Sabia cuvântului, întru apărarea Sfintei Biserici Ortodoxe

Potrivit arhiepiscopului Clement al Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Moscovei (șeful Departamentului de Presă al Bisericii) ,,semnarea Tomosului s-a produs cu încălcarea tuturor regulilor și procedurilor canonice pe baza cărora funcționează nu numai Biserica noastră, ci și toate celelalte Biserici Ortodoxe autocefale… Astăzi am văzut cum Patriarhul Bartolomeu a slujit pentru schismatici. După toate rânduielile canonice și apostolice, cine slujește pentru schismatici este el însuși schismatic… Patriarhul Bartolomeu locuiește într-o altă realitate… În statele europene, atribuțiile Bisericii și cele ale Statului sunt complet diferite”.
Tomosul autocefaliei, semnat in data de 5 ianuarie 2019 de Pseudo-Patriarhul Bartolomeu, si înmânat in ziua de 6 ianuarie, Pseudo-Mitropolitului Epifanie la Biserica Patriarhală Sf. Gheorghe din Istanbul, în timpul celebrării Botezului Domnului, împreună cu o sticlă cu sfântul Mir și cârja episcopală, sunt semnele de dependență a pseudo-mitropoliei Kievene de Biserica mamă.

Tomosul semnat este o simplă hartie fără valoare, asupra careia Patriarhiile Ortodoxe sunt invitate de Pseudo- Patriarhul Bartolomeu a lua o pozitie de recunoaştere a acestei noi ”Biserici”autocefale ucrainiene, ca fiind canonică.
Prin adâncirea schismei existente, politicienii ucrainieni au dat curs intervenţiei SUA şi unor şovinişti furioşi rusofobi, punând în pericol unitatea Ortodoxiei.
Petro Poroșenko a declarat, în context, că “semnarea Tomosului deschide o nouă eră în istoria ortodoxiei mondiale”. Într-adevar, s-a deschis era razboiului fratricid, în care se doreşte trecerea în anonimat a adevaratei Biserici Ortodoxe Ucrainiene, şi preluarea cunoscutelor Lavre Poceaev şi Pecerska de la aceasta.

Cum răspundem noi în faţa acestei provocări, altfel de cum aşteapta Mântuitorul Hristos, a cărui Camaşă a fost sfâşiată de catre Pseudo-Patriarhul Bartolomeu,care îşi asumă făţiş o poziţie de autoritate jurisdicţională în întreaga Ortodoxie universală?
S-a ivit iată, încă o modalitate de a mărturisi Adevărul Hristos, care se cere acum imperativ de la noi toţi.

Sfântul Vasile cel Mare spune cu multă limpezime în pri­mul său Canon, validat de Sinodul Quinisext (692):  „Toţi cei care s-au despărţit de Biserică au pierdut Harul Sfântului Duh pe care îl aveau. Pentru că, prin întreruperea succesiunii apostolice (din pri­ci­na despărţirii), a încetat şi transmiterea Harului… Aşadar aceştia, după ce s-au rupt de Biserică, (din clerici) au devenit laici şi nici putere nu mai aveau să boteze şi să hirotonească, nici nu mai puteau trans­mite altora Harul Sfântului Duh de care ei înşişi se lipsiseră”.
Este atacată pe faţă unitatea si demnitatea Bisericii lui Dumnezeu, iar aceasta nu poate fi îngăduită sub nici un motiv. Ba mai mult, prin legiferarea schismei, toţi cei care au contribuit la ea şi au strigat în Biserica Ecumenica ”glorie Ucrainei”, uitand că lui Dumnezeu i se cuvine slava, pentru mila Sa şi adevărul Sau (Ps.113, 9), ne-au devenit după spusa Apstolului şi Evanghelistului Matei ,,ca nişte păgâni şi nişte vameşi”(Matei 18: 15-17).
Întreruperea comuniunii euharistice de către Patriarhia Moscovei cu Patriarhia Ecumenică este fără precedent „pentru că merge până acolo încât frecventarea reciprocă a Bisericilor, indiferent de circumstanțe și la nivel de simplu mirean, este oprită și sancționabilă canonic. Or, acest lucru ridică o serie de dificultăți și neclarități pentru Moscova. În primul rând, Muntele Athos, aflat sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice, devine nefrecventabil pentru pelerinii ruși, deși acolo există inclusiv o mănăstire rusească (Mănăstirea Pantelimon). Într-adevăr, reprezentanții Patriarhiei Moscovei au arătat că pelerinii ruși se pot închina la mănăstirile athonite, dar nu se pot spovedi și împărtăși. Este greu de înțeles cum va fi respectată o astfel de decizie în mod concret. Anual, aproximativ 50.000 de ruși vizitează Muntele Athos. În plus, situația pare cu atât mai complicată cu cât relațiile dintre Biserica Rusiei și Sfântul Munte Athos au fost foarte bune până în prezent.

De asemenea, există unele teritorii canonice unde singura biserică ortodoxă disponibilă pentru mireni aflați, jurisdicțional, în curtea uneia dintre patriarhii, este fie cea a Moscovei, fie cea a Constantinopolului. De pildă, Biserica Finlandei, aflată sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice, și-a declarat deja speranța că decizia luată de Sinodul Rus nu va duce la întreruperea legăturilor sale cu Biserica Rusiei. În Finlanda numeroși credincioși ruși nu au acces teritorial decât la biserici aflate sub jurisdicția Constantinopolului.

[..]164 milioane din cele 250 de milioane ale ortodocșilor din întreaga lume se află sub autoritatea Patriarhiei Moscovei. Așadar, după cum în repetate rânduri au ținut să afirme, Pseudo-Patriarhul Bartolomeu nu va mai putea pretinde că are autoritate universală asupra ortodocșilor, de vreme ce mai bine de jumătate din aceștia nu îl mai recunosc.”
Din pacate,”**acum însă sîntem slabi şi ne biruie cu uşurinţă şi oamenii şi diavolul, pentru că urmărim numai interesul nostru, pentru că nu ne apărăm unii pe alţii, nici nu ne întărim cu dragostea cea după Dumnezeu, ci căutăm alte pricini de prietenie: unii neamurile, alţii obişnuinţa, alţii tovarăşii de slujbă, alţii vecinii; orice altă pricină, afară de credinţa în Dumnezeu; şi ar trebui ca numai credinţa în Dumnezeu să lege pe prieteni. Lucrurile însă se petrec cu totul dimpotrivă; sîntem prieteni cu iudeii şi cu păgînii, şi nu sîntem prieteni cu fiii Bisericii“.
Trustul de agitaţie şi propagandă al Patriarhiei BOR, nici măcar nu a informat despre marea schismă care cutremură Ortodoxia, dovedind lipsa totală de respect faţă de turma binecredincioasă şi ascultatoare.

Cu credinţa tare în Adevarul Hristos, să ieşim din superficialitate, din indiferenţă, din suficienţă, din “caldicismele” noastre, să ne sensibilizam, să ne lăsăm străpunse inimile, luând atitudine împotriva apostaziei si schismei care tinde sa înfăşoare ca într-un giulgiu aducător de moarte duhovnicească, pe cei care se supun directivelor instituite de cel care uzurpă tronul Bisericii Ecumenice, Pseudo-Patriarhul Bartolomeu.

*https://romanialibera.ro/aldine/autocefalia-ucrainei-interesele-rusesti-si-patriarhia-romana-751217
**Sf. Ioan Gura-de-Aur, “Omilii la Matei”

Dr. Gabriela Naghi

Reclame

Schisma s-a produs. Ce facem acum?

Ne aşteptam la fapta diabolică a omuleţului acestuia mic şi ursuz, numit Bartolomeu, ocupantul scaunului patriarhal de la Constantinopol. Intenţiile lui au fost anunţate cu o vreme înainte, fapt ce a făcut ca Patriarhia Rusă să întrerupă comuniunea euharistică cu Patriahia Ecumenică, ceea ce, de fapt, a constituit începutul marii schisme din 2019. Când spun ,,mare schismă’’, mă refer la faptul că Sfânta Biserică Ortodoxă Rusă reprezintă jumătate din Biserica Ortodoxă din lumea întreagă. Aşadar, Biserica Ortodoxă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost din nou ruptă, sfâşiată, divizată. Câţi ani au trecut de la schisma din 1054? 965. Nu spun că în această perioadă nu au mai existat schisme, dar de amploare mai mică, şi care au fost înlăturate cu trecerea timpului. A existat schismă în Sfânta Biserica Ortodoxă Bulgară. În cele din urmă, a fost soluţionată şi această Biserică soră a noastră nu a participat la nelegiuirea din Creta, condamnând-o cu asprime. Pentru o perioadă scurtă, însuşi Patriarhul Daniel S-a aflat în schismă cu Patriarhia Ierusalimului, pentru că, împotriva Sfintelor Canoane, a numit un episcop român, pe Ieronim Creţu, în teritoriul de jurisdicţie a Ierusalimului. Aducându-l în ţară, şi renunţând la pretenţiile sale, Daniel a făcut să înceteze schisma.

Sfânta Biserică Ortodoxă Ucraineană a fost confruntată de mai multă vreme cu o schismă. Aventurierul Filaret cu suita sa, s-a autointitulat ,,Patriarh al Ucrainei” şi a produs multă tulburare în Biserică. Dacă ar fi rămas în izolare, schisma aceasta s-ar fi stins după o vreme. Dar nu! Vrăjmaşii Ortodoxiei, porţile iadului, s-au mobilizat exemplar şi l-au folosit pe Filaret ca vârf de lance. Având vârsta de 89 de ani, nu era potrivit pentru a fi ales cap al răutăţilor, şi atunci a fost preferat un oarecare Epifanie ca să conducă facţiunea schismatică, luptătoare împotriva Sfintei Biserici Ortodoxe Ucrainene. Acestuia i-a acordat ereticul Bartolomeu autocefalia! Ce înseamnă ,,autocefalie’’? Înseamnă că o Biserică locală, naţională se poate conduce singură, desigur repectând unitatea dogmatică, canonică, cultică cu Biserica Ortodoxă de pretutindenea. O Biserică autocefală poate sfinţi Sfântul şi Marele Mir, poate trece în rândul Sfinţilor suflete care s-au nevoit spre slava Marelui nostru Dumnezeu.

Ignorând toată Sfânta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe, ereticul Bartolomeu, a acordat ,,autocefalia’’ schismaticilor lui Filaret şi ai lui Epifanie. Anatema, Filaret! Anatema, Epifanie! Anatema, Bartolomeu! Anatema celor care îi susţin şi îi urmează!

Perioada aceasta pe care o parcurgem este una de cernere şi de despărţire a apelor. Dumnezeu ne dă un timp în care să ne documentăm, să ne dezmeticim, să înţelegem, să ştim ce se întâmplă în lumea de azi. Nu ştiu durata acestei perioade, dar dacă după vremea hotărâtă de Bunul Dumnezeu, vom continua să rămânem în pasivitate, în zisă ,,neştiinţă’’, în neutralitate, în starea de căldicei, nu vom avea cuvânt de dezvinovăţire la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos.

Cinstiţi ierarhi români, treziţi-vă! Nu-l urmaţi pe ereticul Bartolomeu. Iubiţi preoţi şi diaconi, luaţi cuvenita distanţă de ierarhi, dacă nu se pocăiesc. Preacuvioşi monahi, cinstite monahii, nu vă duceţi orbeşte spre iad, sub cuvânt că faceţi ascultare. Iubiţi credincioşi mireni, dacă preoţii voştri va îndrumă bine, ascultaţi-i. Însă dacă vă călăuzesc spre erezie, schismă, apostazie şi toate spurcăciunile ecumeniste, depărtaţi-vă de ei!

Vă rog să observaţi absurdul prezent. Schismaticul Filaret s-a autointitulat ,,Patriarh al Kievului şi al întregii Ucraine’’. Intrusul Epifanie e doar ,,mitropolit’’. Peste puţină vreme, ereticul Bartolomeu va ridica schismaticii lui Epifanie la rangul de ,,patriarhie’’. Dacă greşesc, vă rog să mă iertaţi. Să mă ierte Bunul Dumnezeu.

Presbiter Ioviţa Vasile, nevrednic de numele Domnului Iisus Hrtistos

Anti-biserica ucraineană a fost oficializata. Preţul? Marea schismă în Ortodoxie

Procesul de creare a unei noi ,,biserici’’ ucrainene ,,autocefale’’ s-a încheiat astăzi, când Patriarhul Bartolomeu a înmânat tomosul autocefaliei primatului noii biserici naționaliste, „Mitropolitul” Epifanie Dumenko, în biserica Sf. Gheorghe din Istanbul.

Constantinopolul se confruntă acum cu sarcina de a convinge întreaga lume ortodoxă să recunoască noua biserică și să împiedice recunoașterea Preafericitului Părinte Mitropolit Onufrie din Kiev și al întregii Ucraine, ca șef canonic al Bisericii ucrainene. Patriarhul Bartolomeu a ignorat până acum avertismentele altor sinoade, primaţi și ierarhi, iar Bisericile Poloniei și Serbiei au respins deja în mod explicit recursul Constantinopolului pentru recunoaștere.

Înainte de predarea tomosului, Pat. Bartolomeu a citit textul în timpul Sfintei Liturghii. Apoi a înmânat tomosul lui Epifanie Dumenko, raportează site-ul ucrainean Strana.

Dumenko a mulțumit lui Filaret Denisenko, numindu-l „ierarhul nostru sfânt”, reamintind că Constantinopolul a înlăturat anatema care a fost pusă canonic de către Biserica Ortodoxă Rusă.

Denisenko a condus schisma „Patriarhia Kievului”, care domină în prezent noua biserică schismatică ucraineană. El a forțat candidatul lider pentru primat să demisioneze, pentru ca Dumenko, protejatul său, să poată câștiga. Denisenko a declarat din acel moment, că va continua să conducă biserica.

Epifanie Dumenko a mai spus că fostul șeful al Bisericii canonice ucrainene, Preafericitul Mitropolit Vladimir (Sabodan) „a lucrat din greu pentru ca această zi să sosească”.

La ceremonie au participat președintele ucrainean Petro Poroșenko și restul delegației ucrainene de ierarhi schismatici și politicieni.

Tomusul va fi prezentat mâine în Catedrala Sf. Sofia din Kiev.

http://orthochristian.com/118451.html

Traducere: Dr. Gabriela Naghi

Notă. În zilele care urmează, vom reveni cu noi informaţii, comentarii şi luări de poziţie.

 

Consternare în lumea Ortodoxă. Marea schismă s-a produs: ereticul Bartolomeu a semnat Tomosul prin care acordă ,,autocefalie’’ schismaticilor ucraineni

O stire de ultima oră:
Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului a semnat astăzi tomosul autocefaliei pentru noua ,,biserică’’ naționalistă ucraineană , pe care îl va da mâine „Mitropolitului” Epifanie Dumenko în timpul Sfintei Liturghii.
Ceremonia a fost difuzată în direct de televiziunea ucraineană.
În discursul său la ceremonia de semnare, „Mitropolitul” Epifanie a declarat că Poroșenko va rămâne în istoria poporului ucrainean și a Bisericii lângă Sfântul cel Întocmai cu Apostolii, Marele Cneaz Vladimir, Sfantul Yaroslav Cel Intelept.
Semnarea tomosului a fost însoțită de aplauze în interiorul bisericii, de intonarea colindelor și de strigătele de „Glorie Ucrainei! Slavă eroilor! „.

Convertire în masă: un arhiepiscop catolic a fost primit in Biserica Ortodoxă, împreună cu cele 60 de parohii

Pe parcursul ultimelor câteva luni, liderul Bisericii independente numita „Biserica Catolică din Est”, fostul Arhiepiscop Ramzi Mussalam, a început o tranziție remarcabilă: isi converteste întreaga turma, de peste 60 de parohii, la Ortodoxie, incluzandu-i în randul ortodocșilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor Tarii, conform unor surse aflate in zona.

Fostul arhiepiscop a fost primit în Biserica Ortodoxă și a fost hirotonit diacon și preot, cu încurajarea și binecuvântarea și prin mâna Mitropolitului Ilarion, Intaistatator al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor Tarii.

 Fostul arhiepiscop catolic a devenit acum Ieromonahul Elias (Ilie). Parintele Elias a crescut în zona Scranton din Pennsylvania (SUA), ca reprezentant al Bisericii Naționale Catolice din Polonia, în care fusese hirotonit preot. In prezent, un proces de catehizare ortodoxa a fost demarat, privind familiarizarea treptată a fostilor preoti și credincioși ai „Bisericii Catolice din Est”, cu Ortodoxia. Se apreciaza ca este vorba de un proces lung și complex. Mai multe parohii au fost deja primite in sanul Bisericii Ortodoxe: Biserica catolica Sfanta Irina din Pittston, PA; Biserica catolica Sfanta Ana din Pottsville, PA și Biserica catolica Sfantul Marcu din Milford, CT.

(text preluat de pe site-ul Marturieathonită)

Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor

Ereticii anabaptişti au fost cei dintâi care au susţinut că omul trebuie sa fie botezat la vârstă conştientă. Aberaţia a fost preluată de toţi sectarii pământului şi propovăduită asiduu, spre pierderea celor care-i ascultau.

Că pruncii erau botezaţi dintru început de Biserică, ne-o mărturiseşte Sfânta Scriptură. Iată ce citim la Fapte (1, 4-5), porunca Mântuitorului dată Apostolilor: ,,Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care aţi auzit-o de la Mine: Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile’’. Am accentuat expresia ,,făgăduinţa Tatălui’’, aceea de a fi botezaţi. După Înălţarea Domnului la cer, a urmat Pogorârea Duhului Sfânt. Atunci Sfântul Petru a spus: ,,Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru’’ (Fapte 2, 38-39). Aşadar, şi copiilor a fost dată făgăduinţa că vor fi botezaţi, nu când vor ajunge maturi, ci ,,nu mult după aceste zile’’, adică atunci când s-au botezat părinţii lor. Urmarea a fost aceasta: ,,Cei care au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura Apostolilor şi în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciune’’ (Fapte 2, 41-42). ,,Trei mii de suflete’’ înseamnă copii, maturi, bătrâni de diferite vârste. Aceştia au alcătuit începutul Bisericii lui Hristos. Biserica din Ierusalim este mama tuturor Bisericilor. Aceasta este învăţătura despre Botezul copiilor. Înţelegem acum că greşesc de moarte aceia care mint, spunând că pruncii nu trebuie botezaţi.

Presbiter Ioviţa Vasile

 

Biserica în vremurile de pe urmă

Lumea și diavolul împing Biserica spre încercări atât de înfricoșătoare, încât s-ar putea să vină ziua în care toți episcopii de pe pământ să intre în părtășie cu ereticii. Ce vor face credincioșii? Ce vor face acei puțini la număr care vor avea dârzenia de a nu urma mulțimilor (maselor), de a nu-și urma rudele, semenii și concetățenii?

Atunci toţi credincioşii vor trebui să înţeleagă faptul că Biserica nu este acolo unde pare a fi. Liturghiile vor continua să fie slujite, iar bisericile vor fi pline de oameni, însă biserică nu va avea nici o legătură cu acele “biserici” ori cu acei preoți sau credincioși. Biserica este acolo unde este Adevărul. Credincioșii sunt aceia care continuă Tradiția neîntreruptă a Ortodoxiei, acea lucrare a Duhului Sfânt. Preoții adevărați sunt aceia care gândesc, trăiesc și propovăduiesc așa cum au făcut-o Părinții și Sfinții Bisericii sau cel puțin nu-i tăgăduiesc în învățătura lor. Acolo unde această unitate de gândire și de viată nu există, este o amăgire să vorbim despre Biserică, chiar dacă toate semnele exterioare ar mărturisi aceasta.

Se va găsi întotdeauna un preot canonic, hirotonit de un episcop canonic, care va urma Tradiția. În jurul unor astfel de preoți se vor strânge mici grupuri de credincioși care vor dăinui pană în zilele din urmă. Fiecare dintre aceste mici grupuri va fi o Biserică locală sobornicească a lui Dumnezeu. Cei credincioși vor găsi în ele întreaga plinătate a Harului lui Dumnezeu. Ei nu vor avea nici o trebuință de legături administrative sau de alt fel, căci părtășia care va fi între ei va fi cea mai deplină din câte pot exista. Va fi părtășia între Trupul și Sângele lui Hristos, părtașie întru Duhul Sfânt. Verigile de aur ale Tradiției Ortodoxe nestrămutate vor lega acele Biserici între ele, precum o vor face și cu bisericile din trecut și cu Biserica Biruitoare din Cer. Întru aceste grupuri mici, Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească se va păstra neîntinată.

Bineînțeles, este foarte bine că în lucrarea exterioară a diferitelor Biserici Ortodoxe să existe orânduială și armonie și că bisericile cele mai puțin însemnate să-și primească îndrumare și călăuzirea de la bisericile mai de seamă-așa cum se întâmplă acum între eparhii, mitropolii, arhidioceze și patriarhii – însă în zilele de pe urmă, asemenea legături exterioare și relații vor fi cel mai adesea cu neputință. Atunci când se va apropia epoca lui Antihrist, chiar și corabia bisericii va fi greu de deslușit. Va fi așa o încurcătură și o babilonie în lume, încât credinciosul nu va putea fi sigur dacă o Biserica este Ortodoxă sau de alt fel, din pricină mulțimii prorocilor mincinoși care vor umple lumea și vor propovădui: „Hristos este aici” și „Hristos este acolo” (cf. Matei 24, 23-24; Luca 17, 21-23).

Orice alcătuire (instituție) care va fi recunoscută oficial drept biserică, trădând puţin câte puţin comorile credinţei, va fi asimilată de bălmăjeala de nedescris, unificatoare, care cu o iscusinţă diabolică va păstra mai multe dintre semnele exterioare ale Bisericii. Doar ici colo, mici grupuri de credincioşi dimpreună cu vreun preot vor păstra încă vie adevărata Tradiţie. Însă e posibil ca neîntelegeri să fie şi între bisericile cu adevărat Ortodoxe, din pricina amestecării limbilor care se regăsesc în Babilonul contemporan. Însă niciuna dintre acestea nu va sfâșia unitatea fundamentală a Bisericii.

Dar cine va fi oare în stare să recunoască Biserica lui Hristos în acele mici grupuri de credincioşi dispreţuite, care sunt lipsite de orice strălucire lumească?

Cu toate acestea, la sfârşitul vremurilor, Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească va însemna doar acele parohii mici, uitate şi aparent dezbinate întru cele din afară, care pot chiar să nu aibă cunoștinţă unele de altele. Însa acestea vor fi unite între ele prin legăturile tainice ale Trupului şi Sângelui Domnului, întru Duhul Sfânt, cu Soborniceasca Credinţă şi Tradiţie, care vor rămâne nepângărite.

Alexander Kalomiros, în Apostazia și Antihristul după învățăturile Sfinților Părinți, Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni, Constanța 2008, pp. 189-191.

https://www.marturisireaortodoxa.ro/biserica-in-vremurile-de-pe-urma/

(Text preluat de pe blogul Mărturisirea Ortodoxă)

Notă

Cred cu tărie ca Sfânta Biserică Ortodoxă va dăinui în plinătatea ei. Nu va fi lipsită nicidecum de treapta episcopală, chiar dacă episcopii vor fi extrem de puţini. Vedem de-acum că nu sunt mulţi ierarhi care să-şi ridice glasul pentru apărarea Adevărului Revelat. Dar sunt, şi vor fi până la a Doua Venire a Marelui Arhiereu Iisus Hristos.

Biserica este, într-adevăr, acolo e Adevărul şi Harul. Sunt trei concepte  sau realităţi nedespărţite ,,pentru că Legea s-a dat prin Moise, iar Harul şi Adevărul au venit prin Iisus Hristos’’ (Ioan 1, 17) ,,Amin. Vino, Doamne Iisuse’’ (Apocalipsa 22, 20).