noastre, a tuturor, Dumnezeu a retras Pacea Sa.


Ce vor face mai marii Bisericilor Ortodoxe? Rămâne ca anul 2020 să fie anul hotărâtor, an în care Întâistătătorii Bisericilor Locale vor decide dacă aleg Ortodoxia sau erezia. Cuvintele Sfântului Ierarh Grigorie Teologul (de Nazianz) sunt în veșnicie călăuze pentru tot creștinul iubitor de Hristos, trezvitor luptător pentru Adevăr şi atenţionare pentru episcopii veacurilor.


*”Se pare că nicicând nu v-aţi gândit ce înseamnă să călăuzeşti pe alţii duhovniceşte – să săvârşeşti Sfânta Liturghie, să hirotoniseşti preoti, să porţi grijă de Dreapta Credinţă a creştinilor. Şi, de poftiţi s-auziţi toate câte le am în inimă, ascultaţi şi cuvântul acesta: eram dezamăgit de ceilalţi preoţi. Îmi văzuseră ochii o sumedenie de nelegiuiri. Unde sunt preoţii noştri cei cinstiţi şi curaţi cu inima? Ca muştele fug şi se îmbrâncesc în Sfântul Altar. Unul pentru slavă, altul pentru bani, al treilea ca să-şi ascundă pornirile. Unde au învăţat să păstorească? Când au trăit în nevoinţă? S-au facut toţi neguţători de Hristos şi şarlatani.
Nu ştiu, fraţii mei… însă preotul nu-i oricine. Trebuie sa fie încercat duhovniceşte.
Întru toate să fie pildă. Să-şi biruiasca patimile. Departe de bani! Păcatul să-l înfricoşeze. De virtuţi să se îngrijească zi şi noapte. Să urce treaptă cu treaptă, să nu se oprească. Să nu se măsoare pe el însuşi privind la cei din jur, ci la Dumnezeu Însuşi. Datoria lui nu-i doar să-i ţină pe creştini în biserică. Trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă ca aceştia să sporească duhovniceşte. Să-i pregătească şi să li-L aducă între ei pe Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt. Nici mai mult, nici mai puţin: trebuie să poarte grijă să se facă toţi dumnezei, să se desfete de fericirea dumnezeiască. Câţi din preoţii noştri fac acestea? Şi totuşi, spre aceasta a venit Fiul lui Dumnezeu: spre a-i ridica pe oameni din stricăciune şi spre a-i îndumnezei.
Greu vă pare cuvântul… însă aşa este, fraţii mei! Şi preotul este împreună lucrător la această mare lucrare. Cea mai de seamă, căci se îngrijeşte de lucrul cel mai de seamă – îndumnezeirea omului. Şi cea mai anevoie, căci se luptă cu patimile omului şi cu diavolii. Din fericire însă, Sfântul Duh este necontenit de faţă, întărindu-l pe preot şi, în cele din urmă, făcându-l în stare să fie pe măsura lucrării la care este chemat… Cu toate acestea, preoţia nu încetează a fi o slujire mare şi greu de purtat!
Atunci, de ce te temi, Grigorie? De războiul nostru. De vrăjmaşii ce-s înăuntrul Bisericii, pe care nu-i vezi. Ce par prieteni şi ortodocşi, însă sfâşie Biserica, batjocoresc şi schimbă învăţătura ei.”

*Stelianos Papadopoulos,“VULTURUL RANIT – Viata Sfantului Grigorie Teologul”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2002.

Dr. Gabriela Naghi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s