Pandemia de prostie

În vremea comunismului, circula următoarea butadă: ministrul de resort s-a gândit să scoată o revistă pentru angajaţii MAI. După dezbateri şi consultări, i-a fost stabilit titlul, adică ,,Ce este miliţienii’’. Vestea a fost popularizată şi revista avea mare trecere. Se duce un miliţian la un chioşc de ziare şi se adresează vânzătoarei: Aveti revista ,,Ce este miliţienii’’? Am avut, dar s-a epuizat. Miliţianul îi spune: nu-i nimic, daţi-mi-o şi aşa.

Alta: în aceaşi vreme despre care  vorbim, se spunea că unitatea de măsură pentru prostie este ţianul, cu multiplii săi dacaţianul, centoţianul şi miliţianul.

Vremurile s-au schimbat. Miliţienii au dispărut şi locul le-a fost luat de poliţişti. Aceştia au venit cu o mentalitate nouă, adică sunt culţi, civilizaţi, politicoşi, înţelegători, nu bat, nu înjură şi stau mereu în slujba poporului muncitor. Nici uniformele nu mai sunt acelea pe care le ştim, cu caschetă, cizme şi puşcoiul în spate. O vreme, poliţiştii au devenit cam timoraţi, ştiind că au de-a face cu oameni scăpaţi de frică, buni cunoscători ai legilor, care le pot contesta oricând abuzurile şi le mai pot face şi câte-o neplăcere prin sesizarea comandantului, cu care nu e de glumit. De când cu pandemia, au prins curaj şi îşi arată autoritatea asupra bieţilor oameni, cu amenzi ce pot ajunge la două sute de milioane (vechi), başca dosarele pe care le pot întocmi după pofta inimii.

Cel mai rău este însă când prostia se manifestă la vârfurile puterii. Pe ăştia nu-i trage nimeni de mânecă, nici la răspundere. Afişează aere de oameni docţi, plini de importanţă, care taie şi spânzură, însă totul în limitele legilor şi spre binele nostru. De o pandemie a prostiei n-a auzit nimeni. OMS-ul n-a decretat niciuna şi nici nu va decreta. Prostia nu doare, nu ucide, o duce omul pe picioare toată viaţa şi moare răpus ori de bătrâneţe, ori de vreo boală incurabilă. Exasperat de valurile de prostie din vremea sa, Solomom a ajuns să întrebe retoric: ,,Până când, proştilor, veţi iubi prostia?” (Pilde 1, 22). Au trecut de-atunci nişte mii de ani, şi nimeni n-a dat vreun răspuns. Prostia e uşor detectabilă. Ajunge o anamneză sumară şi diagnosticul poate fi pus fără greşeală. Tratament eficient nu există. Pe prost n-ai cum să-l scoţi din starea sa. Există totuşi cazuri de vindecare, necitate în literatura de specialitate.

În timp ce scriam, mi-am mai amintit de una. Ştiţi începutul romanului Baltagul, în care ni se arată cum Dumnezeu a pus semn şi rânduială fiecărui neam. Asemănător, s-au împărţit daruri diferitelor categorii de oameni. La urmă au venit unii, cărora li s-au pus în faţă, pentru a alege, prostia şi frumuseţea. După îndelungi chibzuinţe, a luat unul cuvântul şi a spus în numele tuturor: ,,Doamne, frumuseţea e trecătoare…”

Presbiter Ioviţa Vasile                  1 mai muncitoresc 2020

5 gânduri despre „Pandemia de prostie”

    1. De ce credeti ca a inventat Daniel Trinitasul cand inca era la Iasi? Stiind ca va ajunge partriarh, cum i-au proorocit stapanii lui. Imediat ce a ajuns acolo, in satul cu ministri, a tras dupa el si Trinitasul. Doamne ajuta.

      Apreciază

  1. Hristos a înviat!

    „Trãdãtorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele – literatori, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român”. Mihai Eminescu.

    Ce am putea adãuga la aceastã oglindã a vremurilor de acum 147 de ani pe care eternul, unicul, universalul Eminescu, cel mai reprezentativ simbol al românismului şi al culturii române, din toate timpurile, le pune în faţa ochilor noştri?
    Sublime sunt versurile, şi oricine care crede şi respirã Ortodoxia ar trebui sã ţinã cont de sfatul duhovnicesc al înţeleptului:
    De te-ating, să feri în lãturi,
    De hulesc, sã taci din gurã;
    Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
    Dacă ştii a lor mãsurã;
    Zică toţi ce vor să zicã,
    Treacã-n lume cine-o trece;
    Ca sã nu-ndrãgeşti nimicã,
    Tu rãmâi la toate rece.
    Doar un prost l-ar putea contrazice, doar un iuda venetic de plaiurile strãbune, l-ar putea urî şi l-ar contesta.
    Cei care işi ucid prorocii, masonii care nesocotesc Sfinţii, Martirii, Mucenicii lui Hristos din temniţele şi închisorile bolşevice, şi se aliazã cu forţele oculto-sionisto-globaliste, predând vrajmaşului omenirii, pe fiii cei mai nobili, mai devotaţi pânã la jertfa supremã ai neamului şi credinţei strãmoşeşti, sunt vrednici de cearta Atotbunului Dumnezeu!

    „Ce cautã aceste elemente nesãnatoase în viaţa publicã a statului? Ce cautã aceşti oameni care pe calea statului voiesc sã câstige avere şi onori, pe când statul nu este nicãieri altceva decât organizarea cea mai simplã posibilã a nevoilor omeneşti? Ce sunt aceste pãpuşi care doresc a trai fãrã muncã, fãrã stiinţã, fãrã avere moştenitã, cumulând câte trei, patru însãrcinãri publice dintre care n-ar putea sã împlineascã nici pe una în deplina conştiinţã? Ce cãuta d. X profesor de universitate, care nu ştie a scrie un şir de limbã româneascã, care n-are atâtea cunostinţe pozitive pe câte are un învãţãtor de clase primare din ţãrile vecine şi care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic şi om de stat? Ce cautã? Vom spune noi ce cautã.

    Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluţiune socială care în Franţa a fost, la noi n-a fost încă. Am făcut strane în biserica naţionalităţii noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc. Căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei civilizaţii deosebite: cea slavă, cea occidentală şi cea asiatică şi toate lepădăturile Orientului şi Occidentului, greceşti, jidoveşti, bulgăreşti, se grămădesc în oraşele noastre, iar copiii acestor lepădături sunt liberalii noştri. Şi, când loveşti în ei, zic că loveşti în tot ce-i românesc şi că eşti rău român…

    Liberalii sunt smântâna şi temeiul României, noi suntem nişte rămăşiţe din vechile populaţiuni autohtone, care nu merită să fie băgate în seamă. De! iertaţi-ne, boieri Arioneşti şi Caradeşti, că ni s-a părut şi nouă, biet, că trăim în ţara noastră şi avem de zis o vorbă. Iertaţi-ne pentru că nu băgasem de seamă că suntem în Bulgaria, iertaţi-ne apoi că n-am voit să ne batem pentru bieţii greci şi bulgari.

    Dar acum, de ne veţi fi iertat sau nu, să stăm de vorbă gospodăreşte şi să vă întrebăm ce poftiţi d-voastră? Şi, ca să ştim că aveţi dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceţi? Arătaţi-ne în Adunările d-voastră pe reprezentanţii capitaliilor şi fabricelor mari, pe reprezentanţii clasei de mijloc care să se deosebească de fabrica de mofturi ale „Telegrafului”, şi ale „Românului” şi de fabrica d-voastră de palavre din Dealul Mitropoliei?…

    Ciudată ţară, într-adevăr! Pe cei mai mulţi din aceşti domni statul i-a crescut, adică i-a hrănit prin internate, ca după aceea să-şi câştige, printr-un meşteşug cinstit, pâinea de toate zilele.

    Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. După ce aceşti domni şi-au mântuit aşa-numitele studii, vin iar la stat şi cer să-i căpătuiască, adică să-i hrănească până la sfârşitul vieţii. Dar nu-i numai atâta.

    Domnia lor vor să facă pe boierii. 3–4–500 de franci pe lună nu-i liniştesc şi nu-i fac să se puie pe muncă pentru a deveni folositori naţiei de pe spinarea căreia trăiesc. Sunt născuţi pentru lucruri mai înalte, pentru deputăţii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune în Academie, tot lucruri mari la care cinstiţii lor părinţi, care vindeau bragă şi rahat cu apă rece sau umblau cu patrafirul şi sfiştocul din casă-n casă, nici nu visaseră şi nici n-aveau dreptul să viseze, căci nu dăduseră naştere unor feţi-frumoşi cu stele-n frunte, ci unor băieţi groşi la ceafă şi târzii la minte, de rând, adesea foarte de rând.

    Căci, din două una: sau aceşti oameni sunt toţi genii şi, prin „calitatea” muncii lor intelectuale, merită locul pe care-l ocupă, sau, neproducând nici o valoare, nereprezentând nici un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie reîmpinşi în întunericul ce li se cuvine.

    Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învăţaţi nici cât negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşerte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării.

    Oameni de stat cari nu pot justifica nici săvîrșirea școalei primare, advocați fără știrea lui Dumnezeu, pictori orbi și sculptori fără de mîni, generali cari nu știu citi o hartă, subprefecți ieșiți din pușcărie, legiutori recrutați dintre stîlpi de cafenele, jucători de cărți și oameni cu darul beției, caraghioși care înaintea erei liberale vindeau bilete la cafe chantant, iată banda ocultă care guvernează azi Românii.
    De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scânteie de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru ca, în momentul în care s-ar desmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor.

    Într-adevăr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: „Ia staţi, oameni buni! Voi plătiţi profesori care nici vă învaţă copiii, nici carte ştiu; plătiţi judecători nedrepţi şi administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înşii nu-i ajunge leafa. Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şi vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n-ascultă. Nefiind stăpân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, după ce voi i-aţi înţolit. N-ar fi mai bine ca să stăpânească cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puţin oameni care, prin mintea lor bine aşezată, vă plătesc ce voi cheltuiţi cu dânşii?

    De aceea, alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii, şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voiesc să vă economisească pe voi toţi.”

    Mihai Eminescu, din ciclul “Icoane vechi şi icoane nouã”-în Timpul nr. 11, dec. 1877, Opere, X, p.19 și 110

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: