Din vreme ne-au anunţat despre acele tulpini, valuri şi cocoaşe care, cu certitudine, se găsesc numai în minţile lor bolnave, întunecate de necredinţă, ură şi prostie. Dintr-o dată numărul infectărilor şi al deceselor au crescut şi vor continua să crească până când vor impune măsuri restrictive şi absurde, care să ne împiedice să mergem la biserică, să ne mărturisim păcatele şi apoi să primim Sfânta Împărtăşanie, după cum le-a dat ghes dumnezeul veacului acestuia, diavolul vrăjmaş a tot binele. Ca la o comandă, secţiile ATI au devenit supraaglomerate, medicii sunr epuizaţi şi nu mai fac faţă, sistemul medical riscă să intre în colaps, etc. Şabloanele pe care le-au folosit şi în valurile trecute ale pandemiei inexistente.
Vor revărsa prin televiziunile aservite, aceleaşi şuvoaie de minciuni prin care să semene confuzie şi să sporească frica bieţilor români, pretinzându-se, bineînţeles, mari binefăcători ai naţiunii române, care i-a primit pe pământul nostru. Casta zişilor episcopi români se vor alinia fără crâcnire directivelor antihristice şi ne vor spune, iară şi iară, că avem datoria să ascultăm de autorităţi, pentru că ele veghează spre binele nostru. Iese mireanul Vasile Bănescu să ne spună, în fraze găunoase şi întortocheate, că nu e cazul să ne facem griji pentru Sfintele Paşti, faptul că vom fi împiedicaţi să mergem la Înviere e o temă falsă. Soluţia, zice impostorul, este dialogul lucid (la fel de lucid precum ecumenismul lor), onest, inter-instituţionalizat…
,,Indiferent de context, deciziile realiste referitoare la perioada pascală vor fi rodul exclusiv al unui dialog absolut obligatoriu dintre autorități și cultele religioase. Un dialog lucid, onest, inter-instituționalizat, căruia nu i se face niciun serviciu prin lansarea în spațiul public a unei teme false, menită să creeze tensiuni inutile între stat și cultele religioase (ai căror membrii compun covârșitoarea societate civilă), și să inducă un nefiresc orizont sumbru de așteptare în societatea creștină din România’’.
Nu ştiu cine l-a pus pe acest individ să poarte cuvintele Patriarhiei şi să le sloboadă în spaţiul public, după cum îl taie capul şi cum îi dictează stăpânii. După modelul comunist, Vasile Bănescu etichetează drept ,,culte’’ Biserica Ortodoxă, falsele biserici, sectele, ..religiile’’ păgâne, introducându-le de-a valma în paradigma sa. I-aş atrage atenţia că Biserica Ortodoxă nu este cult, ea are un cult prin care se preaslăveşte Dumnezeul Adevărului. Nu mă interesează cum numeşte el celelalte comunităţi din România, dar când e vorba Poporul Ortodox n-are voie să substituie cuvântul sfânt Biserică. De la acest specimen nu mai am nicio aşteptare. Va da Bunul Dumnezeu să nu mai tulbure spaţiul ortodox cu prezenţa lui nocivă.
Presbiter Ioviţa Vasile
Musulmanul Arafat bajocoreşte Poporul Ortodox în propria lui ţară
Comandantul Acțiunii, Arafat, anunță la un post tv incredibibila și halucinanta soluție, oferită românilor care vor cu tot dinadinsul să participe la slujba de Înviere: „Slujba de Paști se poate devansa până la ora 22.00 sau reprograma pentru a doua zi”. Jignirea, călcarea în picioare a sfintei Credințe Ortodoxe dublată de prefacuta sa ignoranță, îl situează pe acest individ, la nivelul dușmanilor cei mai aprigi ai neamului românesc. De aici până la scoaterea armatei cu tunurile cu apă pe străzi în noaptea de Înviere nu mai este decât un pas.
Grav este alt lucru : răspunsul Patriarhiei BOR prin vocea purtătorului ei de cuvânt, dl.Bănescu, slugi îngenuncheate în fața slujitorilor antihristici ai acestui sistem totalitar, mincinos şi agresiv.
„O ȚARĂ SUGRUMATĂ DE NEBUNI”, a punctat publicistul Iulian Capsali: „Ne mână în case ca pe animale, la 10 seara. Ce se întâmplă, psihopaților, după ora aia? Ne atacă stolurile de covizi? Închiderea oamenilor în casă nu are NICIO VALENȚĂ MEDICALĂ. E strict o măsură de batjocorire a românilor, care trebuie învățați cu controlul și umilința. România devine o pușcărie politică PNL – PLUSR – PSD!”.
Dr. Gabriela Naghi
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 
A republicat asta pe Mucenicul's Blog.
ApreciazăApreciază
Reprezentantul bor in numele lui Radu Constantin Miron coliturghisind impreuna cu coana pastorita protestanta in Germania https://eugenikos.blogspot.com/2021/03/blog-post_18.html?m=1
ApreciazăApreciază
Buna atitudine,parinte Calistrat.Va fac astia si pe Sf Voastra.Peste 2 saptamani vom auzi ca preotul Calistrat Chifan a fost internat la AT I si nu a mai iesit viu de acolo
https://saccsiv.wordpress.com/2021/03/11/preotul-calistrat-chifan-dumneata-unde-te-trezesti-domnule-raed-arafat-cum-va-permiteti-sa-dati-directive-si-sa-stabiliti-programul-liturgic-preoti-si-crestini-treziti-va-sa-eradicam-odata-toti-vi/
ApreciazăApreciază
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1947355442084803&id=100004310973990&sfnsn=mo
ApreciazăApreciază
V.Voiculescu, vremelnicul Ministru al Sănătății, în foile de propagandă ale campaniei pro vaccin, a scos crucile de pe turlele Catedralei din Timișoara. Arhiepiscopia Timișoarei protestează cu delicatețe față de această grosolană mistificare ateistă, antihristică, imaginea unei Catedrale fără Cruci, simbolul Timișoarei.
„Arhiepiscopia Timișoarei își exprimă surprinderea și regretul față de postarea pro-vaccinare promovată de Ministerul Sănătății pe pagina sa oficială de Facebook, în care este reprezentată Catedrala mitropolitană din Timișoara, fără crucile de pe turle.”
Este batjocorită Crucea Ortodoxă și doar atât îi supără pe ierarhii BOR: sunt surprinși și regretă!
Un afront incomensurabil pentru care dl.Voiculescu nu a binevoit măcar să ceară iertare poporului român ortodox, jignit în însăși adâncul inimii lui.
Ce pretenții iluzorii, când trăim în această lume nebună, în care spitalele, devenite lagăre de exterminare, aflate sub conducerea acestui personaj, ard pacienții de vii ca în iad, sunt torturați până în ultima clipă a vieții, și își dau duhul singuri, legați de mâini și de picioare, în chinuri, cerșind în gând, poate, mila Împăratului Hristos.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu delicatete trebuiau sa-i apuna: Esti un bou care n-are nimic de-a face cu neamul romanesc. Esti o otreapa scarboasa, vanduta strainilor.
Cu surprindere si regret, Ioan Selejan, angajat al Mitropoliei in functia de mitropolit.
ApreciazăApreciază
Asta chiar e strigător la cer! E scandal planetar cu un lot nenorocit al vaccinului AstraZeneca care generează reacții adverse teribile. 17 țări au retras deja acea porcărie de pe piață și se anunță o revoltă fără margini..
Ce fac ai noștri: iese întâi celebrul Gheorghiță, „șefu’ la vacccine” și ne asigură că România nu are acel lot. Iese apoi premierul Câțu pe o televiziune și spune de 2-3 ori în direct aceeași lucru.
– Între timp apar români disperați care trimit televiziunilor documentele lor de vaccinare ce atestă că au fost injectați fix cu doze din lotul problemă. Între timp se și retrag de pe piață dozele rămase din lotul cu pricina.
Păi cum te simți domnule Câțu acum, știind că ai mințit în față o țară întreagă? Dl.Gheorghiță mai are serviciu?
Chiar îi considerați pe toți proști și vreți să vă bateți joc cu tupeu în continuare de cei care au decis să-și pună viața în mâinile voastre?! Măcar acum să se trezească românii și să nu mai accepte acest experiment înfricoșător.
E incompetență sau ticăloșie?
ApreciazăApreciază
Mulţi creştini ortodocşi din Marea Britanie şi din întreaga lume îl consideră pe Mitropolitul Antonie de Suroj un sfânt contemporan-imaginea smeritului doctor şi Ierarh al lui Hristos.
„Ziua noastră este binecuvântată de Dumnezeu. Oare aceasta nu înseamnă că orice cuprinde ea, orice eveniment prin care trecem este voia lui Dumnezeu? Să credem că ceea ce se întâmplă este doar hazard nu înseamnă să credem în Dumnezeu. Iar dacă primim tot ceea ce ni se întâmplă şi orice persoană cu acest duh, ne vom da seama că suntem chemaţi să săvârşim lucrarea creştinilor la fiecare pas.
Fiecare întâlnire este în Dumnezeu şi sub privirea Lui. Suntem trimişi la toţi cei pe care îi întâlnim în calea noastră, fie pentru a da, fie pentru a primi, câteodată fără ca măcar să ştim aceasta. Uneori trăim minunea de a da ceea ce nu avem, alteori ne revine să plătim cu sânge ceea ce dăm altora.
Trebuie să ştim şi să primim. Trebuie să fim în stare să-l întâlnim pe aproapele, să-l privim, să-l ascultăm, să tăcem, să-i dăm atenţie. Trebuie să ştim să iubim şi să răspundem din toată inima la tot ceea ce ne este oferit, fie că este bucurie sau amărăciune, ceva trist sau ceva minunat. Ar trebui să fim cu totul maleabili, precum creta în mâinile lui Dumnezeu. Lucrurile care ni se întâmplă în viaţa noastră, primite ca daruri ale lui Dumnezeu, ne vor da din acest motiv ocazia de a ne reînnoi neîncetat creativitatea noastră, săvârşind lucrarea care-i revine unui creştin.”
ApreciazăApreciază
Soțul – trup și suflet pentru soția și copiii lui
MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ
„Bărbaţilor, trăiţi înţelepţeşte cu femeile voastre, ca fiind făpturi mai slabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unora care împreună cu voi sunt moştenitoare ale harului vieţii veşnice” (I Petru 3, 7).
„Aşadar bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe însuşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte” (Efeseni 5, 28).
Apostolul spune: „taina aceasta mare este, iar eu zic în Hristos şi în Biserică. Astfel şi voi, fiecare să-şi iubească femeia sa ca pe sine însuşi, iar femeia să se teamă de bărbat” (Efeseni 5, 32-33).
Pe de o parte, epistola aceasta vorbeşte despre relaţiile foarte profunde dintre Biserică şi Hristos. Hristos a venit pe pământ pentru a mântui omenirea, Dumnezeu S-a făcut om, şi El săvârşeşte mântuirea aceasta cu preţul vieţii Sale şi al morţii Sale. Şi acesta este primul lucru la care trebuie să se gândească soţii atunci când se căsătoresc: le este înmânată de Dumnezeu o fiinţă fragilă, căreia ei i-au spus: „Te iubesc” – şi această dragoste trebuie să fie de aşa natură că soţul este gata să sacrifice totul, toată viaţa sa, din dragoste pentru soţie şi din dragoste pentru copiii săi.
Soţul este capul familiei nu întrucât e bărbat, ci întrucât este chipul lui Hristos, şi soţia lui şi copiii lui pot vedea în el acest chip, adică chipul iubirii nemărginite, iubirii devotate, iubirii pline de abnegaţie, iubirii care este gata de orice ca să mântuiască, să apere, să hrănească, să mângâie, să bucure, să educe familia sa. Fiecare om trebuie să-şi amintească lucrul acesta. Este prea facil pentru bărbat să creadă că întrucât este bărbat are dreptul la soţia sa, drepturi asupra soţiei sale şi asupra copiilor săi.
Nu este aşa! Dacă el nu este chipul lui Hristos, nimeni nu îi este dator cu niciun respect, cu nicio teamă, cu nicio ascultare.
Vedeţi că în epistola aceasta se vorbeşte nu despre stăpânirea bărbatului şi supunerea femeii, ci despre o dragoste reciprocă ce reprezintă dragostea jertfelnică, eroică, a soţului, la care soţia poate răspunde cu o dragoste la fel de jertfelnică. Trebuie să ne amintim întotdeauna de acest lucru, fiindcă acest pasaj din Sfânta Scriptură este înţeles mult prea des în chip mincinos – înjosind soţia şi ridicându-l în slăvi pe soţ, prezentându-l pe acesta ca pe un stăpân mândru.
Cum să ne întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înţelepte pentru soţ şi soţie de la sfinţi şi mari duhovnici, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, pp. 48-49
ApreciazăApreciază
Libertatea – măsura îndreptării aproapelui
Sf. Ioan Gură de Aur
Îndreptarea aproapelui, mai ales când e vorba de preoție, este plină de greutăți și primejdii. Căci nimeni nu poate fi vindecat cu sila și împotriva voii lui. De aceea, preotul trebuie să aibă un suflet mare și curajos, ca să nu se deznădăjduiască de mântuirea celor rătăciți, gândind necontenit: „Poate că le va da lor Dumnezeu pocăință spre cunoașterea adevărului și să scape de cursa diavolului.”
Nouă, creștinilor, mai mult decât oricărui om, nu ne e îngăduit să îndreptăm pe oamenii păcătoși cu sila. Judecătorii au toată libertatea să întrebuințeze forța față de răufăcători, când cad sub puterea legii; îi împiedică, împotriva voii lor, să mai facă rău. Noi însă nu trebuie să-l facem pe păcătos mai bun cu sila, ci prin convingere. Că nu ni s-a dat de legile noastre atâta libertate pentru împiedicarea celor ce păcătuiesc. Dar chiar dacă ni s-ar fi dat această putere, tot n-am putea-o întrebuința, deoarece Dumnezeu nu încununează pe cei ce se depărtează cu sila de rău, ci pe cei care se depărtează de bunăvoie.
Nimeni nu poate fi vindecat cu sila și împotriva voii lui.
Dacă te porți mai blând cu un păcătos care are nevoie de mai multă asprime și nu faci o tăietură adâncă în sufletul celui care are nevoie de o astfel de tăietură, atunci ai făcut tăietura, dar n-ai tăiat răul. Dimpotrivă, dacă tai fără cruțare răul, bolnavul, din pricina durerilor, de multe ori se deznădăjduiește, aruncă dintr-o dată totul, și doctoriile și pansamentul, sfărâmă jugul, rupe bandajele și se pierde. De aceea, canonul nu trebuie dat pe măsura păcatelor săvârșite, ci după starea sufletească a păcătosului, ca nu cumva, voind să coși ce e rupt, să faci ruptura mai mare, ca nu cumva, căutând să ridici pe cel căzut, să-l faci să cadă și mai jos.
Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Preoție, Ed. Sophia, 2004
ApreciazăApreciază