Expertul în diversiuni iese din nou la rampă

Peste câteva zile, se împlinesc cinci ani de la sinodul II tâlhăresc din Creta. Bine ştiind că vom scrie cu deosebire despre acesta, specialiştii în domeniu cu vârful lor de lance, pe care-l ştie toată lumea, au pus la cale o nouă diversiune, menită să distragă atenţia de la acest cincinal de erezii şi schisme, cu care se confruntă  Biserica. Mai întâi, dumnealui a scris un articol intitulat ,,La cinci ani după sinodul tâlhăresc din Creta’’. Citiţi-l şi veţi vedea că nu se ocupă de pseudo-sinodul amintit, cum zice în titlu. În schimb, pronunţă nu mai puţin de 11 condamnări, asupra a tot ce-i iese în cale, mai abitir decât oricare papă infailibil. Bineînţeles, dumnealui e deasupra tuturor ereziilor, în afara oricărei erori, cu autoritate doctrinară de necontestat, adică un fel de supervisor al Ortodoxiei. Să nu uite că poartă povara unei schisme, şi acuzându-i pe alţii de toate relele, nu face decât să-şi grămădească cărbuni aprinşi pe cap. Mai devreme ori mai târziu va veni şi scadenţa.

 Încercarea aceasta a eşuat.

Partea a doua. Simulează un conflict cu mireanul Sava Lavriotul, acela cu actele biometrice. Mai nou, aflăm că Sava a scris un fel de studiu despre Botez, cu care vrea să facă lumină în Biserică. Totodată, Lavriotul mercenar se pronunţă asupra unei cărţi pe care n-a citit-o, şi când e somat să dea explicaţii, cere răgaz să facă rost de acea carte. Oameni serioşi, nu glumă. Urmează o suită de întrebări, ca între mireni, adresate Lavriotului. Nu intrăm în amănunte privind ciorovăielile şi scălâmbăielile lor, în fond oamenii fac ce-au învăţat la cursurile de scurtă durată, adică diversiuni de doi lei, pentru care sunt plătiţi cu generozitate. Fie liniştiţi, nu mergem după fenta lor.

Partea a treia. Personajul nostru a convocat o ,,sinaxă ortodoxă’’ exact pe 15 iunie, cumva în ajunul ,,aniversării’’ sinodului eretic. N-a anunţat locaţia sinaxei din sud – secret sau surpriză? – dar cunoscându-l, ştim exact care-i va fi prestaţia prin care va învolbura şi mai mult apele în care se scaldă. Şi să vedeţi ce prezenţă selectă şi numeroasă vor avea. Acuma să nu credeţi că sinaxa n-a fost pregătită temeinic. A fost bine pusă la punct, citez: ,,rugându-ne şi studiind şi traducând şi slujind şi jertfindu-ne timpul şi sănătatea şi punându-ne viaţa întreagă la picioarele lui Hristos’’.

Hodoronc tronc! Diversiunea a eşuat, băieţi. Nu vă mai osteniţi degeaba.

Presbiter Ioviţa Vasile

6 gânduri despre „Expertul în diversiuni iese din nou la rampă”

  1. Vai de cei care dezbina Biserica.Sa fim atenti si sa nu ne luam dupa ei.Vrajmasul culege roade dar numai pe ale lui,adica relele.Oamenii cu cugetare trupeasca numai cu lucruri nefolositoare se prind.In pepiniera trebuia sa fie si bureti otravitori,nu numai buni .E trist .Ce s a intamplat cu Doamna Gabriela?S a intamplat ceva cu Dumneaei?Stiti ceva?de ce nu mai scrie?Multumesc.Doamna sa scrie.

    Apreciază

  2. Cum să fii tu însuți nimic: smerenie, încrederea în sine și restabilirea iubirii și bucuriei în casa creștin-ortodoxă

    ÎPS Hristofor Atallah

    „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.”

    (Ioan 14:27).

    Această promisiune a Domnului nostru se aplică nu numai păcii Sale pe care ne-o oferă, ci și altor binecuvântări. S-ar putea referi, de exemplu, la încrederea în sine a unui creștin care trebuie să fie foarte diferită de încrederea în sine pe care ne-o oferă lumea.
    Căutăm în permanență aprobarea celorlalți, nu numai în interacțiunile directe, ci și prin studierea răspunsurilor primite pe rețelele de socializare, vedem prezentă dorința de a obține evaluări pozitive și percepții de prețuire despre noi înșine de către ceilalți.

    Cu toate acestea, aflăm prea repede că acest tip de încredere în sine este fragil și nesigur, mai ales atunci când vom avea cel mai mult nevoie. Dar dacă am privi în direcția opusă, căutând nu să ne umplem, ci să ne golim sinele, să fim umili, să fim … nimic? Aceasta este tocmai soluția oferită de Arhiepiscopul Hristofor într-o predică înregistrată în februarie 2019, Duminica vameșului și fariseului (la începutul Triodului Postului Mare) în Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă din Amman, Iordania.

    Fericit este creștinul care își dă seama că este nimic! Abia atunci când îți dai seama că ești nimic, prin smerenie, poți înțelege versetul biblic în care Hristos a spus: „Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic ”(Ioan 15: 5)

    ESTE CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ATUNCI CÂND VĂ GOLIȚI TOTAL SINELE ȘI HRISTOS DEVINE TOTUL PENTRU VOI.
    HRISTOS VA DEVENI TOTUL.

    Trebuie remarcat faptul că suntem deseori foarte îngrijorați; mulți dintre noi suntem întristați și supărați, dar după ce au trecut zilele grele, după ce au luat sfârșit bolile și greutățile noastre, ne uităm în urmă și ne întrebăm:
    „Pentru ce am cârtit și m-am văitat atât?” Nu a fost dovadă de vrednicie. De ce, copiii mei? Pentru că Hristos nu ne umple sinele în întregime, El ocupă doar o parte din noi. Cu toate acestea, porunca Sa este limpede: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” (Matei 22:37)

    Prin urmare Domnul nostru ne vrea pe toți, nu doar pe o parte dintre noi. Dacă ar fi doar o parte, atunci ceilalți nu-L vor putea întâlni.
    El ne vrea pe deplin. Porunca Sa este clară: prima Sa poruncă pe care a scris-o cu degetul pe cele două tăblițe de piatră care au fost date lui Moise în Vechiul Testament: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta..” (Deuteronom 6: 5)

    Așadar, copiii mei … E FOARTE IMPORTANT CA OMUL SĂ FIE SIGUR CĂ ESTE NIMIC. ACEST NIMIC ESTE DE NATURĂ DUHOVNICEASCĂ ȘI NU PSIHOLOGICĂ, TREBUIE SĂ FIM CONȘTIENȚI DE ACEST LUCRU.

    Pentru că dacă este privit din punct de vedere psihologic, unii oameni ar întreba: „Cum pot, așadar, să am încredere în mine?” Desigur, trebuie să ai încredere în tine. Cu cât simți mai mult că ești nimic, cu atât vei avea mai multă încredere în tine în adevăr. Pentru că smerenia ta te va conduce la încrederea în sine.
    DE EXEMPLU UNII OAMENI AU ÎNCREDERE ÎN EI, FIIND CONVINȘI CĂ AU UN AUTOTURISM BUN. ALȚII SUNT TRIȘTI CĂ NU AU MAȘINĂ, ȘI MANIFESTĂ O LIPSĂ DE ÎNCREDERE ÎN EI ÎNȘIȘI.
    UNII OAMENI SE SIMT IMPORTANȚI CÂND DESCHID FACEBOOK ȘI GĂSESC 200 DE APRECIERI: „WOW”, SE GÂNDESC EI, „SUNT O PERSOANĂ IMPORTANTĂ!” DEȘERTĂCIUNE … IROSIRE … NENOROCIRE .
    ACESTE LUCRURI DEȘARTE AU DEVENIT INDICATORII ÎNCREDERII ÎN SINELE PROPRIU.

    Majoritatea oamenilor, precum și noi de altfel, avem încredere în sinele fals, încredere în sinele omenesc și mândru.
    Nu avem încredere duhovnicească în noi, motiv pentru care devenim lași de multe ori. Devenim lași în încercări, greutăți și necazuri, iar asta înseamnă că nu avem încredere în noi înșine, ci avem un alt fel de încredere, care este încrederea mândră și lumească pe care ne-o dă societatea. Vedeți în ce situație tragică și catastrofală ne aflăm? Foarte departe de Hristos, de Biserică și de trăirea în duh. Nu exista încredere în sine. Este mândrie și slăbiciune, personalitate slabă și lașitate.

    Domnul a spus într-o pildă (Luca 18: 10-14): „Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.”, referindu-se la comportamentul și gândurile vameșului și fariseului.
    Aici vedem judecata Domnului, Mântuitorul nostru, cu privire la aceste două situații. Aici ne confruntăm cu două situații și o judecată. Înaintea a două situații pe care oamenii le priveau într-un anume fel, dar în ochii lui Dumnezeu erau văzuți diferit. În ochii oamenilor, care credeau că judecata lui Dumnezeu se va face într-un anumit fel. Dar judecata lui Dumnezeu era total diferită de ceea ce oamenii credeau că va fi.

    Biserica și Sfinții Părinți ai Bisericii ne spun cum noi – creștinii ortodocși, copiii Bisericii – trebuie să ne comportăm în timpul vieții noastre. Și prin cântările Bisericii care sunt citite și auzite în Utrenie înainte de Postul Mare, Biserica ne cere să nu ne rugăm ca fariseul, ci ca vameșul, ceea ce înseamnă că rugăciunea noastră nu ar trebui să fie ca cea a fariseului, ci aceea smerită a vameșului. Deci, copiii mei, să ne rugăm ca vameșul, adică să ne dăm seama că suntem nimic și astfel ne vom apropia de Dumnezeu și de aproapele nostru și de noi înșiși.

    Relația noastră cu ceilalți este foarte importantă și aici putem vedea multe defecte. Dacă ne uităm la creștinii de astăzi putem face o comparație cu cei din trecut. Dacă ne întoarcem în secolele 18 sau 19, citim în cărți și observăm că ceea ce îi deosebește pe creștinii evlavioși de restul lumii, este dragostea lor unii față de alții.

    Păgânii i-au invidiat pe creștini pentru două lucruri, motiv pentru care un mare număr de păgâni s-au convertit la creștinism. Aceste două lucruri erau dragostea și bucuria. Au văzut cum creștinii se iubeau întotdeauna unii pe alții și erau mereu fericiți.

    Cu toate acestea, astăzi, după 20 de secole, ne uităm la situația în care ne aflăm. Să măsurăm iubirea pe care o avem față de aproapele nu în cele mai mari comunități, ci să o măsurăm în propriile noastre case creștine și să vedem situația tragică cu care ne confruntăm.
    În aceeași casă, oamenii nu se iubesc, frații și surorile nu se iubesc și nu vorbesc între ei. Soția nu vorbește cu soacra și soacra nu vorbește cu nora ei etc. Suntem în Babilon. Vorbind de bucurie, uită-te la chipurile creștinilor de astăzi, cât de morocănoși și deprimați par.

    Deci ne dăm seama că suntem într-o criză și că trebuie să o rezolvăm. Biserica ne oferă soluția, și anume care este genul de rugăciune pe care să o închinăm Domnului, oferită de pilda evanghelică a vameșului și fariseului. Ne învață cum să ne rugăm și să ne întâlnim cu Dumnezeu, în noi înșine și în aproapele nostru.

    https://orthodoxologie.blogspot.com/2021/06/archeveque-christophe-atallah-comment.html

    Apreciază

  3. Dumnezeu dorește să petrecem veșnicia împreună cu El
    SFÂNTUL SOFRONIE SAHAROV

    Cuviosul Serafim din Sarov (+1833) spunea: „Vârtutea nu este o pară, nu dintr-odată o mănânci”. Socotesc că sfântul avea în vedere nepătimirea – cununa unei îndelungate nevoințe. Trebuie să trăiești destul de îndelung spre a te apropia de țelul de pe urmă: vecinica petrecere în lumina Sfintei Treimi. Și în Psalmi aflăm rugămintea ca viața noastră să nu se curme la jumătatea căii: „Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam” (Psalm 101, 25). Rugându-ne pentru îndelungarea vieții noastre și a celorlalți, ne rugăm, bineînțeles, nu pentru o îndelungare fără sens a existenței noastre biologice, când am deveni neînstare de o mai mare propășire.

    Ne rugăm pentru o binecuvântată înmulțire a zilelor noastre pe pământ câtă vreme făptura noastră este plină de putere duhovnicească, de lumina înțelegerii, spre a primi noi înțelesuri despre lumea cea de sus. În inima noastră gândim despre trecerea în lumea lui Dumnezeu ca despre propriile noastre Paști: ca ea să se săvârșească în cea mai bineprimită clipă, în dragoste și pace – acea pace pe care Domnul a dat-o ucenicilor Săi înaintea ieșirii Sale.[1]
    (Ioan 14, 27).
    Mare bine este a simți înlăuntrul nostru suflul puterii lui Dumnezeu, chiar neîncetat, dacă se poate; dar când dragostea lui Hristos stăpânește mintea și inima, bine este a trece în acea lume a cărei căutare și așteptare fusese cuprinsul de căpetenie al duhului nostru.
    Știm că El Însuși ne-a căutat și ne-a dorit spre a petrece cu El în nemărginirea Sa –„acolo unde este El” (Ioan 17, 24). [2]
    Făcătorul nostru cu adevărat dorește a ne vedea deopotrivă cu El în plinătatea Ființei.

    [1]„Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.”
    [2]„Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii..”
    (Arhimandritul Sofronie, Taina vieții creștine, Editura Accent Print, Suceava, 2014, pp. 66-67)

    Apreciază

  4. STAREȚUL MÂNĂSTIRII ATHONITE KARAKALLOU NE VORBEȘTE DESPRE COVID ȘI VACCINE
    Sfântul Munte Athos, 11 iunie 2021

    Pandemia COVID nu a fost un accident, iar modul în care vaccinurile sunt impuse atât de dictatorial dezvăluie un scop mai sinistru, aflat în joc, spune Arhimandritul Filotei, Starețul Mânăstirii Athonite Karakallou, cel mai recent Avvă athonit care a abordat acest subiect.

    „Simțim că venirea acestei pandemii nu a fost un accident ci, în fapt, ea a fost fabricată. Și apoi a venit vaccinul, presupus „pentru a suprima pandemia”, dar simțim că totul este controlat, este artificial, pentru a atinge în final ceea ce își doresc forțele întunericului ”, ne spune Avva Filotei.

    „Și putem vedea în modul în care acum este impus vaccinul, că forțele întunericului urmăresc un anume țel final.
    Noi am fost pregătiți pentru acest lucru de Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul și am fost avertizați despre ceea ce urmează să se întâmple de Sfinții Părinți Apostolici care vorbesc despre zilele Antihristului ”, continuă Starețul Filotei.

    Această ultimă pregătire are ca scop final „pecetea din zilele din urmă”, ne explică Avva Filotei.
    „Și se pregătesc pentru toate astea acum. Deci, vedem în ce mod dictatorial încearcă să impunnă vaccinul! Cu ce ​​spălare de creier prezentă în mass-media și internet! Și știm că plătesc reporterii, toate canalele mass media și toate mijloacele de informare. ”

    „Ei abolesc democrația, abolesc drepturile omului, abolesc atâtea lucruri în zilele noastre. Cum împacă ei toate acestea? Sub pretextul, desigur, al pandemiei pe care au fabricat-o ”, spune Starețul Filotei.

    „Ei spun deja că coronavirusul va deveni și mai puternic în toamnă, astfel încât să poată îndoctrina și restul oamenilor! Însă toate acestea ne deranjează și ne determină, în mod justificat, desigur, să fim suspicioși. Și de aceea vedem toată lucrarea diavolului în spatele tuturor acestor lucruri ”, ne avertizează Starețul Filotei .

    „Sperăm în iluminarea lui Dumnezeu și în bunăvoința multor creștini și oameni inteligenți care au înțeles această situație și rezistă , simțind că se întâmplă ceva rău în spatele tuturor acestor lucruri.
    Și, după cum puteți vedea, multe lucruri ne vor fi dezvăluite. Harul lui Dumnezeu le va dezvălui ”.

    „De aceea suntem îndurerați și îngrijorați să vedem această situație și implorăm Harul lui Dumnezeu și pe Stăpâna noastră să păzească poporul, poporul lui Dumnezeu”, își încheie cuvântul Starețul Filotei.

    Mai mulți alți bătrâni vrednici athoniți au lansat mai multe avertismente, printre care Avva Partenie, Starețul Mânăstirii Sf. Pavel, Avva Eutimie al M.Sfintei Învieri Kallyva din Kapsala, care a fost discipol al Sfântului Paisie, Avva Gabriel din Kelli al Mânăstirii Sfântului Hristodulos din Patmos, de asemenea un fiu duhovnicesc al Sfântului Paisie, și Avva Pavel din Vouleftiria, un doctor în biologie moleculară și biomedicină.

    https://orthochristian.com/139871.html

    Apreciază

  5. 14 iunie: PRAZNICUL SFÂNTULUI CUVIOS IUSTIN [POPOVICI] DE LA CELIE, NOUL TEOLOG
    Sfinte Cuvioase Părinte Iustin Popovici roagă-te lui Hristos pentru noi păcătoşii!Amin

    “Ca o sabie prea ascuţită ridicatu-te-ai, Sfinte Iustine, împotriva învierii păgânismului şi ai lovit rătăcirea latinilor ca un viteaz voievod al creştinilor şi cu îngerii te bucuri acum în cei de sus, rugând pe Dumnezeu pentru unirea tuturor. Dulceaţa nectarului Ortodoxiei, Părinte Cuvioase, revărsând-o în inimile credincioşilor ca o comoară, prin viaţa şi învăţăturile tale, te-ai arătat carte vie a Duhului, Justine de Dumnezeu înţelepţite, roagă pururea pe Dumnezeu-Cuvântul să înalţe la asemănarea cu Dânsul pe cei ce te laudă pe tine.”
    (glasul 8). (Troparul​ Sf. Iustin Popovici)

    Sfântul Iustin s-a născut de sărbătoarea Buneivestiri, 25 martie 1894 (după calendarul „vechi” – 7 aprilie după calendarul „nou”). La botez, i s-a dat numele Blagoje, după sărbătoarea Buneivestiri (Blagovest înseamnă Bunavestire sau Veste bună). S-a născut într-o familie preoțească, precum șapte generații anterioare de Popovici (Popović înseamnă de fapt în sârbă „familie sau fiul unui preot”) au fost conduse de preoți.
    În 1926, i s-a acordat titlul de doctor în teologie la Facultatea de Teologie, Universitatea din Atena (teza sa fiind „Problem ličnosti i saznanja po Sv. Makariju Egipatskom”, Problema personalității și cunoașterii după Sf. Macarie Egipteanul). Pentru cursul său despre Viețile sfinților,Sfântul Iustin a început să traducă în sârbă Viețile sfinților din surse grecești, siriace și slavone, precum și lucrări minore ale Părinților—predicile Sfinților Ioan Gură de Aur, Macarie și Isaac Sirul. De asemenea a scris o carte excelentă, Teoria și cunoașterea după Sf. Isaac.

    Din 1930 până în 1932, după ce a fost profesor la Academia Teologică Sf. Chiril și Metodie din Prizren, a devenit asociat și însoțitor al episcopului Iosif (Cvijovici) de Bitola în reorganizarea Bisericii carpato-rușilor din Cehoslovacia. Această zonă fusese împresurată de cei care promovau greco-catolicismul, unde creștinii convertiți anterior în aceste regiuni, au început convertirea înapoi la ortodoxie.

    Părintele Dr. Iustin a fost ales, în 1934, profesor de Dogmatică la Facultatea Teologică Sf. Sava din Belgrad. Ca profesor la Universitatea din Belgrad a fost unul dinttre fondatorii (1938) Societății Filozofice Sârbe împreună cu un număr de intelectuali notabili din Belgrad.

    A fost de asemenea profesor de Dogmatică la Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Universitatea din Belgrad din 1934 până în 1941, până la Al Doilea Război Mondial. În 1945, în perspectiva regimului comunist și ateu de curând stabilit, creștinii zeloși ca Sf. Iustin, care a început să convertească intelectualii la credința în Iisus Hristos, nu-și puteau efectua misiunea. Considerat inapt de partidul comunist, împreună cu puțini colegi profesori, a fost dat afară din facultate în 1945. Ca o persoană bisericească și cleric, Sf. Iustin a petrecut 31 ani în mănăstirea Ćelije sub supravegherea continuă a poliției Partidului Comunist.

    Sfântul Iustin Ćelije a adormit în Domnul pe 25 martie 1979, de ziua sa de naștere.

    Din cugetările Sfântului Iustin Popovici

    ”E ușor să fii romano-catolic și e și mai ușor să fii protestant, dar greu – prea greu să fii ortodox. Căci a fi ortodox înseamnă a fi în nevoință neîncetată (de a te ridica) de la om la Dumnezeu-om, a fi în neîncetată zidire de sine prin nevoințe dumnezeiesc-omenești.”

    O însemnare obișnuită din jurnalul său de taină ne arată că, de pildă, la începutul anului nou 1923 face doua mii de metanii, rugându-se cu lacrimi Sfântului Vasile cel Mare, a cărui zi de prăznuire, cu următoarele cuvinte: ”Sfinte Părinte Vasile cel Mare, învie mortul din mine în Noul An.”

    În timpul Postului cel Mare rugăciunile și metaniile sale se înmulțeau, ajungâd ca în ajun de Vinerea Mare să faca câte 3200 de metanii și 1800 de rugăciuni. Rugăciunea îi era indispensabilă, după cum el însuși nota: ”Fără rugăciune nu mă încumet să dau ochii cu nimeni, cu nimic, cu nici o față, cu nici o creatură.”

    Așadar prin felul său de a fi, fără compromisuri, sincer și direct, părintele stârnea adesea mânia puternicilor vremii.

    De mai multe ori aceștia au hotărât uciderea părintelui, dar n-au putut să o înfăptuiască.

    Maica Glicheria, care a urmat la stăreție după maica Sara, își amintește că la un moment dat un bărbat i-a mărturisit că a fost trimis de trei ori înainte de 1960 ca să îl lichideze pe părintele Iustin, dar de fiecare dată când intra în biserică pentru aceasta, el înțepenea, nemaiputând să facă nimic.

    În el erau consemnate printre altele celebrele cuvinte :

    ”Sunt trei căderi principale în istoria neamului omenesc: cea a lui Adam, cea a lui Iuda și cea a papei…”
    „Sinceritatea este limba adevărului; dogma despre infailibilitatea papală din veacul al XIX-lea nu este altceva decât renașterea idolatriei și a politeismului….”
    Nu încerca niciodată să se impună în fața celorlalți și era foarte delicat față de fiecare persoană cu care se întâlnea. Îi plăcea să spună și să dea pildă personală pentru aceasta, că de fiecare om trebuie să te apropii ”cu pași de porumbel”, cu multă atenție și grijă, pentru a nu răni, a nu umili și a nu disprețui pe nimeni.
    în 1946 a fost declarat “duşman al poporului” şi a fost închis. Cei care au venit să îl aresteze au intrat înarmaţi în altar tocmai în momentul în care părintele slujea Sfânta Liturghie, cerându-i să-i urmeze. Părintele le-a răspuns:

    “Nu. Eu până nu termin liturghia nu plec. Liturghia nu se poate întrerupe, iar voi, dacă vreţi, împuşcaţi-mă”.

    Apoi le-a zis să iasă cu armele din altar. Agresorii au fost nevoiţi să îl asculte, deoarece era multă lume la slujbă şi nu doreau să producă tulburare. Imediat după aceea însă l-au arestat şi l-au dus la o închisoare din Belgrad.

    În cele din urmă a fost salvat de la moarte de către Patriarhul Gavriil. În acea perioadă acesta revenise în ţară după detenţia din lagărul de la Dachau, unde fusese închis de fascişti împreună cu Sf. Nicolae Velimirovici. Fiind o personalitate recunoscută în străinătate, peste cuvântul căruia comuniştii nu puteau trece uşor, el a intervenit pentru ca Arhimandritul Iustin să fie eliberat, iar noile autorităţi, încercând să dovedească înaintea lumii că sunt democrate, au consimţit la aceasta. Astfel, la o lună de la arest, Părintele Iustin se afla în temniţă şi cânta troparul Sf. Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, al cărui praznic urma a doua zi. Sf. Nicolae era sfântul ocrotitor al familiei sale, iar părintele se gândea ce bine ar fi să-i întâmpine sărbătoarea cu cămaşă curată. Şi chiar la miezul nopţii, un ofţer a intrat în celula sa şi i-a poruncit să-l urmeze, i-a dat haine curate să se îmbrace şi apoi l-a dus la sediul patriarhiei, unde a doua zi a putut să slujească împreună cu Patriarhul Gavriil la praznicul Sf. Nicolae.

    “Prin grozăviile vieţii păcătoase în lume, numai prin rugăciune şi lacrimi poate omul să răzbată până la minunatul Chip al lui Hristos… Umple, Doamne, inima mea de Tine, dar mai înainte goleşte-o de tot ce e lumesc şi de toate celelalte dorinţe!”.

    ***

    “Fără bunătate şi gingăşie viaţa este iad. Simţind bunătatea Preabunului şi Preagingaşului, eu sunt cu totul în rai”.

    ***

    “În lupta pentru ortodoxie, eu am mers pe calea Sfinţilor Părinţi direct spre Adevărul ortodox al lui Hristos şi niciodată nu am făcut pe placul oamenilor, căci dacă aş fi făcut pe placul lor, atunci nu aş fi fost nici ultima slugă a lui Hristos.”

    ***

    „Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost romano-catolicii şi protestanţii şi uniaţii cu tot restul legiunilor eretice şi schismatice.
    Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află inima tuturor umanismelor europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de “pan-erezie” (erezie universală).
    De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeul-Om în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este “legiune”.”

    Cuviosul Iustin Popovici,Viaţa şi minunile, Ed. Sophia, Bucureşti

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s