Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

LUNA AUGUST

Ziua a 15-a

Izbăvirea Constantinopolului de agareni cu ajutorul Maicii Domnului; Cuv. Macarie Romanul din Novgorod

          După ce a vieţuit mai mulţi ani în casa Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, precum a fost voia Fiului său, Preacuratei Fecioare Maria i s-a făcut cunoscut sfârşitul vieţii sale pământeşti, prin Sfântul Arhanghel Gavriil, cel care i-a binevestit şi Naşterea Mântuitorului. Era vremea când Sfinţii Apostoli erau răspândiţi în lume pentru a vesti tuturor Evanghelia cea veşnică. Dorinţa Preacuratei era să-i mai vadă o dată pe ei, înainte de a se duce în locaşurile cereşti la Fiul său. Aşa a rânduit Dumnezeu ca Sfinţii Apostoli să se adune din toată lumea, ca să fie de faţă la Adormirea Preacuratei şi să rânduiască cele de trebuinţă îngropării sale. A sosit şi ziua a cincisprezecea a lunii august. Însuşi Mântuitorul S-a arătat la slăvita mutare a Maicii Sale şi văzându-L, s-a bucurat cu duhul, apoi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

La vremea cuvenită, Sfinţii Apostoli au ridicat patul pe care stătea trupul primitor de Dumnezeu a Sfintei Fecioare Maria şi s-au îndreptat cu cântări spre locul de îngropare. Privind icoana Adormirii, vom vedea arătat un fapt care s-a petrecut atunci. Evreii cei răi şi necredincioşi, care L-au răstignit pe Domnul, s-au tulburat de pizmă pentru cinstea ce se făcea Maicii Sfinte. ,,Deci înştiinţându-se de aceasta arhiereii şi cărturarii, s-au umplut de zavistie şi de mânie şi au trimis slujitori şi ostaşi, şi încă au îndemnat pe mulţi din popor ca, alergând cu arme, să izgonească pe cei care petreceau trupul Sfintei Maria, şi pe Ucenicii lui Iisus să-i rănească, iar trupul să-l ardă cu foc’’. Dumnezeu i-a lovit cu orbire şi i-a făcut neputincioşi în răutatea lor.

Dintre ei s-a desprins un anume preot Atonie şi a zis : ,,Acesta este trupul care a născut pe înşelătorul acela, care a stricat legea părinţilor noştri!’’. S-a repezit cu sălbăticie spre patul purtat de Sfinţii Apostoli, dar când s-a atins de el, îngerul Domnului i-a retezat amândouă mâinile. Atunci s-a căit de fapta sa şi a mărturisit; ,,Noi şi mai înainte L-am ştiut că este Fiul lui Dumnezeu, dar din zavistie, întunecându-ne de răutate, n-am vrut să mărturisim măririle lui Dumnezeu, şi I-am rânduit ucidere cu nedreptate. Iar El, cu puterea Dumnezeirii înviind a treia zi, ne-a umplut de ruşine pe noi, toţi urâtorii Lui, pentru că ne sârguiam să ascundem Învierea Lui, dând multă plată străjerilor’’ (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăsirea Sihăstria, 2005, p. 206-230).

          La acest cinstit praznic, Biserica lui Hristos cântă cu evlavie Sfintei Fecioare Maria: ,,Întru Naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti de moarte sufletele noastre’’.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite

-Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

-Psalmii 8, 33, 46, 97, 110, 112, 114, 117, 133, 137, 144, 150

-Prescuri duse la Sf. Altar şi Rugăciunea de mulţumire făcută de preot, în zi de Duminică

 

Reclame

Triada funestă a pieirii, de la sfârşitul veacului acestuia

 

Scriind despre lucrarea cea pierzătoare de suflete a diavolului, Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat aceste preaadevărate cuvinte: ,,Dacă diavolul n-ar vedea ce să imite sau pe cineva împotriva căruia să uneltească, nici n-ar întreprinde nimic şi nici n-ar şti ce să facă’’ (Omilii la Matei, Ed. I.B.M al B.O.R., Bucureşti 1994, p. 537). Într-adevăr, cel rău a stat înaintea tronului slavei Preasfintei Treimi în ceruri, de unde a fost alungat şi aruncat pe pământ, pentru cutezanţa lui de a se înălţa mai presus de Dumnezeu. Începându-şi lucrarea de zădărnicire a mântuirii oamenilor, acesta îl imită pe Dumnezeu Cel în Treime slăvit şi alcătuieşte în cuget şi în faptă ceea ce putem numi triada funestă a pieirii.

1.În locul lui Dumnezeu-Tatăl, diavolul vrea, prin uzurpare, să se aşeze pe sine. Nu întâmplător a spus Mântuitorul iudeilor: ,,Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl al minciunii’’ (Ioan 8. 44). Sfântul Apostol Pavel îl numeşte cu aceste cuvinte: ,,Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduţi, în care dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu’’ (II Corinteni 4, 4).

2.În locul Fiului lui Dumnezeu, diavolul vrea să-l ridice pe fiul său, antihristul (ceea ce înseamnă ,,împotriva lui Hristos’’, antihristos, în greceşte). Despre acesta a scris Sfântul Apostol Pavel: ,,Căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de Credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul – înălţându-se mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, aşa încât să se aşeze el în Biserica lui Dumnezeu şi să se dea pe sine drept dumnezeu’’ (II Tesaloniceni 2, 3-4). Antihrist este fiara care se ridică din mare (Apocalipsa 13, 1). Iudeii nu L-au primit pe Fiul lui Dumnezeu trimis în lume. Ei sunt în aşteptarea unui mesia mincinos. Aşteptarea lor zadarnică ar putea dura oricât, mesia nu se va arăta de la sine niciodată, şi atunci sunt constrânşi să ridice ei înşişi un om despre care vor spune că e mesia cel adevărat. În fapt, va fi cel mincinos, uzurpatorul antihrist. Acesta va fi cinstit ca dumnezeu, după cum spun Scripturile Sfinte. Adevărul de netăgăduit despre antihrist se va arăta atunci când Mântuitorul ,,îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea Venirii Sale’’ (II Tesaloniceni 2, 8).

3.Cine este uzurpatorul Sfântului Duh? Papa. Sunt suficiente temeiuri care susţin această afirmaţie. ,,Am văzut apoi altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur’’ (Apocalipsa 13, 11). Observaţi duplicitatea? Faptul că, aparent, vrea să se asemene Mielului-Hristos este unul înşelător şi este afirmat de papa ca pretins ,,locţiitor al lui Hristos’’ pe pamânt. Faptul că grăieşte ,,ca un balaur’’ (balaurul fiind diavolul, Apocalipsă 20, 2), este ilustrat de papa Ioan Paul al II-lea care a admis evoluţionismul, şi de papa Francisc cel îndrăcit, care face elogiul păcatului homosexualilor, încurajându-i pe aceştia să-şi continue viaţa păcătoasă, că oricum se vor mântui! Papa va fi răspunzător de componenta pseudo-religioasă a imperiului antihristic: primeşte putere de la antihrist şi-i va face pe oameni să se închine acestuia (Apocalipsa 13, 12); va face minuni mincinoase pentru înşelarea oamenilor (vers. 13); imitând sfintele icoane, va face chip fiarei antihrist pe care-l va răspândi peste toată faţa pământului pentru ca oamenii să se închine acestuia, având putere să-i ucidă pe cei care vor refuza (vers. 15); va fi însărcinat cu însemnarea oamenilor cu semnul antihristic, pe mâna dreaptă sau pe frunte (vers. 16); componenta economică a imperiului antihristic îi va sta în ajutor, restricţionând cele necesare traiului zilnic, ca factor de presiune pentru primirea semnului antihristic (vers. 17); fiara papală va lucra sub numărul pierzător 666, cu specificaţia expresă că acesta este număr de om (vers. 18).

Triada funestă este menţionată şi în următorul text: ,,Şi diavolul care-i amăgise a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este fiara (antihrist) şi proorocul mincinos (papa) (Apocalipsa 20, 10). De menţionat că Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul a grăit şi grăieşte prin Prooroci, precum mărturisim în Crez. Uzurpatorul Duhului Sfânt, papa, este el însuşi prooroc, dar prooroc mincinos.

În încheiere, să ne întărim în adevărul Cuvintelor Sfinte; ,,Căci deşi sunt numiţi unii dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, – precum sunt dumnezei mulţi şi domni mulţi, totuşi pentru noi este Un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi Un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi voi prin El’’ (I Corinteni 8, 5-6). Amin. Aşa să fie.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune în vreme de mari ispite trupeşti

-Acatistul Sfintei Mucenite Tomaida

-Acatistul Sfintei Maria Egipteanca

-Acatistul Sfântului Moisi Ungurul

-Psalmii 7, 37, 38, 61, 142

 

 

 

Bunatatea Sfantului Tihon din Zadonsk

LUNA AUGUST

Ziua a 13-a

Sf. Maxim Mărurisitorul (mutarea moaştelor sale); Sf. Mucenici Ipolit şi Coronat; Cuvioşii Serida, Dorotei, Dositei şi Maxim; Sf. Ierarhi Martin cel Milostiv, episcopul Romei şi Tihon din Zadonsk; Sf. împărătese Evdochia şi Irina; Sf. Radegonda, regina francilor 

          ,,Eu însă vă spun vouă: Să nu staţi împotriva celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt’’ (Matei 5, 39); ,,Deci dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând aceasta, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele’’ (Romani 12, 20-21). Acestor porunci Dumnezeieşti s-a făcut ascultător Sfântul Tihon de Zadonsk pe care-l pomenim şi-l cinstim în această zi. A ales să trăiască viaţă simplă de monah, dar fiindcă Biserica l-a chemat la slujire mai înaltă, a primit să fie hirotonit episcop, nu pentru slavă deşartă, ci pentru binele turmei celei cuvântătoare. Dacă i se părea că a jignit pe cineva, îi făcea metanie până la pământ şi îi cerea iertare.

Ne-a rămas scris despre el că a fost invitat la un tânăr boier, unde se afla un aşa zis iluminist, un fel de necredincios care-şi asocia numele cu lumina, dar care era fiu al celui întunecat. Cu un aer prostesc de superioritare, acesta a început să râdă de Sfânt şi să-l ridiculizeze. Fiindcă Sfântul Tihon a răspuns cu blândeţe şi înţelepciune, iluministul şi-a ieşit din fire şi a cutezat să-l pălmuiască pe arhiereul lui Hristos. Departe de a se tulbura, acesta a căzut în genunchi şi i-a cerut iertare pentru că l-a mâniat cu cuvintele sale. S-a întâmplat ceea ce spun cuvintele citate la început, căci iluministul s-a căit pentru fapta sa şi a ajuns un credincios bun al Bisericii. Astfel, răul a fost biruit cu binele.

Când se întâmpla ca la chilia sa să vină mulţi săraci ca să ceară milostenie, se bucura pentru că putea să împlinească poruncile lui Hristos. Dimpotrivă, când veneau mai puţini, se întrista. ,,Uşa sa era întotdeauna deschisă, atât săracilor, cât şi oricărui călător, care găseau la Sfântul Episcop mâncare, îmbrăcăminte şi cuvinte de mângâiere sufletească… Sfântul Tihon încerca o milă neprefăcută pentru cei care îl cleveteau şi îl insultau, socotind că diavolul este singurul răspunzător pentru purtarea lor. El era întotdeauna primul care cerea iertare de la cel care îl jignea, chiar dacă ar fi fost un simplu frate sau un slujitor, astfel încât din duşman al său se schimba în prieten şi mare admirator’’.

          Dumnezeu i-a făcut cunoscut sfârşitul vieţii sale pământeşti, de aceea cu trei zile înainte a chemat pe fraţi şi, arătându-le Crucea, le-a spus: ,,Mă voi ruga Domnului pentru voi toţi’’. Apoi şi s-a dus în faţa tronului ceresc (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed.Mănăstirea Sihăstria, 2005, p.173-177).

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru izbăvirea de patima beţiei

(Va fi împlinit de cel cuprins de această patimă şi/sau de cineva din familie)

  • Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (de 7 ori)
  • Acatistul Maicii Domnului – Bucuria celor necăjiţi
  • Acatistul Sfântului Mucenic Mina
  • Psaltirea (de 3 ori)

 

Vaccinurile sunt periculoase. A fost posibil in Italia, se poate si la noi

Liderul Ligii de Nord (Lega Nord), Matteo Salvini, a numit vaccinurile obligatorii ca fiind „inutile” și a spus că acestea sunt „în multe cazuri periculoase, dacă nu dăunătoare”.

Acum nu vor fi necesare.

Prin votul de la 148 la 110 din partea superioară a parlamentului, Italia a modificat legile privind vaccinurile obligatorii și își propune să fie „mai incluzivă”.

Cele 10 vaccinuri preșcolare sau pentru grădinițe sunt acum suspendate, cel puțin în ceea ce privește legile obligatorii.

Partidul Democrat a adoptat legea inițială obligatorie privind vaccinurile în iunie 2017, dar acum, un an mai târziu și în mijlocul unei revoluții din Italia, părinții nu vor mai trebui să se conformeze. Democrații au folosit inițial un focar rujeolic drept combustibil pentru trecerea legii.

(Ştire preluată de pe ORTODOXinfo)

Sfantul Nifon, Patriarhul Constantinopolului, s-a incredintat voii lui Dumnezeu

 

LUNA AUGUST

Ziua a 11-a

Sf. Ierarh Nifon al Ţării Româneşti; Sf. Mucenici Evplu Diaconul, Neofit, Zinon, Gaie, Marcu, Macarie, Gaian, Teodor, Vasile, Anastasie, Dimitrie; Cuvioşii Pasarion şi Teodosie; Sf. Muceniţă Suzana Fecioara 

          Cinstite cititorule! Precum putem vedea, citind sinaxarul acestei zile, între Sfinţii lui Dumnezeu şi ai noştri stă Sfântul Nifon, Ierarh al Ţării Româneşti.

Iubitorul de Dumnezeu Nifon era de neam străin. Văzând dreapta lui vieţuire, Biserica lui Hristos l-a chemat la vrednicia slujirii preoţeşti. ,,Cine sunt eu, puturosul şi păcătosul, să primesc acest fel de jug prea greu asupra grumazului meu cu totul rănit?’’, se întreba plăcutul lui Dumnezeu. Deşi nu-şi dorea, a ascultat de glasul Bisericii, care l-a înălţat în scaunul de Patriarh al Constantinopolului. Păstorind aici, îndruma bine turma cea cuvântătoare a lui Hristos spre izvoarele cele limpezi ale Dumnezeieştilor învăţături. ,,Dar diavolul, urâtorul de bine, n-a suferit să vadă nişte bunătăţi ca acestea şi a pornit pe nişte clerici făcători de sminteală să izgonească pe Sfânt departe de turma lui şi făcând tovărăşii împotriva bunului păstor, au năvălit cu stăpânire împărătească, izgonindu-l din Patriarhie’’. S-a rugat pentru răufăcătorii săi şi s-a retras în liniştea unei mănăstiri. După o vreme, Radu, domnul Ţării Româneşti, a auzit de Sfântul şi în mai multe rânduri a stăruit să vină pentru a păstori în ţara sa. Sfântul Nifon s-a învoit, spunând domnului: ,,Orice voi face pentru îndreptarea voastră, să o primiţi cu mulţumire şi chiar tu de vei greşi, să primeşti duhovnicescul meu sfat’’.

În vremea aceea, un boier din Moldova, cu apucături rele, a fugit în Ţara Românească, lăsând în urmă soţie şi copii. Făcându-se prieten cu domnitorul Radu, acesta i-a dat spre însoţire nelegiuită chiar pe sora sa. Când a auzit arhiereul lui Hristos, Nifon, s-a mâhnit adânc a chemt pe moldoveanul împricinat şi i-a vorbit cu blândeţe, îndemnându-l să lase însoţirea cea întru fărădelege şi să se întoarcă la soţia luată după legea lui Dumnezeu. Pe domn l-a mustrat pentru călcarea Sfintelor Canoane ale Bisericii şi i-a prevestit rele întâmplări, care au şi venit asupra sa. A îmbrăcat apoi veşmintele arhiereşti, a afurisit pe moldoveanul nelegiuit şi pe cei care-l ajutau. După aceasta, a pus veşmintele sfinţite pe Sfânta Masă, a sărutat sfintele icoane şi a plecat, lăsându-se în voia lui Dumnezeu. A vieţuit într-o casă mică la margine de sat şi un tânăr, Neagoe, fiul său duhovnicesc, venea şi-i aducea cele de trebuinţă. Zadarnic a vrut Radu să-l aducă iarăşi pe scaunul arhieresc. Sfântul s-a dus la Mănăstirea Vatopedu ca un străin şi a fost pus ca argat să păzească catârii. Abia mai târziu, prin iconomie Dumnezeiască, a fost cunoscut ca fiind arhiereu al lui Hristos.

A trecut la Domnul într-o zi de 11 august, după o viaţă bineplăcută (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed.. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 120-140). 

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru cei care merg sa se judece

  • Acatistul Sfântului Prooroc Ilie (de 3 ori)
  • Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul
  • Psalmii 25, 34, 35, 42, 53, 81

Sfantul Arhidiacon Lavrentie si bogatiile cele mari ale Bisericii

LUNA AUGUST

Ziua a 10-a

Sf. Mucenici Lavrentie Arhidiaconul, Sixt episcopul Romei, Ipolit, şase Sf. Mucenici din Libia; Cuvioşii Iron şi Lavrentie

            ,,Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le strică. Ci  adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură’’ (Matei 8, 19-20).

Sfântul Arhidiacon Lavrentie a trăit în vremea tiranului împărat Deciu, care a dus o luptă sălbatică împotriva Bisericii lui Hristos. În această prigoană a pătimit şi Sfântul Sixt, Episcopul Romei. Spun cărţile noastre bisericeşti că în acei ani, cel care era ridicat în scaunul episcopal la Roma, era hotărât pentru o moarte sigură, de aceea Episcopii Romei de-atunci au pătimit ca Mucenici.

Sfântul Lavrentie primise poruncă de la Sfântul Sixt să ia toate avuţiile Bisericii şi să le împartă săracilor şi celor care aveau trebuinţă. A luat, deci, Sfântul toate câte i-au fost încredinţate şi i-a căutat pe cei lipsiţi, dându-le cele de trebuinţă până acestea s-au isprăvit. Stăpânirea păgână a vremii a aflat precum că Sfântului Arhidiacon Lavrentie i s-a încredinţat toată avuţia Bisericii, fără să ştie că afusese dată săracilor, de aceea a fost întemniţat şi i s-a pus în vedere: ,,Lasă-ţi împotrivirea şi ne arată avuţiile, care se zice că sunt la tine’’. Sfântul a răspuns: ,,Dă-mi vreme două sau trei zile şi ţi le voi arăta’’. Eliberat fiind, Sfântul s-a dus şi a adunat pe săraci, văduve, sărmani, orbi, şchiopi şi neputincioşi. Cu aceştia s-a înfăţişat stăpânitorilor, care se aşteptau la bogăţii imense. Pe aceştia i-a arătat păgânului Valerian, spunându-i: ,,Iată, aveţi vistieriile cele veşnice puse în aceste vase pe care le vedeţi şi cine îşi va pune averile sale în aceste vase, le va lua cu dobândă în cereasca împărăţie’’.

            Văzându-se înşelaţi în aşteptările lor, mai-marii vremii au poruncit cumplite chinuri asupra Sfântului. Acesta s-a întărit cu putere de la Mântuitorul Iisus Hristos şi a răbdat cu bărbăţie, nevrând măcar să audă de zeii cei spurcaţi. Au adus un pat de fier şi l-au întins pe slujitorul Domnului pe el, apoi au făcut foc dedesupt. În aceste chinuri greu de imaginat a petrecut Sfântul Arhidiacon Lavrentie, având grijă să spună necuratului Deciu: ,,Vezi, ticălosule, că aceşti cărbuni de foc mie îmi pregătesc răcorire, iar ţie munci veşnice! Căci Domnul meu ştie, că pentru Sfânt Numele Lui fiind pârât, nu m-am lepădat şi, fiind întrebat, L-am mărturisit pe El; iar acum, fiind ars, Îi mulţumesc Lui’’. Şi-a dat sufletul său cel curat în mâinile lui Dumnezeu Celui Atotputernic, într-o zi de 10 august, zi în care Biserica face pomenirea sa (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 111-119).

            Pentru rugăciunile Sfântului Lavrentie, Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte Sfânta Biserică Ortodoxă.

Preot Ioviţa Vasile

 

Canon de rugăciune pentru dobândirea unui serviciu

-Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

-Acatistul Sfintei Xenia de Sankt Petersburg

-Psaltirea, de 3 ori

 

 

 

 

Sfantul Apostol Matia a fost ucis de iudei pentru binele facut

LUNA AUGUST

Ziua a 9-a

Sf. Apostol Matia; Sf. Mucenici Iulian şi alţi nouă, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie, Antonin; Sf. Mc. Maria Patriciana; Cuv. Psoe

          După ce Iuda Iscarioteanul a căzut din cinstea de Apostol, la care l-a chemat Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ceilalţi Sfinţi Apostoli au cugetat că este potrivit să fie ales altul în această vrednicie, şi Dumnezeu a hotărât, prin mijlocirea sorţilor, ca acesta să fie Sfântul Matia (Fapte 1, 23-26). Duhul Sfânt S-a pogorât şi peste Matia, încât el a fost numărat în rândul celor doisprezece Sfinţi Apostoli. A propovăduit Evanghelia Împărăţiei în Etiopia, Macedonia şi printre evrei.

Arhiereu era, în vremea aceea, Anan, ,,urâtor şi hulitor al numelui lui Iisus Hristos şi prigonitor al credincioşilor, cu a cărui poruncă şi Sfântul Iacov, ruda Domnului, a fost aruncat de pe aripa templului şi a fost ucis’’. În faţa acestuia a fost adus Sfântul Apostol Matia, acuzat de multe ,,vini’’, care toate alcătuiau binele pe care acesta l-a semănat în mijlocul evreilor. Căci spune cartea bisericească: ,,Acest lucru nesuferindu-l diavolul să-l vadă, s-a arătat necredincioşilor în chip de copil mic, poruncindu-le să-l ucidă pe Matia, pentru că strică cinstea lor cea drăcească’’. Împreună-lucrarea oamenilor cu diavolul a adus în lume cele mai mari nenorociri. Ceea ce a vorbit Anan despre Mântuitorul nostru, este o mostră de cutezanţă diavolească, şi reproduc în parte cuvintele lui, cu tristeţe, căci ele ne oferă cheia în care trebuie înţelese toate blasfemiile ce le proferează evreii vremurilor noastre. Aşadar: ..Dar mai mare începător de eresuri decât toţi S-a sculat Iisus Nazarineanul, Care propovăduindu-Se pe Sine că este Dumnezeu, şi Fiul lui Dumnezeu, a uimit ochii multora cu semnele Sale şi cu minunile Sale făcute cu farmece, şi inimile lor le-a tras în urma Sa, defăimând păzirea legii; dar a luat judecată după Legea pe care o hulea… Şi-a găsit sfârşit vrednic, luându-Şi plata după faptele Sale! O, de ar fi pierit pomenirea Lui odată cu Dânsul, şi de ar fi murit învăţătura Lui odată cu El, ca să nu mai fie nimeni să o învie!’’ Aceasta este marea durere dintotdeauna a evreilor: n-au putut nimici Dumnezeiasca Învăţătură propovăduită lumii de Domnul nostru Iisus Hristos!

Sfântul Apostol Matia a mărturisit cu tărie pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat, în faţa celor mai vajnici vrăjmaşi ai Săi, de aceea a şi hotărât Anan: ,,Acest Ucenic al lui Hristos ce stă în faţa noastră este vrednic de moarte’’. Au adus asupra lui învinuiri nedrepte, că a hulit pe Dumnezeu, pe Moise şi Legea, el iubitorul de Dumnezeu şi rob al Său! L-au pus în mijlocul lor şi au început să arunce cu pietre până când Sfântul Apostol Matia şi-a dat sufletul său curat în mâinile Dumnezeului Atotputernic (După Vieţile Sfinţilor pe august, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 104-109).

Preot Ioviţa Vasile

 

Iubiţi cititori,

Stiu că mulţi dintre frăţiile voastre sunteti apăsaţi de necazuri, dureri, neputinţe. Ştiu că multora vă este greu să ajungeţi la un preot bun, căruia să-i cereţi ajutor şi sfat. Văd mulţi credincioşi căutători de senzaţional şi spectaculos, care nimeresc la preoţi care au părăsit bunele rânduieli bisericeşti şi s-au apucat de practici străine Sfintei Ortodoxii. Sunt adevărate reţele care-şi trimit unii altora clienţi, îşi fac reciproc publicitate şi urmăresc exact ce interzic Scripturile Sfinte: câştigul urât (I Petru 5, 2). De aceea, am socotit că ar fi bine ca, începând  de-acum, la fiecare postare să adaug câte un canon de rugăciune pentru felurite trebuinţe din viaţa noastră, canon pe care să-l împliniţi frăţiile voastre, cerând mila şi ajutorul lui Dumnezeu. Subliniez că aceste canoane sunt alcătuiri ale bunilor noştri duhovnici, dintre care unii au plecat la Domnul. Buna îndeletnicire a rugăciunii să nu o părăsim niciodată, ştiind că aceasta este aducătoare de mari daruri din partea Preabunului Dumnezeu.

Canon de rugăciune în vreme de boală (se va împlini de către cel bolnav şi/sau de cineva apropiat)

  • Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
  • Acatistul Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian
  • Acatistul Sfântului Luca al Crimeii
  • Acatistul Sfântului Mucenic Pantelimon
  • Acatistul Sfântului Mucenic Efrem cel Nou
  • Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul
  • Acatistul Sfântului Mucenic Fanurie
  • Psalmii 6, 37, 40, 101, 102