Ieromonahul Cleopa Jurj de la Arad nu s-a ostenit prea mult cu cartea în anii trecuţi ai vieţii sale. Se vede asta din modul în care vorbeşte şi scrie, şi acest lucru l-au remarcat şi maicile pe care le-a păstorit o vreme în Mănăstirea Gai. Simplitatea unui om poate fi o calitate şi e de-ajuns să amintim aici de mulţi Sfinţi care n-au trecut prin şcoli înalte, şi totuşi au ars în dragostea lor pentru Hristos. Ceea ce i se poate imputa Părintui Cleopa Jurj este mulţimea ereziilor pe care le-a izvodit şi le propovăduieşte naivilor care îl urmează. Aşadar dumnealui nu e numai eretic, este ereziarh, adică începător de erezie, cum au fost în istorie Arie, Macedonie, Nestorie, Origen şi mulţi alţii. De unde cutezanţa asta luciferică la un om care, prin 2017, s-a îngrădit de ereziile promovate în Creta şi de Timotei Sevici, pseudo-episcopul Aradului?
Doi credincioşi din Arad, cu adevărat îngrădiţi de erezie, au stat o vreme în preajma ieromonahului Cleopa Jurj, apoi, dându-şi seama de alunecarea acestuia în erezie, l-au părăsit. Nu înainte de a contabiliza ereziile şi abaterile acestuia de la Sfânta Credinţă Ortodoxă. Din prăpastia ereziei se iese greu. Unii, cei mai mulţi, îşi sfârşesc vieţile în acest cumplit păcat. Îi dorim părintelui să-şi vină-n fire şi să renunţe la ereziile pe care le vom enumera mai jos.
1.Prorocia privind sfârșitul lumii, cu indicarea exactă a anului în care va avea loc. Mântuitorul ne spune: ,,Iar de ziua şi ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl’’ (Matei 24, 36).
2.Lumina Sfântă nu mai vine la Ierusalim. Ştim că lumina vine în fiecare an la ortodocşi nu pentru vrednicia sau nevrednicia Patriarhului eretic al Ierusalimului, ci pentru sufletele curate, iubitoare de Hristos.
3.Susține că firile Mântuitorului se despart, firea Dumnezeiască de cea omenească (erezie și hulă la adresa Mântuitorului). Învățătura Bisericii ne învață că firile nu se despart și nu s-au despărțit niciodată.
4. Femeile pot intra in Altar. Sfintele Canoane spun că femeile nu au voie să facă acest lucru.
5. Femeile aflate la rânduiala lunară (ciclu) pot intra in Biserică. Sfintele Canoane ne învaţă opusul adică partea femeiască nu are voie, în acea perioadă, sa intre în biserică şi să se atingă de cele sfinte.
6. Spre finalul Sfintei Liturghii, preotul rosteşte în taină cuvintele: ,,Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta’’. Domnia sa, Cleopa, propovăduieşte o erezie inimaginabilă, spunând că în acel moment Hristos Se înalţă din Sfântul Potir, Sfântul Trup şi Cinstitul Sânge se prefac iarăşi în pâine şi vin! Strigător la cer.
7.Susține că după sinodul tâlhesc din Creta nu mai este har în Biserică.Gravă eroare! Biserica Ortodoxă Română există, n-a fost desfiinţată, cum ar dori antihriştii. Biserica nu poate fi lipsită de har. Unde e Biserica e şi harul. Acestea două sunt inseparabile. Presupunem că o Biserică locală ar cădea în erezie. Să nu fie! Din acel moment, ar înceta să mai fie Biserică, ar deveni sectă. Biserica nu poate fi restrânsă la cei aproximativ 56 de ierarhi căzuţi în erezie. Biserica e, înainte de toate, Poporul lui Dumnezeu, milioanele de credincioşi iubitori de Hristos, pe care Atotputernicul nu-i lipseşte de harul Său.
8.Practica de a împărtăşi credincioşii fără Spovedanie și fără pregătirea necesară. Astfel, anulează una din cele 7 Sfinte Taine, adică Taina Sfintei Spovedanii, fără de care nimeni nu se poate împărtăși (nici cei aflați pe patul de moarte, dacă sunt inconștienti). Iertarea păcatelor se face cu punerea mâinilor preotului pe cap şi rostirea formulei de dezlegare. Păcatele ni se iartă, aşadar, prin Taina Sfintei Spovedanii.
9. Discreditarea, nerespectarea și neștiința Canoanelor Sfinților Părinți, neascultarea şi schimbarea Învățăturii Bisericii. Biserica este corabia şi Sfintele Canoane sunt cârma. Fără cârmă, corabia merge în derivă, cum în derivă se află şi Cleopa Jurj.
10. După sinodul din Creta, susţine ca aceia care veneau de la pomenitori şi copiii botezaţi după sinod trebuie botezaţi din nou, sau unşi cu Sfântul Mir. Mare erezie, deoarece Învățătura Bisericii și Canoanele ne spun că Sfântul Botez nu se repetă (el și prin asta susține că în Biserică nu mai este Har)
11. În 2017, Cleopa Jurj a întrerupt pomenirea ierarhului eretic Timotei al Aradului, pentru participarea acestuia la sinodul tâlhăresc din Creta. Din acel moment nu i s-a îngăduit să mai slujească în Mănăstire, dar i s-a permis să locuiască acolo până-n 2019, când a fost înlăturat. De-aici putem trage concluzia că între cei doi, Timotei şi Cleopa, a existat un fel de simbioză tacită, ca între eretici.
12. Dezlegarea, cu mâncare de dulce, a zilelor de post, chiar şi atunci când nu sunt situaţii deosebite precum: imposibilitatea vădită de a posti, întâlnită la bolnavii internaţi, la cei aflaţi în detenţie, la femeile gravide sau copiii mici.
13. Blestemarea mirenilor care au avut curajul să-i atragă atenţia asupra ereziilor şi rătăcirilor de care se face vinovat. Biserica ne învață că atunci când Patriarhul, Episcopul sau Preotul, propovăduiesc vreo erezie, să-l atenționăm şi, dacă nu se dezice de ea, să ne îngrădim de el.
14. Nu are duhovnic și susține că nu e nevoie, deoarece o are pe Maica Domnului (erezie). Biserica ne învaţă că Duhovnicul dezleagă păcatele la Sfânta Spovedanie.
Înţelegem acum şi mai bine cuvintele Sfântului Apostol Pavel: ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te. Ştiind ca unul ca acesta s-a abătut şi păcătuieşte, fiind de sine însuşi osândit’’ (Tit 3, 10-11).
Presbiter Ioviţa Vasile
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 
Atunci la ce a mai încetat pomenirea lui Timotei al Aradului?! Referitor la B.O.R observăm cum sunt cate unii (și nu puțini) care amesteca in aceiași oala B.O.R cu ierarhia apostata in frunte cu Ciobotea Daniel, ceea ce este total fals, această ierarhie după Creta sa autoexcluus din BOR și implicit din Ortodoxie in urma acelui act de trădare de la Kolimbari, situația este similară și în celelalte biserici Ortodoxe locale în care ierarhiile respective cu unele excepții sunt aidoma celor din B.O.R, dar care nu mai au nimic în comun cu BOR
ApreciazăApreciază
Punctul 10 este discutabil. Dacă preotul se leapădă de credință prin pomenirea episcopului nu mai are har, deci nici nu poate săvârși Sf. Taine , nemaifiind ortodox. Mai sunt cazuri, nu doar recente, când „botezul” este săvârșit prin „scufundare” parțială și apoi stropire pe creștet ; deci botezul nu este repetat, ci făcut pentru prima oară. (nu-l cunosc pe numitul Cleopa Jurj, nu-i iau apărarea).
ApreciazăApreciază
Pomenirea episcopului eretic nu inseamna lepadare de credinta, adica apostazie. Sunt preoti cu cuget ortodox care pomenesc fiind constransi. Va dau un exemplu: preotul X nu are sustinerea familiei, care e in pericol a se destrama si-atunci pomeneste din necesitate, nu din convingere. Si Sfintele Canoane manifesta intelegere pentru asemenea cazuri. Alt exemplu: un preot are cuget ortodox si totusi pomeneste la Sfanta Liturghie, nu si la Prosconidie. De ce. Are in grija un numar de maici, care sunt foarte legate de el. Daca ar intrerupe pomenirea, ar veni un ecumenist si maicile ar fi pagubite sufleteste. Cazul e real, nu inventat. Va doresc pace, sanatate si mantuire.
ApreciazăApreciază
Și până unde merge compromisul? Dacă un preot pomenește pseudoepicopul și nu lămurește credincioșii în privința panereziei de la Creta nu este mai ortodox ca tovarăși de la patriarhie. Și cei care se leapădă prin „vaccinare” au motivele lor, dar nu înseamnă că vor fi iertați de lepădarea lor! Până de curând mărturisirea adevărului se plătea cu viața, acum se plătește cel mult cu serviciul. (exceptând câteva cazuri de otrăvire)
ApreciazăApreciază
Nu e compromis, e iconomie. As vrea sa va vad pe Dumneavoastra cum ati proceda in situatiile descrise. Preotul in cauza are o marturisire dreapta, s-a dezis de Creta, de schisma din Ucraina, de ecumenism, de vizita papei. public si scris. Haideti sa nu mai mergem numai pe contre. Doamne ajuta.
ApreciazăApreciază
Astăzi am aflat de la o persoană ce mai merge pe la Petru Vodă precum că starețul Hariton Negrea ar fi impus vaccinarea, i-am cerut dovezi (că după zvonuri nu ne putem lua) să vina și cu ceva dovezi dacă are, dar a zis că nu are, dacă cum sunt frați și surori care cunosc situația, rugam sa infirme sau sa confirme astfel de zvonuri
ApreciazăApreciază
Hariton e in stare de orice. s-ar putea sa inceapa si la noi cu Petru Voda si apoi sa urmeze toate celelalte. De vor face asa, multi monahi vor pleca din manastirile si asa cu putini vietuitori. Stiu manastire cu doi vietuitori, staretul si inca un monah, care se apuca sa construiasca ei stiu ce, desi capacitatea manastirii e de vreo 30 de calugari. Daca vor sa ramana manastirile fara calugari, forteze-i sa se vaccineze cu substanta ucigasa.
ApreciazăApreciază
Ieşiți din marea deşertăciunii la ţărmul rugăciunii
Pincipalul este să păstrezi pacea cu cei din jur, atât cât lucrul acesta ţine de tine. Să te gândeşti că în jurul tău s-au strâns tot felul de bolnavi – chiar aşa şi este.
De aceea, trebuie să te şi porţi cu toţi aşa cum se poartă în spital cu bolnavii. Acolo nu îl ceartă pe om că s-a îmbolnăvit de plămâni, de inimă, de stomac, nu zice nimeni „Ticăloasă oarbă ce eşti, poftim, te-ai îmbolnăvit de ochi!”. Nici voi nu trebuie să vă ocărâţi unii pe alții pentru bolile sufleteşti, ci să vă fie milă unul de celălalt.
„Purtaţi-vă poverile unii altora, şi aşa veţi împlini legea lui Hristos”, zice Apostolul.
Străduieşte-te să îndeplineşti sfatul meu, dacă vrei să ai parte de bine, atât sufletesc, cât şi trupesc. Când sufletul va fi în pace, într-o dispoziţie rugătoare, de pocăinţă, atunci şi trupul va fi sănătos, şi supărările vor fi îndurate cu uşurinţă. Dacă vei avea o dispoziţie corectă a duhului, la orice supărare, nedreptate, necaz vei spune din toată inima: „Cele vrednice de faptele mele pătimesc. Slavă Ţie, Doamne, că mă înveţi să rabd şi să împlinesc poruncile Tale!”.
Fii înţeleaptă, ieşi din marea deşertăciunii, la ţărmul rugăciunii, pocăinţei, atotiertării, iar Domnul te va feri de tot răul şi îţi va rândui viaţa așa cum nici n-ai visat.
Cuviosul Nikon Vorobiov
ApreciazăApreciază
Plecând iubirea, pleacă şi Dumnezeu!
Cel care ne dispreţuieşte, ne nedreptăţeşte şi ne osândeşte ţine locul focului care vindecă rana egoismului nostru, ca să ne facem sănătoşi. Dumnezeu îl îngăduie ca să ne redobândim sănătatea, pentru că atâta vreme cât avem egoism, suferim. Când va veni vremea, când vom avea smerenie, nu vom mai suferi şi atunci vor veni înlăuntrul nostru pacea şi liniştea.
Sfântul Antonie cel Mare mărturisea: „Ori de câte ori am luat asupra mea vina faptei, imediat liniştea s-a răspândit înlăuntrul sufletului meu. Din momentul în care am aruncat vina asupra altuia şi am spus că el greşeşte, şi nu eu, atunci am simţit înlăuntrul meu strâmtorare şi amărăciune!”. Iată calea – aruncă vina asupra ta, mustră-te pe tine însuţi şi spune: „Eu am greşit, pentru păcatele mele Dumnezeu a îngăduit să mi se întâmple; pentru că am egoism Dumnezeu a încuviinţat, pentru cunună Dumnezeu a îngăduit şi de aceea a venit asupra mea pătimirea!”. Însă dacă zicem: „De ce mi s-a întâmplat aceasta?”, vieţuim în continuare în boala egoismului nostru.
Care este cauza certurilor, a risipirii şi a destrămării familiilor? Egoismul… Plecând iubirea, pleacă şi Dumnezeu!
Avva Efrem Filotheitul, Sfaturi duhovniceşti, traducere de Părintele Victor Manolache, Editura Egumeniţa, Alexandria, 2012, p. 28
ApreciazăApreciază
Ce câştig judecând pe fratele meu?
Sfântul Sofronie Saharov
Străduiţi-vă să nu acuzaţi niciodată pe altul, ci rugaţi-vă pentru el. A judeca pe cineva pentru lipsurile pe care le are, înseamnă să nu-ţi vezi propriile tale defecte.
În starea noastră de cădere suntem incapabili să judecăm, în mod correct, pe fratele nostru. Să nu fiţi atât de siguri că fratele vostru se înşeală. Nu-l judecaţi.
Este preferabil să nu judecăm. A trăi în frica de Dumnezeu înseamnă a-ţi fi teamă să judeci pe altul într-o manieră păcătoasă şi nu aşa cum l-ar judeca Dumnezeu.
Ce câştig judecând pe fratele meu? Atâta timp cât nu-l voi vedea aşa cum Domnul îl vede, totul va fi greşit.
Începeţi prin această rugăciune, prin idea de a fi ascultători, de a nu judeca pe fraţii voştri.
Începeţi prin această dorinţă de a-i sluji pe alţii cu dragoste, ca şi Sfântul Siluan, care cerea, în zilele de sărbătoare, să poată sluji în trapeză sutelor de călugări. Era atât de fericit să vadă cât de mult îi iubea Hristos pe aceşti oameni, pe aceşti copii ai lui Dumnezeu. Îi slujea cu multă dragoste. Împlinite în acest duh, muncile vieţii de zi cu zi, pot să devină o hrană duhovnicească foarte agreabilă. Seara, datorită acestei atitudini de slujire, inima voastră va fi foarte blândă şi veţi plânge înaintea lui Dumnezeu pentru propriile voastre greşeli, pentru lipsa voastră de iubire.
Din Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, p. 49-50
ApreciazăApreciază
Fericitul Martir Mircea Vulcănescu, una din cele mai strălucite inteligențe ale generației interbelice
03 Martie 1904- 29 Octombrie 1952 Aiud
Întemnițat timp de 6 ani la: Văcăreşti, Jilava, Aiud
„Fără religie și istoricitatea lui Iisus lumea e un imens pustiu de sare și cenușă!”
Geniu enciclopedic al culturii românești, Martirul pentru Hristos, Mircea Vulcănescu, împreunăcu alţi „bandiţi”* a cunoscut calvarul și amărăciunea unor bătăi sălbatice, și izolarea de trei zile și trei nopți în celula 16, numită Celula Neagră. După una din conferințele ținute de Mircea Vulcănescu, a apărut un gardian și l-a scos pe el și grupul său afară, în curtea interioară a Fortului Jilava, unde au fost bătuți cu ciomege și bastoane de cauciuc, până la leșin. Apoi, i-au dezbrăcat până la pielea goală, zvârlindu-i grămadă în bezna din Celula Neagră; căci, fără nici o lumină, întunericul din Celula Neagră era absolut. Parcă uitați, acolo au stat, între urină și fecale, trei zile și trei nopți. O veșnicie de tenebre! Nemâncați, în frig, în umezeală. N-aveau nici scaune, nici masă, nici vreun pat. Alergau toți prin murdărie, de la un colț la altul, spre a se încălzi și spre a nu lăsa trupurile să se prăbușească. Mircea Vulcanescu a fost cel care i-a încurajat cel mai mult, și le-a întreținut treaz spiritul. Până când el însuși și-a dat seama de tragicul situației în care se găseau.
„- În condițiile acestea, spune Vulcănescu în forma cea mai simplă și cea mai prietenească, rugându-i să accepte propunerea lui, nu există nici o scăpare pentru noi, decât dacă se întâmplă ceva, care să forțeze administrația la o măsură de salvare, dacă o salvare mai există. Eu nu mai pot rezista fizicește. Mă simt epuizat de toată energia. Mă voi așeza jos, pe pântece, în ultimile clipe ale vieții mele, și, în felul acesta voi veți avea un loc să vă odihniți, pe trupul meu. Rog, pe Dumnezeu, să primească sufletul meu și să vă ajute pe voi să supraviețuiți…”
Dar, l-am întâlnit pe Mircea Vulcănescu, nu mult după aceea, în spitalul din închisoarea Aiud. Eu, pentru o operație de apendicită acută, el cu o pneumonie; era în pragul morții. Nu stam împreună, însă, îl vedeam ori de câte ori ieșeam pe coridor. Ne făceam semne cu mâna, fără să ne schimbăm vreun cuvânt. Starea lui era sfâșietoare. Din omul bine construit, acum era o epavă, cu ochii adânciți în orbite, dar nestinși, de parcă ardeau în ei misterele lumii și vieții, pe care o viată întreagă încercase să le înțeleagă chipul și noima. Numai odată am reușit să-i strâng mâna. M-a privit tăcut, învăluindu-mă, cu privirile lui pătrunzătoare, apoi mâinile lui amândouă au cuprins mâinile mele, ca un ultim salut. Mă cutremurau magneții nevăzuți cu care îmi transmitea mesajul ultim de prietenie. Curând, la câteva zile, aflu că Mircea Vulcanescu, marele gânditor, marele om, marele oracol, a plecat în lumea cealaltă. Mircea Vulcănescu, un geniu, semnificațiile suferinței în filozofia românească. Încă văd și încă plâng…
Ioan Halmaghi, Pittsburgh, 1975, Discursul Contemporan, Tom 1, 1977
*profesor Alexandru Constant și Comandant Legionar Ion Nedelescu
ApreciazăApreciază
«Pentru un creștin nu este o mai mare cinste care să i se poată face decât de a fi pus să plătească pentru semenul său. Revendic dreptul de a pătimi și de a muri pentru Adevăr! Eu cred în Adevăr și știu că nu este putere în lume mai mare decât Adevărul. Adevărata sfințenie nu are nevoie să se arate și să fie recunoscută. Să nu ne răzbunați!»
– Sfântul Mucenic Mircea Vulcănescu
Sfinte Mucenice Mircea Vulcănescu, roagă-te Domnului Hristos pentru noi, nevrednicii! Amin!
Mircea Vulcănescu – Gînduri despre starea Bisericii româneşti în statul laic
fragment
„Gîndurile de mai jos nu urmăresc să întemeieze un program de acţiune pentru cineva, ci cată numai să înfăţişeze o stare de fapt, cui vrea s-o vadă. Ele nu izvorăsc dintr-o conştiinţă dezrădăcinată de Biserică, dornică de înnoiri şi de reformă a unor aşezări pe care semnatarul acestor rînduri le crede şi le mărturiseşte vecinice (Luca, XXI, 33): nici nu dau pas protestării fariseice a cîtorva, care se socotesc pe ei înşişi „curaţi“, privind paiul din ochii altora, în locul bîrnei dintr-al lor. Nu, hotărît, rîndurile acestea nu sînt o critică a Bisericii lui Hristos, „sfîntă, măcar că în sînul ei sînt şi păcătoşi“, ci mai curînd o arătare a păcatelor noastre, ale tuturor, faţa de Biserica lui Hristos, spre pocăinţă.
Ele izvorăsc din strădania tuturor celor care stăruiesc într-o formulă de viaţă în care ştiu că este Adevărul, cu toate neînţelegerile, răstălmăcirile, trădările şi răstignirile pe care le rabdă de la noi. [..]
Criza vieţii bisericeşti în România nu e, de bună seamă, o taină pentru nimeni. Împrejurările recente, ca şi împrejurări mai vechi, o vădesc, fără putinţă de-ndoială. De la secularizarea averilor şi pînă la schimbarea calendarului şi a pascaliei (aceasta din urmă neizbutită); de la prefacerea Bisericii lui Hristos de către stat într-o anexă a brigadei de moravuri şi pînă la aşa-zisa autonomie bisericească după stilul şagunian de peste munţi; de la distrugerea monahismului şi pînă la politicianizarea clerului de mir; de la tunderea preoţilor şi îmbrăcarea lor nemţeşte şi pînă la pătrunderea simoniei în apucăturile episcopale şi preoţeşti; de la golirea bisericilor şi pînă la încercările de a atrage lumea prin „modernizarea“ cultului, introducerea luminii electrice, programe artistice, sau prin acţiunea filantropică laică; de la dezvoltarea vertiginoasă a sectelor, care cuceresc pe cei mai zeloşi rugători, şi pînă la întrebuinţarea jandarmilor ca agenţi de încreştinare cu de-a sila a celor care s-au făcut sectanţi, pentru că preotul nu vrea să le înmormînteze părinţii fără plată; de la intelectualii care părăsesc Biserica, încercîndu-şi aiurea alt echilibru, şi pînă la preotul care fuge după ei, imitîndu-le apucăturile şi metoda; de la mentalitatea protestantizată cuibărită în mintea celor mai mulţi cărturari bisericeşti şi pînă la gesticulaţia catolicizantă a cîtorva episcopi care se vor „prinţi“ ai Bisericii, în veac, la fel cu cardinalii; de la preotul de sat, care nu mai crede în demnitatea misiunii lui şi care se preferă „intelectual“, sau „deputat“, mai curind decît slujitor lui Dumnezeu, şi pînă la patriarhul care, în biserică, vorbind unor intelectuali credincioşi, chemaţi anume, ca să asiste la o slujbă pentru restaurarea stilului bizantin în cîntările liturghiei, îşi închipuie şi mărturiseşte că respectul ce i se arată în mînăstiri şi seminarii se datoreşte „meritelor sale personale“, mai curînd decît faptului „că e acolo un popă neştiutor“. Biserica văzută e sfîşiată, pentru păcatele noastre, ale tuturor, din neştiinţa unora, din necuviinţa altora şi din prea marea îngăduinţă a tuturor.“
© Mircea Vulcănescu, Bunul Dumnezeu cotidian. Studii despre religie, Humanitas, Bucureşti, 2004, pp. 344-356.
ApreciazăApreciază
Presbiter Ioviţa Vasile, în ceea ce ai scris despre Părintele Cleopa, te înșeli amarnic! Pentru ca se vede ca nu ai trăire și tii erezia, și esti întunecat la minte. Habar nu ai să discerne, dintre bine și rău. Se vede ca nu asculți de Sfinții Părinți! Ca ei ne avertizează, și spun să ne ferim de proroci mincinoși, prefăcuti care vor să răstoarne adevărul Lhar. Hristos, mintind și spunând că lucrează harul la ecumeniști ,eretici, apostati care sunt de acord cu globalizarea și cu unica religie mondială, care aparține de Antihrist. Să îți fie rușine care, îndrăznești să aduci atâta blasfemie în fața Lui Dumnezeu, să spui ca până la un Sinod ereticul este în har. Aceasta este amagirea în care spun Sfinții Părinți, dacă va fi cu putință se vor pierde și cei aleși. Tu vei da seama în fața Lui Dumnezeu, pentru aceasta blasfemie care judeci pe altul nevinovat care ține adevărul, care tu te vezi curat în această erezie, care îi slujesti lui Satan. Și aduci jertfa lui din faptele minciunii, spurcand-u-te pe tine insuti, și pe cei care îi manipuleze prin înșelare. Anatema ție și la toti care spun că lucrează harul la eretici.
Toți cei care urmați această erezie și nu va veti pocai, mania Lui Dumnezeu va veni peste voi. Amin!
ApreciazăApreciază
Nu cenzurez, dar nici nu comentez.
ApreciazăApreciază