Este tot atât de greşit şi de înşelător să aştepţi desăvârşirea unui grup, ca şi cea a unei persoane. Mai întâi, pentru că noi înşine nu avem gând drept în ce priveşte desăvârşirea. Apoi pentru că desăvârşirea este starea de deplină asemănare cu Hristos.
Respingeţi tot ce este duh al curiozităţii. Faceţi-vă treaba fără să vă grijiţi a şti dacă şi ceilalţi şi-o fac. Când curiozitatea lipseşte, fiecare primeşte de la Dumnezeu ceea ce i se cuvine. Nu-L poţi înşela pe Dumnezeu. El este atât de Puternic şi de Drept, încât nimic nu i se poate ascunde. «Dăruieşte-mi a vedea ale mele căderi şi a nu osândi pre fratele meu», zice Sfântul Efrem în rugăciunea sa. Când începem a ne compara străduinţele cu ale altuia, vrăjmaşul poate găsi mijloace să ne descurajeze.
Când se întâmplă între oameni certuri, împotriviri, silnicii, unimea nu se poate păstra decât dacă fiecare se hotărăşte să rabde neputinţele celorlalţi. După Apostolul Pavel, mai bine rabzi ocară decât să ocărăşti. Dacă ne rugăm statornic pentru dragostea fraţilor şi surorilor noastre, spre a străbate calea vieţii în acelaşi duh şi în unimea dragostei duhovniceşti, mai uşor vom putea ajunge la asemănarea cu Hristos. Dacă însă ne oprim asupra amănuntelor şi neajunsurilor de neocolit în viaţa din afară, vom pierde harul contemplării Celui Vecinic.
Când ne lovim de o problemă, cei mai mari se pun în slujba celuilalt. Este singura ieşire cu putinţă. Aşa cum zice Hristos, cei ce voiesc a fi cei mai mari să se facă slujitori şi robi chiar şi ai celor mai slabi.
(,,Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014)
Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 
In acest ceas,21 mai 2022,19.25 noi romanii ca popor ce suntem?Cu mare renume de popor filotim si cu toate acestea acum noi suntem „grau colivei”pentru ca coliva ne este pregatita.De ce oare,pe moment ce suntem un popor saritor cand altii sunt la mare suferinta?E trist ce se constata si totusi exista marele adevar in povestea aceasta.Ia numai du-te acum si spune-le acelor „romani” filotimi cu mare reputatie ca pseudopatriarhul Daniel este eretic,ca pseudoepiscopul locului,care o fi el este eretic.Se schimba brusc cand aud cuvinte de acest gen si din mari „filotimi”pe care ii stiai tu cu 5 minute inainte,deodata vei vedea ca vor lua piatra cat pe ce sa-ti crape capul toti acesti mari „filotimi” si gandeste-te,fara sa se intrebe mai stai ca poate asta are un pic de dreptate.Acum vedeti de ce Romania are coliva pregatita?Dar mai bine sa-lasam pe Sfantul Ioan Iacob sa zica acest mare adevar al clipelor de fata prin ultimele 6 strofe din poezia Sa de mai jos:
Din viaţa ta – cum văd – înseamnă
Poporule mult zbuciumat
Că eşti ca grâul cel de toamnă:
În ploi şi vânturi semănat.
Tu eşti odrasla cea mezină
A trunchiului daco-roman,
Născut cu sabia în mână
Aici, în câmpul dunărean.
Ca leagăn scump tu ai doar munţii
Şi scăldătoare Dunărea,
Pădurile cununa frunţii,
Iar holdele sunt haina ta.
În sângele muceniciei
Ai fost prin veacuri botezat
Şi-n vârsta crudă a prunciei
N-ai fost ca alţii alintat.
Căci tu fiind abia în faşă
Părinţii te-au lăsat orfan
Şi spre fiinţa ta gingaşă
S-aruncă barbarul tiran.
Luându-ţi drumul pribegiei
Trăieşti prin munţi şi prin păduri
Şi „veacuri de mucenicie”
De la sălbatici tu înduri.
Când negura păgânătăţii
Se năpustea către Apus
Ai fost atunci Creştinătăţii
Ca scut de pază nerăpus.
Când naţiile apusene
Urzesc „progresul” ţării lor
În şesurile dunărene
Tu rabzi potop cotropitor.
La „cuibul” proaspăt din câmpie
Abia atunci înfiripat
S-aruncă valuri din pustie
De goţi şi huni neîncetat.
Tu stând cu ghioaga nestrujită
La trecătoare între munţi,
Ca santinelă neclintită
A lor năvală o înfrunţi.
Deci tu de mic, o, mucenice,
Ai fost zăgazul nemişcat
A valurilor inamice
Şi tu pe toţi i-ai apărat.
În vremea cea de suferinţă
Biserica te-a îndulcit
Cu laptele bunei credinţe
Şi paşii ţi-a călăuzit.
Din gura ei înveţi tu graiul
Frumos ca imnul îngeresc
Şi ea îţi pregăteşte Raiul
În slava Tatălui Ceresc.
Cuvântul ei ţi-a dat tărie
Când sufletul era mâhnit
Şi-având nădejdea-n veşnicie
Necazul nu te-a biruit.
De câte ori te-ngenunchează
Vrăjmaşii cei cotropitori,
„Bătrâna” te îmbărbătează
Şi nu te lasă ca să mori.
Deci nu slăbi şi crede numa
Că „Maica” nu te-a părăsit,
Ci darul ei, întâi şi-acuma,
Te sprijină necontenit.
De vei păzi, „credinţa tare”
Precum din veac s-a moştenit
Vei fi slăvit din nou sub soare
Mai mult de cum ai fost slăvit.
Iar dacă tu dispreţui-vei
Predaniile părinteşti,
Atuncia grâu vei fi colivei
Şi veşnic nu mai odrăsleşti.
Vei fi ca pleava cea uşoară
Purtată pururea de vânt
Pierindu-ţi urmele din ţară
Şi numele de pe pământ!
Atunci vei moşteni blestemul
Ca fiul rău de la părinţi
Pierzând ogorul – ca Edenul –
Răscumpărat de-atâţia Sfinţi!
ApreciazăApreciază
Si mai e ceva:poporul acesta e un popor de Bill Gate s si Georgi Soros.De ce?Pt ca obisnuiti fiind n7mai cu dictaturile aici in Romania e o mare cutuma de a se plia poporul numai dupa tirani,oricare ar fi si eretici de ar fi.Fac coada la rand ca sa se aboneze pentru o pliere cat mai rapida.Asa ca…guvernantilor,pseudoepiscopilor romani ecumenisti,daca rusii ar ajunge aici ca mari tirani la putere,romanii din popor care traiesc de pe o pliere pe alta o sa va zboare ei pt ca romanii sunt obisnuiti cu guvernanti cat mai tirani posibili iar cand vor vedea ca rusii va vor intrece in rautate,va vor da jos si i vor pune pe ei pentru ca aceia le ar vrea binele.Deci fiti pe pace ca cu un asa popor adulatori de tirani nu o sa va mearga decat cu acel foarte mic termen de expirare.
ApreciazăApreciază
În mâhniri dăruieşte Dumnezeu adevărata mângâiere
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Dumnezeu vede de aproape suferinţele copiilor Lui şi îi mângâie ca un Părinte bun. Pentru că, ce crezi, suferă să-şi vadă copilaşul Său chinuindu-se? Toate suferinţele şi lacrimile lui, Dumnezeu le ia în considerare şi după aceea răsplăteşte. Numai Dumnezeu dăruieşte în mâhniri adevărata mângâiere. De aceea omul care nu crede în adevărata viaţă, care nu crede în Dumnezeu ca să-i ceară mila Sa în încercările prin care trece, cade mereu în deznădejde, iar viaţa lui nu are niciun sens. Întotdeauna rămâne neajutorat, nemângâiat şi chinuit în această viaţă, dar îşi osândeşte şi sufletul său în cea veşnică.
Însă oamenii duhovniceşti, care înfruntă toate încercările alături de Hristos, nu au propriile lor mâhniri, ci adună amărăciunile altora, dar în acelaşi timp primesc din belşug dragostea lui Dumnezeu. Atunci când cânt troparul: Ajutorului omenesc nu ne încredinţa pe noi, Prea Sfântă Stăpână, câteodată mă opresc la ci primeşte rugăciunea robilor tăi… Căci de vreme ce nu am mâhniri, cum să spun că scârbele ne cuprind şi nu putem răbda?[1] Să spun minciuni? În înfruntarea duhovnicească a încercărilor nu există mâhnire, pentru că atunci când omul se aşează corect, duhovniceşte, toate se schimbă. Dacă omul îşi atinge amărăciunea durerii sale de Preadulcele Iisus, atunci toate amărăciunile şi otrăvurile sale se preschimbă în miere.
Dacă cineva înţelege tainele vieţii duhovniceşti şi modul tainic în care lucrează Dumnezeu, încetează să se mai mâhnească pentru tot ceea ce i se întâmplă, pentru că primeşte cu bucurie medicamentele amare pe care i le dă Dumnezeu pentru însănătoşirea sufletului său. Pe toate le consideră răspunsuri la rugăciunea sa, de vreme ce neîncetat îi cere lui Dumnezeu să-i curăţească sufletul. Însă atunci când oamenii înfruntă lumeşte încercările, se chinuiesc. De vreme ce Dumnezeu ne supraveghează pe toţi, trebuie ca fiecare să se predea Lui cu totul. Altfel se va chinui. Cere să-i vină toate aşa precum vrea el, dar lucrurile nu se petrec după dorinţa lui, şi de aceea nu află odihnă.
Fie sătul, fie flămând de ar fi cineva, fie că este lăudat, fie că este nedreptăţit, trebuie să se bucure şi să le înfrunte pe toate cu smerenie şi răbdare. Şi atunci unuia ca acestuia Dumnezeu îi va dărui mereu binecuvântări, până când sufletul său va ajunge să nu mai poată „încăpea şi suporta” bunătatea lui Dumnezeu. Şi cu cât va înainta duhovniceşte, cu atât va vedea dragostea lui Dumnezeu într-o măsură mai mare şi se va topi de recunoştinţă.
[1] Din Paraclisul Maicii Domnului.
Extras din “Viaţa de familie“- Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
ApreciazăApreciază
Mai demult lumea era mai bună?
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
– Nu, cum să fi fost mai bună? Numai că oamenii de atunci aveau simplitate şi gândul cel bun. Astăzi, oamenii toate le văd cu viclenie, pentru că le măsoară pe toate numai cu mintea. Duhul european a făcut un mare rău. El i-a secătuit pe oameni. Astăzi, oamenii ar fi fost într-o stare duhovniceasca foarte bună, fiindcă cei mai mulţi sunt culţi într-o măsură mai mare sau mai mică, şi te-ai fi putut înţelege cu ei. Dar au fost învăţaţi ateismul, toate cele satanice, şi astfel s-au netrebnicit şi nu te poţi înţelege cu ei. Mai demult nu te puteai înţelege cu unul care nu avea evlavie şi nici educaţie. Îmi aduc aminte cum un călugăr, odată, a auzit la Liturghia darurilor mai înainte-sfinţite că este pomenit Grigorie (Sfântul Grigorie cel Mare (Dialogul), Papă al Romei (540- 604), a cărui pomenire se săvârşeşte pe 12 martie. Tradiţia ortodoxa pune pe seama acestui mare sfânt, Papă al Romei, alcătuirea rânduielii Liturghiei darurilor mai înainte-sfinţite, care se săvârșește în Postul Mare), El a crezut că este pomenit Papa de la Roma, şi s-a smintit.
„La aceasta nu m-am aşteptat, a spus. V-aţi făcut papistaşi?”, şi a plecat din biserică. Iată, vezi ce face neştiinţa?! Neştiinţa este un lucru înfricoşător. Cel mal mare rău îl fac aceia care au evlavia unită cu vătămarea de minte. Până să cerceteze cum stau lucrurile, creează probleme.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 215-216
ApreciazăApreciază
Nu poţi umbri lumea cu mândria ta!
Sfântul Nicolae Velimirovici
Nu poţi râde mai mult decât trebuie, nici să plângi mai mult decât trebuie. Cu surâsul însă poţi lumina atât faţa ta, ca şi pe a vecinilor tăi, cât doreşti.
Nu poţi huli împotriva lumii şi împotriva lui Dumnezeu cât doreşti tu, cu toate că ţie îţi pare astfel, ci numai până când se umple măsura.
Iar când se umple măsura, te vei întâlni cu răzbunătorul, trimis de soartă, nici tu nu ştii cum, dar nici el nu ştie pentru ce. Nu poţi umbri lumea cu mândria ta, atât cât doreşti tu – deşi crezi că se poate, ci numai până când se umple măsura. Pârâul sălbatic de munte nu poate umple văile cu apă şi nămol cât vrea el; ci numai atât cât îi vine apă din munte, însă din clipa în care muntele nu-i mai trimite apă, el este silit să se retragă ca un hoţ în peşteră, şi, în neputinţa sa, dă naştere unui belşug de buruieni, răsărite din nămolul său propriu.
Ceea ce este permis îţi este îngăduit să faci; acest lucru trebuie să-l ştii.
Ceea ce nu este permis nu-ţi este îngăduit să faci; acest lucru trebuie să-l cunoşti şi mai bine. Să n-o păţeşti ca pârâul care, din cauza umflării sale, nu se vede decât el, iar mai pe urmă nu se văd decât noroiul şi buruienile sale.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, pp. 44-45
ApreciazăApreciază
Crestini,treziti-va.De astazi prin tratatul pandemic cu OMS nu s-a cedat suveranitatea tarilor ci s-a desfiintat.Trist ce va spun.Astazi e ziua inceperii marelui razboi devastator secerator de vieti.Odata ce un stat nu mai are suveranitate,alt stat mai rau poate sa vina cu razboi spre el ca sa l cucereasca si sa intre in posesia lui.Acum noi trebuie sa privim la orfani si la durerea miilor de mame din suferinta:
Vor fi dureri inimaginabile ,frati crestini.Nu mai fiti reci.
ApreciazăApreciază
Diana Iovanovici Sosoaca,sora mea cea buna.Tu le spuneai romanilor sa se intoarca acasa pt.ca din cauza campaniilor de vaccinare nu o mai pot face decat daca accepta.Voi spune urmatoarele:campaniile de vaccipare si ciparea vor fi ceva timp agresive cum e acum cu vacciparea.Sa stiti ca si vacciparea si ciparea nu vor sta mult ;ele vor fi anulate de razboi.Unii romani(cam multi) nu vor intelege ca acum e momentul sa vina inapoi in tara ca sa moara in patutul lor,in casuta lor acasa.Ii va prinde iuresul razboiului general pe fiecare acolo in strainatate si in acea mare valtoare,devalmaseala intre natii,romanii din strainatate vor fi deportati.Si cum va fi cu ei sarmanii?Ii vor baga in containere si i vor transporta cu camionul si cu trenul pana la vapor.La imbarcarea in containere ei vor intreba:”dar unde ne duceti?”.Unii nu vor raspunde nimic iar altii ii vor minti ca i vor duce in locuri mai sigure dar nu va fi asa.Pe toti ii vor incarca in vapoare inchisi in containere(cu aerisire desigur) si i vor duce pana pe mijlocul oceanului si sa stiti ca acolo ii vor scufunda pe toti cu vapoare cu tot.Veniti repede acasa pana sa inceapa razboiul pentru ca nu in strainatate veti fi cel mai in siguranta cum fals credeti acum ci acasa,asa printre artilerie si bombe.
ApreciazăApreciază
Olga Boiko draga mea,sotiorul tau e bine.E ranit usor la Azovstal.E sub tratament.Nu draga mea,nu va muri.Esti linistita?Sterge ti lacrimioara.Iuri al tau e mic si trebuie sa se faca mare.
ApreciazăApreciază
Pe 28 mai evreii vor sa darame moscheea Al Aqsa din Ierusalim ca sa construiasca templul.
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=5322076317854877&id=100001576842838&sfnsn=mo
ApreciazăApreciază