Dragă Bill,
„Răul suprem are înfățișarea binelui!”
A venit vremea să știi că noi aici, din țara asta a noastră, îți transmitem multă sănătate. Ție și prietenilor tăi, vouă, care doriți „binele omenirii”. Ne aducem aminte de câți copii ați nenorocit în Africa și pe unde vă mai plimbați voi. In avioanele alea private, care merg cu energie verde. Ne aducem aminte de cum erai tu îngrijorat de reducerea populației, cred că de frică că nu-ți mai ajung casele, mașinile, avioanele, curvele, mâncarea și cum te-ai gândit tu să devii, așa în timp, omul cu seringile! Ai făcut atâta de mult bine în lumea asta, încât, noi, nu putem să nu-ți dorim ca binele făcut nouă, tuturor, să nu ți se întoarcă! Ție și prietenilor tăi! Tuturor! Înzecit!
Și vezi, tu, dragă Bill, în lumea asta creștin-ortodoxă, pe care tu o urăști de moarte, și pe care o vrei distrusă cu orice preț, ne aflăm în postul Nașterii Domnului. Cum care Domn? Domnul Puterilor, îi zicem noi! Și pentru că noi ne pregătim să celebrăm Nașterea Lui, o să facem exact ce ne-a învățat El! O să te iertăm noi, ăștia care mai trăim și o să te ierte și cei care au devenit martiri ai Neamului. Cei pe care ai avut tu grijă să plece Sus, prin ordinele pe care le-ai dat tu! Și prietenii tăi!
Voi sunteți doar Întuneric și Moarte!
Știi de ce te iertăm noi toți? Pentru că judecata și pedepsa ta să vină de la EL! Cel pe care tu și amicii tăi nu-L suportați. Vă arde, pentru că e Foc și Lumină! Și voi sunteți doar Întuneric! Și Moarte! Să vă facă El Dreaptă Judecată și noi să vă urăm simplu: „Ceea ce ne doriți nouă, să se întoarcă la voi înmiit!”. Pentru tine, prietenii tăi și familiile voastre, servitorilor voștri din guvernele lumii, „eroilor” din spitale care au ascultat de voi, celor din presa care v-au slujit, de azi, până la sfârșitul veacurilor! Amin!
P.S.: Știi, dragă Bill, acum 200 de ani se năștea un ortodox. Dostoievski se numea! El a zis: „Răul suprem are înfățișarea binelui!”. Mare Adevăr! Voi sunteți Răul Suprem!
Zoe Dantes
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 
Diana Sosoaca,in problema jandarmilor bagati in tribunalul militar AUR prin George simion a trimis invitatii unor cetateni din societatea civila pt dezbaterile din ziua respectiva iar jandarmii pe baza acelor invitatii i-au lasat sa intre acolo.
ApreciazăApreciază
A urma lui Hristos este a te deschide cugetului lui Hristos Însuşi
Sfântul Cuvios Sofronie Saharov
A iubi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, a vieţui după poruncile lui Hristos ne va duce în grădina Ghetsimani, unde Hristos se ruga pentru lumea întreagă.
„Iubeşte pre aproapele tău ca însuţi pre tine”. Mi s-a dat să înţeleg această poruncă în chipul unui arbore, cosmic, uriaş, a cărui rădăcină este Adam. Eu nu sunt decât o mică frunză pe un ram al acestui arbore. Însă arborele nu-mi este străin: este temeiul meu. Îi aparţin. A te ruga pentru lumea întreagă este a te ruga pentru acest arbore în întregul său, cu toate miliardele sale de frunze.
A urma lui Hristos este a te deschide cugetului lui Hristos Însuşi, ce poartă în Sine omenirea întreagă, întreg arborele, fără a lăsa deoparte o singură frunză. Dacă dobândim această conştiinţă, ne vom ruga pentru toţi ca pentru noi înşine.
De vom ajunge să fim asemeni chipului lui Hristos, purtători ai întregii omeniri şi ai lui Dumnezeu, „eul” nostru va fi chipul Absolutului. În dimensiuni microscopice poate, însă cu adevărat chipul Absolutului.
Arhimandrit Sofronie, Din viaţă şi din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 21
Ce înseamnă „după chip și după asemănare”?
„Să facem om după chipul Nostru și după asemănare” (Facere 1, 26). Cuvântul „chip” înseamnă stăpânire, iar cuvântul „asemănare” înseamnă ca noi să ajungem, atât cât ne stă în puterea noastră omenească, asemenea lui Dumnezeu; să ne asemănăm lui Dumnezeu în ce privește bunătatea, blândețea, virtutea, precum zice și Hristos: „Fiți asemenea Tatălui vostru Celui din ceruri” (Matei 5, 45).
SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, op. Cit., IX, pag.110
ApreciazăApreciază
Care este soluția pentru a ne liniști, atunci când cineva ne vorbește de rău?
Într-adevăr, a adăugat Avva Zosima, cel care doreşte calea cea strâmtă cu adevărat se mustră aspru pe sine când se tulbură şi se mustră neîncetat: Ce te înfurii, suflete al meu? Ce te tulburi şi spumegi? În acest fel arăţi că eşti bolnav! Dacă n-ai fi, nu te-ar durea! De ce, în loc să te mustri pe tine, te porneşti împotriva fratelui tău care ţi-a arătat boala? Învaţă cu adevărat şi în fapt poruncile lui Hristos. Acela, „ocărât fiind, nu răspundea, suferind, nu ameninţa” (I Petru 2, 23). Ascultă-L ce zice şi ne arată: „Spatele L-am dat spre bătăi, şi obrajii Mei spre pălmuiri, şi faţa Mea n-am ferit-o de ruşinea scuipărilor” (Isaia 50, 6). Şi tu, suflete nenorocit, pentru o înjurătură sau pentru o jignire începi să urzeşti mii de gânduri şi unelteşti astfel împotriva ta, precum demonii? Vedem Crucea lui Hristos, patimile pe care le-a suferit pentru noi le citim în fiecare zi, însă nu îndurăm nici o jignire! Plecăm, ne îndepărtăm de la calea cea netedă.
Odată l-au întrebat:
– Cum poate cineva, când îl grăiesc de rău şi-l umilesc, să nu se mânie?
Şi a răspuns:
– Cel care se socoteşte pe sine un nimic nu se tulbură, aşa cum a zis şi Avva Pimen: „Dacă te umileşti pe tine, vei afla odihna!”. (Avva Zosima)
Glasul Sfinţilor Părinţi, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 157-158
Când răspundem la violenţă cu violenţă nu facem nimic
Sfântul Cuvios Sofronie de la Essex
Războiul pe care îl suportăm este foarte mare. Toţi sunt împotriva noastră: şi ştiinţa, şi politica. Nu sunt pesimist, dar cred că trăim chiar vremurile de pe urmă (cuvânt rostit în anul 1981). Starea noastră trebuie să fie martirică. „Ca un miel spre junghiere S-a adus și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, așa nu Şi-a deschis gura Sa” (Isaia 53, 7). Când răspundem la violenţă cu violenţă nu facem nimic. Tăcerea martirică va arăta în timp îndelungat victoria, biruinţa. Dacă săvârşim şi noi violenţă şi presiune faţă de ceilalţi, îi vom obliga să se pregătească pentru al doilea atac, mai mare.”
Părintele Sofronie de la Essex, Hierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie, Cunosc un om în Hristos: Părintele Sofronie de la Essex, traducere din limba greacă de Pr. Șerban Tica, Editura Sophia, București; Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2011, pp. 283-284
ApreciazăApreciază
Dacă omul n-ar fi păcătuit, Fiul Omului tot ar fi venit
Sfântul Isaac Sirul
„Așa de mult a iubit Dumnezeu lumea că pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat” (Ioan 3, 16).
Să nu ne sfiim să ne însușim această înțelegere a tainelor iconomiei Domnului, căci dacă socotim drept motiv al ei răscumpărarea păcatelor, atunci micșorăm moartea lui Hristos și venirea Lui în lume. (…) Dar nu e așa.
Slavă Domnului! Există alte taine ascunse în acestea, față de care păcatul nu mai e nimic. Să nu cercetăm ca niște copii iconomia Domnului și taina Lui atât de greu de înțeles, și să nu rămânem la partea din afară a Scripturilor. Cei care prin har au primit cunoașterea și darul înțelegerilor și au intrat înăuntrul tainelor schițate material cu cerneală, aceia cunosc minunata iconomie a lui Hristos nu numai în lucrurile arătate și cunoscute.
Unul și același e motivul existenței lumii și al venirii lui Hristos în lume: arătarea marii iubiri a lui Dumnezeu care le-a pus în mișcare spre existență pe amândouă.
Oglinda înfocării iubirii lui Dumnezeu pentru creația Sa e venirea lui Hristos în lume; oglinda iubirii lui Hristos sunt feluritele Sale umiliri.
De ce S-a întrupat Iisus Hristos?
Sfântul Isaac Sirul
Dacă zelul ar fi fost de folos pentru îndreptarea oamenilor, atunci pentru ce S-a mai îmbrăcat Dumnezeu într-un trup și S-a folosit de blândețe și smerenie ca să întoarcă lumea la Tatăl Său?
De ce a mai fost întins pe cruce pentru păcătoși și Și-a mai predat preasfântul Său trup pătimirii pentru lume?
A făcut aceasta dintr-un singur motiv: ca să facă cunoscută lumii iubirea Sa, pentru ca iubirea noastră sporită atunci când află aceasta să ne facă robii iubirii Lui.
Tot așa, marea putere a Împărăției Lui care este iubirea, s-a arătat prin moartea Fiului Său.
Căci Domnul n-a murit ca să ne izbăvească de păcate sau pentru altceva, ci numai pentru ca lumea să simtă iubirea lui Dumnezeu pentru creația Sa.
Dacă toată această minunată lucrare n-ar fi fost decât pentru iertarea păcatelor noastre, atunci pentru a o săvârși ar fi fost de ajuns și un alt mijloc. Căci cine s-ar fi împotrivit dacă ar fi săvârșit-o printr-o simplă moarte?
Dar El n-a făcut-o așa, printr-o moarte simplă, ca tu să înțelegi care e această taină, ci a gustat moartea prin cumplitele suferințe ale crucii.
De ce a mai fost nevoie de ocări și scuipări? Moartea singură, fără toate celelalte care au însoțit-o, ar fi fost de ajuns pentru răscumpărarea noastră.
O, înțelepciune făcătoare de viață! Ai înțeles și simțit acum care a fost motivul venirii Domnului și a tot ceea ce i-a urmat, înainte chiar ca sfânta Sa gură să ni-l fi spus limpede.
Căci stă scris: „Așa de mult a iubit Dumnezeu lumea că pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat” (Ioan 3, 16), lucru în care a stat Economia înnoirii ei.
Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, partea a II-a, Ed. Deisis, Sibiu, 2007
ApreciazăApreciază