LUNA FEBRUARIE
Ziua a 3-a
Sfântul şi Dreptul Simeon; Sf. Proorocoţă Ana; Sf. Mucenici Adrian, Euvul, Vlasie, Pavel, Simon, Stamate, Ioan, Nicolae; Sf. Prooroc Azaria; Cuviosul Claudiu şi Sava; Sf. Ierarhi Nicolae şi Simeon; Sfântul Roman
Înainte de Naşterea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în Egipt trăiau un mare număr de evrei vorbitori de limbă greacă care, cu trecerea vremii, au uitat limba strămoşilor lor, cea în care a fost scris Vechiul Testament. Din această pricină, a trebuit ca această primă parte a Sfintei Scripturi să fie tălmăcită în limba greacă, cunoscută de evrei. Regele Ptolemeu al Egiptului a dat poruncă şi s-au ales din Israel şaptezeci de bărbaţi înţelepţi şi buni cunoascători ai limbii ebraice şi ai celei eline. Lor li s-a încredinţat această operă extraordinară. Între ei se număra şi un oarecare Simeon, cel despre care am scris în cuvântul zilei de ieri. Lui i s-a dat, spre traducere, Cartea Proorocului Isaia.
Când a ajuns cu traducerea la cuvintele care vesteau Naşterea Domnului din Preacurata Fecioară, adică acolo unde se spune: ,,Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi vor chem numele lui Emanuel’’, nu a putut înţelege cum va naşte cea care nu a cunoscut bărbat şi a vrut să şteargă cuvântul ,,Fecioară’’ şi să-l înlocuiască cu o expresie ce i se părea lui a fi mai potrivită, ,,tânăra femeie’’. Atunci i s-a arătat îngerul Domnului, spunându-i: ,,Nu fi necredincios faţă de cele scrise şi a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel Care se va naşte din Curata Fecioară, Hristos Domnul’’.
Anii treceau. Traducătorii au isprăvit munca lor din care s-a alcătuit Septuaginta, ceea ce înseamnă ,,a celor şaptezeci’’, care se păstrează în Biserica Ortodoxă şi după care se traduc cărţile vechi-testamentare în limbile popoarelor, pentru ca acestea să ajungă la toată făptura. Dreptul Simeon ajunse mult înaintat în vârstă şi contemporanii nu-şi explicau cum poate trăi omul acesta atâţia ani, 360 la număr. Taina o ştia însă Dreptul Simeon.
După Naşterea Mântuitorului, ,,din îndemnul Duhului’’, cum a scris Sfântul Luca Evanghelistul, Dreptul Simeon a venit la templu, deoarece se împlinise vremea aducerii şi închinării Pruncului Iisus. Acolo a primit pe Domnul Iisus Hristos, când avea numai patruzeci de zile, a binecuvântat pe Dumnezeu şi s-a bucurat pentru că ţinea în braţele sale pe Mântuitorul lumii! Atunci a socotit că viaţa lui pământească s-a împlinit într-un chip negândit de mintea omenească şi şi-a cerut dezlegarea din trup, cu acea binecunoscută rugăciune: ,,Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; căci văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor’’ (Luca 2, 29-31).
Pr. Ioviţa Vasile
ORTODOXIAÎNCATACOMBE 