O minunată rugăciune a Sfântului Ioan Gură de Aur către Preabunul Dumnezeu

Sfântul Apostol Pavel îi îndemna pe cei din Biserica Tesalonicului: ,,Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi’’ (I Tesaloniceni 5, 17-18). Voi reproduce o minunată Rugăciune a Sfântului Ioan Gură de Aur, dintre cele rostite la ceasurile dimineţii, cuprinsă în cărţile bisericeşti. Te sfătuiesc, cinstite cititorule, să o rosteşti cu toată evlavia şi fără grabă: ,,Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel ceresc. Doamne, izbăveşte-mă de muncile cele veşnice. Doamne, de am greşit fie cu mintea, fie cu gândul, sau cu cuvântul, sau cu lucrul, iartă-mă. Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa şi uitarea. De neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită. Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea. Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu, ca un Dumnezeu îndurător, miluieşte-mă, văzând neputinţa sufletului meu. Doamne, trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să preaslăvesc preasfânt numele Tău. Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul tău, în cartea vieţii şi-mi dăruieşte sfârşit bun. Doamne Dumnezeul meu, deşi n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun început bun. Doamne, stropeşte inima mea cu roua harului Tău. Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, ruşinatul şi necuratul robul Tău întru împărăţia Ta. Doamne, primeşte-mă întru pocăinţă. Doamne, nu mă lăsa pe mine. Doamne, nu mă duce pe mine în ispită. Doamne, dă-mi cuget bun. Doamne, dă-mi lacrimi şi aducere aminte de moarte şi umilinţă. Doamne, dă-mi cuget ca să mărturisesc toate păcatele mele. Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare. Doamne, dă-mi răbdare şi voie nebiruită şi blândeţe. Doamne, sădeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea. Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi să fac în toate voia Ta. Doamne, apără-mă de oameni gâlcevitori, de diavoli şi de patimile trupeşti şi de toate celelalte lucruri necuvioase. Doamne, ştiu că faci precum voieşti Tu, deci să fie şi întru mine, păcătosul, voia Ta; că binecuvântat eşti în veci. Amin’’.

Nevrednic rob al lui Iisus Hristos

 

 

Reclame

Române,

Ai de dat pe 6-7 Octombrie cel mai greu examen din istoria ta de până acum, examenul de a arăta că încă mai trăiești, că încă ești preponderent normală, că poți să discerni Adevărul, că alegi viața iar nu moartea.
Arată-mi că nu am fost un mare fraier că am mizat pe tine, arată-mi că nu e cazul să cer azil politic în Estul neafectat de propaganda agresivă sodomită! Vei pierde ceva în urma plecării mele? Nu știu, poate că nu mare lucru. Și nici nu cer mila nimănui. Sunt un tip foarte ingenios și creativ, și îmi găsesc mereu cu ușurință ceva de făcut oriunde aș fi. Sănătos să fiu și cu Dumnezeu înainte! Pe tine te las în pace să beneficiezi de programele de homosexualizare forțată (spui că ai alte probleme mai mari ca acest referendum), cu programele de hăituire a copiilor cu vaccinări forțate, dar și de popularea ta cu neamuri străine. Asta crezi tu că-ți va rezolva problema natalității și a siguranței viitorului. Eu cred că îți vei atrage doar duhul urâciunii, al pustiirii și al anarhiei.
Pierderea acestui examen ar fi declanșator pentru mine ca să pun punct și de la capăt! România, din ziua următoare eșecului si-a atras începutul sfârşitului, ar fi un muribund care in loc să ia medicamentul, alege tigara aducătoare de boală si moarte! România ar mai reprezenta pentru mine doar o amintire. Să nu fie!

ing. Silviu Ioan M. – Constanța

 

 

Voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, dacă nu te vei pocăi

Cinstiţi cititori, vă rog cu stăruinţă să citiţi textul scripturistic de la Apocalipsa 2, 1-7. Unii spun că acesta ar fi o epistolă, eu socotesc că este o adresare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos către Sfânta Biserică din Efes din întâiul secol. Vă rog să observaţi că Biserica din Efes este cea dintâi, fireşte, într-o ordine statornicită de înţelepciunea Dumnezeiască. Este bine să înţelegem că ,,Îngerul Bisericii din Efes’’ este Episcopul acesteia, Căruia Fiul lui Dumnezeu îi socoteşte o sumă de fapte bune, pe care le laudă. Imputarea ce i se aduce este cuprinsă în versetele 4-5: ,,Dar am împotriva ta faptul că de dragostea cea dintâi te-ai lepădat. Drept aceea, adu-ţi aminte de unde ai căzut şi te pocăieşte şi fă faptele de mai înainte; iar, de nu, vin la tine curând şi voi mişca sfeşnicul tău din locul lui, de nu te vei pocăi’’.

Acum, binevoiţi a vă uita puţin mai sus în textul scripturistic, unde veţi citi: ,,iar cele şapte sfeşnice sunr şapte Biserici’’ (Apocalipsa 1, 20). Aşadar, ,,sfeşnic’’ este sinonim cu ,,Biserică’’, în tălmăcirea corectă a Scripturii. Că ,,sfeşnicul’’ va fi mişcat din locul său înseamnă că Biserica va înceta să mai existe în acel loc, în Efes, din pricina nevredniciei Episcopului său, a nepocăinţei sale, dar şi pentru faptul că acea Biserică nu şi-a împlinit menirea pentru care Dumnezeu a întemeiat-o pe pământul Asiei.

Ce ştim despre această Biserică Biblică, cea din Efes?

  • A fost întemeiată de Mântuitorul Hristos, prin strădaniile Sfinilor Apostoli, spre mântuirea sufletelor cuprinse în ea.
  • Deşi s-a învrednicit de multe fapte bune de la Dumnezeu, netrecute cu vederea, asupra ei plana păcatul de a se fi lepădat de ,,dragostea cea dintâi’’. Prin aceasta, tâlcuitorii înţeleg că râvna dintâi a Episcopului pentru cele sfinte a scăzut. Începuse drumul propovăduirii cu mult zel care, cu vremea, s-a diminuat.
  • Bisericii din Efes i-a fost adresată una din Epistolele Sfântului Apostol Pavel, cuprinsă în Sfânta Scriptură, scrisă la anul 63 după Naşterea Mântuitorului, ceea ce e un lucru extraordinar!
  • Biserica din Efes a fost destinatara Epistolei scrise de Sfăntul Ignatie Teoforul (Scrierile Părinţilor Apostolici).
  • În anul 431 după Naşterea Mântuitorului, Sfânta Biserică din Efes a găzduit Sinodul III Ecumenic.

Puţine Biserici locale s-au bucurat de o asemenea cinste, precum cea din Efes. Şi totuşi, sfeşnicul a fost mutat. Neîmplinindu-şi rosturile Dumnezeieşti pentru care a fost întemeiată, această Biserică a dispărut. Astăzi, pe locul Efesului stă un sat musulman şi doar ruinele aduc mărturie despre ce-a fost oarecând Biserica Biblică a Efesului.

În decursul istoriei, multe Biserici locale şi-au încetat existenţa. Cel mai elocvent exemplu, şi cel mai dureros, este Biserica Romei, care în anul 1054 s-a despărţit de Biserica lui Hristos, alcătuindu-se separat ca o comunitate eretică, până în ziua de astăzi.

O vreme, Biserica din Constantinopol, respectiv Patriarhia Ecumenică a cetăţii, şi-a împlinit rosturile statornicite de Sinoadele Ecumenice. Din păcate, în ultima sută de ani pe tronul patriarhal s-au perindat un şir de patriarhi nevrednici, eretici. Amintim pe Meletie Metaxakis, cel cu intrducrea calendarului papist, Atenagora, ereticul care a ridicat anatema din 1054 fără niciun temei, şi actualul Bartolomeu, care îi întrece pe toţi predecesorii în materie de erezie şi schismă. Acest necredincios împlineşte comandamentele vrăjmaşilor lui Hristos şi ai Bisericii Sale fără crâcnire. Încă nu ne dăm seama ce consecinţe imense nefaste are faptul că Patriarhia Moscovei şi a toată Rusia a suspendat comuniunea cu Bartolomeu Ereticul. ,,Suspendat’’ e un eufemism, căci această comuniune a fost realmente ruptă, fără să ştim când şi în ce condiţii va fi restabilită. Hotărât lucru, Patriarhia din Constantinopol nu-şi mai îndeplineşte menirea încredinţată ei de Biserica a lui Hristos, prin Sinoadele Ecumenice. Dimpotrivă, îi pricinuieşte mult rău, datorită lui Bartolomeu şi al celor care-l înconjoară. Dorim cu din toată inima ca pe tronul patriarhal din Constantinopol să avem un patriarh vrednic, chiar numit Bartolomeu, dacă se va lepăda de satana. Altfel, e posibil ca Dumnezeu să mute sfeşnicul Constantinopolului din locul său şi această Biserică să-şi înceteze existenţa. S-a petrecut cu Biserica din Efes, cu cea din Roma, şi totuşi Biserica lui Hristos n-a putut fi biruită de porţile iadului. Va reveni Bartolomeu la Sfânta Credinţă Ortodoxă?

Preot Ioviţa Vasile

Deznodământul luptei de la Schit-Orăşani

Părintele Ioan a ajuns în sala de judecată. Fără voia sa. Toată lumea ştie de lupta care se duce în această localitate botoşăneană între Părintele Ioan Ungureanu de o parte, şi mitropolitul Teofan, susţinut de autorităţile civile ,,imparţiale’’, de partea cealaltă. Este elocventă imaginea care ne arată o huidumă de jandarm troglodit pângărind sfânta biserică a Părintelui, stând cu nesimţire într-un loc în care nici preotul nu calcă oricum, şi oricând. Pentru mai-marii mitropoliei nimic nu contează decât dorinţa lor nebună de a supune această redută a rezistenţei ortodoxe. Care ar  fi ,,vina’’ Părintelui Ioan? Aceea că s-a făcut scut viu în calea cretanilor, care vor să impună ereziile sinodului tâlhăresc în Biserica lui Hristos. Din această pricină a oprit pomenirea ierarhului semnatar al documentelor eretice, împlinind imperativul Sfintelor Canoane şi al Scripturilor Sfinte, care spune: ,,De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te’’ (Tit 3, 10). Rezistenţa Părintelui Ioan n-ar fi fost posibilă fără sprijinul Bisericii vii, a credincioşilor care i s-au alăturat, deoarece au simţit primejdia schimbării Sfintei Credinţe Ortodoxe. Ne-am convins de vigilenţa lor în momentul când ne-am apropiat cu maşina de sat: imediat s-a dat alarma prin mijloacele ştiute de dânşii şi suflarea toată a aflat că nişte posibil intruşi pătrund în sat.

Aş aminti mitropolitului Teofan şi slujbaşilor săi ce statorniceşte,  cu limpezime, Canonul 15 al Sinodului I II din Constantinopol: ,,unii ca aceştia (care au intrerupt pomenirea, n.a.) nu numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de de comuniunea cu cel ce se numeşte episcopi, chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici de cinstea cuvenită celor ortodocşi… ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi şi pe pseudo-învătători, şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schism şi dedezbinări’’. Fireşte, nimeni nu se aşteaptă ca mitropolitul să dea cinstea cuvenită Părintelui Ioan, dar măcar un dram de decenţă ar trebui să-i arate.

Cu câteva luni în urmă, am stat la aceaşi masă cu Părintele Ioan Ungureanu şi, având răgazul necesar, i-am adresat această întrebare: ,,Părinte, dacă în cele din urmă vor reuşi să vă îndepărteze din parohie, ce veţi face?’’ Sfinţia sa şi-a îndreptat privirea şi arătătorul spre cer, fără să spună măcar un cuvânt. Atunci am înţeles că în faţa mea stă biruitorul luptei de la Schit-Orăşani.

Preot Ioviţa Vasile

 

Mărturie prin faptă şi cuvânt

Cinstite cititorule! Adu-ţi aminte de preasfintele cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri’’ (Matei 10, 32).

Sâmbătă şi Duminică se va desfăşura referendumul care va pune în cumpănă Legile lui Dumnezeu. Un lucru nerfiresc. Cine suntem noi ca să hotărâm prin vot că Legile lui Dumnezeu trebuie acceptate sau respinse? Şi totuşi, El a îngăduit această încercare a noastră, şi se va vedea la sfârşit cine s-a hotărât pentru Dumnezeu şi cine se opune voii Sale sfinte. Votul nostru va fi o mărturie prin faptă. De vom avea tăria să convingem prin cuvânt măcar câţiva dintre semenii noştri să voteze DA, pentru bunele aşezăminte Dumnezeieşti, mărturia noastră va fi deplină, prin cuvânt şi faptă.

Spuneam, într-un articol trecut, că mărturia noastră cea bună ne va fi socotită la Judecata universală a lui Dumnezeu.

În 22 septembrie facem pomenirea mai multor Sfinţi. Printre ei şi Cuviosul Petru, vameş zgârcit şi netemător de Dumnezeu. Spun cărţile noastre bisericeşti că fără voia lui Petru, s-a dat săracilor o pâine din casa lui. ,,Vameşul s-a îmbolnăvit şi i s-a arătat în vedenie o cumpănă având de o parte nişte diavoli urâţi la chip, iar de cealaltă parte bărbaţi cu chipul luminos. Diavolii au pus în cumpănă toate faptele cele rele pe care Petru le săvârşise până atunci şi cumpăna s-a înclinat spre ei, deoarece bărbaţii luminoşi n-au găsit nimic să pună în cumpănă. Şi totuşi, unul din ei a spus: ,,Cu adevărat nu avem nimic, fără numai o pâine pe care a dat-o lui Hristos mai înainte cu două zile, şi aceea fără de voie’’. Când au pus pâinea în cumpănă, aceea a atârnat mai greu decât toate faptele cele rele. Atunci i-au zis îngerii luminoşi: ,,Mergi, sărace Petre, şi mai adaugă la pâinea aceasta, ca să nu te ia pe tine arapii aceia mârşavi şi să te ducă la chinul cel veşnic!’’

Aşadar, o singură faptă bună a precumpănit în raport cu faptele cele rele ale Cuviosului Petru. Aşa cum şi votul nostru, prin care spunem răspicat DA voii lui Dumnezeu, poate avea o greutate imensă în balanţă, la Judecată. Dacă eu, nevrednic preot al lui Hristos, voi fi de partea Sa la referendum, nădăjduiesc că Dreptul Judecător va pune fapta mea în balanţă şi va spune: ,,Cu adevărat acest netrebnic n-a făcut niciun bine în viaţa lui. Odată însă, prin 2018, a apărat şi el dreptatea lui Dumnezeu în faţa nelegiuiţilor lumii’’.

Avem acum prilejul să mărturisim prin faptă pentru Mântuitorul Hristos, fără nicio primejdie. Dacă n-o vom face acum, vom putea mărturisi când ne vom afla în temniţele antihristice sau când sabia puternicilor zilei se va ridica asupra noastră?

Preot Ioviţa Vasile

 

Rezultatele referendumului

 

Teoretic şi ipotetic, optimist si fantezist aş prezuma următoarele rezultate:

  1. La vot se vor prezenta 18 milioane de votanţi. Toţi, fără excepţie, vor vota împotriva spurcăciunilor homosexuale, cu toate nuanţele şi consecinţele lor. Molima sodomită va fi eradicată din România. Dă, Doamne, să fie aşa!
  2. La vot se vor prezenta 18 milioane de suflete. Toate se vor pronunţa pentru păcatul sodomit. Vom merita ca Dumnezeu Atotputernicul să sloboadă peste România ,,ploaie de pucioasă şi foc din cer’’ (Facere 19, 24) şi teritoriul românesc să devină asemenea celui pe care au fost cetăţile Sodoma şi Gomora: pustiu, înfricoşător, peste care nici păsările cerului nu mai zboară.
  3. La vot se vor prezenta 18 milioane de persoane. 17 999 999 vor voi ca homosexualii să aibă ,,dreptul’’ de a întemeia ,,familii’’. Un singur suflet va spune DA, vreau să rămân credincios lui Dumnezeu şi Legilor Sale. Vreau ca bunele rânduieli, pe care Dumnezeu le-a statornicit pentru făpturile Sale, să rămână neschimbate. ADEVĂRUL VA FI DE PARTEA ACELUI SUFLET, CARE VA FI DAT MĂRTURIA CEA BUNĂ. ACESTA VA FI BIRUITOR, ÎMPOTRIVA MILIOANELOR CARE VOR FI ALES CĂILE SATANEI. Să nu fie!
  4. Procentele şi cifrele vor fi, desigur, altele. Şi ele nici nu mai contează. Contează că Dumnezeul Adevărului va separa pe cei credincioşi de vrăjmaşii Lui. Deznodământul citiţi-l în Cartea Facerii 19, 1-29.
  5. Omule al lui Dumnezeu! Române drag! Române care pribegeşti printre străini, pentru că aşa au voit vrăjmaşii lui Dumnezeu şi a tot binele! Du-te la vot şi arată-ţi ataşamentul şi dragostea pentru Legile lui Dumnezeu. Dacă le vei spune acestora DA, ţi se va socoti la înfricoşătoarea Judecată.

Preot Ioviţa Vasile

Mergeţi la referendum şi arătaţi-vă ataşamentul pentru Legile lui Dumnezeu

Referendumul nu va vindeca şi nu va înlătura boala gravă a societăţii româneşti numită sodomie. Să nu fim naivi, să nu ne facem iluzii. Indiferent de rezultatul votului, homosexualii vor deveni mai răi, mai agresivi, mai întunecaţi la minte, încât va trebui ca oamenii normali să fie din ce în ce mai prudenţi. Mai marii lumii, stăpâniţi de aceasta teribilă boală, au avut grijă să impună legi atât de permisive şi favorabile sodomiţilor, încât aceştia ameninţă să devină dominanţi în societate, să instituie un fel de dictatură a minorităţii lor, să-şi impună voinţa lor pervertită în detrimentul celor care vor rămâne credincioşi legilor lui Dumnezeu. Legile Dumnezeieşti nu se votează. Se încalcă, se ignoră sau se respecta. Tendinţa sodomiţilor este aceea de a perverti toate făpturile lui Dumnezeu, căci au părăsit orice urmă de ruşine şi s-au pus în slujba celui rău, care le guvernează vieţile şi-i inspiră în toate acţiunile lor nesăbuite. Ne vom gândi bine cum să ne ferim copiii de această molimă.

Este posibil ca acest referendum să fie validat. Nu va fi un mare câştig. Se vor găsi formule legislative care să ocolească Constituţia. În forma ei actuală, aceasta interzice societăţile secrete şi totuşi acestea proliferează şi funcţionează nestingherite. Tot Constituţia ne ,,garantează’’ că am fi un stat suveran. Îţi vine să râzi, un râs amar, când vezi cum curg directivele obligatorii venite de la Washington, Bruxelles, Londra, Paris şi alte capitale.

Faţă de referendum, ne putem situa pe una din următoarele poziţii:

  1. Ne prezentăm la urne şi votăm DA, opunându-ne desfrâului spurcat al sodomiţilor, aducător de mari nenorociri în viaţa omului pervertit, culminând cu pierderea mântuirii. Să ne ierte Dumnezeu Atotputernicul, nu vrem să punem la îndoială legile Sale, doar să ne arătăm ataşamentul faţă de ele, chiar dacă o facem printr-un referendum. La înfricoşătoarea judecată a lui Hristos vom da răspuns bun dacă, printr-o simplă aplicare de ştampilă, ne-am exprimat voinţa de a păstra bunele rânduieli pe care Dumnezeu le-a dat făpturilor Sale.
  2. Nu ne ducem la vot. Este cea mai păgubitoare atitudine pe care o poate avea un fiu al Bisericii lui Hristos. Octavian Paler spunea că între bine şi rău nu există echistanţă, nu poţi fi neutru sau indiferent, căci aceste poziţii te situează, neîndoielnic, de partea răului. Să ne amintim ce spune Mântuitorul despre căldicei: ,,Astfel, pentru că eşti căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea’’ (Apocalipsa 3, 16). Imaginaţi-vă că prin indiferenţa dumneavoastră nu se întrunesc cele 30 de procente necesare validării referendumului. Rezultatul? Aţi făcut voia sodomiţilor, care tocmai asta îşi doresc.
  3. În sfârşit, cei care vor merge la urne şi vor vota pentru ,,dreptul’’ homosexualilor de a întemeia ,,familii’’. Dumnezeu să aibă milă de ei. Cel puţin aceştia contribuie la întrunirea procentajulului de 30%, lucru pe care nu-l fac cei care stau acasă, adică indiferenţii, căldiceii. Nu-i urâm, nu-i dispreţuim, doar ne întristăm profund pentru răul pe care singuri şi-l fac, cu bună ştiinţă. Să-şi aducă aminte aceştia că Dumnezeu i-a scos din mijlocul lor pe cei drepţi, apoi a trimis urgiile asupra Sodomei şi Gomorei. Să se uite la locul unde-au fost aceste cetăţi şi să se gândească că nici ei nu vor fi cruţaţi de mânia lui Dumnezeu. Să nu încerce să ne mintă, spunându-ne că aşa i-a creat Dumnezeu şi ei n-au nicio vină. Singuri s-au dedat acestui viciu în care persistă şi refuză să îl părăsească. Aducă-şi aminte că Sfânta Biserică Ortodoxă le ţine porţile deschise în faţă, le întinde mâna şi-i îndeamnă la pocăinţă. Români sodomiţi, până acum aţi primit tot ce v-aţi dorit. Nu încercaţi să ne supuneţi. Nu cumva să vă ajungă pedeapsa lui Dumnezeu, când nici nu vă veţi aştepta.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru împăcare şi înţelegere în familie

  • Acatistul Sfântului Ioan Rusul (de 3 ori)
  • Acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana (de 3 ori)
  • Psalmul 132 (de 7 ori)

Cinstite cititorule,

De-a lungul câtorva săptămâni, am publicat aceste Canoane de rugăciune pentru diferite trebuinţe şi împrejurări din viaţa noastră. Am făcut-o cu toată dragostea, nădăjduind că fiecare se va folosi de ele, acum şi în viitor. Vă doresc tuturor ca Dumnezeu Atotputernicul să vă împlinească bunele cereri şi să vă învrednicească de cereasca-I Împărăţie. Doamne ajută.