Despre aparență și esență

            Odată IPS Iustinian Chira a fost întrebat ce să facă pentru a ajunge ministru. Preasfinția Sa l-a mustrat și i-a spus:

–         Fă-ți datoria acolo unde ești!

Mândria și slava deșartă ne fac să alergăm adesea după funcții înalte în societate fără a conștientiza imensa responsabilitate ce apasă pe umerii noștri atunci când putem influența destinele altora. Vom da răspuns pentru orice fel de sminteală creată, pentru orice decizie prin care am rănit iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui. De aceea este important ca, indiferent ce profesie am avea, să avem grijă să o punem în slujba lui Dumnezeu și a aproapelui.

Conflictul dintre aparență și esență, atunci când îl întâlnim în societate, ne lasă un gust amar, indiferent despre ce domeniu de activitate este vorba. Și Dumnezeu și aproapele au anumite așteptări și de la fiecare dintre noi. Aproapele caută un profesor pentru a-l ajuta să devină mai înțelept, caută un medic pentru a-l ajuta să-și vindece bolile trupului, un inginer – pentru o problemă tehnică și un preot care să-l conducă pe drumul mântuirii. Și acest lucru este valabil pentru toate profesiile. Conflictul dintre aparență și esență apare atunci când trăsăturile sufletești și faptele noastre nu sunt pe măsura statutului asumat în societate și a responsabilităților ce derivă din acesta.

Ce minunat este să fii profesor! Însă, pe lângă diplomă, ai nevoie de dorința de a zidi suflete, de a sădi în ele ceea ce este plăcut lui Dumnezeu. Dar ce te faci când ți se cere să le spui elevilor că ne tragem din maimuță sau să vehiculezi neadevăruri ideologizante?

Ce minunat este să fii medic! Dar ce te faci când, pentru bani, ți se cere să-ți calci în picioare demnitatea și rostul tău de medic și să te înhami la caleașca lui Antihrist?

Ce minunat este să fii inginer! Dar ce te faci  când ți se cere să-ți pui toată știința ta în slujba necuratului și a uciderii sufletești sau trupești a semenilor?

Ce minunat este să fii preot! Dar ce te faci când rămâi singurul care te zbați să salvezi sufletele oamenilor? Sfinția Ta trebuie să dregi ,,isprăvile” profesorului, să-i spui omului că nu se trage din maimuță, că trebuie să intre în competiție cu el însuși pentru a atrage Duhul Sfânt, că trebuie să se smerească în fața lui Dumnezeu și să-și iubească aproapele, că fetele trebuie să poarte fustă (nu pantaloni), că băiatul e băiat și fata e fată, că o căsătorie se întemeiază între un băiat și o femeie, că trebuie să ferească de anumite ,,isprăvi” ale medicului și ale inginerului! Ce te faci când mândria omului îl face incapabil de a se smeri, iar cuvintele tale îi trec pe lângă urechi? Ce te faci când înșiși superiorii tăi se molipsesc de cele lumești și caută să te atragă într-o direcție greșită?

Tuturor Ierarhul ne spune: ,,Fă-ți datoria acolo unde ești!” Datoria față de Dumnezeu și de aproapele! Dacă cezarul sau șeful ne cere să facem voia necuratului, atunci se arată adevărata noastră  esență, care poate să-L bucure pe Dumnezeu sau să-L întristeze.

O întreagă societate croită pe aparențe are nevoie de pocăință. În trecut, dacă apărea o erezie, se găsea cineva să pună lucrurile la punct, iar, dacă cineva se atingea de viața lui, acest lucru era cunoscut și înfierat. Acum, în lumea aparențelor, dacă dispare un mărturisitor al Adevărului, nimeni nu mai știe ce s-a întâmplat cu adevărat, de a trecut la cele veșnice… Iar erezia continuă…

Ce frumos sună: ,,Sfântul și Marele Sinod” de la Creta! Însă, de fapt, este vorba despre o aparență și aici! Adevărul este altul și este dureros! E trist că aparența a coborât de pe scenă în societate și de acolo s-a cocoțat în această întrunire a trădătorilor lui Hristos care nu-și mai pun problema mântuirii omului și nici a ascultării de Dumnezeu. În documentele acestei adunări, nu am întâlnit cuvântul ,,mântuire”.

E minunat să vedem că se promovează un anumit cleric sau ierarh, că i se deschid toate ușile! Dar ce ne facem când vedem că, în probleme importante, este și el tot portavocea Sistemului antihristic!

Fariseii și cărturarii din vremea Mântuitorului de asemenea luptau cu mândrie pentru a beneficia de o aparență favorabilă, plăcută în societate, însă aceasta i-a făcut incapabili de a-L recunoaște pe Hristos…

Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-ne pe toți să ne facem datoria acolo unde suntem în deplină iubire față de Dumnezeu și de aproapele! Amin.

Sora Pelaghia