Al treielea razboi mondial este iminent

Hristos a înviat!

Toate evenimentele aflate în desfăşurare converg spre izbucnirea celui de-al treielea război mondial. Elementul determinant care împiedică, pentru moment, aceasta conflagraţie este voia lui Dumnezeu, respectiv îngăduinţa Sa. Când Stăpânul cerului şi al pământului va permite, proorociile biblice şi cele ale Părinţilor Bisericii se vor împlini întocmai.

  1. Proorociile privitoare la acest război. ,,Şi a trâmbiţat al şaselea înger şi am auzit un glas… Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufratul. Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri care erau gătiţi spre ceasul şi ziua şi luna şi anul acela, ca să omaoare a treia parte din oameni. Şi numărul oştirilor era de douăzeci de mii de ori câte zece mii de călăreţi, căci am auzit numărul lor’’ (Apocalipsa 9, 13-16). Cel patru unităţi de timp enumerate, ceas, zi, lună, an, arată că în atotştiinţa lui Dumnezeu lucrurile şi evenimentele sunt aşezate cu exactitate în timp. Constatăm că aceste conflictele armate de acum se desfăşoară în regiune fluviului Eufrat, respectiv în Turcia, Siria şi Irak. Se vorbeşte de armatele Chinei ca fiind factorul principal, arătându-se şi numărul combatanţilor: 20 000 ori 10 000, rezultând un număr de 200 milioane de luptători, adică atât cât poate mobilize China la un moment dat. Cifrele sunt realiste, ţinând seama că actualmente militarii activi ai Chinei sunt în număr de 2,3 milioane. Exactitatea cifrei e menţionată de Sfântul Apostol Ioan (,,am auzit numărul lor”).

,,Şi al şaselea înger a vărsat cupa lui în râul cel mare al Eufratului şi apele lui au secat, ca să fie gătită calea împăraţilor de la răsăritul soarelui’’ (Apocalipsa 16, 12). Observăm că Sfântul Ioan Apostolul foloseşte trecutul pentru a anunţa evenimente viitoare. Explicaţia e simplă: Apostolul Domnului fiind în duh, a văzut toate evenimentele zilelor noastre cu multe secole înainte ca ele să aibă loc şi le-a descris în Cartea Apocalipsei, după cum i s-a dat lui poruncă de la Dumnezeu: ,,Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea’’ (Apocalipsa 1, 19). Împăraţii (şefii de state) cu oştirile lor au să vină de la răsăritul soarelui, adică din est, indiciu care se potriveşte perfect configuraţia geo-politică a Asiei şi a lumii întregi.

  1. ProfeţiaSfântuluiPaisieAghioritul
    “Când veţi auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute milioane de oameni a răsăritului, precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă. La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi, ajungând aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata Chinei numără acum două sute de milioane de ostaşi, adică acel număr concret despre care scrie Sfântul Ioan în Apocalipă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum pe care îl numesc “miracolul epocii”, cu lăţimea unui rând de o mie de ostaşi aliniaţi. Acest drum deja e construit până la hotarele Indiei. E nevoie, de fapt, de multă atenţie şi luciditate ca să deosebim semnele vremurilor, căci într-un fel sau altul, se întâmplă că cei care nu se îngrijesc de curăţenia inimilor lor să nu le deosebească şi să greşească. Să presupunem că cineva ştie că, pentru venirea unei armate multimilionare, trebuie să se usuce râul Eufrat. Dacă însă va aştepta o minune: de exemplu, să apară o crăpătura care să înghită toată apa, va greşi, pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii sale, să “pătrundă în spiritul” Scripturii.

(din cartea “Stareţii despre vremurile din urmă”)

În vremea când Sfântului Apostol Ioan i s-au descoperit cele descrise în Cartea Apocalipsei, era imposibil pentru mintea omenească să-şi imagineze cum ar putea fi secate apele Eufratului. Faptul a devenit acum posibil prin sistemele de irigare. Cu puţină vreme în urmă Siria a fost lipsită de mare parte din apa necesară existenţei printr-un act de voinţă a lui Erdogan, în urma vizitei unui înalt demnitar american. Să mai amintim că războiul din Siria a fost provocat şi e întreţinut prin voinţa mai-marilor lumii, care au planurile lor demente privitoare la viitorul omenirii.

          3.Premizele celui de-al treielea război mondial există:

– conducători sceleraţi, fără frică de Dumnezeu

– armate dotate şi organizate ca niciodată în istorie

– conflicte militare regionale în Orient, create şi întreţinute artificial

– nebunia a cuprins mare parte din oamenii lumii acesteia

– înmulţirea răutăţii în lume4. Părinţii Bisericii spun că acest război nu va fi de lungă durată, dar va fi deosebit de sângeros. Turcia, care ocupă ilegitim actualul teritoriu, va dispărea de pe harta lumii. O treime din populaţia ei va fi ucisă, o treime  se va converti la Dreapta Credinţă, cealaltă treime se va risipi în întinderile Asiei. Grecii îşi vor lua Constantinopolul, oraşul care le aparţine de drept.

  1. În faţa iminenţei războiului mondial, avem fericita posibilitate de a ne încredinţa purtării de grijă şi milei Atotputernicului Dumnezeu. Fără voia Lui cea sfântă, niciun fir de păr nu se poate clinti din creştetul nostru.

 

Preot Ioviţa Vasile

 

 

Anunțuri

Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta

LUNA APRILIE

Ziua a 16-a

Sfintele Muceniţe Irina, Agapia, Hionia, Hariesa, Nichia, Galina, Gali, Nunehia, Vasilisa, Teodora, Irina; Sfinţii Mucenici Filic, Ianuarie, Fortunat, Septemin, Leonid, Mihail din Smirna

        ,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie’’ (Ieşire 20, 12). Dumnezeu a statornicit între copii şi părinţi relaţii fireşti, Dumnezeieşti, de iubire. Orice societate omenească este una sănătoasă atâta vreme cât este alcătuită din familii sănătose, duhovniceşte vorbind. Relaţiile din sânul familiei nu pot fi guvernate decât de Poruncile lui Dumnezeu. Încercarea de a substitui aceste Porunci cu cine ştie ce sisteme ,,morale’’, ticluite de mintea omului, este un eşec din capul locului. Nici nu trebuie să teoretizăm prea mult despre legăturile dintre copii şi părinţi, deoarece Dumnezeu le-a aşezat într-un făgaş atât de înţelept, încât acestea se pot desfăşura în cea mai bună rânduială. Aşa cel puţin ar trebui să fie.

Din păcate, societăţile contemporane au tendinţa, uşor de sesizat, de a submina aceste legături familiale. Copiii sunt încurajaţi să nu mai asculte de părinţi. De cealaltă parte, părinţilor li se impun obligaţii sociale inutile, artificial create, spre a avea cât mai puţin timp de a petrece în familie. Pornind de la cazuri izolate de violenţă asupra copiilor şi invocându-le ca justificare, legiuitorii au elaborat legi care să reducă autoritatea părinţilor. Astfel, copilul îşi poate denunţa părinţii pentru incidente minore, iar sancţiunile pot merge până la decăderea lor din drepturile fireşti. Scăpaţi de sub grija părinţilor, copiii alunecă spre tot felul de tentaţii periculoase şi asistăm la multe drame prin care trec, deopotrivă, copiii şi părinţii. Societatea devine astfel un organism bolnav, în aceaşi măsură în care familiile sunt subminate. Cine are interesul ca familiile să fie slăbite şi societatea să ajungă în suferinţă? Puterile întunericului, slujitorii diavolului care lucrează din umbră, iar atunci când ies la arătare pozează în binefăcători ai umanităţii şi dau lecţii de morală.

Remediul este cunoscut, la îndemână oricând şi este propovăduit din faţa Sfintelor Altare: întoarcerea la Dumnezeu şi la Biserica Ortodoxă. Oricâte schimbări şi mutaţii s-ar produce în lumea aceasta, Biserica rămâne singura instituţie care păstrează nealterate Poruncile Dumnezeieşti şi-i cheamă pe oameni la bună şi dreaptă vieţuire. Acest fapt explică de ce Biserica lui Hristos este ţinta atâtor atacuri, din partea vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Preot Ioviţa Vasile

 

 

 

 

Preotii sunt o mare piedica in calea unor ambitii nebunesti

LUNA APRILIE

Ziua a 15-a

Sf. Apostoli din cei 70 Aristarh, Pud şi Trofim; Sf. Mucenici Crescent, Teodor, Pavsilip, Suchie cu alţi 18, Luchian, Polieuct, Codrat, Antioh, Ixoron, Mema, Foca, Serghie, Dometie, Adrian, Zosima, Victor, Talchis, Iordan, Anastasie, Teodor, Iacob, Teodosie; Sf. Muceniţe Vasilisa şi Anastasia; Sf. Ierarh Leonid; Cuviosul Mstislav 

          ,,De asemenea a trecut ceva timp de când am început să discredităm pe preoţi, să le ruinăm misiunea pe pământ; pentru noi, reprezintă o mare piedică. Influenţa lor are din ce în ce mai puţin efect asupra oamenilor. Libertatea conştiinţei a fost decretată în întreaga lume, devenind principiu, astfel nu ne mai despart decât câţiva ani până când vom reuşi să distrugem complet creştinismul; cât despre celelalte religii, dificultăţile vor fi minore, dar acum este prematur să discutăm. Regele evreilor va fi adevăratul papă al Universului, patriarhul bisericii internaţionale’’ (Milton William Cooper, Partea nevăzută a lumii, Ed. Elit, f. a., p. 253). Acest citat este extras dintr-un document mai vechi, din 1896, nerecunoscut pe faţă de urmaşii celor care l-au elaborat. Este de înţeles. Faptul că această prevedere, şi toate celelalte, sunt puse sistematic în practică, arată că avem de-a face cu un document autentic, care a fost ţinut secret o vreme, apoi, prin vrerea lui Dumnezeu, a ajuns cunoscut.

În vremea ciumei comuniste, preoţii, ierarhii şi monahii erau definiţi în documentele securităţii drept ,,armata neagră’’ şi au fost socotiţi o mare primejdie pentru societatea cu viitor de aur. Aceştia au fost luaţi cu brutalitate de la sfintele altare şi întemniţaţi. Mulţi au murit muceniceşte. Canonizarea lor este interzisă. Biserica, adică poporul lui Dumnezeu, le recunoaşte jertfa, le cinsteşte sfintele moaşte şi le alcătuieşte acatiste.

După 1989, Biserica a avut o perioadă scurtă de libertate. Bisericii i se recunoştea autoritatea în societate şi lucrurile păreau că se îndreaptă spre normalitate. N-a trecut prea mult şi, încet-încet, cei ce se arătau a fi prieteni ai Bisericii Ortodoxe şi-au arătat adevărata faţă: s-au înverşunat împotriva ei cu o ură diabolică, emisiunile religioase au fost suprimate, trepăduşii au început să caute greşeli în Biserică pe care le-au mediatizat hiperbolic. Nu contează că, după o vreme, adevărul iese la lumină şi minciunile sunt dovedite. Ţinta lor nu este distrugerea creştinismului, aşa cum eronat este el înţeles azi. Ţinta este Biserica Ortodoxă cu slujitorii ei adevăraţi, ,,marea piedică’’ în calea înfăptuirii unor ambiţii nebuneşti. Nu trebuie să ne mirăm. N-au ajuns nemernicii lumii să spună despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos cel mai înjositoare minciuni, plăsmuite în străfundurile iadului? Noi credem în cuvintele Sale, din care nu va rămâne o cirtă neîmplinită: ,,Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui’’ (Matei 16, 18).

Citind cele de mai sus, vei înţelege, cinstite cititorule, de unde vin campaniile de presă împotriva Ortodoxiei, cine le orchestrează şi care este ţinta lor finală.

Pr. Ioviţa Vasile  

 

Sfantul Ierarh Martin, papa al Romei, s-a ingradit de cei rau-credinciosi

LUNA APRILIE

Ziua a 14-a

Sf. Ier. Martin Papă al Romei; Sf. Mucenici Ardalion, Hristofor, Antonie, Ioan şi Evstatie; Sf. Muceniţă Tomaida 

Astăzi pomenim între Sfinţii lui Dumnezeu pe Preasfinţitul Martin, care a păstorit Biserica din Roma numai patru ani, 649-653, din pricini pe care le vom vedea în cele ce urmează.

Patriarhul Alexandriei, Cir, a născocit atunci o nouă erezie care a tulburat profund Biserica lui Hristos şi mulţi au avut de pătimit pentru că nu se învoiau cu el, păzind Dreapta Credinţă. S-au învoit cu el Serghie, patriarhul Constantinopolului şi urmaşii săi Pir şi Pavel. Casa împărătească era de partea ereticilor, astfel că împăratul Costa, la îndemnul lui Pavel, a scris o carte numită ,,Tipos’’, prin care lăuda erezia monotelită şi a poruncit ca să fie trimisă Bisericilor, cerându-le să creadă asemenea lor. Erezia monotelită învăţa, împotriva Revelaţiei Dumnezeieşti, că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut o singură voinţă, după cum ereticii monofiziţi învăţau şi încă învaţă că Fiul lui Dumnezeu a avut o singură fire.

Era vremea când pe scaunul de păstor al Romei se afla Sfântul Martin. Dorind să-l atragă la erezia monotelită, împăratul i-a trimis ,,Tiposul’’, cerându-i să-l întărească cu autoritatea sa episcopală. Păstorul cel bun a lepădat reaua credinţă a ereticilor şi a dat un răspuns pilduitor pentru toate timpurile: ,,Chiar dacă toată lumea ar voi să primească această nouă învăţătură, eu nu o voi primi, nici nu mă voi depărta de evanghelica şi apostolica învăţătură şi de la aşezămintele Sfinţilor Părinţi, măcar de voi pătimi şi moartea’’.

          De-aici a venit sfârşitul păstoririi Sfântului Martin la Roma, căci rău-credinciosul împărat a trimis oameni cu poruncă de a-l prinde şi a-l înstrăina de turma sa. Într-o noapte, au prins pe Sfânt şi l-au dus în Insula Naxia, unde a petrecut un an, în multe lipsuri şi înfometare. Această neomenie nu l-au slăbit în Credinţă pe arhiereul lui Hristos, ci l-au întărit. Slăbit fizic şi bolnav, a fost dus în Bizanţ şi trimişii împărăteşti şi ai patriarhului eretic veneau  la el cu vorbe grele şi mincinoase. Când l-au dus în faţa senatorilor pe o targă, Sfântul nu  mai putea să se ridice, într-atât de mare-i era suferinţa. Mărturisirea şi statornicia lui au rămas aceleaşi: ,,Iată în mâinile voastre sunt, faceţi cu mine ce voiţi, precum Dumnezeu v-a lăsat. Însă să ştiţi cu întemeiere, că de mă veţi sfărâma în bucăţi, nu mă voi împărtăşi cu cei rău credincioşi, cât timp vor sta în credinţa cea rea. Încercaţi cu lucrul şi veţi vedea ce fel este darul lui Dumnezeu în robii lui’’.

Sfântul a fost mutat în Herson şi ţinut în temniţă încă doi ani. După trecerea acestei vremi, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Fie ca pe scaunul adunării catolice eretice din Roma şi din toată lumea să ajungă păstori vrednici, precum Sfântul Martin. În acel moment s-ar înfăptui şi unirea dorită de Biserica Ortodoxă.

Preot Ioviţa Vasile

Adevarul Invierii Mantuitorului nu poate fi desfiintat

De două mii de ani, raţiunea de a exista a iudeilor pare să fie tăgăduirea Persoanei Dumnezeieşti a Domnului nostru Iisus Hristos. Sfintele Evanghelii dau mărturii indubitabile asupra modului ingrat în care s-au purtat evreii cu Marele lor Binefăcător. O ură necurmată ce a culminat cu răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Şi după moartea Sa, iudeii, temându-se de faptul Învierii, au rânduit ostaşi care să păzească mormântul. Când Învierea s-a produs, toate strădaniile lor s-au îndreptat spre a ascunde acest Adevăr Dumnezeiesc şi Mântuitor. Mijloacele şi metodele de care s-au folosit, şi se folosesc în continuare, sunt acestea: minciuna, puterea banului, închisoarea şi asasinatul. Să le luăm pe rând.

Constatând că mormântul păzit cu străşnicie era gol, iudeii ,,adunându-se împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor, zicând: Spuneţi că Ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între iudei, până în ziua de azi’’ (Matei 29, 12-15). Ce rost mai avea ca Sfinţii Apostoli să fure un trup mort? Era imposibil să ascundă trupul mort fără să se afle. Dar trupul mort ar fi fost cea mai puternică dovadă că Mântuitorul n-a fost decât ,,amăgitorul Acela’’ (Matei 27, 63), cum Îl socoteau iudeii pe Mântuitorul. Nu de moartea Domnului se temeau şi se tem evreii, ci de Învierea Sa, căci Învierea e adevărul cardinal al existenţei noastre şi al învierii noastre. Sfântul Apostol Pavel are o demonstraţie excepţională: ,,Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi Credinţa voastră’’ (I Corinteni 15, 13-14). Asta ar fi vrut iudeii: să ascundă adevărul Învierii şi pe cale de consecinţă să ne zădarnicească Credinţa, învierea şi mântuirea. N-au reuşit. Nu vor izbuti niciodată.

Închisoarea e modalitatea de a reduce la tăcere şi a pedepsi pe cineva. Întemniţarea nedreaptă a cuiva poate căpăta şi o aparenţă de ,,legalitate’’. Temniţa e pentru făcătorii de rele, cum erau cei doi tâlhari răstigniţi alături de Mântuitorul. Pus între aceştia, Cel fără de păcat, devenea şi El răufăcător. În optica iudeilor. ,,Dacă Acesta n-ar fi fost răufăcător, nu ţi L-am fi predat ţie’’ (Ioan 18, 30). Logic, nu?  Când a fost vorba de a alege între eliberarea Mântuitorului şi cea a tâlharului Baraba, evident au ales să fie eliberat inocentul Baraba, iar pe ,,răufăcătorul’’ Iisus L-au dat să fie răstignit. De temniţă a avut parte şi Sfântul Ioan Botezătorul, cel vinovat de a fi spus adevărul. Asupra primejdiei întemniţării a fost prevenit şi Episcopul Bisericii din Smirna: ,,Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să fiţi ispitiţi, şi veţi avea necaz zece zile’’(Apocalipsa 2, 10).

Asasinatul e ultima cale de a ascunde adevărul. Pare o metodă sigură, dar nu este.  După ce Mântuitorul l-a înviat pe Lazăr din morţi, după patru zile, acesta era dovada vie a Dumnezeirii Domnului Hristos. Minunea aceasta zădărnicea toate planurile iudeilor. Modalitatea de a scăpa de prezenţa lui Lazăr, care-i incrimina, a fost simplă: ,,S-au sfătuit arhierei ca şi pe Lazăr să-l omoare, căci, din cauza lui, mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus’’ (Ioan 12, 10-11).

Dacă între iudei s-a răspândit ,,până în ziua de azi’’ minciuna precum că Ucenicii au furat trupul lui Iisus din mormânt, între noi s-a răspândit Adevărul mântuitor care ne spune că Hristos a biruit moartea. Hristos a înviat!

Preot Ioviţa Vasile

 

Cei care l-au bagat la inchisoare pe Parintele Daniel Corogeanu, pe nedrept, au fost aspru pedepsiti de Dumnezeu

Părintele Daniel Petru Corogeanu a ajuns celebru după ce cazul exorcizării măicuței de la mănăstirea Tanacu, în vârstă de 23 de ani, a fost intens mediatizat. Se întâmpla în anul 2005 și povestea șoca o țară întreagă. Procesul a fost unul controversat și multe probe au fost respinse. Preotul a susținut tot timpul că este nevinovat.De exemplu medicul legist susținea că măicuța ar fi murit în urma unei doze de adrenalină, iar asistenta de pe salvare care i-ar fi administrat-o a recunoscut că într-adevăr ea i-ar fi făcut injecția. Conform unei anchete făcută de jurnaliştii de la BBC, tânăra a murit din cauza injecţiilor cu adrenalină făcute de medici. La acel moment, cadrele medicale care au intervenit au fost anchetate însă nu au fost găsite vinovate (mai multe aici.).Dar mărturiile nu au fost luate în calcul în proces, iar preotul a fost condamnat la 7 ani de închisoare. Procurorul care a anchetat cazul a murit subit. După ce a stat la serviciu 12 ore, i s-a făcut rău, iar apoi în doar o lună de zile a murit. Judecătorul de la Înalta Curte de Casație și Justiție care a dat sentință definitivă a murit și el la fel de suspect și neașteptat, scrie VoxBiz.ro.În anul 2011, ieromonahul Daniel a fost eliberat din închisoare, dar a ales să se izoleze de lume. Acesta s-a retras într-o casă izolată din localitatea vasluiană Portari (comuna Zăpodeni). Casa situată departe de sat, la marginea unei păduri, i-a fost oferită în mod gratuit de un om de afaceri din zonă, despre care localnicii spun că părintele Daniel Corogeanu l-ar fi vindecat, înainte de a ajunge în închisoare, în mod miraculos, prin rugăciune, în timp ce medicii nu i-ar fi acordat nicio şansă, potrivit adevarul.ro.

De când a ieşit din închisoare, părintele Daniel Corogeanu nu a fost văzut de nimeni din sat, localnicii afirmând că doar cei foarte apropiați reuşesc să îi calce pragul casei, la care poţi ajunge după un drum anevoios, aproape impracticabil. Iniţial, după ieşirea din detenţie, s-a speculat că, în casa situată după dealurile satului Portari, părintele Corogeanu ar fi improvizat un schit, unde continuă să desfăşoare slujbe religioase, însă verificările efectuate de reprezentanţii Episcopiei Huşilor au infirmat această ipoteză. Caterisit în urma ritualului de exorcizare din 2005, părintelui Corogeanu îi este interzis să mai slujească.

Pentru oamenii din sat, părintele Corogeanu continuă să fie un subiect sensibil. Localnicii manifestă aceeaşi dragoste faţă de fostul călugăr, considerându-i pe jurnalişti principalii vinovaţi pentru ceea ce i s-a întâmplat părintelui, iar magistraţii sunt acuzaţi că au făcut o gravă eroare judiciară în acest caz. Pe tot parcursul procesului, desfăşurat la instanţa din Vaslui, zeci de susţinători l-au urmat pe părintele Corogeanu în sălile de judecată, aceştia plângând în hohote la arestarea sa.

Iar recent, fostul episcop de Huși Corneliu Bârlădeanu, care s-a lepădat în mod josnic de părintele Daniel, a avut tot un sfârșit dur, fiind lăsat de râsul lumii în urma unei filmări compromițătoare ce conținea un act de homosexualitate săvârșit cu un elev seminarist, acesta nefiind singurul caz de care este acuzat fostul episcop, actual doar simplu călugăr, în urma deciziei de eliberare a postului de episcop de Huși.

(Text preluat de pe portalul Ortodoxinfo)

Hristos a inviat. Numele cel mai presus de orice nume

,,Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert; că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel care ia în deşert numele Lui’’ (Ieşire 20, 7). Numele lui Dumnezeu este mai presus de orice nume. Nu sunt graiuri nici cuvinte, ale căror glasuri să preamărească îndeajuns Preasfântul nume al lui Dumnezeu. Numele Lui, rostit cu evlavie în orice limbă a pământului, înnobilează şi sfinţeşte acea limbă. Simfonia cerească, în care miriadele de Îngeri slăvesc numele Preasfinte Treimi fără încetare, ar trebui să se regăsească şi pe pământ, deoarece şi acesta este populat de făpturile lui Dumnezeu. Biserica lui Hristos cântă la fiecare Sfântă Liturghie: ,,Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până-n veac’’, şi glasurile ei se unesc cu glasurile cereşti. Orice învăţătură sfântă şi dreaptă, rostită de slujitorii bisericeşti, este în numele Preasfintei Treimi, a Tătălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, ceea ce incumbă primirea şi ascultarea acelei învăţături.

Puterile iadului nu suferă ca numele Domnului să fie preamărit, după cuviinţă, de toată făptura. De aceea îşi inspiră şi îşi îndeamnă slujitorii lor diavoleşti dintre oameni să aducă grele hule numelui Preasfânt. Şi aceştia işi ascultă stăpânii, mergând de la tăgăduirea existenţei lui Dumnezeu până la rostirea celor mai josnice cuvinte la adresa Lui. Piaţa este plină de cărţi blasfemiatoare, prin care, cei ce şi-au vândut sufletele, se întrec în a batjocori numele lui Dumnezeu. Orice om de bună Credinţă se cutremură auzind ce poate ieşi din mintea unui om, adus la existenţă, totuşi, de Bunul Dumnezeu.

Vremurile se îndreaptă într-acolo, încât nu va mai fi îngăduit măcar să se pronunţe numele Preasfânt. Vor veni timpuri de mărturisire pentru unii şi de mucenicie pentru alţii. Sfântul Apostol Petru a scris pentru învăţarea noastră: ,,Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi, spre ispitire, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci, întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi; de aceia El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. Nimeni dintre voi să nu suferă ca ucigaş, sau ca fur, sau ca făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă precum un creştin, să preamărească pe Dumnezeu pentru numele acesta. Ci vremea este ca să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu; iar dacă începe întâi de la noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?’’ (I Petru 4, 12-16).

Preot Ioviţa Vasile