Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Unii apucă pe o cale greșită pentru că n-au cine să-i ajute. Însă Dumnezeu nu-i lasă!

-Părinte, se poate ca unul să trăiască în nepă­sare, dar cu toate acestea, să mărturisească (pe Hristos) cu curaj atunci când i se dă prilejul?

-Pentru ca un om să facă aceasta, trebuie ca ini­ma lui să aibă bunătate, duh de jertfă. De aceea am spus să se cultive noblețea, duhul jertfei. Unul să se jertfească pentru celălalt.
Vă aduceți aminte de Sfân­tul Bonifatie și de Sfânta Aglaida? Sfântul Bonifatie era robul nobilei Aglaida, dar și robit de dragostea stăpânei lui. Duceau în Roma acea viață vrednică de plâns (păcătuiau trupește împreună), dar când stăteau să mă­nânce, mintea lor mergea la săraci. Alergau să dea mai întâi mâncare la săraci și după aceea mâncau și ei. Cu toate că erau stăpâniți de patimi, aveau bunătate și îi durea inima pentru săraci. Aveau duh de jertfă, de aceea Dumnezeu i-a ajutat. Și Aglaida, deși trăia o viață păcătoasă, îi iubea pe Sfinții Mucenici și se interesa de sfintele moaște. I-a spus lui Bonifatie să meargă cu alți slujitori ai ei în Asia Mică, ca să adune și să cumpere sfinte moaște ale Mucenicilor și să le aducă la Roma. Iar acela i-a spus zâmbind: „Dar dacă-ți vor aduce și moaștele mele, le vei primi?”. „Nu glumi cu acestea”, îi spune aceea.

Când a ajuns în Tars și s-a dus în arenă ca să cumpere sfintele moaș­te, privea la muceniciile creștinilor și îndată a fost mișcat de statornicia lor. A alergat, a sărutat legătu­rile și rănile lor și le-a cerut să se roage ca să-l întă­rească Hristos și pe el să mărturisească în public că este creștin. Așadar, a mărturisit și el în arenă, a pri­mit nevoință mucenicească, iar însoțitorii lui i-au cumpărat moaștele și le-au adus la Roma, unde înge­rul Domnului a înștiințat-o pe Aglaida de întâmplare. Astfel s-a împlinit ceea ce prorocise Bonifatie zâm­bind, înainte de a pleca din Roma. Apoi, femeia, după ce și-a împărțit averea, a trăit în nevoință și sărăcie încă 15 ani și s-a sfințit (pomenirea lor se prăznuiește la 19 decembrie). Vedeți, nu fuseseră ajutați, de aceea mai înainte fuseseră atrași spre rău și apucaseră pe o cale greșită.
Însă aveau duh de jertfă și de aceea Dumnezeu nu i-a lăsat până în sfârșit.

(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2011, p. 257-258).

Selecţie şi editare: Dr. Gabriela Naghi

3 gânduri despre „Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul: Unii apucă pe o cale greșită pentru că n-au cine să-i ajute. Însă Dumnezeu nu-i lasă!”

  1. De ce nu primim de la Dumnezeu ceea ce cerem?

    De ce nu primim de la El ceea ce cerem? Vă mai spun încă o dată: pentru că, de obicei, Îi cerem lucruri vătămătoare pentru noi, crezând că sunt bune şi că ne sunt de folos. Nu ştii, tu, omule, care ţi-e interesul. Dar Cel Care ştie nu îţi ascultă rugăciunea, pentru că are mai multă grijă decât tine, de mântuirea ta.

    Părinţii, uneori, nu dau copiilor lor ceea ce ei le cer, nu pentru că nu-i iubesc, ci pentru că-i iubesc foarte mult. Cu atât mai mult la fel va proceda şi Dumnezeu, Care ne iubeşte mult mai mult decât părinţii noştri şi ştie mai bine decât oricine ce este spre binele nostru.

    De aceea, atunci când te osteneşti rugându-te, iar Dumnezeu nu te ascultă, să nu te plângi. Pe de altă parte, adu-ţi aminte de câte ori nu ai auzit pe câte un sărac cerându-ţi ajutor, şi nu l-ai băgat în seamă. Tu ai făcut aşa din neînduplecarea inimii tale, pe când Dumnezeu face din iubire de oameni. Tu nu vrei să fii judecat, deşi din pricina neînduplecării inimii nu ai ascultat cererea semenului tău. Atunci de ce-L judeci pe Dumnezeu, Care din iubire de oameni nu te ascultă?

    Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele Vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 190-19

    Apreciază

  2. Să-i încredințăm Domnului toate grijile noastre
    Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița

    Dacă nu mai putem îndura, trebuie de îndată să ne rugăm lui Dumnezeu:

    Doamne, nu pot purta nici neputințele mele, peste măsură m-am împovărat, iar acum m-ai încărcat și cu ale acelora, și cu ale acestora. Nu știu cum să o scot la capăt cu sarcinile mele. Singur nu pot a le plini și, gândind că nici nu am dorit s-o fac, mă îngreuiez și mai mult cu aceste cugete. Am dorință, de pildă, să ajut, dar nu am putință; pe alții, însă, socot că nu am dorit a-i ajuta – și atunci mă împovărez și mai mult pe sinemi.

    Iar când ne rugăm Domnului din toată inima, și ne încredințăm Lui, vom fi despovărați, împreună cu toate grijile noastre și ale semenilor – cu alte cuvinte, ni se vor dezlega hamurile care ne țineau. Mai înainte eram cu cugetul legat, iar acum, că ne-am slobozit, am pus toate la picioarele Domnului, ca să le dezlege El. Dacă nu ne vom deprinde să facem astfel, zi de zi ne vom îngreuia tot mai mult și mai mult, vom fi mereu tot mai împovărați.

    Iar într-o bună zi nu vom mai putea vorbi deloc cu semenul nostru. De ce? Vom fi stresați, vom spune: Te rog, lasă-mă în pace, nu pot nici greutățile mele să le duc – cu atât mai puțin vreuna din grijile tale. De aceea, este nevoie să învățăm a ne odihni cugetul. Când suntem împovărați, trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, să-i încredințăm Domnului toate grijile noastre și ale semenilor noștri. Toate problemele mele și problemele tuturor semenilor mei, care sunt mâhniți pentru ceva, pentru slăbiciunile lor – pe toate le încredințez Domnului și Maicii Preasfinte, ca să le dezlege. Iar Domnul și Maica Preasfântă le dezleagă. Eu ce-aș putea face, când pe mine însumi nu mă pot liniști? Cum să-l ajut atunci pe un altul?

    Din Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sânt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, București, 2010, p. 165-166

    Apreciază

  3. Încă un Ierarh a trecut la cele veșnice, și din păcate un Ierarh cu coloana vertebrala, Cosmas de Aetolos și Akarnia, Ierarhul nu a recunoscut schisma ucraineana și a fost împotriva vaccinurilor și al mascaradei covid

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Noul Daniel Vla - Ortodoxie, Țară, Românism

Creștinism ortodox, sfinți, națiune, eroism, istorie…

Ortodoxia Jertfitoare

"Ortodoxie minunată, mireasă însângerată a lui Hristos, niciodată nu ne vom lepăda de tine noi, nevrednicii, şi dacă o vor cere situaţia şi timpurile, învredniceşte-ne să vărsăm pentru tine şi ultima picătură de sânge". - Stareţul Efrem Filotheitul din Arizona

Ortodoxia mărturisitoare

,,Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51).

Mărturisirea Ortodoxă

Portal de teologie și atitudine antiecumenistă

%d blogeri au apreciat: